14,595 matches
-
lea și care au ajuns în Corcova Mehedinților. Mai apoi, unindu-se cu familii locale din comuna Bengești, s-au stabilit în această așezare rurală gorjană. Una din bisericile din Bengești este ctitorie a familiei Grigorescu. Bunicul artistului, pe linie maternă, este moldovean, născut în satul Todirești (județul Botoșani)- iar bunica era de origine greacă. A urmat cursurile școlii elementare nr.18 din București și ale Liceului „Titu Maiorescu”- pe care l-a absolvit, ca bacalaureat, în 1951. În același an
Octav Grigorescu () [Corola-website/Science/322200_a_323529]
-
de lângă Ekaterinburg. Rămășițele țareviciului Alexei și ale celeilalte fiice, Maria, au fost descoperite în 2007. Cadavrele au fost identificate atât în urma testelor ADN, cât și în urma analizelor scheletelor. De exemplu, s-a folosit ADN-ul mitocondrial pentru a determina filiația maternă; astfel s-a descoperit înrudirea cu prințul Filip, Duce de Edinburgh, a cărui bunică a fost Prințesa Victoria de Hesse, soră cu țarina Alexandra. S-au făcut numeroase teste ADN și toate au confirmat că cele șapte cadavre găsite erau
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
că Anna nu a fost Anastasia. În schimb, se potrivea cu ADN-ul lui Karl Maucher, un nepot al lui Gertrude (Schanzkowska) Ellerik, sora Franziskăi Schanzkowska. Acest lucru a arătat că Anna Anderson și Karl Maucher erau înrudiți pe linie maternă, dovedind astfel că Anderson a fost Franziska Schanzkowska. De asemenea au fost testate câteva fire de păr ale Annei, găsite într-un plic dintr-o carte a soțului ei, Jack Manahan. ADN-ul mitocondrial din părul Annei se potrivea cu
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
prinț-elector ("Kurfürst") al Sfântului Imperiu Roman. De asemenea a fost guvernator al Țărilor de Jos Spaniole și duce de Luxemburg. S-a născut la Munchen ca fiu al Electorului de Bavaria, Ferdinand Maria și a Henriettei Adelaide de Savoia. Bunicii materni au fost Victor Amadeus I de Savoia și Christine Marie a Franței. Christine Marie a fost a doua fiică a regelui Henric al IV-lea al Franței și a celei de-a doua soții, Maria de Medici. Prima căsătorie cu
Maximilian al II-lea Emanuel, Elector de Bavaria () [Corola-website/Science/322235_a_323564]
-
sora ei mai mare Friederike și fratele Leopold au murit în copilărie. Marie-Auguste a fost sora mai mare a lui Joachim Ernst, Duce de Anhalt. Bunicii paterni au fost Frederic I, Duce de Anhalt și Prințesa Antoinette de Saxa-Altenburg. Bunicii materni au fost Prințul Moritz de Saxa-Altenburg și Prințesa Augusta de Saxa-Meiningen. La 11 martie 1916 la Berlin, Marie-Auguste s-a căsătorit cu Prințul Joachim al Prusiei, fiul cel mic al împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei. Ea și Joachim
Prințesa Marie-Auguste de Anhalt () [Corola-website/Science/322267_a_323596]
-
cea care stopează împlinirea dorințelor. Fetele, în special între vârstele de 3-6 ani, se vor identifica mai ales cu eroina pentru care iubirea prințului va înlocui invidia față de inexitența penisului. Mai mult decât atât, basme precum Cenușăreasa au două figuri materne: nașa o învață pe fată că mama vitregă o iubește, deci pentru a se bucura de ea, trebuie să se supună mamei, nu surorilor vitrege. Poeta americană Sylvia Plath (1932-1963) admite că poemul "Tati" (1962) este despre o femeie al
Complexul Electra () [Corola-website/Science/329605_a_330934]
-
în nordul Șerbiei, se găsea în mâinile lui Lazăr al Șerbiei. Acesta din urmă nu și-a asumat titlurile imperiale sau regale (asociat cu dinastia Nemanja), iar în 1377 a fost acceptat de regele Tvrtko I al Bosniei (un nepot matern a lui Ștefan Dragutin) că rege titular al Șerbiei. Șerbia a devenit un vasal al turcilor în 1390, dar a rămas condusă efectiv de familie Lazarević și apoi de către succesorii lor Brankovic până la bătălia de la Smederevo din 1459. În umbră
Ștefan Uroș al V-lea al Serbiei () [Corola-website/Science/329614_a_330943]
-
fost un prinț bizantin și ultimul guvernator al cetății Salonic cu titlul de despot ("despotēs"), între 1408 și 1423. Andronic Paleologul a fost un fiu al împăratului bizantin Manuel al II-lea Paleologul și a soției acestuia Elena Dragaș. Bunicul matern a fost prințul sârb Constantin Dragaš. Printre frații săi se numărau împărații Ioan al VIII-lea Paleologul și Constantin al XI-lea Paleologul, precum și Teodor al II-lea Paleologul, Dimitrie Paleologul și Thomas Paleologul, care au domnit ca despoți în
Andronic Paleologul, despot de Salonic () [Corola-website/Science/329650_a_330979]
-
Teatrul Evreiesc de Stat (prescurtat T.E.S., în idiș: דאס בוקארעשטער יידישע מלוכה טעאטער- יי.מ.ט ) este un teatru evreiesc din capitala României, București, care funcționează în principal în limba idiș, care a fost vreme de secole limba maternă a evreilor așkenazi din Europa, inclusiv în România. Teatrul reprezintă o continuare a tradiției de peste 140 ani a teatrului în această limbă în spațiul românesc, începând cu trupa lui Abraham Goldfaden care a jucat la Iași și la București. Clădirea
Teatrul Evreiesc de Stat din București () [Corola-website/Science/329885_a_331214]
-
de doctorat „Flexibilitatea Shariyei (Legea islamică) cu referință la experiența iraniană”, bazată, între altele, pe învățătura juristului islamic afghan Mohammad Hashim Kamali. Hassan Fereydun a adoptat mai târziu numele de familie Rohani, ceea ce înseamnă "al spiritului, spiritual". În afara limbii sale materne, persana, dr. Hassan Rohani vorbește fluent arabă și engleza. Ca tânăr cleric, Hassan Rohani și-a început activitatea politică în ilegalitate, ca susținător al Mișcării islamice iraniene a ayatollahului Ruhollah Khomeini. După 1965 el a străbătut Iranul în lung și
Hassan Rohani () [Corola-website/Science/329875_a_331204]
-
pentru această informație și menționând că BNS exclude o scurgere de informații. Totodată BNS a sesizat Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne și Serviciul de Informații și Securitate să ancheteze cazul. BNS a mai precizat că datele cu privire la etnie și limba maternă urmează să fie publicate abia după alegerile locale din 2015.
Recensământul populației și al locuințelor din 2014 (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/328036_a_329365]
-
la intervenția Fecioarei Maria prin intermediul icoanei se crede de asemenea că ar fi salvat Moscova de invaziile hoardelor tătare din 1451 și 1480. Icoana Fecioarei Maria din Vladimir este uneori descrisă ca expresie a sentimentului universal al iubirii și grijii materne. În secolul 16, Vladimirskaya, așa cum o numesc rușii, era deja legendară. Evlavia tradițională a bisericii atribuie icoana sfântului evanghelist Luca. Icoana venerată era folosită la încoronarea țarilor, alegerea patriarhilor și în alte ceremonii importante ale statului. Ca operă de artă
Sfânta Fecioară din Vladimir (icoană) () [Corola-website/Science/328059_a_329388]
-
portugheze. A fost a doua și una dintre singurele două regine consort ale Portugaliei care nu au fost prințese străine. Eleanor a fost fiica Infantelui Fernando, Duce de Viseu și a celei de-a doua soții, Beatrice a Portugaliei. Bunicii materni au fost Infante Joăo al Portugaliei și Isabella de Braganza. Sora Eleonorei, Isabella de Viseu, s-a căsătorit cu Fernando al II-lea de Braganza, care mai târziu a fost acuzat de trădare și executat de soțul Eleonorei, regele Ioan
Eleanor de Viseu () [Corola-website/Science/328058_a_329387]
-
exact, să scrie pentru binele sufletelor celor mulți revelațiile făcute ei. Bretano a devenit unul din mulții admiratori ai lui Emmerich la acea vreme, considerând-o “mireasa aleasă a lui Hristos”. Suzanne Stahl susține că Emmerich s-a substituit figurii materne în viața lui Bretano, datorită complexelor sale personale. Din 1819 până la moartea sa din 1824 Brentano a consemnat conversațiile avute cu Emmerich despre viziunile ei, scriind mai multe caiete cu însemnări despre scenele din Noul Testament și viața Fecioarei Maria. Având
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
primară, cu două clase, o diviziune secundară, cu trei clase, si o diviziune superioară, cu două clase. Cursul de pian era organizat cu trei diviziuni. Limba de predare pentru toate materiile era franceză cu exceptia istoriei și religiei care, pe lângă limba maternă, erau studiate în limba română. Corpul profesoral era constituit din învățători pentru cursul primar și profesori de diferite specialități, unii dintre aceștia având și o activitate universitară. Emilia Humpel preda limba română și istoria universală, iar soțul său, Wilhelm Humpel
Institutul liceal de domnișoare Humpel () [Corola-website/Science/328258_a_329587]
-
Duce de Bavaria (1528-1579) și a Arhiducesei Anna de Austria (1528-1590), și soția lui Carol al II-lea, Arhiduce de Austria. Bunicii paterni au fost Wilhelm al IV-lea, Duce de Bavaria (1493-1550) și Maria Jacoba de Baden (1507-1580). Bunicii materni au fost Ferdinand I, Împărat Roman (1503-1564) și Anna a Boemiei și Ungariei (1503-1547), fiica regelui Ladislaus al II-lea al Boemiei și Ungariei și a soției lui, Anne de Foix. Regele Ludovic al XIV-lea al Franței este unul
Maria Anna de Bavaria (1551–1608) () [Corola-website/Science/327542_a_328871]
-
-lea, Duce de Bavaria, Ernest de Bavaria, Ferdinand de Bavaria și sora ei, Maximiliana Maria de Bavaria (care trebuia să se căsătorească cu regele Sebastian al Portugaliei). La 26 august 1571, la Viena, Maria Anna s-a căsătorit cu unchiul matern, Carol al II-lea, Arhiduce de Austria (1540-1590). La început Ducele a fost un pretendent al Elisabetei I a Angliei pentru aproape un deceniu. Cu toate acestea, în ciuda negocierilor pe termen lung, regina a refuzat să se căsătorească cu Carol
Maria Anna de Bavaria (1551–1608) () [Corola-website/Science/327542_a_328871]
-
iacestuia, Prințesa Isabella de Croÿ. Printre surorile ei se includ: Maria Cristina, Prințesă ereditară de Salm-Salm și Maria Anna, Prințesă de Bourbon-Parma. Bunicii paterni ai Isabellei au fost Arhiducele Karl Ferdinand de Austria și Arhiducesa Elisabeta Franziska de Austria. Bunicii materni au fost Rudolf, Duce de Croÿ și Prințesa Natalie de Ligne. La 10 februarie 1912, Isabella s-a căsăstorit cu vărul ei îndepărtat Prințul Georg de Bavaria. El era fiul cel mare al Prințului Leopold de Bavaria și a soției
Arhiducesa Isabella de Austria () [Corola-website/Science/327551_a_328880]
-
cel mare al Prințului Leopold de Bavaria și a soției acestuia, Arhiducesa Gisela de Austria. Nunta a avut loc la Palatul Schönbrunn din Viena, și au participat multe figuri importante, inclusiv împăratul Franz Joseph I al Austriei, care era bunicul matern al Prințului Georg. Înaintea nunții, Isabella a renunțat la toate drepturile de succesiune la tronurile austriac și ungar, act cerut tuturor arhiduceselor care se măritau, indiferent de rangul mirelui. Ea a renunțat în mod solemn în fața întregii curți vieneze. În
Arhiducesa Isabella de Austria () [Corola-website/Science/327551_a_328880]
-
precum și eforturile depuse de vorbitorii de greacă din Orient să exprime o idee în latină: "Ei nu-și pot reproduce ideea într-o limbă și în cuvinte care le sunt străine la fel cum ar face-o în limba lor maternă, la fel cum nici noi nu putem face". În secolul al XIII-lea teologul occidental sfântul Toma de Aquino a remarcat în mod similar: Cele mai cunoscute sunt numite punctele florentine. Acestea sunt: Alte diferențe față de Catolicism considerate importante de
Diferențe teologice între Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/327563_a_328892]
-
era fiul cel mai tânăr al markgrafului Theodoric I de Meissen cu soția acestuia, Jutta, fiică a landgrafului Herman I de Thuringia. În 1221, el a succedat tatălui său ca markgraf de Meissen și Luzacia, inițial sub protecția unchiului său matern, landgraful Ludovic al IV-lea de Thuringia, iar după moartea acestuia din 1227, sub cea a ducelui Albert I de Saxonia. În 1230, el a fost proclamat în mod legal ca adult. Henric a participat la prima sa luptă la
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
un titlu care ulterior a fost inclus în titulatura principilor de Anhalt. Cel mai vechi membru cunoscut al familiei, contele Esiko de Ballenstedt, apare pentru prima dată într-un document din 1036, și se presupune că ar fi fost nepot matern al markgrafului Odo I de Ostmark. De la Odo, Ascanienii au moștenit largi proprietăți în Marca Saxonă de Răsărit. Nepotul lui Esiko a fost contele Otto de Ballenstedt, care a murit în 1123. Prin căsătoria lui Otto cu Eilika, fiica ducelui
Casa de Ascania () [Corola-website/Science/327949_a_329278]
-
Barbarossa, eșuaseră în tentativa de a-și instala un membru al familiei, Siegfried de Anhalt, pe scaunul arhiepiscopal de Bremen, ei reușesc să se impună în 1180. Conducătorul Casei de Ascania, Otto I, fiul lui Albert I de Brandenburg, văr matern cu Henric Leul, i-a acordat celui de al șaselea frate al său, Bernard de Anhalt (devenit Bernard al III-lea), ducatul de Saxonia, sub numele de "noul ducat de Saxonia" (1180-1296), un teritoriu drastic redus, cuprinzând trei suprafețe neconectate
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
al controlului dorintei sexuale cât și o întrupare a acestei energii, în funcție de interpretare. Simbolizează cele două aspecte ale Zeiței: dătătoare de viață și cea care ia viața. Povestirile despre ea scot în evidență sacrificiul ei - însoțit fie de o latură maternă, fie de aspectul sexual dominant, fie de furia auto-distructivă. Deși se află sub patronajul conceptului celor 10 Mahavidya, templele ei individuale - cele mai multe în nordul Indiei și Nepal - și cultul ei public este rar întâlnit, datorită aspectului ei teribil și reputației
Chinnamasta () [Corola-website/Science/327969_a_329298]
-
care este răspândită și formalizată Limba italiană. Din punct de vedere lingvistic și teritorial, este opusă Elveției germane și celei franceze, și (rar) Elveției retoromane. Statutul limbii italiane în Elveția este consacrată de Constituție, alături de limbile germană și franceză. Limba maternă a populației italofone din Elveția este de fapt nu limba literară italiană, ci un dialect al limbii lombarde aparținând limbilor galo-italice din subgrupa romană. Limba italiană din cantonul Grisunilor are propriile sale caracteristici distinctive care sunt direct influențate de mediul
Elveția italiană () [Corola-website/Science/327058_a_328387]