15,245 matches
-
nu-i. Si are ceva pământ. Si dacă Jănel a pune covălia și Frăsâna - că așa o cheamă pe fată - pământul, ar face o gospodărie cum nu s-o mai văzut! Ce zici?” Mătușa Rarița, cum se ținea oleacă cu nasul pe sus - că de, are băiat frumos și gospodar - o cam strâmbat din sfârlă. „Ce să zic, Zoiță? Stiu și eu? Mă gândesc și eu ca omul...N-ai găsit și tu una mai acătării? Că Frăsâna ceea îi cam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și până la urmă a îndrugat el ceva acolo, dar mare lucru nu avea ce să spună. De, sărăcia-i sărăcie, n-ai ce-i face...Ion Stup s-o uitat spre nevastă, s-o uitat spre fecior, o strâmbat din nas și o încheiat discuția. „Nu facem treaba, Chirică! Nu!” Când o auzit asta, Toader numai n-o căzut jos...Avea el ceva pe suflet săracul băiat. Dar cum să spună în fața tuturor ce-l doare? Si îl durea, nu șagă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vezi minune! Doamne! Uite asta mi-i sfânta cruce și jur pe ea că spun adevărul!” Si țiganul și-o făcut o cruce adâncă, după care o continuat: „Si cum vă spuneam. Să vezi minune! Lupchii sau oprit în loc, cu nasurile în vânt, ca și cum ar fi amirosit ceva. Au stat așa o bună bucată de vreme, că ne și întrebam: Oare nu pun la cale cine știe ce mișelie? Dar nu. Si-a căutat fiecare câte un loc cât mai potrivit și s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
scurtele popasuri Pâcu pufăia strașnic din lulea, moș Dumitru nu l-a iertat: Apoi ție, Pâcule, știu că nu ți-i frig. De ce crezi tu că nu mi-i frig, Dumitre? Păi cum să-ți fie, când ai hornoaica sub nas tot timpul? Câtă muncă am eu pentru asta nu mă întrebi? l-a ischitit Pâcu. De ce să te întreb, Pâcule? O faci pentru mine? Si, apoi, ce mare muncă îi să tragi din lulea? Dacă ar fi numai trasul din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
creier și nu a mai deschis gura o bună bucată de drum. „L-am gâcit pe flăcău. Da’ lasă că i-o fac eu lui Iordache!” își zicea Pâcu, călcând rar pe lângă Mitruță... Bine te-am găsit, Dumitre! Ai scos nasul de sub ogheal? Bine ați venit. Eu tocmai mă întrebam dacă mai trăiești, Pâcule, și când acolo, tu umbli prin sat și încă nu singur. Luleaua să trăiască. Ea m-a salvat pe gerurile celea de astă iarnă. Iată-mă-s
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
portarul, care îi un cumătru de al meu. Acum îi limpede? Is lămurit, Pâcule. Nu ne-ai spus însă ce o făcut bietul Surcică, care s-o dus să-și ieie fimeia acasă cu otopsia făcută și când colo dă nas în nas cu ea vie - și-a arătat curiozitatea Gheorghe Amnar. Apoi Surcică o aflat de la directorul spitalului, care vă închipuiți cât de frumos s-o purtat cu el, ca să nu moară de inimă... Si apoi și de frica doctorului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îi un cumătru de al meu. Acum îi limpede? Is lămurit, Pâcule. Nu ne-ai spus însă ce o făcut bietul Surcică, care s-o dus să-și ieie fimeia acasă cu otopsia făcută și când colo dă nas în nas cu ea vie - și-a arătat curiozitatea Gheorghe Amnar. Apoi Surcică o aflat de la directorul spitalului, care vă închipuiți cât de frumos s-o purtat cu el, ca să nu moară de inimă... Si apoi și de frica doctorului din menester
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ghearele și cu dinții” (așa se spune, nu?) să nu-mi plece jucăria. Dar cu voi, copii, sunt cuminte. Promit. Sunt curios. Vreau să văd cu ochii mei și să aud cu urechile mele tot ce mișcă, să miros cu nasul meu tot ce miroase, să gust tot ce are gust. Cercetez, aflu, învăț. Tot timpul. Mă uit pe fereastră zi și noapte. Ce văd? Oameni în toată firea care se strecoară în niște mașini, mașinile fac zgomot și ei fug
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Când află de la reporteri că vine frigul, de pildă, oamenii vor ști că trebuie să se îmbrace mai gros, ca să nu răcească. Vă vine să râdeți că veștile despre starea vremii sunt printre cele mai așteptate? ...Că în loc să-și scoată nasul sau mustățile pe balcon ca să vadă cum e vremea, oamenii mari dau fuga la televizor sau vor să afle de la radio cum e la ei în balcon? Un om deștept spunea odată că oamenii, ca să fie fericiți, au nevoie de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
o fi devenit și ea reporter de război. Ba nu, reporter de război sunt numai eu. Ea e jurnalist ca toți jurnaliștii și treaba lor, a jurnaliștilor, nu e numai să dea din gură sau să-și fluture pixul pe sub nasul oamenilor. Ei trebuie să facă în așa fel ca toate războaiele să se termine repede, iar oamenii să fie din ce în ce mai deștepți, mai sănătoși și mai fericiți. Să vedem ce face Ana. Tocmai și-a potrivit din nou licuriciul în păr
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
în urma ta? Ghici cine te însoțește ca un câine credincios dar nu e câine ci pisică? Fără să mai aștepte vreun răspuns de la Ana, Prințul a luat de undeva o pensulă și a desenat cu ea, prin aer, ochii, nasul, gura, urechile, mustățile, coada și picioarele mele. Am înțeles: Prințul a folosit Culoarea Culorilor pe mine și, ah, ah, ah, m-a făcut vizibil. Cine ești tu? - m-a luat imediat la rost Ana. Sunt umbra ta - am mieunat eu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
știe mai bine decât mine cum e cu zmeii și poate de aceea preferă să facă planuri acum, împreună cu fiii lui Verde Împărat și cu Prințul Culorilor. ...Dar, ia priviți, copii, ce minunăție de balauri s-au adunat aici, la nasul meu, sub mustățile mele ! Adică nu chiar la nasul meu, că ei sunt ma-a-a- rim-a-a-a-ri și eu sunt, deocamdată, mi-i-i-c. În fruntea lor e zmeoaica cea rea, mama zmeilor, Lăcomia. ...Înțeleg că Lăcomia i-a chemat numai pe fiii ei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și poate de aceea preferă să facă planuri acum, împreună cu fiii lui Verde Împărat și cu Prințul Culorilor. ...Dar, ia priviți, copii, ce minunăție de balauri s-au adunat aici, la nasul meu, sub mustățile mele ! Adică nu chiar la nasul meu, că ei sunt ma-a-a- rim-a-a-a-ri și eu sunt, deocamdată, mi-i-i-c. În fruntea lor e zmeoaica cea rea, mama zmeilor, Lăcomia. ...Înțeleg că Lăcomia i-a chemat numai pe fiii ei cu chip de om. Pentru că sunt aici Vanitosul, Mierosul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și nu vreau decît și mai multă, la naiba cu mîncatu acum. Cocaină drept combustibil, cocaină pentru energie. Ia niște cocaină și zîmbește. Cărbune cocainizat. E alb, nu negru; curat, nu jegos. Nu mănînci niciodată cocaină. Doar o tragi pe nas. Tragi toată porcăria aia pe nas. Am terminat-o pe toată, așa că Încerc să fac o labă pe filmele lui Hector pentru a uita de dorința fierbinte de cocaină, dar nu mă pot concentra. Întregul meu corp Își dorește sîngele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
multă, la naiba cu mîncatu acum. Cocaină drept combustibil, cocaină pentru energie. Ia niște cocaină și zîmbește. Cărbune cocainizat. E alb, nu negru; curat, nu jegos. Nu mănînci niciodată cocaină. Doar o tragi pe nas. Tragi toată porcăria aia pe nas. Am terminat-o pe toată, așa că Încerc să fac o labă pe filmele lui Hector pentru a uita de dorința fierbinte de cocaină, dar nu mă pot concentra. Întregul meu corp Își dorește sîngele de care are nevoie pula mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
se Întoarce, prezentîndu-mi un gram. — Asta e Bruce, asta-i tot ce am. — Mda, știi tu, spun eu, apoi mă car lăsîndu-l cu ochii-n soare, mama lui de puțoi tupeist. Mă urc În mașină și vreau să trag pe nas o linie de pe tabloul de bord, dar sînt prea mulți puțoi prin jur. Mă cuprinde disperarea și oricum o fac. E tare ca dracu. Trebuie să testezi marfa ca să nu-și mai piardă timpul poliția analizînd-o În laboratoare. Trag o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
tabloul de bord, dar sînt prea mulți puțoi prin jur. Mă cuprinde disperarea și oricum o fac. E tare ca dracu. Trebuie să testezi marfa ca să nu-și mai piardă timpul poliția analizînd-o În laboratoare. Trag o dată și bine pe nas. Tremur În timp ce conduc prin oraș Înapoi Înspre Collie. Nu știu ce vreau să fac. Probabil că o să m-apuc imediat de băut. Simt nevoia să diminuez efectul cocainei ăsteia. Acum. Acum am nevoie să beau ceva. Mă opresc În fața unui bar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Setterington și pe Gorman. — Bruce, nu cred că ești În stare să lucrezi deocamdat... spune ea. Mă răsucesc pe scaun și Îi arunc o privire concentrată, sfîșÎietoare și sumbră. Pizda băgăreață. Fă-ți o viață a ta În loc să-ți bagi nasul Într-a altora. — Eu conduc ancheta asta Drummond! Să nu uiți niciodată asta! VEZI-ȚI DE SLUJBA TA ÎMPUȚITĂ ȘI NU TE MAI JUCA DE-A PSIHOLOGUL AMATOR! răcnesc eu violent, iar ea se chircește la impactul cuvintelor mele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și folosiți ca probe, zîmbește altul; pe ăsta Îl cheamă Lidell. — Eu sînt detec... Eu sînt Noi sîntem o familie... noi am știut ce e fam... — Detectiv se... Începem noi să le spunem, dar Setterington ne-a pocnit nasol În nas cu pumnul lui ca o nicovală, iar lacrimile ne umplu ochii și sunetul ascuțit al durerii ni se Întinde pe față și ne lovește În centrul creierului și apoi un șir de crize respiratorii cu intensități variabile, un freamăt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
n-ar trebui să fie așa, iar el rîde de noi, spaima noastră e acum aici și demoralizarea noastră crește cînd ne dăm seama că n-avem nimic de dat, sîntem doar pasivi. Capul lui se izbește de noi, iar nasul ne explodează mult mai nasol decît În mașină pentru că trosnește strivit de fața noastră, iar noi ne Înecăm cu propriul nostru sînge și nu putem respira, apoi vin și mai multe lovituri care scobesc În noi și ne simțim brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
vine lîngă ea. Îți aduci aminte de domnul Robertson. Polițistul. El a Încercat să-l ajute pe tatăl tău. — Bună, zîmbește micuțul, dar cînd mă ginește face un pas Înapoi. Pantalonii mei miros urît. Un val de miresme vine sub nasul meu de sub palton. — E ok Euan. Domnul Robertson e În misiune. E Îmbrăcat ca un vagabond. Probabil că e palpitant să fii sub acoperire, ei Euan? Micuțul se forțează să zîmbească din nou. — Bună, Îi zîmbesc și eu. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
trupul ăla bătrîn, mic și firav am simțit cum mă cuprind disprețul și scîrba. Chiar ar putea ăsta să fie Bestia? Ochii lui. Nu erau ochii unui ucigaș, ci ochii unei nevestici bătrîne și dulci, părtașă la vreo bîrfă malițioasă. Nasul lui, coroiat, nu ca al meu, al meu e ca al mamei. Am vrut să-l pun la podea și să-i zdrobesc capul, să-i smulg viața din el așa cum și el mi-o dăduse pe a mea. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Numai că știa, băiatul ei se rupsese definitiv de dânsa, de ai ei, de ai lui. Parcă-l vedea imediat după ce-l născuse, mic cu pumnișorii strânși și ochii închiși, purtând semnul celor din neamul soțului ei, alunița de la baza nasului. Când soarta hotărâse ca bărbatul să-i plece la război, îl însoțise până la Odesa, purtându-și copilul mai mult în brațe, și acolo îl scăldase în mare. Fusese un copil nici mai cuminte, nici mai poznaș decât alții, însă n-
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
jos pe lângă furgon, chiar îl împinsese, ajutând caii. Auzindu-l pe acel om, atât i-a trebuit! Știa, văzuse prin ce dezastru trecea țara, și străinul căuta chilipiruri! În loc de răspuns, luă o pușcă din furgon și i-o flutură pe sub nas: Uite, asta am de vânzare, e bine? Lasă, atunci nu-mi mai trebuie nimic, lasă-mă! și dispăru fugind. În Hâncești, constată cu surprindere iuțeala schimbării de atitudine a unor localnici. Prin centru defilau tancuri rusești, și câțiva oameni cu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
La a treia casă, ușa se deschide și iese o babă. La vederea fantomei și a vrăjitoarei, baba cade ca un butuc, leșinată. − Fugi, c-am omorât baba! strigă Lucy speriată. În drum spre casă, prin întunericul de pe stradă, dau nas în nas cu o femeie bătrână care mergea cu o cârjă. Shelley se împiedică în cârjă, bătrâna se sperie rău și cade în nas. La asemenea reacții la costumele lor, Lucy și Shelley fug acasă, se dezbracă fără să fie
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]