14,344 matches
-
problemă. Și Încă nu mi-am adunat curajul de a o aduce la cunoștința vreunuia dintre ei. — Becky, vrei cumva masca de oxigen? se apropie Paula cu o mască la care e atașat un tub. Doar așa, ca să uiți un pic de durere. — Ăă... șovăi. Ar fi urît din partea mea să refuz. Bine, ok. Mersi! — Cum simți că Începe contracția, respiră În aparat, mă instruiește Paula, Întinzîndu-mi tubul. Nu sta pînă În ultima clipă! — Ok! Îmi pun masca pe nas și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pentru cîteva clipe... — Parcă erai pacienta Venetiei Carter, nu? se oprește din scris În fișă Paula. Vine sau nu? Întrebă, uitîndu-se la ceas. Dacă nu, moașele cu experiență vor trebui să te examineze curînd. Simți vreo presiune, Becky? — Îhm... un pic, da! Habar n-are sub ce tensiune stau. — Poftim, Îmi Întinde Louisa un borcănel cu ulei, pe care să-l miros. SÎnziene, pentru stres. — Auzi, Paula, se poate ca travaliul să... o ia invers? o Întreb cît pot de firesc
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fac mică. — Și ea e? Întreabă gesticulînd sălbatic. Fătuca asta fără minte, obsedată de tot ce apare nou prin oraș, e cea cu care vrei să-ți petreci restul vieții? Luke, e o ființă de o superficialitate crasă! N-are pic de creier! N-are În cap decît shopping și haine... și pe prietenele ei... Mi s-a scurs tot sîngele din față și simt că mă clatin. N-am auzit de cînd sînt asemenea venin. Îi arunc o privire lui
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mare greșeală. Deodată, mă ia cu frig și ușoară teamă. Iar Luke Încă nu zice nimic. Se duce la chiuvetă și-și pune un pahar cu apă, sub privirile Încordate ale asistenței. Într-un final, se Întoarce. — Ai petrecut vreun pic de timp cu Becky? — Eu da! spune Suze, de parcă e În joc potul cel mare. Toată lumea se Întoarce spre ea și Suze se colorează vizibil. — Scuze, murmură. — Prima dată cînd am văzut-o pe Becky Bloomwood... Luke se oprește, mustăcind
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Mă face să mă bucur de viață. Și o iubesc mai mult decît orice pe lume. — Și eu te iubesc, murmur, cu un nod uriaș În gît. — Bine, spune Venetia, albă la față. Bine, Luke! Dacă vrei o descreierată fără pic de profunzime... — Habar n-ai despre ce dracu’ vorbești, așa că taci naibii din gură. Glasul lui Luke a devenit subit o rafală de mitralieră. Mama dă să protesteze auzindu-i limbajul, Însă el e atît de livid la față că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
e că știu precis ce vor. Lucru pe care Îl respect foarte tare. Cum ar fi faptul că lui Minnie nu-i place deloc leagănul artizanal. A stresat-o teribil și a făcut-o să se foiască Întruna, lucru un pic cam nașpa avînd În vedere că am dat pe el cinci sute de lire. N-a fost impresionată nici de leagănul pe care poți să-l miști, și nici de coșul Moses, și nici măcar de așternuturile Hollis Franklin de olandă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o groază de lucruri. N-avem nevoie de ele. Nici măcar n-avem o casă În care să le punem. Și i-am dat toți banii lui Luke, fiindcă... mă rog, am vrut să-l ajut și eu cumva. Măcar un pic. Vestea bună e că lucrurile par să se Însenineze oarecum pe frontul slujbei lui. Și partea cea mai bună din toate e că Iain Wheeler a fost dat afară! Luke n-a pierdut deloc timpul - a doua zi după ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Îi place destul de mult de Knotty. Și de Double Knotty, pe care l-a primit de la Jess. Folosim vechiul cărucior gri și demodat pe care l-am luat de la tîrgul de cărucioare, În primul rînd pentru că m-am lăsat un pic dusă de val și le-am trimis Înapoi pe toate celelalte și, În al doilea rînd, fiindcă mama e de părere că ăsta Îi oferă lui Minnie un suport mai bun pentru coloană decît „toate cărucioarele astea ultimul tip“. Intenționez
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
i-au făcut-o cadou părinții lui Luke, cînd ne-au vizitat de Crăciun. Au fost extrem de drăguți. Mi-au adus un coș plin cu brioșe și ne-au invitat să stăm la ei (doar că Devon-ul e un pic cam departe) și au zis că Minnie e cel mai frumos copilaș pe care l-au văzut vreodată. Ceea ce nu face decît să demonstreze clar că sînt oameni cu gust. Spre deosebire de Elinor, care nu a venit niciodată În vizită și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pentru cadouri, niște medalioane din cuarț trandafiriu. Aaa. Îmi place la nebunie cuarțul trandafiriu. — SÎnt la reducere, spune vînzătoarea, urmărindu-mi privirea. SÎnt foarte drăguțe. — Da. Așa e, Încuviințez gînditoare. Ideea e că ar cam trebui să ne strîngem un pic cureaua În momentul ăsta. CÎnd am venit de la spital, am avut o lungă discuție, despre lichidități, datorii bancare și alte asemenea lucruri. Și am luat decizia ca, pînă cînd afacerea lui Luke se pune iar pe picioare, să nu cumpărăm
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
independente! Asta este! Or, în toată politica post-decembristă, singurul politruc care a câștigat ca independent, la alegeri naționale, nu la locale, unde au mai fost cazuri, a fost Iorgovan. Dar acela nu era cu adevărat independent, ci fesenist certat un pic cu partidul, și a candidat la el, la Mehedinți, unde era totuși foarte cunoscut in-clusiv ca fesenist! Dorin Popa: Ce-ți amintești despre/din CFSN, mai ales că erau, acolo, oameni foarte interesanți, nu?! Liviu Antonesei: Eu n-am fost
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
în Est unde nu risc să fiu deocamdată! linșat pentru proamericanismul meu, chiar așa, cu note critice, cum se întâmplă să fie! Iaca, am un exemplu recent de eficacitate a birocrației UE directiva liberalizării serviciilor, care ar putea da un pic de oxigen agonicei economii europene, s-a votat cu o întârziere de aproape trei ani și, normal, în forma cea mai castrată posibil! E, totuși, fascinantă, ca orice schimbare de boală, cea a prosovietismului în antiamericanism! Dorin Popa: De aceea
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
îl iubește, ori îl urăște! Cât privește aventura deconspirării, începusem să fac o depresie, conchizând asupra eșecului. Însă, chiar ieri, d-l Ticu Dumitrescu a revenit cu o declarație privind "peștii mari", "știucile", "rechinii", ceea ce m-a mai îmbărbătat. Un pic. Nu aș crede pe nimeni altcineva care ar declara asta; pe liderul deținuților politici încă îl mai cred. Deci, mai am răbdare până la sfârșitul anului... Dorin Popa: De ce crezi că este bagatelizată această demisie, care trage un semnal de alarmă
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
curent: Scrisul bun mă incită, face ca viața să merite să fie trăită. Nu mă gândesc niciodată la competiție. Pe de altă parte, profund revoltat și protestatar convins ("Știu că sunt o mare pacoste..." zice el însuși, poate exagerând un pic, cum zic englezii, "wishful thinking"adică crezând ce i-ar place lui...), Pinter conchide foarte hotărât: N-am deloc de gând să-mi văd de treabă, să-mi scriu piesele și să fiu cuminte. Sunt decis să rămân o minte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în ce privește degajarea lor. Prima (și ultima) oară în creația lui, suferința e absentă. Pisica e o ființă a bucuriei. Bucuria pe care a refuzat-o ființelor omenești o găsim în isprăvile pisicești. Chiar dacă uneori versurile sunt prea lungi și un pic plicticoase, revelația că Eliot se poate bucura de ceva ne înduioșează. O trupă de pisici încântător de hazlii și șmechere defilează. Unele cu nume sugestiv, altele cu câte un vers care le definește. Avem de-a face poate cu începutul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Cred că am să strănut ori să plâng". "Nu-i nimic", au zis, "nu-ti fie rușine să dai frâu liber emoției. Nu auzi chiar în fiecare zi că ai să capeți un milion de lire. Relaxează-te, plângi un pic; te așteptăm o clipă...". " Ia stai!" am strigat. "N-am cumpărat niciun bilet de loterie de ani de zile. Cum ziceați că se cheamă compania?" Au râs iar. Nu biletul e problema. Suntem universali. Operăm un modul de șanse retrospective
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Sillitoe) care hrănește o pisică sălbatică, a nimănui: Ai fi fost un bun îmblânzitor de animale îmi dau seama după felul cum îmblânzești pisica neagră a nimănui care s-a ivit săptămâna trecută în fundul grădinii. În fiecare dimineață vine un pic mai aproape. Ieși cu o farfurioară pe jumătate plină cu lapte și o lași pe jos ca și cum nici nu ți-ar păsa, dar o muți în fiecare zi o fărâmă mai aproape de ușă. Bărbatul și pisica cedează amândoi, învăluiți în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la publicații satirice, cum ar fi Mad Magazine și National Lampoon, primeam zilnic New York Times, acesta fiind unicul ziar cu de toate care se găsea peste tot, le aveam pe toate în afară de Washington Post, pe care trebuia să mergi un pic mai departe ca să-l găsești. (Majoritatea mijloacelor de comunicare în masă americane sunt înguste ca spectru, au tot felul de prejudecăți, nu fac doi bani.) Furam de la bunicii mei New Yorker, care la început mi-a plăcut pentru vestitele benzi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ori la București. O dată căutam scriitori pentru trustul literar de care-ți vorbeam, în vara lui 2000; altă dată eram în drum spre conferința organizată de British Council la Constanța, în toamna aceluiași an. A doua oară am vizitat un pic orașul și am citit din poezia mea la Muzeul Literaturii cu Ioana Ieronim și Saviana Stănescu. Ar fi multe de spus despre literatura română. N-am prea citit proză: nu mă entuziasmează deloc post-modernismele stilate. Oricum, nu clișeele. Dar ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am îndurat și mai îndur eu". Sentimentele proprii sunt parcă anesteziate, cad într-un fel de visare. Tânăr fiind, eram domol dar scriam uneori dur, iar acum cred că sunt mai degrabă un dur care-și permite să scrie un pic doar un pic mai domol. Puțini critici/ recenzenți comentează "tandrețea" mea, unii nici nu pot găsi emoție în ce scriu. Aceștia consideră că scriu cu o detașare ciudată. Mă tem că așa e. Ceea ce nu e un motiv pentru ca cei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai îndur eu". Sentimentele proprii sunt parcă anesteziate, cad într-un fel de visare. Tânăr fiind, eram domol dar scriam uneori dur, iar acum cred că sunt mai degrabă un dur care-și permite să scrie un pic doar un pic mai domol. Puțini critici/ recenzenți comentează "tandrețea" mea, unii nici nu pot găsi emoție în ce scriu. Aceștia consideră că scriu cu o detașare ciudată. Mă tem că așa e. Ceea ce nu e un motiv pentru ca cei din imediata mea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
categorial poate apărea în această poziție. Este vorba de obicei despre utilizări încărcate stilistic, în care adjectivele categoriale dobândesc prin poziție o lectură de calificare: În încheiere vreau să spun că dacă a venit "FIARA" poate ar putea îmblânzi un pic "CREȘTINUL" de Jiji că este de nepotolit cu ieșirile lui (www.fcsteaua.ro, 2008) Gigi Becali: "Eu când spun că fac ceva, chiar fac, nu precum comunistul de Copos!" (www.sportm.ro, 2007) (sintagma înregistrează o circulație destul de mare pe
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
schimbe percepția despre factorii motivaționali, ducând astfel la schimbarea tipului de feedback ce îi determină acțiunile. Faptul că am ales să fac o cercetare despre bani tocmai acum când numai enunțarea cuvântului produce o stare de stres poate părea un pic ciudat, însă consider că momentul este mai mult decât oportun, deoarece, de-a lungul istoriei astfel de momente dificile apar rar iar studiile care să reflecte perspectiva oamenilor în astfel de situații sunt reduse. Cred că individul aflat în situații
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
Ce plăcere pentru mine!" Pescarii din Chioggia au fost fără îndoială și mai uimiți decât gondolierii din Veneția că au fost promovați la rangul de personaje de teatru. Oamenii din Chioggia, oraș destinat de Veneția prizonierilor care regăseau acolo un pic de libertate, erau pe atunci obiectul unui mare dispreț. Giorgio Strehler, care nu a încetat să joace Goldoni, în special Arlechino, servitor la doi stăpâni, Trilogia vilegiaturii, Gâlcevile din Chioggia, Il Campiello, se declară fascinat de conținutul politico-social al marilor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
multe anse capilare în paralel (3050), ceea ce face ca rezistența la curgere să fie extrem de redusă. Presiunea intracapilară depinde în ultimă instanță de presiunea arterială sistemică. Presiunii hidrostatice de la nivelul capilarelor (PH) i se opune presiunea hidrostatică din capsula Bowman (PIC) precum și gradientul presional osmotic dintre sângele din capilarele glomerulare și ultrafiltratul din spațiul capsular. Acesta practic nu are proteine; diferența de presiune este egală cu presiunea oncotică (coloid-osmotică) a plasmei (PCO) (fig. 99). Ca urmare presiunea efectivă de filtrare (PEF
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]