14,917 matches
-
Pentru Dulcele Iisus. Acum Iuda făr-de-lege Cu dușmani la Iisus merge, Că L-a vândut pe Cel Sfânt Pentru treizeci de arginti. Cu sărutare vicleana Și cu cuget de satana De Iisus s-a apropiat Și pe El L-a sărutat. Jidovii toți năvălesc, Pe Iisus toți îl trântesc, Mâinile Le-ncătușează Și îl duc cu mare pază Pe la Ana și Caiafa. Cu palmele îl lovesc Dar vină nu ii găsesc. Îl duc la Pilat din Pont Și de acolo la
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mea suflare.” Și cum zise acest cuvânt își dădu Sufletul Sfânt. Trupu-I mort, fără de viața, Iar Fecioara stă de față, Pe Iisus L-au coborât, îl ia Fecioara-n brațe plângând, La Iisus cu drag se uită, Rănile-I le săruta: „Sârman, sârman Fiul meu, Pe Care L-am născut eu, Cum murii curând așa Și lașai pe Maică-Ta? Fiule, Fiul meu Sfânt, Dă-mi măcar un mic cuvânt, Că eu nu mai am putere Ca să port așa durere. Fiule
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
câți aveți păcate V-ați făcut aicea parte, Toți câți ați păcătuit Pe Iisus L-ați Răstignit, Vedeți dar, plângeți cu mine Pentru-al vostru singur bine! Plângeți-L neîncetat Pentru voi, El a Răbdat!” Așa Maica cuvânta, Rănile-I săruta, Si cu lacrime amare L-a dat pentru îngropare. Și L-a dat pe Iisus, într-un mormânt nou L-au pus, Cu piatră l-au întărit Și-au pus straja de păzit. Toată inima creștină Astăzi plânge și suspina
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Paharul suferinței lui Iisus! O, Ghetsimani, grădină rugăminții, în tine plânge Domnul cu amar El se îmbracă-n suferinței Și-și pregătește drumul spre calvar. O, Ghetsimani, grădină neuitata Tu ai văzut durerea lui Iisus Pe Iuda, cum L-a sărutat odată Pe Domnul strălucirilor de sus. O Ghetsimani, aș vrea să fiu în tine Să văd și locul-unde Domnu-a plâns Să plâng și eu cu lacrimi și suspine Să plâng, căci multe lacrimi tu ai strâns! 03.02.1996 Culeasa
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Pe fața lui, “Un zâmbet” s-a arătat. Doamne, ce fericit este acum, Acel copil îngenunchiat, Alături de Mămică lui, El s-a rugat, s-a rugat, Acel copil nevinovat Cu ochii plini de lacrimi, Icoana cu Iisus cel Răstignit A sărutat și a-mbratisat. Copilul plăpând cum era, La pieptul mamei se starngea. Văzând durerea lui Iisus pe Cruce, Pe mama o-ntreba : - De ce L-au pedepsit pe El ? Cu duioșie și durere Și lacrimi printre gene, I-a zis : Vei află
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
acest distih al său : „mă copilul meu mă străinul meu mă/ unde te duci tu mă ”. El mi ar putea acum răspunde (chiar așa îmi și răspunde, o simt) : „gândește-te la mine/ în spațiul cel mai umilit/ te-am sărutat eu mortul ”. Acum doarme la doi pași de Daniel Turcea, în cimitirul Mănăstirii Cernica. Mormântul lui e sub un pom mare și rămuros, iar în imediata lui apropiere e o fântână. Ca în grădina Paradisului din poezia persană. Privindu-l
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
salvator, de care vorbește Evanghelia lui Luca (7, 38-50), e depășit, escamotat, uitat : „stătea înapoi lângă picioarele lui Isus și plângea. Apoi a început să-i stropească picioarele cu lacrimile ei, să i le șteargă cu părul capului ei ; le săruta mult și le ungea cu mir” - de momentul acesta declarat etern de însuși Mântuitorul, Maria-Magdalena din piesa lui Mazilu nu pomenește decât în treacăt : l-a pierdut. Maria-Magdalena din Evanghelie săvârșise în aparență un gest de un erotism exacerbat, dar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
părintele a ajuns și în fața gospodăriei lui Vasile Gruia, om sărac, dar cu casa plină de copii, și mai mari și mai mici. A bătut cu coada biciului în scăndura șaretei, ca să audă cei din casă și să vină să sărute icoana Nașterii Domnului. N-a ieșit nimeni. Popa Cristea, stăruitor, a strigat tare: „ Popa, popa, tată, popa”! Au ieșit pe prispa casei doi copii de trei-patru ani, desculți, cu capul gol, numai în cămășuici. Părintele a cerut :”să vie mămica
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ea cu alesături, și cu lacrimi în ochi mi-a zis: „ Ți-l dau ca să-ți aduci aminte de mine și să te rogi pentru iertarea păcatelor mele când ăi fi preot”. M-a prins în brațe și m-a sărutat și a exclamat: „Popoiogul mamei drag”. Eram la seminar când, bătrîni, într-o iarnă s-au stins amândoi, și bâtu și bâta. FRAȚII MAMEI Bunicii din partea mamei au avut opt copii. Primul născut s-a chemat Anton, apoi au fost
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
rămas în Domnița, iar ceilalți, toți au plecat, încât Ion și Ileana, la bătrânețe au rămas singuri. I-am vizitat, și am găsit pe mama Ileana în grădina din spatele casei oarbă, singură. Nu m-a recunoscut. Am vrut să-i sărut mâna și m-a respins. Cu greu am reușit s-o fac să înțeleagă cine sunt. Până la urmă am reușit să descifrez pe chipul ei un zâmbet amar. Satul era pe ternimate. Casele erau puține și vechi, dărăpănate. Se programase
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Era foarte credincioasă. Era obișnuită să meargă, în duminici și sărbători, la biserică, să asiste la Sfânta Liturghie. Cea mai veche amintire din copilăria mea este imaginea cum în biserică, mămica mă ridica de sub brațe cu amândouă mâinile, ca să pot săruta icoana de pe iconostas. Mă învăța ca seara, înainte de a așeza capul pe pernă, s- o închin, ca să nu dorm cu frică, pentru ca să nu visez urât. În afară de rugăciunile obisnuite mă învăța să cer: „Dă-mi Doamne minte, sănătate și noroc
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cusut, mămica a lucrat zi și noapte și a confecționat tot ce se cerea. Cu câtă bucurie sfântă mi le-a așezat pe toate într-un „cufăr”, mi-le-a încuiat cu lacăt, și cu lacrimi în ochi m-a sărutat pe frunte și pe obraz, la plecare. Mămica se bucura când, în vacanțe, în sărbători, cântam la strana bisericii împreună cu cântărețul; se buncura când, în vacanța mare organizam serbări culturale cu toți elevii din comună; se bucura când oamenii din
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
42-43, pe august- sepembrie 2006. În vara anului 1946, după seziunea de examene, m- am întâlnit, în orașul Buzău pe stradă, cu fostul director al „Seminarului Episcopul Kezarie”, Părintele profesor Gheorghe Marinescu, acum pensionar și necăjit. L-am salutat cu „sărut mîna” și am mers înainte. După câțiva pași am simțit nevoia să- l mai privesc și am întors capul. Părintele profesor sta în loc și se uita după mine. Am stat locului, a venit la mine, m-a prins de umeri
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
profesor sta în loc și se uita după mine. Am stat locului, a venit la mine, m-a prins de umeri și ca un părinte plin de dragoste mi-a zis: „Dacă am fi știut noi ce ne așteaptă”? I-am sărutat mâna și am plecat cu ochii plini de lacrimi. Vacanța mare dintre anul III și IV am petrecut-o la internatul Facultății de Teologie și pentru mici servicii prestate am primit și hrana necesară. În amul IV, prin luna ianuarie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
eu mi-am concentrat toată puterea psihică pentru a mă regăsi cu ai mei? Sau numai pe aceștia mi i-a putut reda inima ?. Nu știu cât am dormit. M-am visat acasă. Eram cu Cristina în brațe. Era mai mărișoară. Mă săruta! Marta era gospodină- curat îmbrăcată, cu sufletul frumos, dar tristă. De ce n-am visat-o veselă ca altă dată? Vineri 28 iulie 1950. M-am deșteptat înainte de ora 5. M-am frământat cu gândurile, fără să cobor din pat până la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
simțit niciodată atât de bine în toate sensurile - cu o ființă omenească - cum m-am simțit cu tine și că, fără să cad în exagerare lirică, cred că noi ne merităm. Nu ne uita! Te strâng tare de mine, te sărut. Al tău, René. Marți, 31 iulie 1974 (Cincisprezece zile de la...) Gabriela, mon cœur. Da, e adevărat; iubesc corpul tău și emanațiile lui, esențele și mirosurile lui, căldurile și fricile lui, sudorile și neliniștile lui. Iubesc de asemenea casca ta de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
durerea! Cu ce pot compara această tandrețe infinită? Numai cu gestul mătușii Paraschiva, „tanti Chiva”, care, ori de câte ori mă loveam crunt de pietroaie (când mânam la păscut oile, împreună cu sora mea, Tatiana), lăsa de pe cap panerul plin cu fructe ca să-mi sărute exact locul în care mă lovisem și o roșeață apăruse, roșeață care treptat se transforma în vânătaie. Acel sărut al ei, ca și suflatul ușor peste locul dureros făceau ca durerea să dispară miraculos. „Gata, a trecut!” spunea ea, râzând
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vie, plăcută cu amândouă. Sunt invitată să colaborez la revistă cu un eseu despre Swedenborg. Cu Andrei (Bart), la marea sinagogă din Stockholm pentru a dona Biblia facsimil (Kennicotte Bible). Andrei e fericit, mi-a dat un ananas, mi-a sărutat mâinile spunând că mă voi vindeca. Mama Evei Ström, Inga, era acolo împreună cu Sofi Klein. A fost sărbătoarea Hannuka, adevărata sărbătoare a luminii, cea mai veche. Un băiat de 13 ani a cântat strălucit la vioară din Paganini. Biblia dăruită
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mare, aproape insuportabilă. Noroc că prietenii suedezi Agneta (Pleijel) și mai ales Maciej (Zaremba), care deja trăise reîntâlnirea cu țara în care s-a născut, Polonia, m-au încurajat povestind, glumind despre pământul natal, cel care trebuie mângâiat și chiar sărutat înaintea oamenilor. Inger (Johansson) și Thomas (Kellgren) sunt mai puțin „lirici”, gândindu-se că tăcerea melancolică m-ar avantaja mai mult. Dar amintirile din prima viață constituie pentru mine un punct iradiant, stabil în tot ce simt și gândesc eu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fost bun. De Crăciun, printre invitați, Boni (Herlin), căruia i-am dăruit un nai indian; l-a încercat ducându-l la buze, apoi mi l-a dat înapoi, să-l încerc și eu. Era un joc pervers, copilăros, să ne sărutăm pe gură prin naiul indian. S-a înroșit și a povestit despre prima compoziție făcută în școala primară. Era povestea unui cal (fratele său care acum a înnebunit) nărăvaș pe care nu-l putea stăpâni și domina, atunci l-a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
eu una dintre aceste fotografii: Andrei cu regele Mihai, amândoi concentrați, amândoi cu urechi mari, de înțelepți, de Buddha, urechile celor a căror preocupare a fost mereu respectarea unei etici, din iubire și dăruire pentru semenii lor. Andrei i-a sărutat mâna regelui, în amintirea reginei, a mamei sale, cea care i-a salvat pe evrei de la pogrom și trimiterea în lagărele de exterminare. Mai Peste tot, oameni cu flori. Se vorbește gratuit cu străinătatea, pentru că e sărbătoare în Suedia, ziua
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
răspuns: am visat-o pe Eva (Bonnier) care se scuza pentru întârzierea cititului cărții mele, spunând că totul e impresionant, numai că nu știe în ce plan să includă cartea! Apoi, ea și soțul ei, jurnalistul Erik Sidenblad, m-au sărutat! Septembrie Toamna a venit cu amestec de aer rece și zile pline de soare. Au apărut ciupercile suedeze, kantarelele, și toate legumele și fructele toamnei, mai ales merele de toamnă care miros dumnezeiește! Toată piața Hötorget miroase frumos, un altfel
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
uluit ce a putut să iasă din iubirea lui Dagmar și Rune: ființe minunate, cu picioare lungi și ochi superbi, aproape douăzeci și cinci de persoane, cu nepoții! S-au servit generos toate bunătățile posibile în Suedia. La plecare, Rune m-a sărutat de multe ori, apoi mi-a strâns atât de tare mâna, încât când am ajuns acasă mă mai durea încă. Să fie ăsta un fel al „vikingilor” de a-și exprima sentimentele? În Belgia, mari demonstrații de protest împotriva „ligii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
decât domnul învățător Brumă. Viață, viață fir de ață. și să nu uit: sub presiunea de cumpănă a Siretului, aproape fiecare uliță se bucura de izbucul unor izvoare cu apa bună de băut. Era suficient să te apleci și să săruți palma de răcoare pe care ți-o întindea Dumnezeu. și nu întâmplător fiindcă ceva mai sus niște călugări făcuseră schit în jurul unui Izvor al Tămăduirii. În primăvară, încurajat de experiența Argea, iatămă în fața comisiei Revizoratului școlar județean pentru ocuparea unui
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
spune: - Domnișoară, te felicit. N-am știut că ești atât de bine văzută de cei de la revizoratul școlar. Mi-au poruncit să-ți dau în primire clasa a II-a iar dacă refuz, adio conducerea școlii! Îmi venea să-l sărut, dar nu se cădea. Sigur că, în bunătatatea lui, fiindu-i milă, a vorbit cu revizorul șef Ion Moldoveanu, ardelean și el, și a reușit să-mi ofere postul și bucuria. Aici aveam copii puțini, doar 37, știau binișor românește
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]