19,447 matches
-
Dintre toate verbele de percepție, cele care exprimă percepția vizuală dezvoltă cel mai frecvent sensuri din zona cognitiv-intelectuală (de exemplu, nu văd sensul "nu înțeleg sensul"). Autoarea afirmă că "natura obiectivă, intelectuală a mentalului este conectată, în mod constant, cu simțul vederii, chiar dacă și celelalte verbe care exprimă percepții pot reda, ocazional, sensuri din zona intelectuală" (Sweetser 1990: 37, t.n.). Ipoteza se verifică pentru română ca pondere mai mare a structurilor în care verbul a vedea, față de verbul a auzi
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
vede tânără. (21) Majoritatea văd o competiție ca pe un joc. (b) Extinderi bazate pe un raport de siguranță și încredere: a vedea → "a afla", "a fi sigur". Suprapunerile de acest tip se explică prin importanța vederii în rândul celorlalte simțuri. Se consideră că vederea este simțul cu cea mai mare acuratețe, prin care receptăm cele mai multe și cele mai viabile informații din lumea exterioară: (22) Am văzut că magazinul s-a deschis la 1 iunie. (23) Am vrut să văd că
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
competiție ca pe un joc. (b) Extinderi bazate pe un raport de siguranță și încredere: a vedea → "a afla", "a fi sigur". Suprapunerile de acest tip se explică prin importanța vederii în rândul celorlalte simțuri. Se consideră că vederea este simțul cu cea mai mare acuratețe, prin care receptăm cele mai multe și cele mai viabile informații din lumea exterioară: (22) Am văzut că magazinul s-a deschis la 1 iunie. (23) Am vrut să văd că a spus adevărul. (c) Extinderi care
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
fi prezent/a lua parte la ceva/a trăi înseamnă a asimila vizual conținutul acelui eveniment". (24) A văzut multă suferință la viața lui. (25) Așa ceva nu am mai văzut. 3.2.1.2. Domeniul auditiv Sweetser (1990) consideră că simțul vederii și cel al auzului împărtășesc anumite funcții cognitive 75. Rolul auzului este de natură comunicațională (aud, procesez informația, răspund conform informației primite), procesul auditiv fiind legat de: (i) atenție și de receptarea informațiilor; (ii) procesarea și înțelegerea informațiilor comunicate
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
care desemnează percepții auditive înregistrează anumite transferuri semantice în această direcție: (a) "A asculta înseamnă a fi atent": (26) Ascultă ce-ți spun! În exemplul dat, locutorul solicită atenția alocutorului. Din astfel de contexte, derivă un alt raport bazat pe simțul auditiv, cel de performare a unui act în urma "cererii" lansate de vorbitor. (b) "A asculta înseamnă a urma ce i se spune": (27) A ascultat ce i-a zis doctorul (și a stat liniștită în pat). (28) Nu a ascultat
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
cu percepția tactilă, poate acoperi întreaga categorie de percepții senzoriale (olfactive, gustative). În română, nu există verbe specifice pentru percepția nonintențională gustativă sau pentru cea olfactivă, acestea fiind exprimate cu verbul a simți și nominalele corespunzătoare (a simți gust/miros). Simțul gustativ este corelat, cel mai adesea, cu domeniul preferințelor personale abstracte. Această deplasare semantică afectează atât verbele care exprimă percepția gustativă, cât și nominalul gust: • domeniul verbal (35) De obicei, nu gust glumele lui. (36) Gust mai mult jazz-ul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
verbele care exprimă percepția gustativă, cât și nominalul gust: • domeniul verbal (35) De obicei, nu gust glumele lui. (36) Gust mai mult jazz-ul decât rock-ul. • domeniul nominal (37) Nu are gusturi rele în ce privește muzica pe care o ascultă. Simțul olfactiv este corelat cu domeniul abstract predictiv. Cel mai frecvent, în ipostaza abstractă, verbul a mirosi dezvoltă sensuri din zona anticipativă. Sintactic, structurile în care se actualizează aceste sensuri abstracte sunt comune cu cele în care se actualizează sensul fizic
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sensul a auzi nu este la fel de proeminentă. În franceză sentir este folosit la fel cum se folosește a simți în română, desemnând orice tip de percepție de contact. În cadrul celei de-a treia linii de cercetare, dezvoltată în direcția antropologiei simțurilor, se evidențiază, pe de o parte, modul în care culturile valorizează diferit modalitățile de percepție, și, pe de altă parte, modelele specific culturale de asociere a unor simțuri cu stări cognitive diferite. În contradicție cu ipoteza avansată de Sweetser (1990
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
În cadrul celei de-a treia linii de cercetare, dezvoltată în direcția antropologiei simțurilor, se evidențiază, pe de o parte, modul în care culturile valorizează diferit modalitățile de percepție, și, pe de altă parte, modelele specific culturale de asociere a unor simțuri cu stări cognitive diferite. În contradicție cu ipoteza avansată de Sweetser (1990: 37), Evans și Wilkins (2000: 549-563) afirmă că interferența dintre domeniile percepției și alte domenii conceptuale este puternic determinată sociocultural. În acest sens, cercetătorii arată că, în limbile
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Wilkins (2000: 549-563) afirmă că interferența dintre domeniile percepției și alte domenii conceptuale este puternic determinată sociocultural. În acest sens, cercetătorii arată că, în limbile australiene, verbele de percepție auditivă sunt cele care stabilesc legături cu domeniul intelectual: "În Australia, simțul auditiv este singura modalitate perceptuală care interferează, în mod frecvent, cu domeniul cognitiv. Verbul care exprimă receptarea auditivă ajunge să desemneze în mod curent a gândi, a ști, a-și aminti, dar și a înțelege și a asculta pe cineva
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
perceptual-senzorială, nu permite nelexicalizarea obiectului. Verbul amalgamează valori din domeniul perceptual-senzorial și din domeniul afectiv. Ca verb de percepție, cu un referent [+Animat] în poziția subiectului, a simți nu acceptă folosirea absolută: (32) * În urma anesteziei, pacienții nu simt. ["(nu) au simțuri"] Ca verb psihologic-afectiv, a simți poate apărea fără obiectul direct lexicalizat. Locutorul va asocia această poziție sintactică cu trăsătura semantică abstractă [+Arbitrar], combinată cu trăsătura [+Afect]. (33) Copiii simt ("au sentimente") și știu să-și exprime sentimentele. 4.2.Verbele
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
cel mai bun de la supermijlocie. vs * Pe Bute unii îl văd. A simți acceptă în poziția predicatului secundar adjective care denotă proprietăți fizice sau psihice /afective. În aceste construcții se exprimă o percepție subiectivă care nu se bazează strict pe simțurile fizice, ci este formulată ca o intuiție pornind de la anumite indicii fizice concrete: (121) După voce, îl simt [obosit/speriat]. Spre deosebire de verbele a vedea și a auzi, care se construiesc cu PS suprimabile, în cazul verbului a simți, suprimarea adjectivului
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
a informației despre evenimentele din mediul exterior sau interior, pe calea mecanismelor senzoriale". În DEX 2009 se surprinde extensiunea termenului și spre domeniul cognitiv: "proces psihic prin care obiectele și fenomenele din lumea obiectivă care acționează nemijlocit asupra organelor de simț sunt reflectate în totalitatea însușirilor lor, ca un întreg unitar; imagine rezultată în urma acestei reflectări; p. ext. facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare; înțelegere, cunoaștere". Am arătat că definiția din psihologie corespunde unui sens specializat, restrâns, al termenului, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
În fine, sunt modele (Grezka 2009) care explică structura semantică a unităților pe baza principiului "claselor de obiecte" - ansambluri de cuvinte omogene semantic selectate de verbe în funcție de specificul lor semantic (verbele "vizuale" selectează prototipic "obiecte" care pot fi percepute prin simțul vizual - culori, forme, entități concrete, cele "auditive", "obiecte" care pot fi percepute auditiv - stimuli sonori). Încheiem capitolul prin prezentarea succintă a unor tipuri de transferuri semantice care se produc asupra verbelor de percepție din limba română, delimitate în funcție de domeniile perceptuale
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
a studia, a cerceta; a scruta". A OCHI tranz. "a urmări, a fixa cu privirea, a descoperi pe cineva (printre mai multe persoane) cu o anumită intenție; a(-și) pune ochii pe cineva". A PERCEPE tranz. "A sesiza ceva cu ajutorul simțurilor și al gândirii, prin reflectare nemijlocită". A PRIVI tranz., intranz. "a-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita". A SCRUTA tranz. "a privi cercetător, atent; a căuta să pătrundă cu privirea; a examina
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
ușor și repetat) un obiect ori o ființă cu degetele sau cu palma pentru a se încredința că există sau pentru a constata forma, consistența, calitatea etc.; a cerceta, a examina tactil". A SIMȚI tranz. "a avea, prin intermediul organelor de simț, senzația sau percepția unui lucru, a unui fapt, a unei calități, a percepe efectul unei excitații; a prezenta sensibilitate. " Câmpul lexico-semantic al verbelor de percepție olfactivă A ADULMECA tranz. și intranz. (Despre animale) "a simți sau a descoperi cu ajutorul mirosului
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
încât activitățile educative să solicite atât emisfera stângă a elevilor, prin exerciții de analiză, de logică, de organizare a informațiilor, precum și emisfera dreaptă, prin activități artistice, de comunicare interpersonală, de exprimare liberă, de conceptualizare; de asemenea, se încearcă solicitarea tuturor simțurilor copiilor în timpul activităților de învățare, pentru a spori componenta lor formativă. În felul acesta, se urmărește valorizarea tuturor elevilor, a celor care au o inteligență logică-matematică, dar și a celor care au o inteligență muzicală și kinestezică, laturi ignorate de
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Simona Maria Dorneanu () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92835]
-
a unei noțiuni care îmi scapă și care-și pierde înțelesul din clipa în care depășește limitele experienței mele individuale. Nu pot înțelege în ce poate consta o libertate care mi-ar fi dată de către o ființă superioară. Am pierdut simțul ierarhiei. Nu pot avea despre libertate decât concepția prizonierului sau a individului modern în cadrul statului. Singura pe care o cunosc este libertatea de spirit și de acțiune. Or, dacă absurdul îmi anihilează toate șansele de libertate eternă, în schimb el
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
iar prin a doua să explicăm dihotomia exprimată de obiectul artei. Ontologia ingardiană descrie structurile realității/realului, ceea ce pentru o ontologie a operei de artă nu e suficient întrucât obiectele artei nu sunt reale decât în măsura în care ne sunt reprezentate prin intermediul simțului. De exemplu: în cazul muzicii, cu greu putem vorbi de un obiect fizic, mai indicat fiind unul abstract sau imaginar; în cadrul romanului putem vorbi de un obiect dihotomic. Iar dacă ar fi să considerăm că Ingarden are dreptate când spune
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
întră în relație cu cealaltă. 4.2. Problema referenței artei Un alt pericolul pe care îl prezintă ontologia operei de artă stă în modul prin care putem ajunge la soluții veridice. Teoriile ontologice intră în conflict cu multiplele aspecte ale simțului comun. Chiar dacă opera se prezintă ca fiind singulară este foarte posibil să observăm anumite multiplicități ontologice la anumite tipuri de operă. O introspecție euristică este necesară în cazul relației dintre arta definită în mod tradițional și arta înțeleasă prin simțul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
simțului comun. Chiar dacă opera se prezintă ca fiind singulară este foarte posibil să observăm anumite multiplicități ontologice la anumite tipuri de operă. O introspecție euristică este necesară în cazul relației dintre arta definită în mod tradițional și arta înțeleasă prin simțul comun. Chiar dacă teoriile științifice oferă o perspectivă empirică acceptată universal, ele nu sunt întru totul acceptate de teoriile ontologice pentru că nici o dovadă empirică nu e suficientă în a explica nivelul ontologic al operei. Iar dacă obiectele artei ar reprezenta viariabile
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sunt întru totul acceptate de teoriile ontologice pentru că nici o dovadă empirică nu e suficientă în a explica nivelul ontologic al operei. Iar dacă obiectele artei ar reprezenta viariabile ale unei teorii universale, atunci cercetarea ontologică riscă să piardă în fața relativismului simțului comun. Raportul dintre referința numelor de arte și a termenilor nautrali nu e deterimnată prin concepte sau descripții ci, mai de grabă, prin contact cauzal între universali și individuali. Teoria cauzală a referinței aduce în discuție indentificarea unui termen artistic
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
dat de cei care au stabilit referentul unui termen. Referențialitatea unui termen artistic trebuie să coincidă cu atributele termenului ontologic. Analiza ontologică a artei presupune o relație între operele de artă și tipul de obiect relevant lor. În timp ce toate credințele simțului comun formează pre-conceptul unui anumit tip de artă, relația dintre pre-conceptul oferit de simțul comun și termenul oferit de numitori trebuie să fie într-o anumită coerență. Metoda prin care putem afla statutul ontologic al artei ține de experimentarea și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
să coincidă cu atributele termenului ontologic. Analiza ontologică a artei presupune o relație între operele de artă și tipul de obiect relevant lor. În timp ce toate credințele simțului comun formează pre-conceptul unui anumit tip de artă, relația dintre pre-conceptul oferit de simțul comun și termenul oferit de numitori trebuie să fie într-o anumită coerență. Metoda prin care putem afla statutul ontologic al artei ține de experimentarea și explicarea statulului ontologic, care este creat de practicile relevante, precum și de credințele celor care
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
nevoie de emergența subiectului care unește artele în termeni de recepție. Nu putem vorbi de un obiect de artă în mod complet dacă este izolat de conștiință. Astfel, experiența estetică are o implicație vitală în cadrul construcției interne a operei. Cu ajutorul simțurilor putem pleca de la prezumția că opera de artă dispune de un obiect real suficient. Când avem un roman în mână îl putem evidenția prin a-l atinge, o muzica prin a o auzi, iar un tablou prin a-l vedea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]