14,317 matches
-
discursul public ca schemă identitară supremă (identity frame). Dacă în toiul evenimentelor contestatare anticomuniste din decembrie 1989 populația mureșană a manifestat o solidaritate trans-etnică, trei luni mai târziu, în martie 1990, etnia a devenit cadrul identitar dominant și principala resursă simbolică de mobilizare politică și civică. Cele două momente (T1 solidaritate anticomunistă trans-etnică și T2 ostilitate interetnică deschisă) au fost legate printr-o serie de momente critice a căror succesiune a condus către conflictul etnic stradal soldat cu șase morți (trei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
etnice de către mass-media și politicienii postdecembriști în căutarea de legitimitate politică; ii) etnicizarea societății civile în curs de emergență apariția organizațiilor civice și politice maghiare (Uniunea Democrată Maghiară din România UDMR, Uniunea Democratică a Tineretului Maghiar MADISZ); iii) etnicizarea posesiunii simbolice a orașului și a instituțiilor sale constitutive odată anatamate în mentalul colectiv cadrele identitare de factură etnică, problema ridicată a devenit "al cui este orașul?"; iv) inflamarea procesului etnicizării prin mass-media pe fondul acumulării tensiunilor, publicațiile locale au declanșat campanii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
manualelor școlare. Apoi, din nou cu excepția manualului lui H. Daicoviciu et al. (1991), care aparține structural perioadei comuniste chiar dacă temporal a fost publicat după prăbușirea regimului, numele autorilor textului reapar pe copertele manualelor. Nu în ultimul rând, semnificativă este importanța simbolică acordată celor două momente de unitate națională, 1600, respectiv 1918. Prin marcarea temporală a momentelor unificatorii, fibra naționalistă este din nou întrețesută în narațiunea istorică românească, devenind firul roșu care străbate epopeea colectivă a poporului român. II. Discursul polifonic (post-1998
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o a treia componentă etnică și lingvistică în etnogeneza românească" (pp. 10-11). Fără să fie atât de categorică, direcția reflexivă acceptă paradigma sintezei daco-romane la care adaugă și absorbția influenței slave. Însă, spre deosebire de militantismul vechii gărzi, noile discursuri dez-accentuează importanța simbolică a problemei etnogenezei, invitând mai degrabă la reflecții critice asupra modului în această chestiune a fost un rezervor identitar pentru conștiința de sine a românilor. Direcția postmodernă, exprimată prin manualul coordonat de S. Mitu (1999), propune o reflexivitate istoriografică forte
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și retragerilor din "Europa". Rămâne metafora oceanică a fluxului și refluxului ca dispozitiv euristic de descifrare hermeneutică a sensului ascuns în destinul istoric românesc, însă apele naționalismului purtate de curenții independenței și unității naționale sunt înlocuite de mareele europenismului. Jaloanele simbolice sunt date acum de cotiturile istoriei naționale înspre și dinspre Europa. Iată, schematic, cum se prezintă această istorie sinuoasă a intrărilor și ieșirilor europene ale românilor (Bozgan et al., 2003, pp. 3-4). Prima noastră europenizare" s-a produs odată cu primirea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
defensiv în momentul în care au conștietizat pericolul pe care o asemenea abordare deconstructivistă îl poate avea la adresa identității naționale. Totuși, chiar dacă prin interzicerea manualului Sigma facțiunea conservator-reacționară, exponentă a ortodoxismului istoriografic în spiritul naționalismului etnic, a repurtat o victorie simbolică, discursul despre trecut emis de literatura didactică nu a revenit la paradigma naționalistă. Dimpotrivă, programele școlare ulterioare, din 2004, au accelerat tranziția înspre o viziune europenistă, postnațională a istoriei românești. O serie de tendințe novatoare și teme recurente pot fi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
elementele liberale ale naționalismului au fost evacuate pentru a lăsa locul aspectelor de natură colectivistă. A doua și decisiva etapă a colectivizării doctrinei naționaliste s-a produs după ce ideea a trecut, în călătoria sa de difuziune geografică, granița fizică și simbolică a Rinului. În spațiul cultural german, sub influența unor gânditori precum J.G. von Herder care a introdus potenta noțiune de Volkgeist ("spiritul poporului") și J.G. Fichte cu ale sale hotărâtoare Cuvântări către Națiunea Germană naționalismul a suferit metamorfoza doctrinară completă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
inaugurează epoca "postnațională", este cu toate acestea întemeiată pe o formă de postnaționalism). Epoca postnaționalismului ai cărei cheaguri ideologice au început să se prindă în urma catastrofei totale provocate de al Doilea Război Mondial a antrenat o revizuire substanțială a relației simbolice dintre prezent și trecut. În secolele derulate sub zodia naționalismului, trecutul a continuat să fie, ca întotdeauna, "slujnica autorității" (Plumb, 1969, p. 33), folosit ca instrumentum regni, ca unealtă simbolică de legitimare politică a autorității prezente. În acest mod, națiunile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Doilea Război Mondial a antrenat o revizuire substanțială a relației simbolice dintre prezent și trecut. În secolele derulate sub zodia naționalismului, trecutul a continuat să fie, ca întotdeauna, "slujnica autorității" (Plumb, 1969, p. 33), folosit ca instrumentum regni, ca unealtă simbolică de legitimare politică a autorității prezente. În acest mod, națiunile și-au prelucrat, invariabil, un trecut glorios, încărcat de fapte de vitejie și sacrificii de sânge, ca temelie eroică a ordinii socio-politice prezente. Trecutul monumental legitima politic un prezent care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dictatoriale ca parte a procesului mai amplu de "justiție tranzițională" prin care s-au demarat eforturi de reparație a injustițiilor istorice (Olick și Coughlin, 2003, p. 37). Toate aceste măsuri emblematice pentru "politicile regretului" relevă că trecutul își păstrează relevanța simbolică și însemnătatea politică, iar memoria colectivă continuă să fie o sursă primară de legitimitate politică, așa cum a fost dintotdeauna. Trecutul rămâne, astfel, slujnica autorității. Ce s-a schimbat radical este, însă, modul de raportare la trecut. Spre deosebire de epoca naționalistă în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
publică și asumarea oficială a păcatelor trecutului. Această penitențializare a politicii memoriei este identificată de către J. Olick ca fiind "noul principiu de legitimare" politică în contemporaneitatea postnaționalistă. Legitimitatea politică în ordinea actuală a postnaționalismului pare a fi condiționată de ritualul simbolic de penitență publică la care statele naționale se autosupun în vederea reconcilierii prezentului cu trecutul. Regretul a fost instituit astfel ca principiu politic al noii etici europene a memoriei (Olick și Coughlin, 2003, p. 38). Proiectul politic al Uniunii Europene își
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Rapoarte, societatea românească s-a înscris în corul "statelor părerii de rău" care și-au exersat deja retorica regretului sub imperativul moral al noii etici europene a memoriei. Schimbarea de paradigmă în gestionarea politică a trecutului românesc, ale cărei expresii simbolice sunt cele două Rapoarte, se originează în mare parte în noul Curriculum Național (M.E.N, 1998, 1999) adoptat de către autoritățile educaționale românești în anul 1998. Restructurarea principiilor de management public al trecutului național se impunea ca măsură necesară care să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pe care o deținea înainte vreme în memoria istorică românească. Spiritul belic al paradigmei naționaliste de conceptualizare a trecutului se exprima în cel puțin două ipostaze: a) în primul rând, prin învestirea bătăliilor care au punctat istoria românească cu titlul simbolic de bornă temporală (ex: Posada, Rovine, Vaslui, Călugăreni etc.); b) în al doilea rând, sub aspect stilistic, genul literar în care este relatată narativa istorică a românilor sugerează o poetică belică. Metafore impregnate cu o puternică semantică războinică, cum ar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
discursivă pe aceste două idei forță, noua semantică a trecutului se sprijină și pe un al treilea pilon structural: anticomunismul. Vom urmări, în această secțiune finală a lucrării, articularea progresivă a discursului anticomunist ca retorică oficială de stat, singura legitimată simbolic pentru a fi pusă în circulație în forumul public. Simbolul oficializării noii ortodoxii discursive a anticomunismului este exprimat de comandarea și asumarea publică, de către Președinția României, a Raportului de condamnare a comunismului elaborat de către "comisia adevărului" condusă de V. Tismăneanu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Deși au fost vehiculate în arena publică încă din 1990, beneficiind de un larg suport social, aceste revendicări nu au avut succes decât în 2006, când, pe fundalul unor conflicte politice în interiorul cărora președintele în funcțiune, T. Băsescu, a speculat simbolic și a capitalizat politic "fereastra de oportunitate" a condamnării oficiale a regimului comunist (vezi Abraham 2008, pp. 13-17 pentru detaliile și dedesubturile politice ale deciziei prezidențiale de a da curs unei invitații pe care a eschivat-o anterior). Simplificând la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în ordinea mnemonică românească: răsturnarea "regimului de adevăr" conservator și a întregii ordini discursive articulată în cadrul acesteia și instalarea "regimului de adevăr" anticomunist în care meta-narativa comunismului ca ilegitim și criminal exercită hegemonie interpretativă asupra trecutului comunist (Foucault, 1980). Intenția simbolică urmărită de Raport este de a marca cezura dintre totalitarism și democrație prin denunțarea trecutului stalinist. Problema este că realizează acest lucru într-o manieră tipic stalinistă. Una dintre cele mai recognoscibile semne distinctive ale fostelor regimuri totalitare comuniste a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
angajate în administrarea trecutului Tipologia formelor specifice de administrare a trecutului Metodologia gestionării trecutului Emanciparea de trecut se produce prin: strategii evitaționiste politici ale amneziei uitare naturală ignoranță programată reprimare strategii confruntaționiste politici ale anamnezei stăpânire criminalizare condamnare demonizare exorcizare simbolică asumare reflexivă perlaborare autoexaminare critică normalizare istoricizare și contextualizare înțelegere comparativă Strategia evitaționistă se bifurcă în două modalități specifice de gestionare a trecutului problematic: i) prin instituirea amneziei programate politic, în special prin decretarea de legi ale amnistiei, prin care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este definiția sintetică a realității" comuniste (Tismăneanu, 2013b). Raportul Tismăneanu a combinat cele două strategii de confruntare a trecutului comunist (criminalizare și demonizare), propunând în mod consecvent o emancipare de acesta printr-o condamnare cu efecte catharctice bazată pe exorcizarea simbolică a demonilor trecutului. Comunismul românesc a fost condamnat istoric, moral, ideologic etc. de către Raportul Comisiei Prezidențiale, fiind de asemenea portretizat mai mult sau mai puțin alegoric în tușe demonice ca încarnare a diavolului. În același timp, IICCMER lucrează la condamnarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prin intentarea unui proces de criminalizare în urma căruia a fost condamnat istoric și juridic. În paralel, pe un plan mult mai simbolico-spiritual, fostul regim comunist a fost diabolizat, iar confruntarea cu trecutul a fost luată ca o modalitate de purificare simbolică a prezentului de povara necurată a trecutului comunist. Subjugarea trecutului prin criminalizare, judecare și condamnare nu este singura modalitate de reglare a conturilor cu trecutul. Asumarea reflexivă a trecutului (eng. Working through the past, germ. Aufarbeitung der Vergangen) presupune o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
secvența secundă, anume, la faza de stăpânire a trecutului și de condamnare a acestuia. Nostalgia populară față de comunism, alimentată de dificultățile socioeconomice ale prezentului, complică procesul de gestionare statală a trecutului, punând sub semnul întrebării legitimitatea criminalizării și a condamnării simbolice a perioadei comuniste. Fără a cădea în cursa întinsă de tentația profețiilor istorice, o evoluție plauzibilă a modului de gestionare a trecutului comunist s-ar putea înscris pe următorul traseu: odată cu consolidarea democrației autohtone, pe fondul unei creșteri economice care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este configurată memoria istorică românească, nu același lucru se poate spune despre conținutul substanțial al acesteia. Invarianța structurală trebuie menționată alături de variabilitatea substanțială a memoriei naționale românești. Aceeași invariantă chestiune a originii, care și-a păstrat constant centralitatea în economia simbolică a memoriei naționale, a trecut de la latinitate pură (în paradigma iluministă a Școlii Ardelene), prin integrarea parțială a dacilor în fondul roman (în paradigma romantismului pașoptist), apoi prin formula xenopoliană a daco-romanismului și prin paradigma trială ad-strat-substrat (Iorga), pentru ca în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
îl utilizează în momentele de reflecție teoretică sub forma discursului științific. Metaforele sunt inescapabile nu doar în vorbirea curentă a vieții mundane, ci și în limbajul conceptual de ordin științific cu posibilele excepții ale matematicii și logicii, ale căror limbaje simbolice sunt astfel construite încât să nu permită artificiile poetice făcute posibile de recursul la metaforă. Astfel se explică idealul estetic existent în matematică și logică înțeles ca simplicitate. Nu e deloc greu de argumentat existența unei poetici a științei sociale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
comemorative, statuilor și a altor spații în care este materializată o anumită semantică a trecutului; b) dimensiunea codificată ritualic, i.e., ordinea comemorativă a memoriei, care totalizează complexul de practici ritualice prin care anumite aspecte ale trecutului, cu întreaga lor încărcătură simbolică, sunt reproduse în prezent; c) dimensiunea indexată nominal, care cuprinde totalitatea numelor cu rezonanță istorică ancorate spațial. Aceasta se bifurcă în două ramificații: i) sub-dimensiunea toponimiei stradale, exprimată de denumirile străzilor, care, după cum a arătat convingător V. Docea (2010) într-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
presupune conjuncția a cel puțin trei elemente fundamentale: factorul etnic, autodeterminare politică a etnicului, la care se adaugă un teritoriu specific aflat sub jurisdicția administrativă a politeiei etnice. Prin manualele de geografie (politică), statul-națiune își trasează în imaginarul colectiv granițele simbolice, propagând ideea de omogenitate internă și deosebire externă. Întrucât memoria colectivă tinde să fie ancorată spațial, introducerea manualelor de geografie în analiză ar fi ajutat la surprinderea interacțiunii dintre dimensiunea timpului istoric și cea a spațiului geografic. Aceasta ar fi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
reprezintă modul în care este organizată puterea executivă: parlamentar (Anglia, Germania, Italia, Grecia, Portugalia); prezidențial (S.U.A., Rusia); semiprezidențial (Franța, România); Sistemul parlamentar are următoarele caracteristici: puterea executivă este reprezentată de șeful statului (monarh, președinte) și guvern; atribuțiile șefului statului sunt simbolice; șeful statului numește Prim-Ministrul care, de obicei, este șeful facțiunii majoritare din Parlament; Guvernul răspunde în fața Parlamentului; Marea Britanie reprezintă sistemul parlamentar clasic. Cu excepția Elveției și Rusiei, cele mai multe state europene, republici și monarhii, au un regim parlamentar. Modelul parlamentar englez
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]