19,182 matches
-
păstorul face să răsune trilurile fluierului. El are o oaie preferată, Miorița, iar aceasta nu mai mănâncă. "Apa rău îți face Ori iarba nu-ți place?" Dar oița este tristă pentru că i-a auzit pe ciobani punând la cale moartea stăpânului. Acesta răspunde cu un fatalism oriental și resemnat: Dacă m-or urî Și m-or omorî, Vina lor o fi, Păcat și-or plăti ............................ Să le mai spui iar, De n-o fi-n zadar, Ca să mă îngroape De stână
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
-n zadar, Ca să mă îngroape De stână aproape, Oi ca să-mi privesc, Dor să-mi potolesc; Spre partea de luncă, Aproape de strungă, Strunga oilor, Jocul mieilor, Dorul bacilor, În dosul stânii Să-mi auz câinii, Că ei, d-or lătra, Stăpân c-or chema; Să le mai spui iar, De n-o fi-n zadar, Să le spui așa, De te-or asculta: Când m-or îngropa Și m-or astupa, Să-mi puie la cap Ce mi-a fost drag
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
sânt Culcat subt pământ, Ci că m-am tot dus, Dus pe munte-n sus, Prin vârfuri cărunte, Dincolo de munte, Căvălaș să-mi dreg, Flori ca să-i culeg Pentru nunta mea Ce-o să fac cu ea." Iar trădătorii își ucid stăpânul. Oile și câinii plâng la mormântul lui, iar fluierele cântă în vânt. Miorița, cu gâtul întins, rămâne acolo ca s-o aștepte pe mireasă. Stă nemișcată luni în șir, iar ochii i se înroșesc tot privind în zare. Moare de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
oile lui dragi cu miei. Întinde brațele, scoate un strigăt puternic de bucurie și cade cu fața la pământ, mort: este îngropat pe munte, care de atunci se cheamă Vârful cu Dor. Altă culme, cu povestea ei. Jepii erau doi frați gemeni, stăpâni peste munte, și semănau atât de bine încât nimeni nu-i putea deosebi. Iubeau aceeași femeie, sălbatica și alba Rolanda, dar prietenia lor frățească nu-i lasă să se certe și fiecare renunță în favoarea celuilalt. Biata Rolanda lasă alegerea în
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
își croia drum lucind în soare; mii de păsărele ciripeau. Făt-Frumos adoarme. Vede în vis o zână care-i poruncește să meargă la palatul împăratului, unde are să se îmbogățească. La început nu îndrăznește, dar, cum visul se repetă, pleacă de la stăpânul lui, căruia-i pare tare rău după el. Intră în slujbă la palat ca ajutor de grădinar (precum Apollo la Admet sau Hercule la Laomedon). Împăratul avea douăsprezece fiice, cu care se întâmpla următorul lucru. Seara, tatăl lor le încuia
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
ei ea nu se amestecă nicidecum în existența vulgului, iar meritul ei crește prin dificultatea de a vedea corect. Un zâmbet mai puțin amar luminează frumoasa fantezie Spuk (Năluca), unde o mică prințesă crește într-un castel bântuit al cărui stăpân este un om mulțumit: "...nu se îngrijea deloc de toate zgomotele nocturne, de zdrăngănitul lanțurilor, iluminarea saloanelor de primire și a paraclisului din castel, ba încă zicea mereu că într-un castel cum se cade trebuie să fie întotdeauna o
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
grup (sau, în orice caz, în grupuri care se repetă); și, pe de altă parte, ca în fiecare subiect toate locurile corpului să fie saturate erotic". Op. cit., p. 35. Sade constituie un caz extrem, caracteristic unui univers în care există stăpâni atotputernici care organizează relaționarea dintre trupurile actorilor. Mai e încă mult până când această manie combinatorie să fie generală în povestirile pornografice. În orice caz, în această privință, divergența dintre literatură și fotografia sau filmul pornografice este evidentă: imaginația cititorului poate
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
dumneata trebuie să faci trei sferturi din treabă... Mișcare!... Bine... Ah! merge de minune... și... dai din cur ca o prințesă... Ce mijloc suplu!... Cu pizda asta catifelată, îl duci pe cel care te fute în al nouălea cer! Țeapăn, stăpâne! Ajută-te... Drăguța asta se lasă călărită ca o iapă berberă... Vâj... vâj... o lovitură de bici... Ah! ce zvâcniri!... Pe legea mea! fata își dă drumul!... Dă-i înainte!... Cum mai sloboade!... Să-ți mângâi coaiele, ca să răspunzi și
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
fără să-i mai pot controla intensitatea". p. 96. Dar diferite trăsături depășesc economia tradițională a povestirii pornografice. Astfel, textul nu se lasă decupat în "scene": autoarea asociază strâns narațiunea propriu-zisă și reflecțiile sale despre legătura care o ține lângă "Stăpân". Jocul între ficțiune și non-ficțiune permite o lectură care dejoacă orice interpretare simplă a acestei distincții: nu se poate exclude că ar fi vorba de fantasme, elaborate printr-o scriitură care să fie parte integrantă din această activitate fantasmatică. De
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
serie de ritualuri masochiste sofisticate care, ca atare, întrețin o relație cu enunțarea literară. Stilul rece al textului la perfect simplu contribuie la acest ritual prin care personajul se dedublează: "personalitatea mea se dedubla, nu mai eram Laika, eram târfulița Stăpânului meu" (p. 111). Naratoarea nu se ferește, de altfel, să amestece nivelurile, povestirea apărând inclusă în ritual: "Experiența aceasta am vrut s-o povestesc în carte, desigur, cu permisiunea și încurajările Stăpânului meu. El vede în confesiunea asta o nouă
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
se dedubla, nu mai eram Laika, eram târfulița Stăpânului meu" (p. 111). Naratoarea nu se ferește, de altfel, să amestece nivelurile, povestirea apărând inclusă în ritual: "Experiența aceasta am vrut s-o povestesc în carte, desigur, cu permisiunea și încurajările Stăpânului meu. El vede în confesiunea asta o nouă probă pe care trebuie s-o depășesc pentru a merita titlul și rangul pe care le ocup în preajma lui" (p. 13). Ca urmare, nu mai știm dacă povestirea conține ritualul sau ritualul
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
genialitatea lui a fost înfrântă atât de sec și fără să accept că moartea vine tocmai de acolo de unde nu te aștepți. Ea, Dânsa, vreau să spun, l-a înșfăcat pe Ayrton Senna nu pe teritoriul în care acesta era stăpân (acolo nu ar fi avut nici o șansă împotriva lui, tocmai fiindcă Senna o învinsese), ci exact pe felia cea mai plată a unui raliu, acolo unde pilotul meu preferat lăsase garda jos și fusese surprins descoperit, printr-o moarte oarecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
postura de maestru păpușar. I se potrivește ritmul rapid și ironic al relatării, privirea din avion (dacă nu chiar din balon). Urmăriți în posturi relevante, compuși doar din detalii sugestive, eroii săi par să nu poată evolua decât supravegheați. Perfect stăpân pe tehnici literare, autorul va acorda, poate, mai multă libertate ficțiunilor sale în viitor, în așteptatul roman al Basarabiei de ieri și de azi. Iulian Ciocan, Înainte să moară Brejnev, colecția „Ego Proză“, Editura Polirom, 2007 Singurătatea, ediția 2007 Bogdan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
venit să-și ia pantofii reparați. Simion i-a așezat pe o policioară, aflată chiar dinaintea bancului său de lucru. Când avea vreo întrebare mai dificilă despre problemele vieții, li se adresa pantofilor, ca și cum ei ar fi știut răspunsul de la stăpânul lor“. Acesta este începutul Iluminării lui Simion, cizmarul care a găsit audiență la Dumnezeu în chilia sa de metal. Simion face minuni și citește gândurile locatarilor, iar în final dispare misterios, împreună cu Temistocle, elevul genial dintr-a șasea. Disparița lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
și după. Sunt oameni care au încălecat două regimuri, două feluri de viață. Există, în mod sigur, o continuitate care merită descifrată. Cât „a prins“ din învățăturile Europei Libere către români? Cum ajunge o țară întreagă să tacă în prezența stăpânilor în timp ce-i ascultă într-ascuns pe dușmani? Se învață democrația de la radio? Cum a fost documentarea pentru film? Documentarea a fost un coșmar. La fiecare pas, sub fiecare document, era o poveste; fiecare om cu care am stat de vorbă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
flocoși, albi și extrem de blânzi. Care, practic, fac toată munca. Nu poți trece fără a sta puțin lângă ei. Nu trebuie săți mângâi neapărat, deși mulți o fac. Dar fie și dacăți privești câteva secunde, tot te simți dator față de stăpânul lor. Sau chiar față de ei, pentru că subconștientul îți trimite automat mâna către buzunare, amintinduțți că cei patru dulăi prietenoși au nevoie de hrană. De multă hrană. La ieșirea din stația de metrou pe care o cunosc cel mai bine, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
apese sănătos corzile chitării, răgușeli, subțirimi, fiecare cânta cât îl ținea gura, troli și pricolici în pijamale psihedelice, veste din piele de vacă pe piele de om, și orga electronică gâdilind la încheieturi, și câini slăbănogi dar simpatici veniți cu stăpânii și stăpânele, și câte-un măscărici cu megafon, și mașinile salvării pentru cei care leșinau de epuizare, și semnul V între degete, ca două cornițe voioase de melc, și microbuze, și rulote, și poliția făcând foarte puțină ordine, He loves
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
din făptura lor (deși chiar și aceste bloguri își au sensul lor), ci la blogurile care chiar propun o discuție, o meditație, o polemică, un suspans și o urmare. Este o lume fascinantă, pentru că reintroduce carnavalul și carnavalescul. Foarte puțini stăpâni de blog își dau numele real, majoritatea preferă poreclele, pseudonimele, măștile. Este o lume a identităților protejate, pe de o parte, ori renegociate, pe de altă parte: identitatea nu mai este una singură, subiectul devine multiplu. Marchiza polemizează cu valetul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
devenit, în anumite cazuri, locuri de auto-spovedanie. Nu mai este necesară spovedania clasică, în sens religios, întrucât blogurile sunt și locuri predilecte de mărturisire, în care, însă, lipsește ceva esențial: lipsește tocmai urmarea spovedaniei, curățirea și canoanele primite de la preot. Stăpânii de bloguri își sunt propriii preoți; uneori, comentariile vizitatorilor lor au oarecare funcție punitivă, de sancționare ori alinare, dar nu mai mult de atât. Nu în ultimul rând, apoi, lumea blogurilor alcătuiește o uriașă, încăpătoare canapea psihanalitică. Jurnalele de pe bloguri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
funcție punitivă, de sancționare ori alinare, dar nu mai mult de atât. Nu în ultimul rând, apoi, lumea blogurilor alcătuiește o uriașă, încăpătoare canapea psihanalitică. Jurnalele de pe bloguri sunt în cele mai multe cazuri fie defulări, fie refulări cu urmări destul de vizibile. Stăpânii de bloguri se descarcă de frustrări, neputințe, fragilități, își rostesc durerile și imperfecțiunile; sau, dimpotrivă, le camuflează pe toate acestea, le neagă, le travestesc; uneori, totuși, să nu exagerez, stăpânii de bloguri își expun și bucuriile, plăcerile, împlinirile. Aceste tendințe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
cele mai multe cazuri fie defulări, fie refulări cu urmări destul de vizibile. Stăpânii de bloguri se descarcă de frustrări, neputințe, fragilități, își rostesc durerile și imperfecțiunile; sau, dimpotrivă, le camuflează pe toate acestea, le neagă, le travestesc; uneori, totuși, să nu exagerez, stăpânii de bloguri își expun și bucuriile, plăcerile, împlinirile. Aceste tendințe, toate împreună, carnavalescul, confesionalul și canapeaua psihanalitică din imperiul deja molipsitor și drogadict al blogurilor (BlogNeverLand) depinde de două tipuri de făpturi: de exhibiționiști și de voyeuri. Și, indiferent că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
la cer, posibilitatea de a trăi veșnic în cele mai luminoase momente și spații lumești.“ Prietenii cu blană nu puteau lipsi din acest cadru, configurat, amplificat și intensificat afectiv; atât de diferiți, dar la fel de iubiți, ei s-au dus cu stăpânul lor, unul miorlăind insistent, altul dovedindu-se cuminte ca întotdeauna. Mă concentrez puțin, numai puțin, și mi-l închipui pe Valeriu cum va fi urcat, cu câte o geantă în fiecare mână, treptele spre Paradis. VERBA WOLANd Ruxandra CESEREANU Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
prin orășelul scăldat de soarele vacanței, de liniștea care ascunde torsul mecanismului magic pus în funcțiune de Stefek, de porumbeii pe care Stefek reușește până la urmă să-i facă să iasă din cușca lor, deși ei nu ascultă decât de stăpânul lor. REVERENȚE evidente: Amélie de Jean-Pierre Jeunet, în secvența în care Jerzy și Elka, pe urmă și cu Stefek între ei, ca într-un sandviș, merg pe motocicletă cu vântul în plete, o mică senzație de eliberare dintr-o existență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
dar îmi place ca ceea ce scriu să placă și altora. Ce anume poți promite cititorilor tăi? Mă refer la acel ceva despre care știi sigur că o să se întâmple sau nu. Nu-mi place să fac promisiuni, deoarece nu sunt stăpân pe viața mea. Am mai multe scrieri în lucru, am și o mulțime de planuri pe care le port în inima mea de ceva ani, dar vremea și sorocul nu le știu. Mă rog ca Dumnezeu să-mi dea zile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
în care se afla țigara aprinsă. Firește, când un asemenea suspus îți ordonă, ce mai contează durerea? Strângi și taci. Taci și strângi. Căci tu ești o biată măturătoare, iar el e ditamai primarul. Ba nu, greșesc. El e ditamai stăpânul. Ceea ce lucrătoarea respectivă n-a știut, și ceea ce uită constant susținătorii fervenți ai coborârii politicienilor în stradă în postura lor de autorități și cu televiziunile după ei, e că, de fapt, lucrurile stau exact pe dos. Pe politicieni, tocmai noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]