14,769 matches
-
în inchizitoriul sau de joi seara (31 mai), onorată acuzare a spus răspicat: Dacă există credință adevărată, atunci să fie absolvita». Și a mai spus acuzarea: «Sunt prăbușiri de idealuri, de credințe, dar numai pentru curați». Într-adevăr, sunt naufragii sufletești. Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, daca as tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, buna sau rea, întemeiata sau greșită
Radu Gyr () [Corola-website/Science/298578_a_299907]
-
temnițelor comuniste. Evoluția poeziei sale de după gratii poate constitui un scurt istoric al acelor ani de viață inimaginabila. Poetul scrie despre foamea permanentă, frigul cumplit, moartea că prezența zilnică, se ceartă cu Dumnezeu, pentru ca, în final, să ajungă la liniște sufletească și la o credință adâncă, înțelegând soarta ce i-a fost rezervată și jertfă uriașă care îi stătea în față. Crezul sau a devenit crezul unei întregi generații. Din 1963, după eliberarea din închisoare, a fost amenințat permanent, urmărit de
Radu Gyr () [Corola-website/Science/298578_a_299907]
-
Horthy), au fost deportați la Auschwitz circa 564.500 de evrei, de la prunc la bătrân, inclusiv familia Wiesel. În aprilie 1945, după eliberarea din lagăr de către unități ale Corpului III al Armatei Americane, aflat într-o stare jalnică fizică și sufletească - după cum declara mai tarziu, singur pe lume la vârsta de 16 ani, Wiesel consideră faptul că a supraviețuit ororilor detenției că un accident, preferând moartea - a ajuns la Paris unde a studiat pe parcursul anilor la Sorbona literatura, filozofie și psihologie
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
istoriile lor individuale pentru a portretiza Rusia în pragul unui conflict apocaliptic cu Franța lui Napoleon Bonaparte. Evenimentele împing repede personajele centrale spre confruntarea inevitabilă. Nici un alt scriitor nu se compară cu Tolstoi în amploarea viziunii epice, ce cuprinde stările sufletești prin care trec orașe întregi, mișcările armatelor, prevestirile de rău augur ce planează asupra întregii societăți. La 19 martie 1865 scriitorul nota în jurnalul său: Dintre numeroasele personaje perfect desenate, un relief deosebit îl capătă prințul Andrei Bolkonski, contele Pierre
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
de diminutive, procedeu la modă în întreaga poezie a epocii: inimioară, lănțișor etc. Cu toate văicărelile manieriste, unele sunt poezii șăgalnice, pline de umor, altele sunt sugestive și grațioase, amintind de Goethe, ca poezia "Într-o grădină.." în care dilema sufletească a eului liric este exprimată cu gingășie și concizie (floarea neculeasă poate reprezenta ratarea șansei iubirii): „S-o iau, se strică/ S-o las, mi-e frică/ Că vine altul și mi-o ridică.” Ienăchiță Văcărescu deschide și seria artelor
Ienăchiță Văcărescu () [Corola-website/Science/299723_a_301052]
-
politic, ba chiar, cu tonurile grave, dramatice, ale rechizitoriului politic”", iar Toma Caragiu trece cu ușurință "„de la ironie la satiră, de la șarjă la pamflet, de la veselie la tristețe și de la zâmbet la lacrimă, realizatorii valorificând plenar întreg ansamblul de stări sufletești, de gesturi și atitudini al ilustrului comic de altădată”". Criticul apreciază că scena cu trabucul ar merita să nu lipsească din antologia marilor momente comice ale lumii, fiind similară cu victoriile din „vârsta de aur” a „marelui mut”. Criticul Tudor
Actorul și sălbaticii () [Corola-website/Science/299708_a_301037]
-
literară etc. Ca filosof, Horațiu preferă principiul aristotelian al "căii de mijloc de aur" ("aurea mediocritas") și învățăturile lui Epicur, conform cărora plăcerea reprezintă bunul unic, iar durerea singurul rău existent. Adevărata plăcere se găsește în starea de absolută liniște sufletească, în tihnă, într-un mod de viață bazat pe virtuțile majore ("mores maiorum"): modestia, curajul, fidelitatea, statornicia, dreptatea și respectul. A doua carte de epistole este consacrată problemelor literaturii. Se remarcă printre ele ""Epistula ad Pisones"" ("Scrisoare către Pisoni", Lucius
Quintus Horatius Flaccus () [Corola-website/Science/299749_a_301078]
-
putem da seama după cele 96 de „Sermones” - predici - și peste 170 de scrisori care au ajuns până la noi. Îndeosebi omiliile ni-l arată ca pe unul dintre cei mai mari papi ai Bisericii, preocupat cu părintească dragoste de binele sufletesc al fiilor săi, cărora le vorbește într-un limbaj foarte accesibil, traducându-și gândurile în forme scurte și practice pentru trăirea vieții creștine. Scrisorile, redactate într-un stil ales, cu unele cadențe foarte expresive, ne dau măsura întreagă a personalității
Papa Leon I cel Mare () [Corola-website/Science/299047_a_300376]
-
însă deja conturat: singurătatea existențială, iubirea, declinul civilizației occidentale, necesitatea schimbării omului. Primul său roman, "Extinderea domeniului luptei", este remarcat în revistele literare, transformându-l pe Houellebecq în capul de filă al unei generații literare axată tematic pe descrierea mizeriei sufletești a omului contemporan. Cu romanul următor, "Particulele elementare" (1998), scriitorul cunoaște o celebritate imediată, urmând ca la apariția romanului "Platforma" (2001) faima sa mondială să fie una fără precedent în ultimele decenii pentru un scriitor francez, aducându-i oferte de
Michel Houellebecq () [Corola-website/Science/299119_a_300448]
-
cu fibra unei anume vârste. Copilăria, frageda tinerețe dizolvate în aerul orădean nu reprezintă o pură iluzie, un pretext de nostalgică evocare, strict personală, a subsemnatului, silit a urma o traiectorie geografică, câtă vreme le găsesc în stihurile, cu o sufletească determinare mai presus de toate, ale autorului cărții de față,"Strigăt din copilărie" de Teodor Dume." Deși departe de Oradea, Gheorghe Grigurcu a rămas cu sufletul la Oradea și la prietenii lui dragi. În prezent este director al revistei „Acolada
Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Science/299159_a_300488]
-
înaltă s-au putut vedea, în cele din urmă, dezvoltându-se două tradiții: una cu opere care aveau de-a face cu arta ficțiunii, printre care "Tristram Shandy" al lui Laurence Sterne, cealaltă, mai aproape de discuțiile extinse și de dispozițiile sufletești ale publicului. Marele conflict al secolului al XIX-lea, în cea ce privește problema dacă artiștii ar trebuie să scrie pentru a satisface publicul sau să scrie de dragul artei, urma să se declanșeze. Romanul [sentimentalist] al mijlocului si sfârșitului de
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
felul în care Dumnezeu socotește a da fiecăruia ce i se potrivește, din perspectiva providenței și nu din cea a destinului. Este foarte posibil, de pildă, ca persistența în rău a unui tiran să fie chiar instrumentul divin al întăririi sufletești a supușilor; de asemenea, nu este deloc imposibil (și de fapt numai providența o știe) ca același tiran să se îndrepte într-un târziu dându-și seama de precaritatea puterii și avuției sale. Ceea ce Boethius numește destin, adică natura și
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
care Doamna Profesoară Irina Bercea ne-a valorificat, cu un farmec literar aparte, legendele, obiceiurile și datinile locale, creații populare care îmbogățesc minunatul nostru folclor. După exemplul Domniei Sale, al instruirii pedagogice ce mi-am format-o, ca și a moștenirii sufletești din familie, în cei treizeci și șase de ani de activitatea didactică-educativă mi-am rezemat activitatea educativă, pe lângă materialele instructiv-educative generale, pe valorificarea atrăgătoare a bogatelor tradiții locale. Mă refer la variantele locale ale nestematei creații românești Miorița care și
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
în anii războiului, cei doi generali au fost într-o permanentă dispută. Ea a avut ca obiect opinii și soluții divergente față de unele probleme strategice ale României în acei ani de mari încercări, dar animozitățile au plecat și de la structura sufletească și caracterele atât de diferite ale celor doi. Din ecuație nu trebuie omisă nici o anumită influență a factorului politic, Alexandru Averescu fiind apropiat, o vreme, cercurilor conservatoare, iar liberalii având o încredere mai mare în generalul Constantin Prezan. Principalele momente
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
și opera reformatorului: când expresie a răbufnirii vechii uri naționale a germanilor față de tutela romanică (Michelet, Imbart de Tours, H. Preuss), când adevărata sinteză spirituală și culturală a Renașterii și umanismului (Burckhardt, Ranke ș.a.), sau chiar numai încercarea de unificare sufletească a germanilor, în locul celei politice, care lipsea, prin crearea limbii naționale, în special prin traducerea Bibliei (Funk-Brentano). Dar toate aceste prezentări sunt secvențiale și incomplete, așa cum o dovedește cunoașterea conjuncturii, a contextului în care s-a derulat Reforma, precum și a
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
a dat lui Luther speranța aruncării unui pod peste oribila prăpastie a unui suflet păcătos și a unui Dumnezeu Atotputernic. Apoi, un tratat al lui Jan Hus i-a căzut în mâini și îndoielile doctrinare s-au adăugat tumultului său sufletesc. El se întreba de ce „un om care a putut scrie atât de creștinește și cu atâta putere a fost ars...am închis cartea și m-am întors cu inima rănită”, spunea el. Johann von Staupitz, vicarul provincial al eremiților augustinieni
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
și fabule pe seama lui. El cerea preoților să ofere oamenilor modelul divin al Scripturii și nu al pământeanului corupt de păcat. În 1516 a descoperit un manuscris german anonim, a cărui pietate mistică se potrivea atât de bine propriei structuri sufletești, asupra sufletului și a mântuirii, că Luther l-a și publicat sub titlul Theologia Germanica. Pe lângă textul propriu zis, al vechiului manuscris, el adăuga și propriile considerent, în care dezaproba pe predicatorii indulgențelor, ce profitau de simplitatea săracilor. În corespondența
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
Planul lui Piłsudski a fost criticat viguros de comandanții polonezii și ofițerii Misiunii militare franceze. Piłsudski a admis în memoriile sale că acțiunea era foarte riscantă, iar motivele pentru care a optat pentru punerea lui în aplicație au fost starea sufletească defetistă a politicienilor, care se temeau pentru siguranța capitalei, și sentimentul preponderent că dacă Varșovia va fi pierdută, totul urma să fie pierdut. Numai situația disperată a forțelor poloneze i-a convins pe ceilalți comndanți polonezi să accepte planul, ei
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
o ură asemănătoare împotriva acestor oameni care îl maltratau zilnic, este chinuit de sentimentul solidarizării cu niște străini împotriva propriului popor. Are imediat o revelație: amintirea mujicului Maréi, care i-a alungat temerile din copilărie cu acel calm și căldură sufletească, îi readuc speranța și credința în oamenii simpli ai Rusiei. În plan spiritual, experiența echivalează cu victoria creștinismului ortodox asupra ideilor socialiste care au marcat tinerețea scriitorului. Schimbarea este atât de puternică, încât Dostoievski îi va declara prietenului său, Vsevold
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
cultura occidentală și cere ajutor pentru guvernul socialist. Poezia lui Blok, produsă de focul sufletului și de răceala minții, a fost apreciată pentru curgerea muzicală a cuvintelor, spontaneitatea onirică, în care sunetele și repetiția erau folosite pentru a evoca stări sufletești. Poetul considera că rolul artistului era de a fi un intermediar între lumea aceasta și alte lumi, precum și de a revela scopul omului pe Pământ. Ca estet, Blok nu s-a simțit în largul lui când nu s-a putut
Aleksandr Blok () [Corola-website/Science/298773_a_300102]
-
cu care să facă cabotaj împreună cu fratele său mai mic, Hiroshi. Pentru el, ca pescar, marea însemna totul: era locul în care își câștiga existența, locul în care își căuta liniștea sufletului, locul pe malul căruia și-a întâlnit perechea sufletească; era însăși drumul vieții. Simpla existență a lui Shinji va fi complet schimbată de întâlnirea, pe plaja întunecată a mării, cu o fată ale cărei priviri vor face ca monotona viață de până atunci să se transforme într-un joc
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
ajung și la urechile tatălui lui Hatsue, care îi va interzice să mai iasă din casă cât timp vasele de pescuit nu erau în larg. De acum existența lui Shinji devine un calvar, singura lui legătură cu Hatsue rămânând cea sufletească precum și schimbul de scrisori pe ascuns dintre ei. Starea lui Shinji era parcă reflectată de "marea care se frământa și se prăbușea cu violență lovind în stânci", de "zgomotul valurilor furioase" și de "vuietul unei ape spumegânde". Cu toate acestea
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
incendiază templul la care fusese primit pentru a se iniția și a deveni preot, ca și tatăl său. Întreg romanul e o poveste care conduce în final la acest sacrilegiu. Călugărul, un tânăr desfigurat și bâlbâit, cu un vădit dezechilibru sufletesc, a declarat la proces ca a incendiat templul pentru ca devenise gelos pe frumusețea lui. Psihiatrii l-au declarat schizofrenic și la proces acesta a mărturisit că își disprețuiește sinele demonic. Evenimentul nu avea cum sa-i scape lui Mishima care
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
de agitație pe care a avut-o pe vremea când restaurantul era deschis, precum și între grădina ei de la restaurant și mohorâta casă de la țară. Cu multă finețe este tratată problematica erotică a acestui cuplu aflat în pragul senectuții. În loc de liniște sufletească, nesiguranță. În loc de fericire, amărăciune. În loc de dragoste, doar experiență. O poveste care se încheie acolo unde ar fi trebuit să înceapă și care reîncepe, neașteptat, tocmai acolo unde toate păreau să se fi sfârșit: după banchet, când luminile se sting. O
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
și tânărul lui mariaj, de la dezastru. El se sinucide pentru a arăta că loialitatea sa este deasupra unor considerații atât de jalnice. Soția sa îl urmează din dragoste și respect. Povestea este foarte romanțată, personajele având o frumusețe și nobilitate sufletească rar întâlnită. Ultimele momente din viața tânărului cuplu sunt pasionale, pregătirile minuțioase în vederea morții fiind prezentate în cel mai mitic și brutal limbaj: “Reiko nu a zăbovit. A văzut înaintea sa doar bucuria de a se alătura în moarte soțului
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]