16,850 matches
-
frunte cu Ov. S. Crohmălniceanu (cel tratat mai nou cu mănuși catifelate, inclusiv de confrați onorabilii). Deci nume ce săvârșeau, cu înalt gir oficial, "purificarea" ideologică. Am evocat de mai multe ori acest episod, deoarece consecințele lui mi-au măcinat tinerețea. Până în apropierea vârstei de 30 de ani, mă simțeam captiv al unor împrejurări vitrege, fără nicio speranță. Eram convins că sunt un ratat definitiv. Sărăcia făcea un înfiorător parteneriat cu izolarea de lumea civilizată, cu un climat al subculturii. Negura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu numai indivizii ci și etniile, de la Marea Baltică și de la Marea Adriatică până în Caucaz. Cât privește premiul Nobel, avem a face cu o tentație puerilă. Ca orice premiu, de altminteri, în materie de producție spirituală, atunci când am depășit adolescența și prima tinerețe, cu strădaniile lor de studiu ce se pretează la o asemenea satisfacție. De ce tocmai Nobelul? E suficient să-i rememorăm pe marii scriitori ai lumii care nu s-au "în-nobelat", comparativ cu destui alții, de talie modestă, laureați ai râvnitei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
insistent deopotrivă orizontul de așteptare al criticii și prefigurările poetice, poate fi citit ca o rezonanță specifică a unei nemulțumiri generalizate față de starea "culturii" și a "societății" în marasmul ultimilor 12 ani. (...) Când e vorba doar de orgoliul pur al tinereții, de puseul negator pe care acesta îl produce, singurul pericol, nici acela prea grav, îl constituie naivitatea de a crede în propria independență, și ca atare, în noutatea schimbării pe care o produci. Pericolul "rău" este deriva în resentiment: fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
reacțiilor. Nu până la angoasă, totuși. Nu am un portret robot al cititorului meu. Pentru că mi-l imaginez cu o identitate infinit proteică. E vreo relație între vârstă și poezie? Ce ai pierdut/ câștigat maturizându-te? E poezia un atribut al tinereții? E tinerețea fundalul pe care zburdă dulcea inconștiență (pasăre!) a tinereții? Experiența mea îmi și îți spune că da. Există o relație între vârsta biologică și poezie. Dar fiecare experiență a fiecărui poet e ireductibilă la oricare alta. Momentul decisiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
până la angoasă, totuși. Nu am un portret robot al cititorului meu. Pentru că mi-l imaginez cu o identitate infinit proteică. E vreo relație între vârstă și poezie? Ce ai pierdut/ câștigat maturizându-te? E poezia un atribut al tinereții? E tinerețea fundalul pe care zburdă dulcea inconștiență (pasăre!) a tinereții? Experiența mea îmi și îți spune că da. Există o relație între vârsta biologică și poezie. Dar fiecare experiență a fiecărui poet e ireductibilă la oricare alta. Momentul decisiv e cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cititorului meu. Pentru că mi-l imaginez cu o identitate infinit proteică. E vreo relație între vârstă și poezie? Ce ai pierdut/ câștigat maturizându-te? E poezia un atribut al tinereții? E tinerețea fundalul pe care zburdă dulcea inconștiență (pasăre!) a tinereții? Experiența mea îmi și îți spune că da. Există o relație între vârsta biologică și poezie. Dar fiecare experiență a fiecărui poet e ireductibilă la oricare alta. Momentul decisiv e cel al conștiinței de sine ca scriitor. Cât e comoditate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe care să o ia de la capăt... De unde vii și unde te duci, Ioan Es. Pop? Îmi amintesc de un vers faimos al lui Ruben Dario: "Și nu știm unde mergem/ Nici de unde venim", care m-a tulburat teribil în tinerețe și mă tulbură și acum. Ba parcă acum mai mult decât atunci, pentru că, în zecile de ani de când l-am citit și în miile de experiențe pe care le-am trăit ulterior, n-am aflat decât chei aparente la întrebarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a fost până astăzi dublat de o extraordinară jenă de a mă expune ca scriitor. Ai avut în viață (și în literatură) și niște... antimodele? Te-au influențat în vreun fel? Nu-mi amintesc de antimodele în copilărie și în tinerețe, dar asta și pentru că, neavând suficient spirit critic, luam de bună orice carte și orice scriitor. A fost bine așa, pentru că nu citeam printr-o grilă de lectură, citeam pur și simplu și trăiam tot ce citeam. Zi-mi câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
până la 15 ani, deturnându-mi-se implacabil destinul (și, eventual, sensibilitatea)? Nu e ficțiune, dar poate fi și fapt literar. Am terminat la 17 ani liceul teoretic (umanistică), dat fiind de șase ani la școală, și mi-am ratat prima tinerețe, schimbând facultăți și meserii (sunt, până una, alta, calificat miner și bibliotecar, în acte) în București și în întreaga țară, bântuit efectiv de sentimentul inutilității, al lipsei oricărui sens și creșterii până la cer a capacității zădărniciei în tot ce făceam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de ani încredere în ceea ce scriu, mă omoară îndoielile că merită să continui, cu atât mai mult cu cât văd că trezesc adversități cu ceea ce public. Mă simt acum, la prima bătrânețe, același intrus în literatura română ca în prima tinerețe. Incapacitatea unor critici de a mă recepta s-a transformat într-o înjurătură, ei mă arată cu degetul și mă fac să mă resemnez că nu sunt decât ceea ce văd ei în mine, de fapt, un autor ratat sau un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ele mi-au fost călăuză și de ele m-am despărțit, încântat sau dezamăgit. Dar niște antimodele ai avut? Cum le poți caracteriza? Antimodele au fost pentru mine scriitorii și criticii care au colaborat cu comunismul, cu sistemul represiv, din tinerețea mea (și care după Revoluție s-au urcat pe cai mari, profitori, fără să li se reproșeze nimic). Ele mi-au făcut și-mi fac și azi mult rău (Alex Ștefănescu rămâne antimodelul exemplar, fiind răzbunător pe unul ca mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îngânați de glasul calendarului, că ești la bilanțul a șaizeci de ani "de viață neîntreruptă"...! Dacă ar fi să îți transformi viața ta într-o poveste, cam cum ar suna aceasta? Pe unde ai căutat, timp de șaizeci de ani, tinerețea fără bătrânețe? Câtă tinerețe ai găsit? Câtă bătrânețe ai căpătat pe unde ai umblat? Răutăți! Dragă Adrian, nu sunt decât vorbe, răutăți din parte-le! Ha, ha, ha! "Șaizeci de ani de viață neîntreruptă", cum zici tu, este o simplă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că ești la bilanțul a șaizeci de ani "de viață neîntreruptă"...! Dacă ar fi să îți transformi viața ta într-o poveste, cam cum ar suna aceasta? Pe unde ai căutat, timp de șaizeci de ani, tinerețea fără bătrânețe? Câtă tinerețe ai găsit? Câtă bătrânețe ai căpătat pe unde ai umblat? Răutăți! Dragă Adrian, nu sunt decât vorbe, răutăți din parte-le! Ha, ha, ha! "Șaizeci de ani de viață neîntreruptă", cum zici tu, este o simplă mențiune la timp și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vieții mele s-a desfășurat și se desfășoară în exclusivitate fără repere concrete. Este povestea unui pariu prea puțin vizibil și de aceea de necâștigat. Fie de către mine cu mine, fie de către alții cu mine! Astfel cele două povești, a "tinereții" și a "bătrâneții", nu sunt decât spusa a aceluiași "actor", care joacă un rol dublu sub bagheta unui regizor ajuns la vârsta "maturității juvenile", și care jonglează permanent cu cele două "spații", mai mult sau mai puțin la vedere. Tinerețea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tinereții" și a "bătrâneții", nu sunt decât spusa a aceluiași "actor", care joacă un rol dublu sub bagheta unui regizor ajuns la vârsta "maturității juvenile", și care jonglează permanent cu cele două "spații", mai mult sau mai puțin la vedere. Tinerețea și bătrânețea nefiind decât niște capcane, se înțelege. Până la urmă și tinerețea și bătrânețea nu sunt decât una și aceeași parte în a fi "vinovat" și de a rămâne inocenți. Această ambiguitate a poveștii nu face decât să o ducă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
joacă un rol dublu sub bagheta unui regizor ajuns la vârsta "maturității juvenile", și care jonglează permanent cu cele două "spații", mai mult sau mai puțin la vedere. Tinerețea și bătrânețea nefiind decât niște capcane, se înțelege. Până la urmă și tinerețea și bătrânețea nu sunt decât una și aceeași parte în a fi "vinovat" și de a rămâne inocenți. Această ambiguitate a poveștii nu face decât să o ducă pe mai departe "întru totul" ilizibilă pentru "apărare și acuzare". Tinerețea nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și tinerețea și bătrânețea nu sunt decât una și aceeași parte în a fi "vinovat" și de a rămâne inocenți. Această ambiguitate a poveștii nu face decât să o ducă pe mai departe "întru totul" ilizibilă pentru "apărare și acuzare". Tinerețea nu face decât să acuze și să manipuleze bătrânețea care la rândul ei nu face decât să ia apărarea tinereții în numele... unei tinereți ce plătește tribut maturizării. Eu în șaizeci de ani am iubit și am fost iubit. Mai iubesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Această ambiguitate a poveștii nu face decât să o ducă pe mai departe "întru totul" ilizibilă pentru "apărare și acuzare". Tinerețea nu face decât să acuze și să manipuleze bătrânețea care la rândul ei nu face decât să ia apărarea tinereții în numele... unei tinereți ce plătește tribut maturizării. Eu în șaizeci de ani am iubit și am fost iubit. Mai iubesc dar nu știu și dacă sunt iubit. Am urât dar nu mai urăsc. Mi-am făcut prieteni și încă îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poveștii nu face decât să o ducă pe mai departe "întru totul" ilizibilă pentru "apărare și acuzare". Tinerețea nu face decât să acuze și să manipuleze bătrânețea care la rândul ei nu face decât să ia apărarea tinereții în numele... unei tinereți ce plătește tribut maturizării. Eu în șaizeci de ani am iubit și am fost iubit. Mai iubesc dar nu știu și dacă sunt iubit. Am urât dar nu mai urăsc. Mi-am făcut prieteni și încă îi mai am. Mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dar nu știu și dacă sunt iubit. Am urât dar nu mai urăsc. Mi-am făcut prieteni și încă îi mai am. Mi-am făcut dușmani și încă îi mai am... Pe unde am umblat, să știi, că numa' de tinerețe am dat. Tinerețea-i șturlubatică! Bătrânețea nu-mi place! Prea-i sfătoasă! Viața mea de până acum nu are nimic spectaculos. După cum nici de acum mai încolo nu văd cum s-ar putea strecura/ ivi spectaculosul. Așadar am fost un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și dacă sunt iubit. Am urât dar nu mai urăsc. Mi-am făcut prieteni și încă îi mai am. Mi-am făcut dușmani și încă îi mai am... Pe unde am umblat, să știi, că numa' de tinerețe am dat. Tinerețea-i șturlubatică! Bătrânețea nu-mi place! Prea-i sfătoasă! Viața mea de până acum nu are nimic spectaculos. După cum nici de acum mai încolo nu văd cum s-ar putea strecura/ ivi spectaculosul. Așadar am fost un copil normal, căruia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Te rog să o formulezi și, eventual, să răspunzi. Sau să o formulezi ca să răspund eu? De ce nu? Da, ia să te încarc cu o întrebare...! Dacă ai fi pus în situația de a a-ți alege un "loc" pentru "tinerețe fără bătrânețe", care ar fi acela? Un loc pentru "tinerețe fără bătrînețe"? Desigur, Maramureșul. Iar argumentele pentru această alegere se regăsesc în discuția noastră, m-ai convins că e așa. Mai mult, dacă Moldova a fost "descălecată" de legendarii Bogdan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să o formulezi ca să răspund eu? De ce nu? Da, ia să te încarc cu o întrebare...! Dacă ai fi pus în situația de a a-ți alege un "loc" pentru "tinerețe fără bătrânețe", care ar fi acela? Un loc pentru "tinerețe fără bătrînețe"? Desigur, Maramureșul. Iar argumentele pentru această alegere se regăsesc în discuția noastră, m-ai convins că e așa. Mai mult, dacă Moldova a fost "descălecată" de legendarii Bogdan și Dragoș plus cățeaua Molda, cu ceva secole în urmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poetul Eugen Chirovici, într-o casă situată aproape peste drum de Uniunea Scriitorilor. Am plecat apoi într-un apartament la Foișorul de foc și în urma unei inundații dezastruoase m-a găzduit în Drumul Taberei, la marginea Bucureștiului, poetul Ion Zubașcu. Tinerețea atenuează multe din inconvenientele vieții materiale. În ciuda frustrărilor și a banilor puțini, a navetei și a mizeriei ideologice, acea perioadă, până în 1987, când am plecat în Franța, rămâne una dintre cele mai frumoase din viața mea. Printr-un fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ta cu Aurel Dumitrașcu, adunată în volumul "Frig", apărut recent, propus la premiile USR, totul, dar absolut totul, pare să fie subordonat poeziei... Nu știu care e vârsta ideală pentru scris (și trăit?) poezie, dar știu că poetul care nu-și sacrifică tinerețea pentru poezie e un farseur. Poezia ca sacrificiu? Am să duc mai departe ideea și am să-ți amintesc un vers al lui Cesar Vallejo: "Poezia este o rană prin care se scurge tot sângele din trup". Doare? Scurgerea sângelui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]