14,631 matches
-
înarmate de sovietici. Aceste forțe au fost implicate în lupta împotriva forțelor naziste de ocupație și au sprijinit crearea unui guvern prosovietic al Poloniei. În 1942 a fost creată Gwardia Ludowa (GL, Garda Poporului). Alături de elementele extremei drepte ale Forțelor Armate Naționale, elementele armatei clandestine comuniste au refuzat să se alăture structurilor Statului Secret Polonez și forțelor sale armate, Armia Krajowa. Pe 1 ianuarie 1944, Consiliul Național de Stat (Krajowa Rada Narodawa, KRN) a hotărât înlocuirea Gwardia Ludowa cu Armia Ludowa
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
crearea unui guvern prosovietic al Poloniei. În 1942 a fost creată Gwardia Ludowa (GL, Garda Poporului). Alături de elementele extremei drepte ale Forțelor Armate Naționale, elementele armatei clandestine comuniste au refuzat să se alăture structurilor Statului Secret Polonez și forțelor sale armate, Armia Krajowa. Pe 1 ianuarie 1944, Consiliul Național de Stat (Krajowa Rada Narodawa, KRN) a hotărât înlocuirea Gwardia Ludowa cu Armia Ludowa. KRN avea intenția să mărească efectivele AL prin cooptarea de voluntari din rândurile altor grupuri de partizani. Până la
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
au participat în jur de1.800 de soldați AL, dar cercetările recente arată cifre mai mici, de aproximativ 500 de oameni. Dat fiind faptul GL/AL s-a bucurat de un sprijin mai redus în teritoriu comparativ cu AK, forța armată a Statului Secret Polonez, cât și datorită faptului că sovieticii parașutau pentru partizani în principal armament și muniție, nu și alimente, luptătorii Armia Ludowa au trebuit să rechiziționeze proviziile de la populația locală, cercetători moderni descriind o asemenea practică drept „banditism
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
acest pas. Divorțul sau nu a fost public, ea rămânând în termeni buni cu fostu său soț, Suhail Al-Abdou. Spre sfârșitul anilor 2009, în timp ce călătorea spre Liban împreună cu șoferul său, în Beirut, aceștia au fost atacați de niște bandiți militari armați care cereau tuturor din mașină să iasă afară. În ciuda atmosferei periculoase, șoferul lui Haddad a refuzat să asculte ordinele jefuitorilor și a reușit să scape de aceștia. Haddad a spus că pentru ea acesta a fost un incident traumatic și
Diana Haddad () [Corola-website/Science/330923_a_332252]
-
grupare jihadistă activă în Siria) ar fuziona pentru a forma Statul Islamic în Irak și Levant. Frontul al-Nusra a refuzat să adere la noua entitate și cele două grupări au acționat separat, iar din ianuarie 2014 se află în conflict armat. SIIL a contestat autoritatea conducătorului Al-Qaida, Ayman al-Zawahiri, respingând solicitarea lui al-Zawahiri de a se concentra doar asupra Irakului și de a lăsa Siria Frontului Al-Nusra. Charles Lister, cercetător la "Brookings Doha Centre", estimează că organizația are cca. 5-6.000
Statul Islamic () [Corola-website/Science/330946_a_332275]
-
Nizâm-i Cedid", care ar putea desemna toate reformele care au avut loc în timpul domniei lui Selim al III-lea ([[1789]]-[[1807]]), dar și o cale de a explica motivele care au stat în spatele succesului neașteptat pe care l-au avut armatele austriece pe câmpul de luptă otoman." Prin Ibrahim Müteferrika, conducerea otomană s-a bucurat nu numai de reformele de la nivel militar, ci și de înnoiri pe plan administrativ și cultural, prin înființarea primei [[tipografie|tipografii]] turce din Imperiul Otoman. Până la
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
celui de-Al doilea Război Civil Sudanez și a continuat să aibă impact asupra politicului din noul stat. De la independență, violențele interetnice au avut loc în mod obișnuit, în special în regiunea Jonglei. Funcțiile guvernamentale superioare au fost distribuite liderilor armatelor opozante guvernului, anterior independenței Sudanului de Sud. În urma propagării în Juba a zvonurilor despre planificarea unei lovituri de stat, la sfârșitul anului 2012, președintele Sudanului de Sud Salva Kiir a restructurat conducerea guvernului, al partidului de guvernământ și al armatei
Războiul Civil din Sudanul de Sud () [Corola-website/Science/330984_a_332313]
-
înfnge pe Bayaz, dar Întâiul dintre Magi are la dispoziția sa o armă teribilă: Sămânța. Aceasta nu fusese la capătul Lumii, unde o căutase, ci ascunsă în Casa Creatorului din Agriont, iar Ferro Maljinn a găsit-o. Sămânța și ajutorul armat contracarează forțele magice ale gurkienilor, iar armata acestora este pusă pe fugă. Glokta reușește să împiedice o conspirație din interior să pericliteze situația lui Bayaz, arestându-l pe Arhilectorul Sult. Din nefericire, folosirea Seminței aduce cu ea o molimă devastatoare
Puterea armelor () [Corola-website/Science/330977_a_332306]
-
în orașul Ulm, unde se află cea mai mare a producției de astăzi a companiei. După 1950, Fritz Walther a readus în producție modelele celebre ale companiei PP, PPK și P38, ultimul sub denumirea de P1 intrând în dotarea Forțelor Armate Federale Germane. Noi modele au fost concepute: TP, TPH, PP-Super, P5, și în cele din urmă P88. S-a înregistrat, de asemenea, un progres și la armele lungi, de vânătoare și puști sportive de toate tipurile. Pentru autoritățile publice, compania
Arme Walther () [Corola-website/Science/330985_a_332314]
-
ocuparea prin lupte de durată scurtă a liniilor de teren, a căilor de comunicații și a localităților cu roluri strategice, administrative și logistice semnificative în ducerea războiului. Dinamica operațiunilor, a făcut ca teritoriul său să fie pierdut sau reocupat de către armatele combatante de 3 ori în intervalul 1914-1918. În apropierea Primului Război Mondial, datorită colonizărilor și imigrărilor populația Bucovinei ajunsese un mozaic etnic, format din 12 naționalități și 10 confesiuni. Conform ultimului recensământ austriac, rutenii se situau pe primul loc cu 38,38
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
Bizerta, Malta drept gratii ale închisorii mediteraneene și Gibraltarul și Suezul pe post de ziduri.” Politica externă fascistă pornea de la premiza că, mai devreme sau mai târziu, democrațiile occidentale - Regatul Unit și Franța în principal - trebuie să fie înfruntate. Cuceririle armate ale Italiei, Africa de Nord și Răsăriteană, separate de Sudanul Anglo-Egiptean, trebuiau să fie legate printr-un coridor sigur, iar închisoarea mediteraneană trebuia distrusă. După aceea, Italia putea să mărșăluiască „ori spre Oceanul Indian prin Sudan și Abisinia, ori spre Atlantic prin Africa de Nord
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
a intrat în război, sectoarele I și V au trecut sub comanda Corpului XV, sectoarele s II, III și IV sub comanda Corpului II, iar VI, VII, VIII, IX și X sub comanda Corpului I. În perioada interbelică, efectivele forțelor armate italiene au variat foarte mult datorită valurilor de mobilizări și demobilizări. În momentul intrării în război a Italiei, erau mobilizați peste 1.500.000 de oameni. "Regio Esercito" (Armata Regală Italiană) a organizat din acest flux de recruți 73 de
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
la sfârșitul primei conflagrații mondiale. "Regia Aeronautica" dispunea în momentul declanșării războiului de cea de-a treia flotă de bombardament din lume. Aviația de bombardament fusese un puternic simbol al modernizării fasciste și era cea mai prestigioasă ramură a forțelor armate italiene și, de asemenea, cea mai bine pregătită de luptă, dat fiind faptul că participase în urmă cu doar puțină vreme la Războiul civil din Spania. "1 Squadra Aerea" din nordul Italiei era cea mai bine echipată și cea mai
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
cu Italia. Pentru restul scurtului război cu Italia, francezii nu au întreprins nico acțiune ofensivă. Pe 29 mai, Mussolini l-a convins pe regele Victor Emmanuel al III-lea, care era din punct de vedere constituțional comandantul suprem al forțelor armate italiene, să îi delege Ducelui principalele prerogative. Pe 4 iunie, Badoglio i se adresa deja lui Mussolini cu titulatura de „comandant suprem”. Pe 11 iunie, regele a emis o proclamație către armată prin care îl numea pe Mussolini „comandat suprem
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
îi delege Ducelui principalele prerogative. Pe 4 iunie, Badoglio i se adresa deja lui Mussolini cu titulatura de „comandant suprem”. Pe 11 iunie, regele a emis o proclamație către armată prin care îl numea pe Mussolini „comandat suprem al forțelor armate care luptă pe toate fronturile.” Din punct de vedere juridic, această proclamație era lipsită de putere, nefiind un decret regal. Din punct de vedere tehnic, proclamația restrângea comanda lui Mussolini doar la forțele aflate în luptă, dar aceasta nu a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
oricărei afaceri de către O. Voronin, deoarece toate cîte i-au fost încriminate fie că se află în continuare în posesia fondatorilor lor (de ex., rețeaua de pizzerii Andy’s pizza) sau proprietarii lor sînt alții (de ex., uzina de beton armat nr. 4 din Chișinău). Activitatea de binefacere a lui O. Voronin nu se bucură de o publicitate. În anumite cercuri - comunitatea creștină (ortodoxă), pensionarii-veterani ai muncii și ai războiului - este cunoscută finanțarea de către compania lui de construcții a mai multor
Oleg Voronin () [Corola-website/Science/331911_a_333240]
-
din dizenterie. Corpul său a fost transportat la Qadian și îngropat acolo. La mijlocul secolului XIX creștinismul cunoștea o răspândire fulminantă în India datorată unei activități misionare agresive, iar o mișcare anti-britanică se dezvolta în paralel. Liderii musulmani cereau un jihad armat și aproape toate grupurile musulmane susțineau această chemare, cu excepția lui Mirza Ghulam Ahmad. În 1886, anumiți lideri Arya Samaj, o mișcare hindusă reformatoare, au discutat și dezbătut cu Ghulam Ahmad veridicitatea islamului și au cerut un semn pentru a demonstra
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
Cașmir, unde imigrase. Potrivit acestuia, promisul Mahdi era o referință simbolică la un lider spiritual, și nu un lider militar în persoana lui Iisus Hristos, așa cum este crezut de mulți musulmani. Cu această proclamare a respins și ideia unui jihad armat și a susținut că nu sunt întrunite condițiile în această epocă, ceea ce impune apărarea islamului cu stiloul și limba, însă nu cu sabia. Ahmad a scris două cărți numite "Tuhfa e qaisariah" and "Sitara e Qaisari"a în care a
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
renunțând la creștinism. în urma revendicărilor, foarte mulți teologi s-au ridicat împotriva sa, fiind deseori considerat un eretic. Oponenții săi l-au acuzat că ar fi lucrat pentru guvernul britanic, din cauza ideii sale de a se renunța la jihad-ul armat, din moment ce afirmațiile sale cum că el ar fi Mahdi au fost făcute în același timp cu cele ale lui Muhammad Ahmad, Mahdi din Sudan. La mult timp după moartea sa a fost acuzat din nou că a lucrat pentru britanici
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
libaneze devenise mai pronunțată spre sfârșitul anilor 60’. Maronitii încă se vedeau ca un grup distinct, care, sub Pactul Național ebeneficiau de dominant politica indiferent de schimbările demografice. Pactul de la Cairo din anul 1969 a avut ca scop dirijarea atacurilor armate palestiniene asupra Israelului, lansate din Liban. În timp ce recunoastea suveranitatea libaneză, permitea organizațiilor palestiniene să se înarmeze în taberele de refugiu. Relațiile cu Israel s-au dovedit a fi o problemă divizată. Unii considerau că este nevoie de o alianță pentru
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
fost atașat de numele ei și a devenit un simbol datorită luptei pe care a avut-o pe tot parcursul vieții pentru libertate. Semnul Rabia a avut un impact semnificativ la nivel mondial.In Egipt forțele de securitate și forțele armate ale guvernului consideră că semnul are legătură cu Frăția Musulmană.Sancțiuni juridice sunt impuse utilizatorilor care îl folosesc fie în marșuri de protest sau în mediul online. Proteste uriașe au avut loc la 30 iunie 2013 împotriva președintelui egiptean, Mohamed
Simbolul Rabia () [Corola-website/Science/331990_a_333319]
-
a luat ființă Statul Israel, dar refuzul țărilor arabe de a recunoaște hotărârea O.N.U. a dus, în 15 mai 1948, a izbucnirea primului război arabo-israelian care s-a încheiat cu victoria Israelului, care primise ajutor străin. În timpul conflictului armat, o parte din teritoriul atribuit de catre O.N.U. Statului Arab Palestinian fiind ocupat de trupele israeliene, numeroși arabi s-au refugiat în statele vecine, astfel, a luat naștere spinoasa problemă a refugiațior palestinieni, cărora nici până în zilele noastre nu
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
Franz Halder, au încercat să pună acest ordin exclusiv în sarcina lui Hitler. Totuși, consultarea jurnalului de război al lui Rundstedt demonstrează că acesta este cel care a dat ordinul de oprire a înaintării, el având temeri cu privire la vulnerabilitatea flancurilor armatelor sale și fiind conștient de dificultățile apărute în aprovizionarea trupelor cele mai avansate. Runstedt se temea de asemenea că regiunea mlăștinoasă din jurul Dunkerque va fi o piedică de netrecut pentru tancuri. Forțele blindate trebuiau cruțate în vederea viitorului marș împotriva Parisului
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
avertizat fățiș Rusia despre consecințele ("costul") unei intervenții armate în Crimeea și în estul Ucrainei. La 1 martie președintele rus Vladimir Puțin a solicitat și a obținut în unanimitate permisiunea camerei superioare a parlamentului Federației Ruse pentru a utiliza forțele armate ale Federației Ruse pe teritoriul Ucrainei: Premierul ucrainean Arseni Iațeniuk a afirmat că Ucraina refuză să răspundă "prin forță" provocărilor Rusiei. Deoarece statul ucrainean nu este membru NATO, Statele Unite și Uniunea Europeană nu au obligația de a interveni militar pentru a
Criza din Crimeea din 2014 () [Corola-website/Science/331421_a_332750]
-
de către partea rusă, iar militarii ruși trebuie să rămână în anumite zone prestabilite. Potrivit președintelui rus Vladimir Putin, trupele din Crimeea au doar rolul de a proteja activele militare rusești conform tratatelor bilaterale ruso-ucrainene, în timp ce "grupuri de autoapărare" și nu armata rusă au preluat controlul asupra infrastructurii și instalațiilor militare din Crimeea. Într-un interviu televizat din 17 aprilie 2014 Putin a spus tocmai opusul vorbelor sale anterioare, recunoscând că în Crimeea au acționat soldați ruși fără însemne. Departamentul de Stat
Intervenția armată rusă în Ucraina din 2014-2016 () [Corola-website/Science/331441_a_332770]