14,667 matches
-
oferit armatei austro-ungare singura soluție posibilă, aceea de a încerca stoparea continuării acțiunii ruse și de a transforma retragerea într-o contraofensivă, cu rol de a împinge atacatorii înspre est. Literatura poloneză speculează ipoteze legate de rolul comandantului trupelor ruse, colonelul Lucjan Zeligowski. Acest a fost un etnic polonez, dovendindu-se mai târziu un erou al luptei de eliberare a poporului polonez dintre anii 1918-1920. Capacitatea combativă a acestuia ar fi fost considerabil influențată de faptul că avea de luptat cu conaționali
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
el însuși lăsat să fie apărat cu și mai puține trupe decât cel al Galiției Orientale, anume numai de către o brigadă (Nr. 35 Landwehr comandată de generalul Münzel) Comandantul acesteia avea în subordine Corpul de Jandarmi al maiorului (mai târziu colonel) Eduard Fischer, care a primit sarcina de a se concentra la granița cu Basarabia între Prut și Nistru. În condițiile în care Münzel a rămas în Cernăuți, Fischer a strâns în seara zilei de 5 august la graniță aproximativ 50
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
1939, Mussolini s-a adresat Marelui Consiliu al Fascismului în cadrul unei sesiuni speciale. El a ținut un discurs având ca subiect relațiile internaționale și obiectivele politicii sale externe, „care poate fi comparată cu dispoziția celebră a lui Hitler, consemnată de colonelul Hossbach”. El a început prin aprecierea că gradul de libertate a unei țări este proporțională cu puterea marinei sale. După aceasta, dictatorul a continuat cu „obișnuita lamentare că Italia este prizonieră în Mediterana”. El a desemnat Corsica, Tunisia, Malta și
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Regimentului de Vânători de Gardă. La 9 mai 1889 este numit în statul major al "Comandamentului Trupelor de Gardă și Districtului Militar Sankt Petersburg", fiind avansat locotenent-colonel, la 12 aprilie 1890, și numit, ulterior, adjutant-superior al aceluiași comandament. Este avansat colonel la 17 aprilie 1894. Din 29 aprilie până la 9 septembrie 1894 execută stagiul obligatoriu în funcția de comandant de batalion, în cadrul Regimentului de Vânători de Gardă. La 28 septembrie 1898 este numit șef de stat major al "Diviziei 2 Infanterie
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
iar la 24 ianuarie 1907, comandant al "Academiei Statului Major General „Nicolaevskaia”". Sub conducerea sa, academia a cunoscut un proces de reformă bazat pe lecțiile învățate din războiul ruso-japonez din 1905, aducând profesori noi, tineri și bine pregătiți, cum erau coloneii Golovin, Neznamov, Boldîrev, Kelcevski și alții. La 29 noiembrie 1908 este avansat general-locotenent, iar în 1912 este numit comandant al "Corpului 9 Armată", la comanda căruia îl va găsi izbucnirea Primului Război Mondial. Corpul 9 Armată condus de Șcerbaciov a participat, ca
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
înconjurat de un gard de beton ornat cu lanțuri. Mormântul este clasificat monument istoric cu codul LMI HD-IV-m-A-03501. Ioan Buteanu (1821, Sighetul Marmației - d. Iosășel, 1849) a fost un revoluționar pașoptist, prefect al Zarandului și tribun (grad militar echivalent cu colonel) al legiunii "Auraria Gemina" în perioada 1848-1849. A fost înmormântat la Iosășel, pe malul Crișului Alb, pe locul unde a fost executat. În 1869 osemintele sale au fost mutate la Gurahonț, iar în 1924, împreună cu crucea, în cimitirul eroilor de la
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
atașat militar al Italiei în România și era căsătorit cu o româncă. Militarilor înrolați în Legiunea Română, organizați în trei regimente, li s-au echivalat gradele cu cele corespunzătoare din Armata Regală Italiană. Partea sedentară a marii unități, sub comanda colonelului Camillo Ferraioli, a fost stabilită la Albano Laziale, iar tabăra de bază în lagărul de la Avezzano. Primul regiment al Legiunii, denumit simbolic „Horea” (cu 80 de ofițeri și 2.600 de soldați), s-a format la mijlocul lunii octombrie 1918 și
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
patru aruncătoare de mine de fiecare batalion. Au cerut să facă parte din Legiune 36.712 de soldați și 525 de ofițeri (dintr-un total de 60.000 de prizonieri de război de origine română. Dintre ofițeri, unul a fost colonel, 5 au fost maiori, 32 căpitani, 97 locotenenți, 294 sublocotenenți și 96 aspiranți. Educația făcută voluntarilor încadrați în noile unități, a pus accent pe dezvoltarea conștiinței naționale românești și pe dragostea pentru țara lor, care urma să fie România, țară
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Originea. Studiile Este cel de-al treilea fiu al colonelului Ștefan Cristofor Stoika, originar din Lipova, șef al statului major român și deputat în Adunările Ad-hoc. A urmat cursurile Institutului de băieți Schewitz din capitală, iar din 1866 Școala Militară, pe care a absolvit-o în 1868 cu gradul de
Ștefan Stoika () [Corola-website/Science/335463_a_336792]
-
printre primii care a avut ideea înființării unor unități militare constituite din voluntari ardeleni, care să lupte cu arma în mână pentru eliberarea Ardealului. Cariera militară A parcurs toate treptele ierarhiei militare,până la gradul de general: maior în 1885, locotenent colonel în 1892, șef de stat major în 1894, comandant al regimentului 11 artilerie din Focșani, din 1895. Va fi pensionat în 1906 și trecut în rezervă cu grad de general de brigadă, după 38 de ani de serviciu devotat față de
Ștefan Stoika () [Corola-website/Science/335463_a_336792]
-
Alan Caillou. Filmul a avut premiera mondială la Casino Cinerama Theatre, West End, Londra, la 9 iunie 1966 în prezența Prințesei Margaret, Contesă de Snowdon. În 1883, în Sudan, o forță slab pregătită de 10.000 de egipteni sub comanda colonelului britanic William "Billy" Hicks (Edward Underdown) este ademenită în deșert și măcelărită de fanatici musulmani conduși de Muhammad Ahmad (Laurence Olivier), un fanatic sudanez arab care crede că este Mahdi, despre care este profețit că "este cel așteptat." Premierul britanic
Khartoum (film) () [Corola-website/Science/335499_a_336828]
-
Lui Gordon i se spune că misiunea de a evacua trupele și civilii nu este sancționată de guvernul britanic, care va dezaproba orice responsabilitate în cazul în care nu reușește. I se dau puține resurse și doar un singur consilier, colonelul J. D. H. Stewart (Richard Johnson). După o încercare nereușită de a-l recruta pe fostul proprietar de sclavi Zobeir Pasha (Zia Mohyeddin), Gordon și Stewart călătoresc în Khartoum, unde Gordon este primit ca un adevărat salvator al orașului, la
Khartoum (film) () [Corola-website/Science/335499_a_336828]
-
armă individuală doar pentru ofițerii Armatei Franceze, revolverul a fost fabricat în peste 350.000 de exemplare, între 1892-1924. A fost în înzestrarea forțelor terestre, jandarmeriei și marinei franceze. Revolverul mai este numit, în mod eronat, "revolver Lebel", după numele colonelului Nicolas Lebel, deși nu există nici o evidență a implicării despre vre-o implicare a lui Lebel în dezvoltarea armei sau a muniției aferente. Revolverul a fost înlocuit în serviciu de pistoale semiautomate în 1935, dar multe exemplare au fost folosite
Revolver Saint Etienne, model 1892 () [Corola-website/Science/335504_a_336833]
-
statistică Moldovei din 1803, extrasa din Condica Liuzilor, ținutul Covurlui era împărțit în patru ocoale: Horincea, Mijloc, Prut și Siret. Ținutul Covurluiului l-a avut ca pârcălab în 1833 pe postelnicul Ioan Cuza, iar apoi în 1856 și 1857 pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, ales în ianuarie 1859 că domn al Principatelor Unite. Ținutul Covurluiului a fost desființat în anul 1864, în urma reformei administrative a Principatelor Române prin care s-au desființat toate ținuturile și s-au înființat județele. Teritoriul ținutului
Ținutul Covurluiului () [Corola-website/Science/335503_a_336832]
-
este trimis ca ambasador la Viena, unde activitatea sa este apreciată de către Ludovic al XIV-lea. Participă la războiul din Olanda și la Asediul de la Maastricht se face remarcat pentru bravura sa, iar după sângeroasa Bătălia de la Seneffe, este avansat colonel al regimentului de cavalerie. Villars își începe ascensiunea militară la cincizeci de ani, în timpul Războiului Succesiunii Spaniole, probabil pentru că fusese considerat prea nechibzuit pentru a comanda o armată. După victoria sa asupra prințului de Baden în Bătălia de la Friedlingen din
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
Turenne a părăsit Țările de Jos și a intrat în serviciul Franței, motivat nu doar de dorința de a avansa, dar și de dorința mamei sale de a demonstra loialitatea familiei de Bouillon coroanei Franței. Cardinalul Richelieu l-a avansat colonel al unui regiment de infanterie. Sporadic continuă să-l servească pe prințul Olandei, care în acea vreme era aliat al Franței. Prima sa contribuție serioasă sub pavilionul Franței a avut-o în asediul de la La Mothe-en-Bassigny, în Lorena, alături de mareșalul
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
scăpa așa de ușor dacă nu-l lasă să plece. Teasle cheamă Patrula statului Washington și Garda Armată Națională a statului Washington pentru a-l ajuta în vânătoarea lui Rambo. În același timp, mentorul lui Rambo și fostul său comandant, colonelul Sam Trautman (Richard Crenna) sosește în Hope. După ce îl avertizează cu privire la abilitățile deosebite ale fostului său soldat, Trautman îi recomandă lui Teasle să-i ofere deocamdată o portiță de scăpare lui Rambo pentru a fi arestat mai târziu fără mari
Rambo I () [Corola-website/Science/336987_a_338316]
-
ale fostului său soldat, Trautman îi recomandă lui Teasle să-i ofere deocamdată o portiță de scăpare lui Rambo pentru a fi arestat mai târziu fără mari pierderi. Încrezător că Rambo este depășit numeric fără nicio speranță, Teasle refuză propunerea colonelului. Detașamentul Gărzii Naționale îl încolțește pe Rambo la intrarea unei mine abandonate; aceștia încalcă ordinul de a nu deschide focul și lansează o rachetă M72 LAW care astupă intrarea în mină și aparent îl ucide pe Rambo. Cu toate acestea
Rambo I () [Corola-website/Science/336987_a_338316]
-
Dealul Mare și dinspre Arad pe calea ferata Arad-Brad. Pentru a preîntâmpina stăpânirea întregii căi ferate (localitatea Brad fiind cap de linie), spre Brad au fost dislocate la 28 ianuarie batalioanele I si II din Regimentul 9 Vânatori comandat de colonelul Gheorghe Rasoviceanu (aparținând Brigăzii a IV-a din Divizia 2 Vânători). În 31 ianuarie acestea au ajuns la Deva, de unde s-au deplasat spre Băița - unde s-a instalat în dispozitiv Batalionul I și mai apoi spre Brad, unde pe
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
locale deja îndemnată anterior să opună rezistență unităților armatei ungare. Terorizate de acțiunile gărzilor (pe care ungurii le-au apreciat ca având un efectiv de 200-300 de combatanți) unitățile ungare au părăsit Hălmagiu, ocupat pe 31 martie 1919 de trupele colonelului Rasoviceanu, care a decis să depășească fără ordin Linia de demarcație. Două zile mai târziu trupele ungare au încercat reocuparea poziției, fiind respinse. Ancheta făcută de generalul Traian Moșoiu și un colonel francez a luat doar act de această insubordonare
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
Hălmagiu, ocupat pe 31 martie 1919 de trupele colonelului Rasoviceanu, care a decis să depășească fără ordin Linia de demarcație. Două zile mai târziu trupele ungare au încercat reocuparea poziției, fiind respinse. Ancheta făcută de generalul Traian Moșoiu și un colonel francez a luat doar act de această insubordonare a trupelor Brigăzii a IV-a Vânători, care nu au putut asista ca simpli spectatori la suferințele populației române aflată în zona neutră. Efectivul unității a fost constituit din 3 batalioane cu
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
transformat în "Regimentul 86 Infanterie" - fiind scos de sub autoritatea Consiliului Dirigent și alocat "Diviziei a 2-a de Vânători" a Armatei Române. Cu acest act, misiunea militară a Dr. Suciu a încetat. Depunerea jurământului militar de către voluntari a fost organizată de către colonelul Rasoviceanu la Țebea pe 2 martie, regimentul fiind încadrat trupelor neorganice. În structura acestuia au intrat: Preot al regimentului și șef al Biroului de Informații a fost preotul Pompiliu Piso, intendența a fost condusă de către căpitanul Simion, trenul regimentar de către
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
perioadă a urmat diverse stagii de pregătire, manevre și exerciții militare. Unul din stagii a fost la Regimentul de gardă al împăratului unde a fost însărcinat cu multe responsabilități. În martie 1899 a avut misiunea de a-l însoți pe colonelul Meintze von Krenski la Constantinopol. După întoarcerea din misiune a făcut demersuri pentru a fi admis în stagiu la Marele Stat Major german, iar cererea i-a fost aprobată. Deoarece stagiul său de pregătire în Germania se apropia de sfârșit
Alexandru D. Sturdza () [Corola-website/Science/337436_a_338765]
-
prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace. Regimentul era dislocat la pace în garnizoana Tecuci. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 4 Roșiori alături de Regimentul 11 Roșiori. La intrarea în război, Regimentul 6 Roșiori a fost comandat de colonelul Gheorghe Rusescu. Regimentul 6 Roșiori a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918. În campania din anul 1917 Regimentul 6 Roșiori a participat la acțiunile militare
Regimentul 6 Roșiori (1916-1918) () [Corola-website/Science/337442_a_338771]
-
Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 3 Roșiori alături de Regimentul 3 Călărași. La intrarea în război, Regimentul 5 Roșiori a fost comandat de colonelul " Traian Străinescu ". Regimentul 5 Roșiori a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918. În campania din anul 1917 Regimentul 5 Roșiori a participat la acțiunile militare
Regimentul 5 Roșiori (1916-1918) () [Corola-website/Science/337441_a_338770]