15,655 matches
-
Kotor din Dalmația matrozii s-au revoltat. Când Consiliul Imperial, parlamentul jumătății austriece a Dublei Monarhii, a fost rechemat pentru data de 30 mai 1917 după mai bine de trei ani de guvernare în absența legislativului, reprezentanții aleși ai țărilor Coroanei și-au declarat încrederea în statul național: Polonezii din Galiția voiau să se lege de un stat polonez nou înființat, rutenii Galiției nu voiau nici într-un caz să ajungă sub stăpânire poloneză. Cehii se străduiau pentru un stat cehoslovac
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
străduiau pentru un stat cehoslovac, slovenii și croații voiau să construiască alături de sârbi un stat al slavilor de sud. Germanii din Boemia și Moravia nu voiau să recunoască statul pe care deja juraseră cehii, deoarece se temeau că, în țările Coroanei boeme, vor ajunge ca minoritate sub stăpânire cehă. În Transleithania, naționalitățile nemaghiare nu s-au putut coaliza, deși erau (sub)reprezentate în Dieta Ungariei. Însă slovacii, românii și croații nu doreau să trăiască mai departe sub autoritate maghiară. O ieșire
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
dincolo de Leitha” pentru partea estică a monarhiei): Cisleithania se numea în mod oficial "Regatele și Țările reprezentate în Consiliul Imperial" (Austria era o denumire inoficială înainte de anul 1915, când a fost oficializată); fiecare dintre aceste țări era o Țară a Coroanei; țările transleithanice se numeau oficial "Țările Sfintei Coroane Ungare a lui Ștefan". Țările monarhiei erau state membre parțial autonome și aveau o istorie seculară. Înainte de obținerea lor de către Habsburgi, aceste țări își formaseră uneori state autonome, iar de la Patenta din
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
se numea în mod oficial "Regatele și Țările reprezentate în Consiliul Imperial" (Austria era o denumire inoficială înainte de anul 1915, când a fost oficializată); fiecare dintre aceste țări era o Țară a Coroanei; țările transleithanice se numeau oficial "Țările Sfintei Coroane Ungare a lui Ștefan". Țările monarhiei erau state membre parțial autonome și aveau o istorie seculară. Înainte de obținerea lor de către Habsburgi, aceste țări își formaseră uneori state autonome, iar de la Patenta din Februarie 1861 aveau iarăși în posesie unele instituții
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
ca scop doar finanțarea domeniilor comune. Acest construct politic a fost denumit "uniune reală". Instituțiile care priveau ambele jumătăți ale monarhiei au primit apelativul „k. "u." k.“ („kaiserlich "und" königlich“ — „imperial "și" regal”), formulă care se referea la două dintre coroanele monarhului (la coroana imperială a Austriei și la coroana regală a Ungariei) și, prin metonimie, la cele două state ale Dublei Monarhii. Guvernul "Cisleithaniei" era identificat drept „k. k.“ („kaiserlich-königlich“ — „chezaro-crăiesc”), formulă în care "königlich" ("crăiesc, regal") se referea la
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
finanțarea domeniilor comune. Acest construct politic a fost denumit "uniune reală". Instituțiile care priveau ambele jumătăți ale monarhiei au primit apelativul „k. "u." k.“ („kaiserlich "und" königlich“ — „imperial "și" regal”), formulă care se referea la două dintre coroanele monarhului (la coroana imperială a Austriei și la coroana regală a Ungariei) și, prin metonimie, la cele două state ale Dublei Monarhii. Guvernul "Cisleithaniei" era identificat drept „k. k.“ („kaiserlich-königlich“ — „chezaro-crăiesc”), formulă în care "königlich" ("crăiesc, regal") se referea la coroana regală a
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
a fost denumit "uniune reală". Instituțiile care priveau ambele jumătăți ale monarhiei au primit apelativul „k. "u." k.“ („kaiserlich "und" königlich“ — „imperial "și" regal”), formulă care se referea la două dintre coroanele monarhului (la coroana imperială a Austriei și la coroana regală a Ungariei) și, prin metonimie, la cele două state ale Dublei Monarhii. Guvernul "Cisleithaniei" era identificat drept „k. k.“ („kaiserlich-königlich“ — „chezaro-crăiesc”), formulă în care "königlich" ("crăiesc, regal") se referea la coroana regală a Boemiei pe care Împăratul Austriei o
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
monarhului (la coroana imperială a Austriei și la coroana regală a Ungariei) și, prin metonimie, la cele două state ale Dublei Monarhii. Guvernul "Cisleithaniei" era identificat drept „k. k.“ („kaiserlich-königlich“ — „chezaro-crăiesc”), formulă în care "königlich" ("crăiesc, regal") se referea la coroana regală a Boemiei pe care Împăratul Austriei o avea de asemenea. Guvernul și instituțiile jumătății ungare a Dublei Monarhii aveau apelativul „m. kir.“ („magyar királyi”) sau „kgl. ung.“ („königlich ungarisch” — „regal maghiar”). După Compromisul din 1867, în 14 noiembrie 1868
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
a dus însă aproape în direcția unei federalizări complete. Planurile sale îndreptate împotriva Ungariei vizau în primul rând minoritățile Transleithaniei, nu pentru că acestea ar fi fost discriminate, ci pentru că arhiducele le considera loiale statului. Însă acest țel al federalismului țărilor coroanei favorizat în primul rând de Francisc Ferdnand, care nu acorda nici o considerație relațiilor etnice, nu putea nicicum să se realizeze. În sfrâșit, urmașul la tron a ajuns în punctul de cristalizare al mișcării Austriei Mari, care plănuia o federalizare a
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
ul este o provincie istorică împărțită astăzi între România, Șerbia (ul Sârbesc) și o foarte mică parte din Ungaria. În perioada dominației Coroanei Maghiare au fost numite „bănaturi” toate comitatele de graniță, conduse de un ban: Banul de Severin, Banul de Belgrad, Banul de Sabat. Denumirea s-a limitat mai târziu la actuala provincie „Banat” de Timișoara. Inițial, numele regiunii Banat se leagă
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
provincia istorică Småland, mici porțiuni din aceasta fiind totuși situate și în județele Halland și Östergötland. Stema curentă, adoptată în 1569 înfățișează un leu roșu, bogat stilizat, pe un scut auriu și purtând o arbaleta. Uneori poate apărea și o coroană ducala. Populația era la 31 Decembrie 2009 de 720.358 locuitori, repartizați pe cinci județe, după cum urmează: Geografia este dominată de o câmpie înaltă împădurita unde solul este amestecat cu nisip și bolovăni. Acest tip de sol arid, sterp se
Småland () [Corola-website/Science/296694_a_298023]
-
a Siciliei de către regele Guvernată de regii Spaniei din 1479, Sicilia a suferit o teribilă epidemie de ciumă în 1656, urmată de un important cutremur în estul insulei în 1693. După Tratatul de la Utrecht din 1713, Sicilia a trecut sub coroană de Savoia, care a fost cedata de către Casă de Habsburg în schimbul Sardiniei. În 1735, Sicilia, ca și Napoli a trecut sub autoritatea Bourbonilor spanioli formând regatul celor Două-Sicilii. Atunci cand Napoleon i-a alungat pe bourboni de pe continent, aceștia s-au
Sicilia () [Corola-website/Science/296740_a_298069]
-
ambele de aur. În partea inferioară, în câmp roșu, se află un pod de aur, cu trei deschideri și o balustradă metalică cu cinci arce, peste unde de argint, umbrite negru, ieșind din vârful scutului. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu șapte turnuri crenelate (coroana murală cu 7 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de "municipiu, reședință de județ"). Turnul simbolizează punctul de pază și vamă al localității, fapt menționat într-un act oficial emis
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
roșu, se află un pod de aur, cu trei deschideri și o balustradă metalică cu cinci arce, peste unde de argint, umbrite negru, ieșind din vârful scutului. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu șapte turnuri crenelate (coroana murală cu 7 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de "municipiu, reședință de județ"). Turnul simbolizează punctul de pază și vamă al localității, fapt menționat într-un act oficial emis de Vlaicu Vodă în anul 1368 pentru negustorii
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
tronul. Astfel, în 1324, situația juridică internațională a voievodului era aceea de vasal al Ungariei. Însă voievodul duce o politică externă foarte activă, folosind poziția de expectativă, care îi permitea să realizeze negocieri și acțiuni militare. Intră în conflict cu coroana maghiară, dorind să unească Banatul de Severin la Țara Românească. Au loc negocieri, domnitorul român trebuind să plătească astfel 7000 de mărci de argint, să renunțe la anexarea teritoriului, să trimită un fiu ca garanție la curtea ungară și să
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
triunghiulară, a cărui cornișă profilată este decorată cu o friză din elemente florale. Statueta Sf. Ursula este așezată pe un soclu de tip baroc, sub care se află un ecuson albastru cu inscripția ""Ursula"". Capul sfintei este încununat de o coroană, fiind înconjurat de o aură. Ea este îmbrăcată cu o rochie albă peste care se află o pelerină de culoare roșie, prinsă la gât cu o agrafă. Sfânta Ursula ține în mâna dreaptă o frunză de palmier, simbol al martirajului
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
țarului și ai regelui sârb. Toți dușmanii imperiului: latinii și grecii, slavii și albanezii, se vor coaliza sub conducerea lui Carol I de Anjou, care, aliat și înrudit cu împăratul titular al Constantinopolului, ca și cu stăpânul Greciei france, dorea coroana imperială a Bizanțului. Temându-se de o nouă cruciadă, Mihail al VIII-lea a decis să accepte unirea cu Biserica catolică. La 6 iulie 1274, ambasadorul basileului la curtea papei Grigore al X-lea, Georgios Acropolites, a rostit, la conciliul
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
a teritoriilor Țărilor de Jos au fost preluate de familie, fiul său, Filip cel Frumos s-a căsătorit cu Ioana de Castilia, moștenitoarea Castiliei și Aragonului. Filip moare în 1506, iar fiul său Carol al V-lea ("Carol Quintul"), moștenind coroanele reunite ale Austriei si Spaniei, devine împărat al Sfântului Imperiu. În posesia lui Carol Quintul se mai aflau: Țările de Jos și teritoriile din Lumea Nouă ale Spaniei. În 1520, Carol Quintul cedează teritoriul Austriei fratelui său, Ferdinand. În urma Bătăliei
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
fortareață a catolicismului, împotriva răspândirii protestantismului. Dupa abdicarea lui Carol Quintul în 1556, Ferdinand I ajunge la tronul imperial, obținând în 1558 titlul de împărat. Când Ferdinand I moare în 1564, teritoriile stăpânite de acesta sunt împărțite între fiii săi. Coroana imperială este moștenită de cel mai în vârstă, Maximilian al II-lea și odata cu acesta dobândind și Austria, Ungaria și Boemia. Cel de-al doilea fiu, Ferdinand al II-lea moștenește Tirolul și Austria Superioară, iar cel de-al
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
a naționalităților care prevedea posibilitatea utilizării limbilor naționale în administrație, biserica, în școli și în justiție. Rolul politic al părinților dualismului s-a diminuat, Andras fiind numit ministru, iar Deak murise, iar toți foștii revoluționari au dispărut. Transleithania era Ungaria coroanei Sf.Ștefan, alcătuită din Ungaria, Transilvania, Banat, Voivodina, Slovacia, Croația și avea ieșire la Marea Adriatică la Fiume/Rijeka. Cisleithania cuprindea Galiția, Cracovia, Bucovina, Slovenia (Provinciile Carintia și Carmiolia), coasta dalmată și avea că posesiuni personale Țările Cehe-Boemia,Moravia și Silezia
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
mai pericuolos că Despotul Romaniei și Seniorul regatului Albaniei, cum se numea acum Pfilip de Tarent, era Carol de Valois. Acest prinț fără țară, lucra cu ardoare la resuscitarea planurilor de cucerire ale lui Carol de Anjou și tindea către coroana imperială a constantinopolului pentru ca intre timp se căsătorise cu cu Catherine de Courtenay. El încheia în anul 1306 un acord cu republica Veneției, care nu putea să reziste tentației de a relua politica celei de a patra cruciade. Acest acord
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
de lemn, amplasată în mijlocul vechiului cimitir din „Bordeie”, în partea sudică a satului; traseul vechilor fundații încă se mai distinge. Ridicată în cursul secolului XVII-lea, biserica a fost vândută obștii unite din Mintia în anul 1876, cu 400 de coroane, sumă dăruită de împăratul austriac Francisc Iosif I (1848-1916); conscrisă în tabelele recensămintelor eclezastice din 1733, 1750 și 1761-1762 în dreptul localității ,Varcza’’, a fost dărâmată în jurul anului 1939. Pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) nu figurează nici un lăcaș de închinare
Biserica de lemn din Vorța () [Corola-website/Science/317277_a_318606]
-
și una din puținele balade ce au fost incluse pe "Celebration" (2009). Piesa a făcut parte din trei turnee - "Who's That Girl Tour" (1987), "Blond Ambition Tour" (1990) și notabil în "Confessions Tour" (2006), în timpul căreia a purtat o coroană de spini pe cap, fiind „crucificată” pe o cruce uriașă. În 1984, Madonna a înregistrat versiunea ei pentru șlagărul formaței Rose Royce, lansând-o anul următor în Japonia, fiind ultimul single de pe albumul "Like a Virgin". Această versiune a ajuns
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
lui s-au întors împotriva sa. În Suedia, soarta lui Gustav al III-lea a fost decisă de contextul vremurilor respective: slăbiciunea economică a țării sale, opoziția înverșunată a claselor sociale care, altundeva, ar fi putut fi un sprijin al Coroanei, influența crescândă a curentului revoluționar din Franța. Astfel, chiar dacă ar mai fi trăit, Gustav al III-lea nu ar fi putut merge, probabil, atât de departe precum și-ar fi dorit. În plus, el este liderul de secol XVIII care
Gustav al III-lea al Suediei () [Corola-website/Science/317531_a_318860]
-
s-a întors acasă. Fiind primul care a fost urcat pe tron ca rege unic, la încoronarea și ungerea sa ca rege în 1671, a fost introdus un nou brand ceremonial magnific și au fost achiziționate noi bijuterii pentru prețioasa coroană. Christian al V-lea a fost un rege popular dar imaginea lui a fost umbrită de încercarea sa nereușită să recâștige Skåneland pentru Danemarca în al doilea război scanian. Războiul a epuizat resursele economice ale Danemarcei. Reacția lui Cristian de
Christian al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/317524_a_318853]