15,220 matches
-
comun de tulburări psihice de către majoritatea specialiștilor (K. Jaspers, K. Schneider, N. Schipkowensky, A. Bräutigam, K. Leonhardt). Termenul de reacție vine din latinescul reagere, reactio care desemnează ideea de „acțiune reciprocă” sau de „răspuns”. Este, de fapt, vorba despre un cuplu, sau despre o „pereche compensată”, formată din două părți: acțiunea și reacțiunea. În cadrul acestui cuplu, cel de-al doilea termen îl redublează pe primul, desemnând în felul acesta reciprocitatea sau mișcarea inversă (J. Starobinski). Referindu-se la aceste situații, Buffon
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
K. Leonhardt). Termenul de reacție vine din latinescul reagere, reactio care desemnează ideea de „acțiune reciprocă” sau de „răspuns”. Este, de fapt, vorba despre un cuplu, sau despre o „pereche compensată”, formată din două părți: acțiunea și reacțiunea. În cadrul acestui cuplu, cel de-al doilea termen îl redublează pe primul, desemnând în felul acesta reciprocitatea sau mișcarea inversă (J. Starobinski). Referindu-se la aceste situații, Buffon spunea că „acțiunea este cauza și reacțiunea este efectul”. Reacția este direct legată de dinamica
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mișcare, o acțiune a subiectului, care pleacă din interiorul lui în afară, fiind fie mișcarea unui proces normal, fie efectul unei psihoterapii, cu rolul de a anula efectele psihotraumatismului”) insuficiente. În sfera psihopatologiei, conceptul de reacție este raportat la următoarele cupluri antinomice: - endogen/exogen, - organic/funcțional, - somatogen/psihogen. În psihopatologie, afirmă J. Starobinski, „orice reacție implică confruntarea dramatică dintre persoană și realitatea externă”. Ea este un „joc cu doi actori” în care însă, ulterior, intră un al treilea actor, care este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a se mai manifesta odată cu anularea sau dispariția cauzei care a produs-o. Mecanismele reacției Din definițiile de mai sus rezultă că reacția este un „răspuns” specific al persoanei la „acțiunea” neobișnuită a mediului fizic sau social al acesteia. În cuplul „acțiune-reacțiune” trebuie să vedem o pereche compensată în care al doilea termen îl redublează pe primul, în mod reciproc, printr-o mișcare inversă (J. Starobinski). Acest aspect a fost remarcat de numeroși specialiști. Apar două noțiuni noi, specifice patologiei, care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
inducție sugestivă, fiind în final vorba de o activitate sau de o producție delirantă comună ambelor persoane. Pentru apariția acestui tip de delir sunt necesare următoarele condiții psihopatologice: o predispoziție la afecțiunea respectivă, rolul inductor al unui individ în cadrul acestui „cuplu”, o stare marcată de sugestibilitate care apare în condițiile conviețuirii îndelungate și apropiate cu bolnavul delirant, persoana indusă are un Eu slab, ușor de dominat în raport cu Eul tare și dominant al bolnavului, fiind, din acest motiv, influențată de acesta din
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt în relație cu nevoia nesatisfăcută de depășire și de siguranță. Ea se însoțește de o insuficientă sau negativă identificare paternă a individului respectiv. Afecțiunile psihosexuale, atât la femeie cât și la bărbat, sunt expresia unor conflicte cu partenerul de cuplu, frustrări, carențe emoțional-afective, complexe etc. 33. IATROGENIILE Cadrul problemei Orice boală, indiferent de natura acesteia, somatică, psihică sau psihosomatică, întrunește tulburări obiective și suferințe subiective, din care se constituie tabloul clinic respectiv. Ea este expresia unor leziuni organice, a unor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin imitație sau inducție medicală, în mod absolut spontan, fără o cauză în prealabil decelabilă, fără antecedente psiho-traumatizante, dar care presupune existența unui teren de tipul personalității sugestibile, descris anterior. Iatrogenia sugestivă reciprocă, sau „contagiunea psihică” apare în cazul unui cuplu de persoane, foarte sudat, consolidat în timp, în care partenerii sunt dependenți unul de celălalt. În cazul în care, în mod real, una dintre persoanele din cadrul cuplului, se îmbolnăvește, cealaltă persoană, va prelua prin „imitație simpatetică”, printr-un proces de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sugestibile, descris anterior. Iatrogenia sugestivă reciprocă, sau „contagiunea psihică” apare în cazul unui cuplu de persoane, foarte sudat, consolidat în timp, în care partenerii sunt dependenți unul de celălalt. În cazul în care, în mod real, una dintre persoanele din cadrul cuplului, se îmbolnăvește, cealaltă persoană, va prelua prin „imitație simpatetică”, printr-un proces de inducție-transfer, suferința primei persoane, acuzând și ea, la rândul său, aceleași manifestări și suferințe. Această influență este anulată și starea de sănătate a persoanei induse se restabilește
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comporta la fel cu ceilalți. Nu trebuie considerați bolnavi psihici, ci „personalități structurate disarmonic” cu implicații asupra modului de viață. Psihobiografia personalităților psihopatice este încărcată de conflicte, eșecuri, dificultăți de adaptare, schimbări frecvente de domiciliu, loc de muncă, partener de cuplu, profesiuni etc. Permanent nemulțumiți de propria lor persoană, dar și de lume, de ceilalți, personalitățile psihopatice suferă ei înșiși și îi fac să sufere și pe cei din anturajul lor. Identitatea acestor persoane este la fel de incertă ca și stilul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
antropologică. În acest spirit vom analiza în continuare principalele modele de organizare ale proceselor psihopatologice. Modelele tulburărilor psihopatologice. În cadrul modelelor de organizare ale tulburărilor psihopatologice, distingem urmatoarele forme: tulburarea psihică individuală sau boala psihică; patologia psihică în doi sau de cuplu produsă printr-un mecanism de inducție sugestivă; patologia grupului familial prin transferul proiectiv al situațiilor conflictual-traumatizante asupra unui membru victimizat al familiei; patologia de grup comunitar închis, de tipul grupurilor vulnerabile marginalizate de societate sau auto-segregate din considerente socio-moral-religioase etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
său acesta se identifică cu „problemele” maselor, preluând asupra sa frustrările colective. Liderul apare ca „persoana salvatoare”, mesianică ce va „rezolva” problemele maselor. Prin aceasta el se va substitui Supra-Eului colectiv anulat prin degradarea valorilor sociale, culturale și moral-religioase. Existența cuplului liderului și a maselor, va face ca orice fel de comunicare să fie unidirecțională, de la lider la mase. Această comunicare are caracterul unei „așteptări” a unei soluții salvatoare. Aceste schimbări în planul relațiilor interumane se datoresc următorilor factori: Starea de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
faptul că această comedie a lui Caragiale nu este întru nimic inferioară celor două creații între care se intercalează cronologic: O noapte furtunoasă și O scrisoare pierdută. Mai simplă, piesa se concentrează asupra unei noi categorii, propunându-ne un savuros cuplu de bătrâni din mica burghezie bucureșteană de la 1880. De această dată, cherestegiul este înlocuit de pensionarul mărunt cu prestigiu exclusiv domestic. Deși protagoniștii acestei capodopere miniaturale într-un act sunt doi, pensionarul Leonida și cea de-a doua nevastă a
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
aluziilor culinare, indică slabe facultăți intelectuale ale posesorilor. Sufixele familiale atât de sugestive ale lui Trahanache și Dandanache pun în evidență atributele decrepite ale eroilor. Comicul de apariție este de asemenea folosit în această piesă. Ne oprim mai întâi asupra cuplului Farfuridi-Brânzovenescu. Primul este un imbecil grav, solemn; celălalt, la fel de imbecil, pare mai maleabil, temperându-și prietenul, pe care-l privește cu respect și admirație. Limbajul întărește comicul cuplului prin câteva ticuri verbale. Fii cuminte, Tachi al lui Brânzovenescu subliniază tocmai
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
este de asemenea folosit în această piesă. Ne oprim mai întâi asupra cuplului Farfuridi-Brânzovenescu. Primul este un imbecil grav, solemn; celălalt, la fel de imbecil, pare mai maleabil, temperându-și prietenul, pe care-l privește cu respect și admirație. Limbajul întărește comicul cuplului prin câteva ticuri verbale. Fii cuminte, Tachi al lui Brânzovenescu subliniază tocmai caracterul moderator al personajului, în timp ce Am, n-am înfățișare, la douăsprezece trecute fix sunt la tribunal al lui Farfuridi ilustrează meticulozitatea lui ascunsă. Apare apoi Cetățeanul turmentat, care
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Ibrăileanu afirmă că numele proprii la Caragiale samănă, prin ele însele, cu personajele. Numele de Veta e potrivit cu o matroană, Zița cu o femeiușcă sprințară. Caragiale recurge la sugestie pentru realizarea acestui principiu. Astfel, un Trahanache sugerează senilitatea și decrepitudinea, cuplul Farfuride Brânzovenescu dă ideea de inferioritate, vulgaritate și lichelism; Nae Ipingescu profesii lucrative, inferioare, imbecilitate; Cațavencu demagogie; Agamiță Dandanache ramolismentul cronic. G. Ibrăileanu justifică această problemă a numelor proprii în opera unui scriitor: ea face parte din numeroasele procedee ale
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Suspendarea imaginii e semn de ezitare, de deliberare interioară. Timpul, clipa înghețată, pusă între paranteze, pornește din nou. Ea zice: "La naiba!", ia o țigară, o aprinde, începe să tragă din ea, s-ar zice cu voluptate și ușurare. Un cuplu se agită într-un decor ca de mucava, eclerajul scenei accentuînd această impresie. Intrăm în lumea lor pentru a descoperi că bărbatul, soțul fumătoarei, e director de școală, dezabuzat și alcoolic. Viața ei, a fumătoarei, care, fără îndoială, și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de școală trăiește singur și, pentru că soția l-a părăsit, e și mai dezabuzat, și mai alcoolic. Ea e o cu totul altă persoană, o altă femeie: liberă, dinamică, a reușit în afaceri, iar grădinarul e șoferul ei. Viața unui cuplu o pornește pe un drum; ar fi putut s-o apuce pe altul. Spectatorul surprins, căzut pe gînduri, descumpănit, se trezește în fața naturii întîmplătoare a evenimentelor, a lumilor; în fața libertății și a responsabilității sale. Cartea e o încercare de a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de el însuși, mai exact de posibilele sale. Și nu știe cum să transforme în imposibile cele mai periculoase dintre posibilele sale, cele care îl înspăimîntă cel mai tare. UN SCANDAL FOARTE MODERN SAU NEPUTINȚA DE A SIMȚI FRICA Un cuplu, în salon. Ea vorbeste în fața camerei 100. Doamna M. povestește ce li s-a întîmplat (lor, celor doi copii, Boris și Johan) în noiembrie 1984: "Într-o zi, plecăm în vacanță pentru patru zile. Nu luăm cu noi produsele. Ne
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de față nu prezintă o teorie suplimentară a posibilului. Cercetarea noastră creează o bifurcație odată cu hotărîrea conceptuală, morală, politică, estetică de a trece de la un demers centrat asupra posibilului la o viziune a lumii în termenii posibile-imposibile. A așeza în cuplu ideea de posibil și contrariul său înseamnă a muta centrul de greutate al dezbaterilor. Să revenim, de exemplu, la Hegel. Ceea ce, în consecință, este în mod real posibil nu poate să mai fie altfel." " Posibilitatea reală" din viziunea filosofului german
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a vorbitorului devine un garant al prezenței conștiinței și al permanenței ei. Această accepțiune acordată subiectivității de Benveniste nu exclude alte valori ale cuvîntului, ea fiind aici orientată spre a marca trăsătura de inerență intervenită prin poziția asumată în cazul cuplului eu tu, adică locutor interlocutor. În acest context, se relevă și un complementar al subiectivității, anume intersubiectivitatea, prin însușirea mesajului de către interlocutor și, ca atare, intersubiectivitatea este condiția care permite comunicarea cu ajutorul limbii. În ultimă instanță, se constată că analizele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
inelul, își luă paltonul și se grăbi spre casă. Scena care a urmat a fost plină de fericire la fel ca și căsătoria celor doi. Niciodată cunoscutul „Te iubesc!’’ nu a sunat așa de dulce și pur pe buzele unui cuplu. Poate pentru că acest cuplu nu era în întregime uman. Dar ce contează nu se spune că dragostea nu cunoaște distanță? Se găndise oare, la cineva, la o altfel de distanță? Cred că nu. Al șaptelea an de existență al lui
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
și se grăbi spre casă. Scena care a urmat a fost plină de fericire la fel ca și căsătoria celor doi. Niciodată cunoscutul „Te iubesc!’’ nu a sunat așa de dulce și pur pe buzele unui cuplu. Poate pentru că acest cuplu nu era în întregime uman. Dar ce contează nu se spune că dragostea nu cunoaște distanță? Se găndise oare, la cineva, la o altfel de distanță? Cred că nu. Al șaptelea an de existență al lui Gavriel îi aduse acestuia
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
apare din insatisfacția nevoilor afective. Această părere nu este nouă. Incepând cu vechi filosofii esoterice și până la concepții psihologice moderne a fost dezbătută idea nevoiei umane fundamentale, aceea a Împlinirii afective care oferă individului sentimentul de siguranță a spațiului vital (cuplu, familie, grup social), la toate nivelele existențiale (fizic, psihic, spiritual). Jung descria psihicul ca o “...anima media natura, o ființă unificatoare a contrariilor, care nu este niciodată Întegră În individ fără raportarea față de o altă persoană”. Individul neraportat nu dispune
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
și, la momentul evaluării, soția sa era gravidă în luna treia. în acest caz există riscul de 50% de a transmite gena mutantă la făt. S-a pus problema diagnosticului prenatal, dar deocamdată testarea genetică nu este posibilă în țară, cuplul a pus inițial problema întreruperii sarcinii, dar, în final, după câteva discuții, ei au renunțat la această idee, deoarece au reținut că boala se manifestă de obicei tardiv în cursul vieții și este posibil ca în timp să se descopere
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
-l constrângă să accepte. Testarea în scop de cercetare nu poate avea însă decât un caracter pur voluntar. O situație particulară ar putea fi reprezentată de testarea la angajare sau cu ocazia contractării unei asigurări. în cazul în care un cuplu decide să conceapă un copil, testările pentru ADPKD se pot face prenatal sau postnatal în stadiul presimptomatic. Diagnosticul prenatal este deosebit de important în cazul în care unul dintre părinți este bolnav sau face parte dintr-o familie cu ADPKD în
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]