15,602 matches
-
lui Katz și a orchestrei cere superlative. Această manieră de a cânta este de cea mai înaltă calitate. Obligă la atenție. Se dovedește a fi atât briliantă pe plan tehnic, cât și plină de poezie“ - se scria la Londra, despre discul prokofian, în lunarul „Gramophone“. Peste ocean, în „Fanfare“, criticii comentau: „Dl. Katz reușește să cânte cu o asemenea imaginație, în special cu o asemenea varietate caleidoscopică a tușeului, încât ajungi să fi fermecat“. Stins din viață prematur, la numai 53
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
Tel Aviv, solist în toată lumea, sub baghete ce nu mai au nevoie de prezentare: Sergiu Celibidache (Concertul No. 3 de Beethoven, în decembrie 1964 și ianuarie 1965, în Israelă, Sir John Barbirolli (Imperialul beethovenian, înregistrat în 1959 și republicat pe discul compact de compania Dutton, în 1999Ă, Sir Adrian Boult, Joseph Krips, Antal Dorati ș.a.m.d. Îmi fac iluzii că din arhivele radio sau, poate, de la vreunul din colecționarii timpului va apărea și unul din concertele lui Mândru Katz radiodifuzate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
Lita Ford m-a cucerit - e nevoie s-o spun? - prin coincidența de prenume. Habar n-am când am auzit prima dată de ea. Nu mi-a rămas în minte prestația din trupa Runaways, alături de Joan Jett. Nici primele două discuri n-au găsit în discoteca personală raftul favoritelor. Iar când explozia din 1988 - cu Kiss Me Deadly, Close My Eyes Forever și alte hituri numite în presa de specialitate light-heavy-metal - a băgat și-n urechile mele schijele advertisingului, am zis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
care performează; are, și transmite, energia pozitivă ce încarcă ființa ascultătorului cu senzația că este „in“, și nu „out“... Ascultați Bad Love, Lisa, Hungry, Cherry Red sau de pe albumul Black (1994) chiar piesa titlu. Producătorul, de conveniență cu casa de discuri, poate face un „produs“ comercial. (Originalitatea nu-i rezervată decât „monștrilor sacri“!) Dar nici un producător nu scoate dintr-o piesă rock ceea ce artistul nu-i dă: trepidația sângelui ce pulsează cu peste 120 bpm! Lita Ford n-a făcut stadioane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
avea să inventeze o asemenea poveste un fost aviator neamț cu o bunică evreică, reconvertit apoi la jurnalism sportiv, frate al proaspătului decedat Ivan Rebroff (pe numele lui adevărat Rolf Rippert), celebru cântăreț care a vândut vreo 10 milioane de discuri și care, putând să urce peste patru octave și având înfățișarea unui rus, a fost adoptat de mai multe coruri de cazaci? FILM Iulia BLAGA Linia verde, subțire Un om e descoperit în ploaie, fugind ca un nebun, fără acte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
pentru masă. Asta și fac. rockin’ by myself Jazz la miezul insomniei Dumitru UNGUREANU Nu mă număr printre fericiții 3-5 % cumpărători de muzică pasionați de jazz. Statistica e nemiloasă și limpede: procentul se menține constant de ani buni, casele de discuri știu să ridice ștacheta și interesul, fie prin (reăeditări de lost sessions, fie prin serii complete. Iar de când cu tehnica hi-fi (acum, HD!Ă, spațiu de manevră e suficient. Amatorii genului au nivelul intelectual mult peste medie. (Și venituri pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
la-ndemână pentru angoasele individului obișnuit să folosească materia cenușie în scopuri deloc străvezii... Vine o vârstă la care asemenea momente nu pot fi evitate. Ca să nu cazi în prostie, ce-ți rămâne de făcut? O altă carte, un alt disc, un alt proiect? Și pe urmă? Abisul e tot acolo, nemișcat & consistent, îl poți atinge cu unghia. Un văr, un cumnat, un prieten au trecut dincolo, te așteaptă, le duci dorul. Uneori, în alte nopți de somn chinuit îi vezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
sunt convins că nu vor avea de suferit. De suferit au, poate, pe un alt plan, atât înregistrările etno-muzicale ale lui Brăiloiu, cât și cele ale lui Iancu Dumitrescu, niciodată promovate de țara lor de baștină. N-am văzut nici un disc Electrecord sau al Casei Radio care să le fie dedicat și distribuit în străinătate. „Posomorât, antiseptic“ ar putea fi calificate peisajul discografic și, prin extensie, vitrina culturală românească. Cine nu crede, să stea de vorbă cu discarii din București și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
fi calificate peisajul discografic și, prin extensie, vitrina culturală românească. Cine nu crede, să stea de vorbă cu discarii din București și să asculte comentariile lor la adresa Electrecordu-lui sau a Casei Radio, după ce le ceri un de negăsit set de discuri al lui Constantin Silvestri dirijând Mozart și Beethoven sau discurile colecției, inexistentă și, despre care mulți nici măcar nu au auzit, „Enescu, compozitor și interpret“. Tot elvețienii or fi de vină? VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE Vizionarul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Cine nu crede, să stea de vorbă cu discarii din București și să asculte comentariile lor la adresa Electrecordu-lui sau a Casei Radio, după ce le ceri un de negăsit set de discuri al lui Constantin Silvestri dirijând Mozart și Beethoven sau discurile colecției, inexistentă și, despre care mulți nici măcar nu au auzit, „Enescu, compozitor și interpret“. Tot elvețienii or fi de vină? VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE Vizionarul BOBI Mă uitam și eu ca tot românul la oteve
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
trebuie să fac pipi... așa. Unde rămăsesem? Deci: Politicos din fire, dar foarte exigent, Bobo va zice că am scris și articole mai bune ca ăsta. După care ne vom vărsa reciproc amarul pe care-l avem pe casa de discuri, care tot amână lansarea albumului. Fie că mă credeți ori ba, eu așa prevăd viitorul. Nu aveți decât să angajați un detectiv particular, să mă verifice. Știu unul bun, l-am văzut la oteve. Accidental. ENȚICLOPEDIA ENCARTA Puțin ajutor Luiza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
să menții echilibrul între cantitate și calitate, însă noi căutăm acest echilibru, acel punct în care să existe suficient public la concerte fără ca tu, ca artist, să fi fost nevoit să îl „păcălești“ cu niște cântece simpliste. Sunt casele de discuri din România interesate de muzica rock? Ce loc ocupă rockul în industria muzicală de la noi? Pentru noi, rockul este un fenomen cultural de amploare, cu rădăcini adânci în nevoia societății de a se revolta, în principal, dar și în nevoia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
întreagă industrie a secretelor, a descoperirilor epocale, a masoneriei, a ocultismelor de mâna stângă, dreaptă, yoga, tantra etc. Videoclipurile lui Sarah Brightman mi-au deschis pofta să reascult muzică de operă. N-o fac des. O noapte întreagă am schimbat discuri ce zăceau prăfuite în colțuri de bibliotecă. Și cu cât ascultam mai mult, cu atât mai mult coboram pe-o scară imaginară către zonele întunecate, sublunare, chiar tenebroase ale conștiinței mele. A fost noaptea unei revelații dureroase, un fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
valuri în cluburile de dans la modă acum trei decenii. E acesta un defect? N-aș zice. În fond, orice artist vrea să fie cât mai cunoscut. Cum să izbutească dacă nu făcând ocheade publicului vremii sale? Și chiar un disc recent - Light & Shade (2005) este o simbioză de tehno și chitară tipică Mike Oldfield, cu ritm vivace și riffuri ca de (pe) Reason, foarte plăcut urechii și, concomitent, absolut odorizant creierului! Ce pot spune mai mult? Despre lipsa inexplicabilă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
-mi răsară atât de feroce, cu un angajament atât de aprins din partea întregii orchestre, încinsă până la incandescență pe parcursul celor peste 90 de minute“. Tot sper că înregistrarea va apărea în seria BBC Legends, în care au apărut până acum șapte discuri cu Tennstedt, toate demne de ascultat. Când îl ascultam la Londra, nu știam decât vag că Tennstedt este un produs al școlii dirijorale est-germane, refugiat la un moment dat în Occident. În fapt, născut în 1926, el a studiat vioara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Învățat degrabă să-l folosească. Era o cutie nu prea mare de lemn, pe dinafară de nuanța ciocolatei, pe dinăuntru de o culoare deschisă. Îi sălta capacul și potrivea grijuliu unele peste altele pe micul picior din mijlocul platoului șase discuri alese cu totul la Întâmplare. Cu fiecare nouă piesă, Înțelegea tot mai bine cât Îi lipsise muzica Înainte să fi venit În casa asta. Pe când asculta cântecul vioi al unei femei sau vreo melodie veselă la trompetă, Încerca să-și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și colo, conturul nedeslușit al copacilor, o pânză se așternea peste peisajul trecutului și-l lăsa mut și lipsit de culoare. Uneori, când Karl Îi zâmbea și-l strângea ușor la piept, o Îmbrățișare scurtă, călduroasă, drept răsplată pentru că alesese discurile și dăduse drumul patefonului, vedea cutele fine din jurul ochilor și se simțea mai bine, ca după o faptă bună, nouă și uimitoare. Nu-i trecuse niciodată prin cap că ar fi În stare să facă pe cineva fericit. Adam nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și dungat de nori stranii. Mai era și un castel de culoarea mierii, dar acela a fost retezat de un larg semicerc de lumină și s-a pierdut În golul lăptos. Îmi pare rău, aici e locul unde se Îmbucă discul În lampă, a zis Karl și a ridicat lanterna magică s-o aranjeze. Pentru câteva clipe s-a făcut iarăși beznă, Însă visul a fost reluat de Îndată ce Karl a reașezat lanterna cum se cuvine. O prințesă cu plete blonde, Îmbrăcată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a rămas mai dezamăgit ca niciodată. Avea să descopere doar mai târziu că În toate limbile, cu excepția limbii lui, ar fi fost un orfan oarecare, fără nimic deosebit față de ceilalți. Într-o seară, chiar Înaintea cinei, Karl a pus un disc cu un cântec popular keroncong cu note prelungi și repetate și s-au așezat să mănânce un curry de berbec cam prea fiert cu o garnitură de orez. Băiatul tatii, nu ți-e foame? Adam n-a răspuns. Nici măcar n-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Academiei de Artă o colecție de timbre plină de rarități din perioada orașului liber, salvată de mama din harababura izgonirii, în schimbul unui set complet de dotări pentru atelier. Din depozitul din subsol el a sustras o capră de modelaj, două discuri rotative, mai multe compasuri de metal și un șevalet care, astăzi, fără ca eu să știu cine mi l-a trimis atunci când m-am mutat, încă mai stă în atelierul meu din Behlendorf purtând inscripția Sala nuduri II. Dar nici acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a dat ochii peste cap, a executat un solo de trompetă, căruia solistul pe nume Geldmacher i-a răspuns de data asta cu flautul alto, a exploatat relația dintre tablă și lemn: este Satchmo în persoană, așa cum îl cunoaștem de pe discuri după care tânjim din tot sufletul, de la radio și din fotografii lucioase alb-negru. Acum, el se retrage în sine, cu trompeta mută, apoi își unește din nou sunetul, timp de o scurtă eternitate, cu al nostru, îmi permite mie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu fruntea de pereți mai rău ca oricând, era pierdut fără flaute și într-o bună zi a dispărut, nu s-a mai întors niciodată. Cu puțin înainte mai avusese o perioadă de luciditate, în care am înregistrat împreună un disc în onoarea lui Willy Brandt - pe atunci, primar general al Berlinului de Vest: el cu diferite flaute și fluiere, de la sopran până la alto, eu cu o duzină de poezii din cea de-a treia carte a mea, Gleisdreieck, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tonuri scrâșnite, stridente, muzica la un libret de balet compus de mine pentru Anna, Gâsca și cinci bucătari, s-a pierdut. Premiera absolută a avut loc în Aix-les-Bains, din păcate fără Anna. Toate sunetele astea s-au stins. Doar câteva discuri mai există, piese de colecție cu care sunt zgârcit. Și doi prieteni pe care i-am lăsat în urmă au prins rădăcini în memoria mea: o închisoare arhiplină, din care nu e eliberat nimeni. Stabiliserăm să ne întâlnim? Sau hazardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
venind de la atelier, puneam piciorul în curtea interioară a facultății. Cabina îmi venea în întâmpinare, fugea după mine. Pentru subchiriașul din Schlüterstraße, ea era goală și în somn, cu ușa deschisă a invitație. Mă transforma în locatarul ei, ademenit de discul ei, de cifre. În vis eșuam din cauza de tonului permanent de ocupat. Și numai în vis mi se răspundea și se lega, fericindu-mă, o convorbire mai lungă. Să mă fi declarat laș, asta ar fi caracterizat oarecum corect atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
radio și l-am adus la Paris, pe care am ascultat Încoronarea primăverii a lui Stravinsky și Casatelul lui Barbă-albastră a lui Bartók, iar și iar. De acum nu mai eram săraci și puteam să cumpărăm ficat de vițel și discuri. La Paris, Anna și cu mine dansam deschis și strâns. La Paris eram fericiți și nu bănuiam cât timp aveam să mai fim. La Paris a ajuns la putere Charles de Gaulle, iar eu am învățat să mă tem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]