KorAP: Find »[drukola/base=doctrină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...572 573 574 ...583 >

14,566 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

tradiția orală. Manuscrisele prezintă versiunile În pahlavi, cu glosele și comentariile, dezvoltate vers cu vers, frază cu frază. Chiar și textul pahlavi era memorat În Întregime. În acest fel, ajung să facă parte din patrimoniul cultural și noțiuni derivate din doctrine străine, indiene, grecești, babiloniene, din moment ce clerul zoroastrian, sub impulsul dat de unii suverani cu o sensibilitate aparte pentru diferitele forme de cunoaștere ale epocii, s-a străduit mereu să consolideze propria cultură științifică și filozofică, armonizând cu tradiția religioasă noile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
carte din D¶nkard, cf. infra); fratele lui Z³dspram, Manușåihr, mare preot În Fars și În Kerman, autor a trei Scrisori (Namagșh³ ș Manușåihr), ultima dintre ele datată țn 881 d.Hr., importante ca mărturie a unui conservatorism tradiționalist În doctrină, morală și rit; tot Manușåihr este și autor al D³dest³n ș d¶nșg, care este alcătuită din nouăzeci și două de răspunsuri la diferite Întrebări legate de tot felul de subiecte de morală, drept, cosmologie și care aparține unui gen

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
tradiție manuscrisă diferită), despre cosmogonie, despre legendele umanității, Înfățișarea pământului, horoscopul lumii, topografia terestră, alternarea anotimpurilor, despre calendar, natura umană, soarta sufletului și istoria universală, Împărțită, ca istorie sacră, În douăsprezece milenii, ce corespund semnelor zodiacale: un ansamblu compozit de doctrine tradiționale amestecate cu elemente și cunoștințe dobândite tocmai prin contactul cu culturile străine. D¶nkard, o enciclopedie (Menasce, 1958) În nouă cărți, din care s-au pierdut primele două și prima parte din cea de-a treia, este o mare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
1979; cf. Duchesne-Guillemin, 1974a). În unele cazuri, nu mai puțin importante decât izvoarele iraniene despre religia perșilor și a magilor, sunt izvoarele clasice, mai ales cele grecești. Herodot, Xenofon, Ctesias, Strabon, Plutarh, Damaschin (pentru mărturia lui Eudemos din Rodos despre doctrinele magilor) sunt, În diferite grade, de mare importanță pentru studiul religiei persane și al dezvoltării sale istorice. Acestea au fost, de multe ori, adunate și examinate critic (Clemen, 1920a, 1920b; Fox și Pemberton, 1928; Benveniste 1929; Bidez și Cumont, 1938

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Aceasta se impune firesc din cauza caracterului extrem de problematic, fragmentar, eterogen și variat cronologic al izvoarelor. Religia zoroastriană, reprezentată astăzi În Avesta, literatura de limbă pahlavi și În ale mărturii iraniene sau non-iraniene, antice sau moderne, este un Întreg compozit de doctrine și practici, rod al unor variate amestecuri, sinteze și codificări, survenite În epoci diferite și provocate de diferiți stimuli și condiționări istorice și culturale, iar uneori chiar politice și sociale. Fără Îndoială, o mare parte a aspectului doctrinar și liturgic

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Mică și Armenia (Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 232 sq., 282, 292, 298 sq.; Widengren, 1968, pp. 204, 206 sq., 214 sq., 292). În cazul lui Mithra, acesta a fost la originea - Într-un mod Încă neclar, probabil din cauza legăturii cu răspândirea doctrinelor astrale și astrologice - religiei misterice, care la sfârșitul secolului I d.Hr., s-a afirmat În Imperiul Roman (Cumont, 1913; Vermaseren, 1959; Turcan, 1981; Beck, 1984). Deosebit de importante În panteonul zoroastrian sunt și alte entități divine sau angelice, cum ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
1967). 3. Cosmogonia și cosmologiatc "3. Cosmogonia și cosmologia" Cosmogonia și cosmologia zoroastriană se bazează, asemenea celor maniheiste (Puech, 1949, p. 74, nota 284; Widengren, 1961a, p. 58; cf. Nyberg, 1931, pp. 29 sqq.; Boyce, 1975a; pp. 229 sqq.), pe doctrina celor două principii și a celor trei timpuri. Creația lumii, revelarea Bunei Religii și transfigurarea finală prin reînnoirea existenței sunt cele trei momente esențiale ale vieții cosmice. Despre cele trei faze care caracterizează aceste momente nu se vorbește decât În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
principii opuse sunt separate În Întregime unul de altul. Orice lucru din existența materială (g¶tșg) are un corespondent spiritual (m¶n½g), care Îi este origine sau rădăcină, la fel cum sămânța stă la originea oricărei vieți animale sau vegetale. Doctrina, deja gathică, a celor două existențe a fost obiectul unor elaborări profunde În literatura de limbă pahlavi (Gnoli, 1963, pp. 184 sqq.; Shaked, 1971), sub influența gândirii grecești, platoniciene și, mai ales, aristotelice (Zaehner, 1961, pp. 200 sq.). Cu toate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unor elaborări profunde În literatura de limbă pahlavi (Gnoli, 1963, pp. 184 sqq.; Shaked, 1971), sub influența gândirii grecești, platoniciene și, mai ales, aristotelice (Zaehner, 1961, pp. 200 sq.). Cu toate acestea, rămâne una dintre cele mai originale și caracteristice doctrine ale zoroastrismului. În primii trei mii de ani ai anului cosmic, creația este concepută inițial ca o stare m¶n½g și abia apoi se trece În starea g¶tșg, al cărei rod și manifestare este. Ohrmazdxe "Ohrmazd" este singurul care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pas¶n) pentru o existență purificată (Zand ș Wahman Yasn IV, 7, 66; IX, 23; cf. Boyce, 1992, pp. 76, 77, 150). Mareaxe "Marea" bătălie escatologică, care se va Încheia cu Înfrângerea Răului, va avea loc Înainte de judecata finală. O doctrină aparte (Molé, 1961, p. 145; 1965, p. 116) consideră că până și cei condamnați la infern vor fi salvați și vor putea să se Întoarcă alături de cei drepți pe pământul purificat, după ce vor fi plătit pentru nedreptățile și păcatele lor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
luna, care corespunde „cuvintelor bune” (În avestică, h¿khta; În limba pahlavi, h¿kht); soarele, care reprezintă „faptele bune” (În avestică, hvarșta; În limba pahlavi, huwarșt). O astfel de Împărțire ierarhică, cvadruplă, a sferelor cerești, care amintește, prin analogie, de doctrina filozofului ionic Anaximandru (Duchesne-Guillemin, 1966), este, cu siguranță, mut mai veche și apare În tradiția zoroastriană cu o continuitate remarcabilă, În izvoare destul de Îndepărtate În timp. Subiectul călătoriei În lumea de „dincolo” este deci urvan sau ruw³n: el Înfruntă mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
deja obiceiurile funerare speciale ale persanilor și ale magilor precum și regulile respectate cu scrupulozitate pentru a evita contaminarea elementelor naturale. Diversitatea comportamentelor persanilor În comparație cu obiceiurile grecești era consemnată scrupulos și explicit și, de multe ori, lămurită, chiar prin recurgerea la doctrinele specifice, Înrădăcinate În tradiția religioasă iraniană, cu puternicul ei ritualism și cu preocuparea constantă de a nu vătăma ordinea cosmică și ființele: lucruri, animale, oameni. Acestea sunt rodul puterii creatoare divine și replici - se poate spune așa - pe pământ ale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
determină renașterea persoanei respective și o inițiază pentru o viață nouă, marcată de dobândirea responsabilității morale. Inițierea zoroastriană nu anulează o vină originară, ci Îl introduce pe neofit În lupta dintre bine și rău, conferindu-i deplina libertate de alegere (doctrina liberului-arbitru sau a „liberei voințe”, ³z³d k³m, ocupă un loc important În morala zoroastriană: Jackson, 1928; Tavadia, 1931; Zaehner, 1955, pp. 254 sqq.), care Îi lipsea Înainte de acest moment (Hinnells, 1981, p. 44). Într-un mod edulcorat și simbolic, Yasna

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din punct de vedere ideologic, o puternică valoare religioasă (Gnoli, 1993). Așadar, zoroastrismul a fost un factor esențial În dezvoltarea istorică a iranismului: din religia arhaică a unei societăți de păstori-culegători (după cum reiese din documentația cea mai veche), aceasta devine doctrina principală a unui popor care domină un imperiu universal, moștenitor ale marilor tradiții politice ale Orientului Apropiat (secolele VI-IV Î.Hr.). Acesta a intrat deci În contact cu diferite culturi evoluate, cu o bogată experiență milenară, inclusiv În domeniul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
grecești, cum ar fi Alcibiade (cf. Bidez și Cumont, 1938, II, p. 22), atunci când se vorbește despre educația primită de tinerii principi persani de la cel mai Înțelept dintre magii Învățători; aceștia erau instruiți În „magii”, deci În cultul zeilor, conform doctrinei lui Zoroastruxe "Zoroastru" „fiul lui Øromaz¶s”. Totuși, nu există nici o Îndoială că cel puțin câțiva ahemenizi, chiar Înainte de Artaxerxes II, au avut tendințe politeiste. Acest fapt rezultă clar din izvoarele grecești. Singura excepție este probabil Darius I care, În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a avut loc și Între magi și „caldei”; aceasta a avut ecouri puternice În izvoarele clasice (Messina, 1930, pp. 48 sqq.; Bidez și Cumont, 1938, I, pp. 34 sqq.) și i se pot reconstitui unele trăsături esențiale, mai ales În privința doctrinelor astronomice și matematice, foarte evoluate și cu o importanță deosebită În religia astrală a Mesopotamiei mileniului I Î.Hr. Cu siguranță, acestea au stat la originea zurvanismului ca tendință și, În final, erezie a zoroastrismului (cf. „Religiile Iranului antic și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sau Ostane, prin tratate de magie, alchimie, astrologie, apocaliptică, sunt fenomene care demonstrează clar forța de atracție pe care a avut-o iranismul. Nu este foarte important să reconstituim cu exactitate procentul iranicității reale a uneia sau a alteia dintre doctrine, ci, În contextul nostru, este mai semnificativ faptul că pecetea lui Zoroastru constituie o garanție autoritară de veridicitate și seriozitate. Acest lucru este valabil și pentru misteriile lui Mithraxe "Mithra", care vor deveni principala religie misterică a Imperiului Roman, răspândită

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
al III-lea a fost caracterizat În Iran, ca și În occidentul roman, de conflictul dintre universalism și naționalism, care s-a Încheiat cu victoria politică a celui din urmă și deci, pe de o parte, cu represiunea maniheismului ca doctrină programatic universalistă, iar pe de altă parte, cu nașterea ideii de Iran În sine (În limba pahlavi, xr³n-șahr, „statul șsau poporulț iranienilor”, sau doar xr³n). Iranul văzut ca un concept În același timp etnic, cultural, religios și politic este un

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a diferitelor servicii liturgice („rituri ale zeilor”: kerdag³n ș yazd³n) În toate ținuturile În care exista zoroastrismul („ținuturile magilor”: mowest³n), ca ceremonii ale g³h³nb³r (radpass³g: MacKenzie, 1970), stipularea documentelor (gitt), statutelor (p³dikhșșr) și a registrelor (m³day³n), corectarea deviațiilor conduitei sau doctrinei magilor risipiți În vastul imperiu (Menasce 1956-1957), celebrarea căsătoriilor consangvine (khw¶d½dah). Aceasta din urmă, În special, este un element important În Înțelegerea orientării zoroastrismului sasanid, chiar dacă acest obicei matrimonial este, cu siguranță, mai vechi. Faptul că marele preot Kerdșr

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Încercat să se Închidă fie pentru a se consolida, fie pentru a-și apăra propria identitate. Opera lui Kerdșr, de apărare agresivă a religiei mazdeiste și a intereselor clerului, nu s-a limitat la lupta Împotriva lui Mani și a doctrinei sale. Numit de Bahr³mxe "Bahra>m" al II-lea mowbed și d³dwar, „judecător”, al Întregului imperiu, domn al Focului din An³hșdxe "Ana>hșd"-Ardakhșșr și Dama An³hșd În Stakhr (sanctuarul de care este legată dinastia sasanizilor: Christensen, 1944, pp. 85

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
religioase, mai ales cu caracter gnostic. Exigențele politice ale noii dinastii, În căutarea unei legitimități, au favorizat clerul magilor, chiar și În timpul domniei unui suveran tolerant ca Ș³buhr I (240-272 d.Hr.), care avea o oarecare simpatie pentru Mani și doctrina sa. Dacă se ia În considerare faptul că, În politica sasanidă, iudaismul constituie un caz aparte (Widengren, 1961b, Neusner, 1969), trebuie să scoatem În evidență faptul că celelalte religii aveau În comun o trăsătură incompatibilă cu naționalismul Bisericii zoroastriene: aceea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În timpul nașterii sale, cât și de puternice conflicte sociale din perioada dezvoltării sale, care au lovit direct În religie; de asemenea, a existat și o dialectică intrinsecă a puterii Între regalitate și preoți, care a arătat deschis faptul că o doctrină asemenea celei conform căreia religia ar fi fundamentul monarhiei, iar monarhia protectoarea religiei, una fiind baza, iar cealaltă stâlpul unui edificiu unic, se dovedește a fi, În realitate, un program idealist, mai degrabă utopic (Widengren, 1969, p. 135). Acest fapt

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și femeilor; acest din urmă fapt submina instituția căsătoriei consangvine și orice altă formă de endogamie). Programul social și economic al mazdakismului - interpretat fie ca produs al maniheismului, fie ca erezie a zoroastrismului - pare să se fi dezvoltat dintr-o doctrină religioasă fondată nu pe ideea de providență divină, ci pe concepția conform căreia lumea este rezultatul unei combinații Întâmplătoare a luminii cu Întunericul. Mai mult, această doctrină este caracterizată de unele trăsături gnostice evidente și ezoterice, care privesc eficacitatea și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
maniheismului, fie ca erezie a zoroastrismului - pare să se fi dezvoltat dintr-o doctrină religioasă fondată nu pe ideea de providență divină, ci pe concepția conform căreia lumea este rezultatul unei combinații Întâmplătoare a luminii cu Întunericul. Mai mult, această doctrină este caracterizată de unele trăsături gnostice evidente și ezoterice, care privesc eficacitatea și valoarea simbolică a literelor, cuvintelor și numerelor. Deși este baza orânduirii religiei care s-a transmis până astăzi, zoroastrismul sasanid are totuși destule trăsături specifice care Îl

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
utopic al unirii perfecte a celor două puteri, politică și religioasă. Doar frașgird, restaurarea de la sfârșitul timpurilor (cf. supra, subcapitolul 2.4), va stabili definitiv triumful Iranului și al Bunei Religii, prin Înfrângerea străinilor opresori și nimicirea influenței demonice a doctrinelor religioase false ale acestora, În primul rând a Islamului, a maniheismului și a creștinismului. După secolul al IX-lea, În care zoroastrismul a rămas viu, nu numai În Fars, ci și În alte regiuni iraniene, În Kerman, Sistan și Tabaristan

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]