14,928 matches
-
a început deja. Unii creștini din primul secol au crezut că Isus va reveni pe Pământ în timpul vieții lor, pentru că Isus a spus adepților săi să fie mereu în alertă și gata în orice moment. Din această convingere a apărut doctrina iminenței. În momentul în care Pavel s-a convertit, în Tesalonic creștinii erau persecutați de către Imperiul Roman și credeau că sfârșitul lumii a început. Apocalipsa lui Ioan și Evanghelia lui Ioan sunt considerate de către savanții moderni creștine ca fiind scrise
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
pentru aceasta, după obiceiul vremii. Este cunoscut și ca partizan al orientării teologice numită mu'tazilism despre care unii au reținut doar că ar fi fost în favoarea utilizării rațiunii ca măsură a tuturor lucrurilor. De fapt, este vorba de o doctrină teologică complexă despre care se știa că a ghidat orientarea unora dintre cărțile lui al-Ğahiz. Cărțile acestea i-au atras prețuirea din partea unor partizani ai doctrinei, dar și criticile vehemente ale unor tradiționaliști care vorbesc despre „minciunile” și „rătăcirile” lui
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
în favoarea utilizării rațiunii ca măsură a tuturor lucrurilor. De fapt, este vorba de o doctrină teologică complexă despre care se știa că a ghidat orientarea unora dintre cărțile lui al-Ğahiz. Cărțile acestea i-au atras prețuirea din partea unor partizani ai doctrinei, dar și criticile vehemente ale unor tradiționaliști care vorbesc despre „minciunile” și „rătăcirile” lui. Spre sfârșitul vieții a fost țintuit la pat opt ani de zile, perioadă în care a continuat să citească, să scrie și să fie vizitat de
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
Metempsihoza (din ) este un termen filosofic care se referă la transmigrația sufletului, în special la reîncarnarea acestuia după moarte. Este o doctrină populară în numeroase religii orientale precum hinduismul, budismul, jainismul și druzismul, a cărei concept este reprezentat de faptul că un individ se încarnează dintr-un corp în altul, fie că acesta este de natură umană, animală sau vegetală. În general
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
la o literatură amplă. Primul gânditor grec care are legătură cu metempsihoza este Pherecide din Syros; dar Pitagora, presupus a fi elev al acestuia din urmă, este primul mare exponent filosofic al metempsihozei. Probabil că Pitagora nici nu a inventat doctrina, nici nu a importat-o din Egipt, dar și-a format reputația aducând-o din nord-estul Greciei în Magna Graecia și instituind societăți pentru propagarea ei. Adevărata greutate și importanță a metempsihozei în tradiția vestică este datorată adopției acesteia de către
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
dialoguri, cum ar fi „Phaedrus”, „Meno”, „Phaedo”, „Timaeus” și „Legile”. În viziunea lui Platon, numărul de suflete era unul fix; nașterea nu reprezintă așadar vreodată crearea unui suflet, ci doar transmigrația de la un corp la altul. Acceptarea de către Platon a doctrinei este caracteristică simpatiei sale cu privire la credințele populare și dorinței sale arzătoare de a le incorpora într-o formă purificată în sistemul său. Aristotel, o minte mai puțin emoțională și receptivă, are o doctrină a nemuririi complet contrastantă. Măsura credinței lui
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
corp la altul. Acceptarea de către Platon a doctrinei este caracteristică simpatiei sale cu privire la credințele populare și dorinței sale arzătoare de a le incorpora într-o formă purificată în sistemul său. Aristotel, o minte mai puțin emoțională și receptivă, are o doctrină a nemuririi complet contrastantă. Măsura credinței lui Platon în metempsihoză a fost dezbătută de unii erudiți moderni. Marsilio Ficino (în „Teologia platonică”, 17.3-4) a afirmat că referințele lui Platon cu privire la metempsihoză au fost intenționat alese pentru valențele lor alegorice
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
credinței lui Platon în metempsihoză a fost dezbătută de unii erudiți moderni. Marsilio Ficino (în „Teologia platonică”, 17.3-4) a afirmat că referințele lui Platon cu privire la metempsihoză au fost intenționat alese pentru valențele lor alegorice. În literatura greacă mai târzie doctrina apare periodic; este menționată într-un fragment din Menandru și satirizată de Lucian. În literatura romană este descoperită timpuriu datorită lui Ennius care în casa lui din Calabria trebuie să fi fost familiarizat cu teoriile grecești și care era un
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
o a doua viziune care a devenit cunoscută ca viziunea ”Mirelui”, în Exeter, Maine. Împreună cu a treia viziune, unde doamna White a văzut un nou pământ, aceste viziuni ”au dat înțelesul experienței din 22 octombrie 1844 și au ajutat dezvoltarea doctrinei Sanctuarului. De asemenea, au jucat au rol important în contracarea spiritualizării vederii unor mulți Adventiști fanatici prin înfățișarea Tatălui și lui Isus ca Ființe literale și Cerul ca un loc fizic.” De asemenea, aceste viziuni au anulat doctrina ”ușii închise
Ellen White () [Corola-website/Science/317786_a_319115]
-
ajutat dezvoltarea doctrinei Sanctuarului. De asemenea, au jucat au rol important în contracarea spiritualizării vederii unor mulți Adventiști fanatici prin înfățișarea Tatălui și lui Isus ca Ființe literale și Cerul ca un loc fizic.” De asemenea, aceste viziuni au anulat doctrina ”ușii închise” avută de mulți Adventiști în acel moment, inclusiv de gruparea de la Exeter. Temându-se că oamenii vor considera ca ea ar experimenta boli mintale sau mesmerism, Ellen nu a împărtășit inițial viziunile ei cu comunitatea Millerită. La o
Ellen White () [Corola-website/Science/317786_a_319115]
-
(în persană Măni și în siriacă "Mănī" sau "Mănī ḥayyă", în greacă sau , în latină ' sau ', ) a fost un profet de origine iraniană, fondator al maniheismului. Răspândindu-se din Spania în China, doctrina maniheistă a exercitat o amplă și durabilă influență, ce a supraviețuit multă vreme, mai mult sau mai puțin subteran. Timp de câteva veacuri nu s-a știut despre maniheism decât ceea ce povesteau despre el adversarii acestuia, în special Sfântul Augustin
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
14 aprilie 216 în Babilonia, aproape de Ctesiphon, nu avea decât 12 ani când un înger i-a anunțat misiunea sa, pe care el a proclamat-o în anul 240. La scurt timp după aceea, Mani a plecat să predice noua doctrină în nordul Indiei, apoi în întregul Imperiu Persan, protejat de regele Șapur I. Dar, sub presiunea clerului zoroastrian, succesorul acestuia, Bahrăm I, l-a condamnat la martiriu, Mani murind la Gundeshapur, pe 2 martie 274. După moartea creatorului său, noua
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
mai au șaptezeci și doi de episcopi supuși maeștrilor, precum și preoți supuși episcopilor.” Numai cei aleși (saddiqūn), numiți și „cei desăvârșiți” sau „sfinți” (în număr foarte mic), care au renunțat complet la lume și care nu mai trăiesc decât pentru a predica doctrina și pentru a purta, cu toate forțele lor, lupta împotriva Răului, erau în măsură să se supună interdicțiilor ascetice extrem de riguroase. Auditorii (samma’ūn) sau „catehumeni” nu erau decât discipoli în slujba acestora. Incapabili să ducă o viață pură, ei
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
certuri intre 2 din cele 3 zone. Biserica Apuseană și cea Răsăriteană au avut numeroase conflicte terminate cu pace, în timp ce a 3-a zonă, cea din Orientul Mijlociu, începea să se destrame. Apoi au apărut numeroase alteprobleme: Erau problemele legate de Doctrina Trinitară a Creștinismului, modul de facere a Sfintei Cruci, purcederea Duhului Sfânt și altele. Această problemă s-a accentuat grav, așa se face că Biserica Apuseană a adoptat mai târziu dogma filioque. Problemele Cristologice erau probleme legate de natura lui
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
3 zone, și cei cinci patriarhi, împreună cu împăratul Constantin cel Mare, s-au întrunit în orașul Niceea, formând Primul Sinod Ecumenic al Bisericii Creștine. Aici s-a luat hotărârea scrierii Crezului de la Niceea, clarificându-se faptul că Iisus Hristos, conform Doctrinei Trinitare, că este unul și același cu Tatăl Sfânt și cu Duhul Sfânt, formând Sfânta Treime. Tot aici, arianismul (doctrina lui Arie), a fost condamnată ca eretică (idee greșită), iar Arie a fost și el excomunicat (exclus din comunitatea bisericii
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
Ecumenic al Bisericii Creștine. Aici s-a luat hotărârea scrierii Crezului de la Niceea, clarificându-se faptul că Iisus Hristos, conform Doctrinei Trinitare, că este unul și același cu Tatăl Sfânt și cu Duhul Sfânt, formând Sfânta Treime. Tot aici, arianismul (doctrina lui Arie), a fost condamnată ca eretică (idee greșită), iar Arie a fost și el excomunicat (exclus din comunitatea bisericii) și condamnat ca eretic. Au mai apărut apoi și alte erezii, dar toate au fost combătute. Cea mai însemnată erezie
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
în Sfântul Imperiu Roman, dar s-a răspândit rapid în Scandinavia și țările baltice. Biserica Calvină, cunoscută și sub denumirea de Biserica Protestantă, este o biserică înființată de către Jean Calvin și Ulrich Zwingli, în timpul Reformei Protestante. Baza teologiei calvine este doctrina predestinării absolute și a grației divine irezistibile a aleșilor și a celor condamnați la „judecata de apoi”, adică Dumnezeu stabilea de la bun început dacă un individ era salvat sau condamnat, respingând, astfel, complet liberul arbitru.Natura acestei selecții, deși inflexibilă
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
cu diverse nume (de ex "nebuni," "câini sălbatici," "slujitorii Satanei"), astfel încât, cuvântul "eretic" a avut o asociere negativă încă de la începuturi, așa cum s-a și intenționat. La mijlocul secolului al II-lea, trei grupuri de creștini neortodocși au aderat la unele doctrine, fapt care a divizat comunitățile creștine din Roma: învățătorul Marcion, revărsarea cincizecimii a profeților creștini în extaz a revelației creștine, într-o mișcare numită "montanism" deoarece a fost inițiată de Montan și discipolele sale feminine și învățăturile gnostice ale lui
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
Gnosticismul se bazează pe existența unor cunoștințe ascunse, cu toate că scurte referințe la învățăturile private ale lui Isus au supraviețuit și în Scriptura canonică.) Oponenții lui Irineu au pretins, de asemenea, că izvorul nesecat al inspirației divine nu a secat, adică doctrinele revelației continue. Înainte de 325, natura "eretică" a unor credințe a fost subiectul unor dezbateri îndelungate în cadrul Bisericii. În biserica primară, ereziile erau uneori stabilite de un sinod de episcopi aleși sau de un sinod ecumenic, cum a fost Primul Sinod
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
care dețineau sau răspândeau scrieri ale lui Nestorie. Cei la care erau găsite scrieri ale lui Arie erau condamnați la moarte. De-a lungul anilor, numeroși profesori și predicatori creștini au fost în dezacord cu Biserica privind diverse subiecte și doctrine. Când Biserica a luat la cunoștință aceste credințe , ele au condamnate ca eretice. Istoric, acest lucru s-a întâmplat adesea atunci când credința a contestat, sau a părut că o face, autoritatea Bisericii sau a dus la o formarea unui grup
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
făcute în operele sale referitor la sex, rasă, politică și armată. Deși poziția politică a lui Heinlein a evoluat de-a lungul vieții sale, el a fost mereu foarte patriot și a susținut armata Statelor Unite. Inițial, Heinlein a înclinat spre doctrina liberală. În 1934 a fost membru activ în campania făcută de Partidul Democrat lui Upton Sinclair pentru postul de guvernator al Californiei. După înfrângerea lui Sinclair, Heinlein a devenit un activist democrat anti-comunist și a avut o încercare nereușită de
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
reprezintă pe chinezi sau pe japonezi, dar Heinlein a pretins că romanul lui este un răspuns la "cererea ca Statele Unite să încheie unilateral testele nucleare." Heinlein a sugerat în carte că insectele sunt un exemplu bun pentru a demonstra că doctrina comunistă este una la care oamenii nu pot adera cu succes câtă vreme sunt bine definiți ca individualități, în timp ce insectele, care au o viațăcolectivă, pot contribui la realizarea întregului fără a ține cont de dorințele individuale. În conformitate cu credința sa în
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
1191 - 1571 au făcut ca ierarhia ortodoxă să devină subordonată ocupanților francezi romano-catolici și venețienilor. Acești regi au impus reducerea numărului de episcopi ortodocși de la 14 la 4. Mai mult, episcopii romano-catolici se străduiau să obțină concesii cu privire la diferențele de doctrină și practică dintre cele două Biserici. Între anii 1571 și 1832, ocupația otomană a readus ortodocșilor privilegiile pe care le aveau, mediul fiind însă mult mai nesigur, deoarece viețile și proprietățile lor erau permanent la dispoziția otomanilor. Sub regulile de
Biserica Ortodoxă a Ciprului () [Corola-website/Science/318219_a_319548]
-
Henric al VIII-a declarat că a fost "capul suprem pe pământ al Bisericii din Anglia" a cerut nobilimii să depună un jurământ pentru recunoașterea supremației lui Henry. Șase articole(1539): Deși organizarea bisericii din Anglia a reformată,articolele reafirmă doctrina catolică. În timpul restabilirii romano-catolicismului în Anglia sub conducerea Mariei I,unii protestanți au fost persecutați și unii au admis credința lor în exil. Localitatea religioasă a Elisabetei:sub conducerea Elisabetei I,stabilitatea politică și religioasă a fost menținută prin intermediul unui
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
romano-catolicismului în Anglia sub conducerea Mariei I,unii protestanți au fost persecutați și unii au admis credința lor în exil. Localitatea religioasă a Elisabetei:sub conducerea Elisabetei I,stabilitatea politică și religioasă a fost menținută prin intermediul unui compromis atât în doctrină,cat și în practică între anglicanismul lui Henry al VIII-lea și cel al lui Eduard al VI-lea. Actul de Supremație(1559)-afacerile religioase în Anglia au fost restaurate odată cu moartea lui Eduard al VI lea și a impus
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]