15,415 matches
-
și cei doi soldați. Unde stătea el nu bătea vântul, pentru că se canaliza În intervalele dintre clădiri și era trimis În vârtejuri pe după colțuri, În direcția opusă. Se minună el Însuși de propria-i insistență de-a mai rămâne În gara goală și periculoasă. Își spuse că nu-i era dator fetei cu nimic și știa că ea ar fi de acord cu el. „Suntem chit“, ar spune ea. „Mi-ai dat biletul și eu te-am făcut să te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ai puțin vin? Ninici clătină din cap. — Nu. Adăugă cu o ezitare: — Lukici are peste drum o sticlă de rakia. Lăsarea serii făcuse deja drumul mai lung. Lipsea luna care să lumineze oțelul șinelor, iar felinarul din biroul șefului de gară părea să fi fost la o sută de metri depărtare, nu la treizeci. Fii băiat bun și adu-ne ceva să bem. El clătină din cap: — Nu am voie să plec de la ușă. Doctorul Czinner nu-i oferi bani. În loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-se la ei. Se adunară În fața ușii. — Dacă trag, spuse doctorul Czinner, alergați În zigzag. Grünlich Împinse de ușă, o deschise și zăpada năvăli În Încăpere. Afară nu era chiar atât de Întuneric cum fusese Înăuntru. Felinarul de la șeful de gară lumina dincolo de linii silueta soldatului În cadrul ferestrei. Grünlich se aruncă primul În furtună: cu capul plecat până aproape la genunchi, el se buluci Înainte ca o minge. Ceilalți Îl urmară. Nu era ușor să alergi. Vântul și zăpada erau dușmani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Myatt, gândindu-se c-o fi fost un pocnet de la țeava de eșapament. Apoi zgomotul se mai auzi o dată și puțin după aceea se mai auzi un pocnet, ca și cum cineva ar fi fost scos un dop. — Se aud Împușcături la gară, spuse șoferul, apăsând pe demaror. Myatt Îl lovi peste mână, dându-i-o la o parte: — Așteptăm. — Așteptăm? repetă omul. Apoi explică precipitat: — Sunt soldații. Ar fi mai bine să ne cărăm. N-avea de unde să știe că Myatt era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
văzuse În atitudinea soldaților față de el spiritul care făcea posibile pogromurile -, dar rămase neclintit. Nu era destul de convins că făcuse tot ce-i stătuse În putință ca s-o găsească pe fată În Subotica. — Vin, spuse omul. Pe drumul dinspre gară alerga cineva. La Început trecu pe lângă ei, În ninsoarea purtată de vânt. Apoi deslușiră un bărbat care o cârmea ba Încoace, ba Încolo. Ajunse la ei cu o repeziciune surprinzătoare. Scund și grăsuliu, el se Încleștă de ușă ca să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
da, singur! Îl asigură omul. Dă-i drumul repede de aici! Myatt se Întoarse și se aplecă În spate, Încercând să-i vadă fața. — Nu-i și o fată? — Nu. Nici o fată. O rază de lumină răsări undeva pe lângă clădirile gării și un glonț ricoșă pe aripa mașinii. Fără să mai aștepte vreun ordin, șoferul apăsă piciorul pe accelerație până la fund și o luă Înainte pe drum hurducându-se din groapă-n groapă. Myatt mai studie o dată chipul străinului. — Nu erați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe accelerație până la fund și o luă Înainte pe drum hurducându-se din groapă-n groapă. Myatt mai studie o dată chipul străinului. — Nu erați cumva În Orient Express? Omul dădu din cap afirmativ. Și n-ați văzut o fată În gară? Omul deveni volubil. — O să vă spun totul exact așa cum a fost. Nu se Înțelegea prea bine ce spunea: unele cuvinte Îi erau smulse de zdruncinăturile mașinii. Povesti că fusese reținut pentru că nu declarase o bucățică de dantelă, că fusese tratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să se dea la tine, nu spune nimic. Nici măcar nu deschide gura să zici nu. Cuvintele nu-i spuseră nimic lui Coral. Simțea o durere În piept. Când mașina Întoarse și-o luă În direcția Vienei, văzu cum dispar luminile gării și se Întrebă cu obstinată fidelitate unde o fi Myatt. Durerea Îi Îngreuna respirația, dar era hotărâtă să nu spună nimic. Să vorbească, să-și descrie durerea, să ceară ajutor ar fi Însemnat să-și scoată din minte, fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Împreună În tren la Întoarcerea lui din Subotica, dar el se comportase tot timpul ireproșabil. Spuse fără grabă: — Oh, da, am cunoscut-o pe domnișoara Pardoe În tren. De fapt, e jos În hol chiar acum. Am venit Împreună de la gară. A fost rândul domnului Stein să-i cântărească cuvintele. Când vorbi, o făcu oarecum dintr-un alt unghi. — Sărmana fată nu are părinți. Nevastă-mea consideră că ar trebui s-o convingem să rămână aici. Înțelegeți, eu sunt tutorele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Janet Pardoe. — L-a părăsit? Dar de ce? A bătut-o? — Ei, dacă-l Întrebi, va Încerca să-ți spună că s-a Întâmplat o chestie misterioasă. Când s-a defectat trenul, a bătut cu mașina tot drumul Înapoi, până la ultima gară, și a căutat-o. A lipsit o groază. Și ce legendă Încearcă el să facă din toată povestea! Cică a ajutat pe cineva să evadeze de la vamă. — Dar fata? Întrebă domnul Stein, aruncându-i lui Myatt o ocheadă șmecherească. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ea, Își spuse el. Oricum ne-am fi spus la revedere În câteva săptămâni. E momentul să mă așez și eu. Domnul Stein Își flutură iarăși pipa, iar fetițele lui Dunn dădură din picioare și fluierară din țignale. Așteptând În gară O relație s-apară, Puf, puf, puf, puf... — Nu te mai Întoarce la ea. Rămâi cu mine, spuse Myatt. Puf, puf, puf, puf... Expresul de Stambul. Ea dădu din cap În semn de Încuviințare și mâinile lor se Împletiră. Myatt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
evitată, oare, încăperea pe cine știe ce mână, a focoaselor? Douăzecișipatru de ore nu a închis un ochi nimeni dintre cei incluși în dispozitiv. De la primele ore ale dimineții următoare, cu toții au răsuflat ușurați. Focoasele fuseseră găsite. Erau aruncte, nu departe de gara Chitila. Orice ageamiu putea să-și dea seama că fuseseră abandonate, ca să nu spun aruncate, aici, de către cineva.Oare cine ar fi putut fi cinevaul acela? Ei, bine, nici mai mult, nici mai puțin, decât, hoții de fier vechi. Furaseră
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
exemplu... sigur că nimeni nu merge cu mașina decapotabilă prin frig, dar dacă ar merge, închipuiește-ți ce viscol i-ar șuiera în față! Sau dacă mergi o noapte întreagă cu trenul, ce senzație de libertate să te îndepărtezi de o gară înspre alta, fără să te gîndești la destinație, să ai impresia că ai evadat înspre infinit, că te-ai eliberat de tot și să urmărești ore în șir sinele de oțel, luminile din depărtare și albastrul de cerneală al nopții
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
tremură de emoții și se uită cu jind la un set de șurubelnițe. Pe ăștia nu-ți cer nimic, spune hoțul. Cu inima în gît, Dinu alege marfă. Avea 24 de milioane, dar va vinde și va scoate dublu. În gara Ungureni coboară plin de bagaje. Hoțul îl transportă cu mașina, care îl aștepta, pînă în autogara Săveni. Autobuzul de Puțureni era peste două ore, așa că Haldan cască gura prin vitrine. Vede o drujbă exact ca a lui. Prețul 1,8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
surprinderea tuturor, căsnicia a mers. Copilul era o minune și Rîmbu era fericit. Dispăruse zgîrcenia, avea încă o normă și Diana și-a luat serviciu. Nimeni n-a remarcat vreo fisură în căsnicia lor. Doar într-o noapte, venind de la gară pe la ora două, l-am văzut pe o bancă în fața blocului. Dar... ce faci aici, bătrîne? În seara asta plouă cu meteoriți. Uită-te. Unde? De la Ursa Mare mai spre vestul geografic. A, da. O fi fost ceva între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
directorului, a luat un DVD player și a tulit-o la talcioc. Cît vrei, mă, pe rabla asta? 100 de lei, nene. Ai furat-o? Nu, este de acasă. A primit suta de lei și de acolo a plecat la gară. Călătorea prima dată cu trenul. Inima se chinuia să iasă din piept. O va vedea pe mama. Ce surpriză îi oferea băiatul său?! De ce plîngi, bre? îl întreabă un călător. Plîng eu, așa. Mi-a venit a plînge. Atunci plîngi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dar o s-o văd măcar o dată pe an. Bogdănel nu se gîndea că s-ar putea să aibă frați. El se vedea "copilul mamei", revăzut după o lungă și dureroasă despărțire. Trenul mergea prea încet și stătea prea mult în gări. Dacă tot nu coboară și nu urcă nimeni, de ce naiba stă în gară fără rost? O să le spună tuturor că a fost la mama, că l-a primit cu o dragoste fără margini, că de acum înainte or să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
s-ar putea să aibă frați. El se vedea "copilul mamei", revăzut după o lungă și dureroasă despărțire. Trenul mergea prea încet și stătea prea mult în gări. Dacă tot nu coboară și nu urcă nimeni, de ce naiba stă în gară fără rost? O să le spună tuturor că a fost la mama, că l-a primit cu o dragoste fără margini, că de acum înainte or să se vadă periodic și în vacanță se va duce la Constanța. Bogdănel a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
din care doar neologismele Îți fac semne prietenești și Începi să deslușești ticurile aproape uitate ale unui limbaj cultural; parcă revezi după ani de zile chipul unui om cu care te-ai simțit bine, preț de o oră Într-o gară, și nu Îndrăznești să-l oprești pentru că nu ai siguranța că nu Îl confunzi. Așa trăim cu amintirea ștearsă a unei vocații Întrerupte la jumătate și În fiecare dimineață ne trezim Într-o casă plină de pantofi și de sacoșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aburi de țuică și de tutun Înăuntru era cald glasul lăutarului schelălăia Săbărelu-i cu dulceață trece iarna și nu-ngheață cîntecul preferat al bunicului ce chefuri trăgeau ei pe vremuri cu fudulii și momițe de berbec pe Griviții În dosul gării aveam nouă ani cînd am văzut mîinile ciolănoase și negre pe pulpele slăbănoage ale fetei cu fusta sumeasă pînă la gît găzarul o Înghesuia acolo la intrarea În grădina de vară ea necheza ca o iapă și lăcrima de ger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca un varia; am să Înnebunesc cu atîtea coincidențe a urinat și facultatea a ajuns redactor de editură colabora și la reviste o fi visat și el cîndva să plece În străinătate trimis de Asociația ziariștilor să fie Însoțit la gară cu flori) ...a fost obiectul unei ovații inimoase, mulți dintre cei de față fiind emoționați În mod vizibil pînă la lacrimi cînd aleasa orchestră de suflători irlandezi a intonat binecunoscutele tonuri ale imnului Întoarce-te la Erin, urmate imediat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mirosul subțiorilor mele? Dar poate greșesc. Există atîtea feluri de a iubi pe lume. Te poți Îndrăgosti de un punct necunoscut pe o hartă, de un nume exotic fără nici o semnificație, de lumina ciudată a unui bec fluorescent Într-o gară. Poemele mele, hieroglifele lor anacronice sub ochii voștri - mușchiul acestui picioruș de broască conectat la o sursă electrică, țopăiala lui caraghioasă producîndu-vă brusc o bună dispoziție, o Îngăduință, un fel de iubire. Poate atunci, din acea depărtare, o mînă răsfoind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și ceea ce se petrece În creierul meu cînd scriu o singură propozițiune s-ar putea Întinde pe kilometri Întregi de gîndire În care Întîmplările se succed fără oprire ca niște vehicule rapide, teleghidate; sînt tulburătoare aceste itinerare cu surprizele lor, gările uitate ale creierului zburînd vertiginos prin fața unui ochi absorbit Înlăuntrul său. Și cînd citesc ce-am scris, abia cîteva cuvinte inodore, incolore ca niște pastile mici homeopatice În care s-au comprimat mii de vieți fremătătoare de plante distilate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
le dai de pomană păi dacă nu eram așa mă călcau și pe mine În picioare toți belferii și nu-mi mai ridicam capul după ce m-au dat afară și am fost la pîrnaie tremuram cu bulendrele În traistă În gara de nord de mi-a dat femeia aia În doliu cincizeci de lei ca la cerșetori și mi-am cumpărat parizăr și penteleu și o pîine neagră de toți banii și-am Înfulecat ca un spart În sala de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
deasupra propriei lui latrine ăsta e binele pe care li-l fac eu singurul bine adevărat dacă mi-ar auzi acum gîndurile hai noroc frumoșilor milostivilor voi care vă faceți o cinste din impotență voi care nu pupați nici peronul gării din Sofia pentru că În curînd o să crăpați de prea multă demnitate parcă-l văd și pe zugravul incoruptibil că el nu se tocmește cu arta lui rahat ăștia-s obosiți din fașă toți sînt buni toți sînt cinstiți din comoditate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]