15,139 matches
-
1972, 317; vezi și Activitatea ideologică...: 1972, 89). În general, "clasa muncitoare" era imaginată ca fiind alcătuită din comuniști devotați, cu un profil politic și moral corespunzător. Avangardă a "construirii socialismului" în RSR, "clasa muncitoare" ar fi fost posesoarea unui "ideal social" care "prin trăsăturile sale specifice și prin valorile sale, exercită o influență considerabilă asupra numeroaselor aspecte ale activității și conștiinței umane". Așa cum am menționat în capitolul precedent, în marxismul clasic "existența socială" determină "conștiința socială". În cadrul regimurilor leniniste, mai
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de declin, raportul este inversat, "conștiința socială", niciodată pe deplin edificată, fiind chemată să creeze o realitate socială imaginată, normativ-leninistă, pentru a contracara tendințele "burgheze" tot mai expansive ale propriilor societăți. Procesul a fost experimentat din plin de către leninismul romantic. "Idealul determină și modifică atitudinile, concentrează inițiativele și atitudinile superioare, care orientează aprecierile și determină critica și negarea a tot ceea ce se dovedește neeficient sau lipsit de valoare în procesul real și în perspectivele de viitor" (Berescu în Surpat: 1974, 198
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
atitudinile, concentrează inițiativele și atitudinile superioare, care orientează aprecierile și determină critica și negarea a tot ceea ce se dovedește neeficient sau lipsit de valoare în procesul real și în perspectivele de viitor" (Berescu în Surpat: 1974, 198; subl. în orig.). "Idealul" devine deci mai important decât realitatea, care se încăpățânează să rămână "burgheză", iar leninismul romantic, asediat atât în plan intern, cât și extern de contraofensiva ideologică "burgheză", îi rezistă radicalizându-se progresiv prin amplificarea intransigenței revoluționare. Subiacent eticii și "moralei
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
realitatea, care se încăpățânează să rămână "burgheză", iar leninismul romantic, asediat atât în plan intern, cât și extern de contraofensiva ideologică "burgheză", îi rezistă radicalizându-se progresiv prin amplificarea intransigenței revoluționare. Subiacent eticii și "moralei socialiste" era "spiritul revoluționar", adică "idealul urmărit de către proletariat" și "cauza pentru care luptă el și masele care-l urmează". Inerente "spiritului revoluționar" erau "dăruirea, devotamentul și angajarea totală, până la sacrificiu, față de cauza revoluției" (Zanc: 1975, 18. subl. în orig.). Încă o dovadă în sprijinul tezei
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în orig.; vezi și Berceanu în Iordănescu: 1976, 52-65). Sau, cu cuvintele lui E. Damian, "pe măsură ce sarcinile devin mai complexe, cerința întăririi caracterului revoluționar al întregii munci de partid devine mai stringentă" (Damian: 1975, 37). Leninismul romantic subordonează întotdeauna realul "idealului", spre care primul inevitabil tinde. Tocmai de aceea, în cadrul regimurilor leniniste revoluționare, ne-"îmburghezite", socialul și implicit economicul sunt permanent subsumate politicului ideologic determinat. Utilizând un argument contrafactualist, fertil din punct de vedere științific, în ciuda limitei metodologice care îi incumbă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
vorba în acest caz de educația clasică, menită să dezvolte potențialul cognitiv și creator, ci de educație în sens leninist, obiectivul central al acesteia fiind tocmai îngustarea capacității de gândire și dezvoltare liberă, confiscarea și instrumentarea lor pentru împlinirea irealizabilului ideal revoluționar. Deloc surprinzător, "funcțiile educației trebuie redefinite pentru a corespunde proiectelor îndrăznețe, dar realiste, de conectare a posibilităților actuale la alternativele viitorului". Procesul învățării devine sinonim cu o "descătușare a potențialului uman, stimulare a forțelor intelectuale și afective, dezvoltare a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ale omului decât afirmarea viguroasă a unei personalități limpezite prin intransigență", continuă Fodor. "Omul nou" este, la fel ca în programul ideologic al Gărzii de Fier, un erou (Copilaș: 2009f, 92-103) capabil de a îndura cele mai mari privațiuni în numele idealului revoluționar și permanent dispus să recurgă la sacrificiul suprem în acest sens. Iar eroismul nu are nimic în comun cu un stil de viață calm, liniștit, rațional. Nu. Doar spiritul "burghez" se complace în "satisfacții ieftine" și urmărește obținerea de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
impresionant, sunt de acord, dar nu era capabil să vadă și să înțeleagă dincolo de vălul romantic leninist care i-a limitat și osificat gândirea. Din acest punct de vedere, inteligența sa era pusă în slujba fanatismului cu care își urma idealul romantic și absurd deopotrivă al edificării propriei variante de comunism în România. Iar măsura în care un fanatic este sau poate fi inteligent reprezintă o cu totul altă discuție. Tot referitor la acest aspect, merită să ne întrebăm dacă pragmatismul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de spirit creator, de consecvență și fermitate revoluționară, de înțelepciune și curaj. Eminent om politic, strălucită personalitate a vieții internaționale, președintele Nicolae Ceaușescu descifrează cu clarviziune țelurile către care trebuie să se îndrepte omenirea, militează activ și hotărât pentru înfăptuirea idealurilor nobile ale libertății, independenței și progresului social, ale păcii, prieteniei și colaborării între națiuni. Axul central al concepției sale privind problematica vieții internaționale, al întregii activități de politică externă a României socialiste îl constituie conștiința înaltei responsabilități față de apărarea suveranității
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mai exista același raport de reciprocitate, în care metamorfozele primei generau schimbări în structura celei de a doua, așa cum se întâmpla la Marx. Printr-o operație tipic leninistă, prezentată însă ca cel mai pur marxism, relația se inversează, "conștiința socialistă", idealul normativ-leninist deci căpătând un ascendent față de "existență", care se încăpățâna să nu îndeplinească regulile leniniste care i se atribuiseră. Ceaușescu ne-o dovedește fără doar și poate: Adeseori, deficiențele existente în activitatea noastră ideologică, politică și cultural-educativă, fenomenele negative care
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
regimul (Duculescu în Drăgănescu, Voiculescu: 1986, 185). Dincolo de pertinența generală a acestor argumente se ascund interesele specifice leninismului romantic: crearea unei "noi ordini internaționale", în cadrul căreia toți actorii ar fi beneficiat de drepturi și putere de decizie perfect egale. Un ideal desigur imposibil, dar util pentru mașinăria propagandistică a regimului, căreia i se furnizau astfel noi și noi motive pentru condamnarea imperialismului și justificarea, de cele mai multe ori tacită, a lipsei de progres economic a țării. Pentru a finanța industrializarea RSR, Ceaușescu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
conflicte deschise în următorul deceniu, datorită minorității maghiare de pe teritoriul RSR și planurilor pe care le avea Ceaușescu pentru ea. 7.8. Despre "poporul muncitor unic" și locul minorităților naționale în cadrul "națiunii socialiste" Minoritățile au reprezentat o permanentă problemă pentru idealul "națiunii socialiste", atât de drag leninismului romantic. Voi începe analiza cu grupul etnic cel mai numeros de pe teritoriul RSR, maghiarii, voi trece apoi la minoritatea evreiască și voi încheia cu etnicii germani., acestea trei fiind minoritățile cele mai consistente și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
plan "viziunile Gărzii de Fier interbelice, expunându-le în documente de partid (care însă nu făceau trimitere la surse) și oglindindu-le în producția istoriografică supravegheată de acesta" (Shafir: 2002, 28). Cel mai bun exemplu în acest sens este articolul "Idealuri" publicat de Corneliu Vadim Tudor, nesemnat, în jurnalul Săptămâna în toamna anului 1980. Partidul, scrie acesta, ""știe, bunăoară, că onorurile cele mai înalte trebuie să le primească cei ce săvârșesc faptele patrioticești, după cum spunea cronicarul, nu vizitatorii avizi de câștig
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
din surse externe: Vocea Americii și Radio Europa Liberă În perioada comunistă, influența culturală a Occidentului asupra societăților est-europene a fost covârșitoare, fiind percepută de elitele politice ale sateliților sovietici drept un adevărat desant. Occidentul nu a rămas însă un ideal relativ inaccesibil, ci a ajuns la rândul său, în special pe calea undelor, în fieful sovietic. Posturi de radio ca Vocea Americii sau Radio Europa Liberă, cunoscute și apreciate de către populațiile din Europa de Est, aflate sub apăsătoarea teroare ideologică a regimurilor
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și aflate în ascensiune economică și geopolitică, a "forțelor sociale" care se afirmă progresiv și care vor revoluționa lumea în cele din urmă, distrugând "imperialismul". "Noua ordine internațională" poate fi înțeleasă deci ca varianta romantic leninistă de revoluție globală, un ideal la care Ceaușescu nu a renunțat niciodată, așa cum s-ar putea crede, ci doar l-a adaptat la capacitatea politică a RSR și la tendințele și procesele internaționale din a doua jumătate a secolului XX. Desigur, crearea unei noi ordini
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ajuns pe marginea prăpastiei" declara Jaruzelski la radio și televiziune cu această ocazie. Vom curăța de deformări și denaturări izvoarele veșnic vii ale ideologiei noastre. Vom apăra valorile universale ale socialismului, îmbogățindu-le mereu cu elemente și tradiții naționale. Astfel idealurile socialismului vor fi mai apropiate majorității poporului, oamenilor muncii fără partid, tinerei generații, precum și curentului sănătos, mai ales muncitoresc, al Solidarității, care, prin forțe proprii și în propriul interes, îi va îndepărta pe adepții confruntării și contrarevoluției". Dar, nu uită
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lui Gorbaciov de a lăsa guvernele est-europene pe cont propriu, specificând cu claritate că Moscova nu va interveni armat pentru a salvgarda regimurile comuniste din regiune în cazul contestării lor de către populație sau forțe politice alternative echivalează cu renunțarea la idealul revoluției globale. De altfel, cu ocazia celui de-al XXVII-lea Congres al PCUS, derulat în 1986, secretarul general al partidului va afirma tranșant, făcându-și cu siguranță mulți dușmani: "stimularea revoluțiilor din afară, cu atât mai mult cu mijloace
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
permanent transformarea RSR într-o putere "medie" și în primul rând independentă. Chiar dacă nu a avut succes în măsura în care și-a propus pentru situația politică și geopolitică a RSR, discutată pe larg în capitolele precedente, detașarea efectivă de Moscova reprezenta un ideal imposibil de pus în practică leninismul romantic a rezistat totuși cu obstinație presiunilor internaționale, mai ales în ultima decadă a existenței sale, anii '80. Ne amintim că Bucureștiul și-a plătit integral datoria externă în 1988, a renunțat la clauza
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
unei egalități mimate și niciodată duse până la capăt și în numele unei echitabilități internaționale imposibil de atins. Modernității i se reproșează deci absența unor promisiuni de dezvoltare socială și politică pe care nu le-a făcut niciodată, menționându-le doar ca idealuri cu rol orientativ în viața de zi cu zi, nu ca realități a căror fezabilitate este dincolo de orice îndoială. Toleranța ca atitudine socială și componentă a filosofiei politice plurale nu are nicio șansă de a fi reconciliată cu intransigența revoluționară
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
renunța fără doar și poate la el. Pe de altă parte, toleranța poate fi și este o atitudine des utilizată de către realiști în relațiile internaționale. Ea nu reprezintă însă, așa cum se întâmplă la regimurile leniniste, un scop în sine, un ideal, ci pur și simplu o stare temporară, provizorie, care se justifică prin câștigurile pe care le asigură. Spre deosebire însă de realism și leninism, toleranța este un crez, un scop în sine a filosofiei pluraliste a relațiilor internaționale și, pe cale
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cele din urmă, "îmburghezire". Am văzut că, pe măsură ce marea majoritate a celorlalte regimuri leniniste își pierdeau flerul revoluționar, autodistrugându-se deci din punct de vedere ideologic, leninismul romantic devenea tot mai intransigent față de provocările ideologice "burgheze", cunoscând o evoluție inversă. Sigur, idealul unei lumi post-"burgheze" leninismul romantic îl plasa într-un viitor îndepărtat și relativ nebulos; prezentul conta foarte mult în măsura în care RSR putea fi transformată într-o putere "medie". Și acest prezent era însă proiectiv orientat, deoarece acumularea de putere internațională
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
din acest punct de vedere, ca și din multe altele. Așa cum am observat în lucrare, statul și partidul comunist devin indistincte în cadrul leninismului romantic. Împreună, ele acționează în vederea articulării unei inginerii sociale prin intermediul căreia populația să devină parte activă a idealului revoluționar: acceptarea resemnată a principiilor romantic leniniste nu este suficientă. Imperativul îl constituie asimilarea lor afectivă și popularizarea lor efectivă prin militantism și "spirit combativ". Politicul nu numai că intervine în câmpul social și economic, ci îl structurează în conformitate cu principiile
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
conștiința socialistă" nu mai este, ca la Marx, o emanație a "existenței sociale", ci se erijează într-un corectiv al ei. Marx și Engels avertizau însă în Ideologia germană: Pentru noi comunismul nu este o stare care trebuie creată, un ideal după care va trebui să se ghideze realitatea. Noi numim comunism mișcarea reală care suprimă starea actuală. Condițiile acestei mișcări rezultă din premisele existente" în cadrul structurii, nu al suprastructurii, am putea adăuga (Marx, Engels: 1956, 32; subl. în. orig.). La
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
1956: the roots of the silence and the distance" în Cătănuș, Dan, Buga Vasile (coord.), Putere și societate. Lagărul comunist sub impactul destalinizării 1956, București, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, pp. 86-108. Ball, Terrence, Dagger, Richard (2000), Ideologii politice și idealul democratic, traducere de Monica Marchiș, Romana Careja, Olivia Rusu-Toderean, Iași, Polirom. Banu, Florian, (2004) Asalt asupra economiei României. De la Solagra sa SOVROM, (1936-1956), București, Editura Nemira. Banu, Florian, Țăranu, Liviu (2006), "Securitatea și Miliția la frontiera cu Iugoslavia (1949)", în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și sensul comunismului rus, traducere de Ioan Mușlea, Cluj-Napoca, Editura Dacia. Berend, Ivan (1998), Central and Eastern Europe, 1944-1993. Detour from the periphery to the periphery, New York, Cambridge University Press. Berescu, Gheorghe (1974), "Responsabilitate și competență în exercitatea activității profesionale; idealurile sociale și etice ale casei muncitoare", în Surpat, Gheorghe, (coord.), Clasa muncitoare forța socială conducătoare în România socialistă, București, Editura Politică, pp. 193-201. Berger, Peter, Luckmann, Thomas (1991), The social construction of reality. A treatise in the sociology of knowledge
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]