15,170 matches
-
Dar îi trece imediat. Sophie lovește mereu cu vârful piciorului în povârnișul acoperit cu viță de vie - deh, își permite să nu‑i pese de starea pantofilor ei - și declară dintr‑odată că dirigintele a sunat‑o nu demult pe maică‑sa ca s‑o întrebe dacă Sophie n‑ar vrea să plece pentru un an în America, cu o bursă. Ea nu vrea și într‑un fel i se pare și cam nedrept, pentru că Anna are note mai bune. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și ascultă mai bine ce am de zis, o dojenește Sophie. Vreau să inițiez un experiment record, prin care să‑mi ating cât mai repede limitele impuse, confecționând, de exemplu, o grenadă artizanală. Deja știu rețeta, am descusut‑o pe maică‑mea, care‑i chimistă. Anna e departe, dar Rainer e mai aproape de persoana iubită și simte brusc că‑i gata să se scape pe el de frică. Spune: Sophie, se apropie bacalaureatul, n‑ar fi mai bine s‑o facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
frâng, tendoanele plesnesc, arterele sunt secționate și nu mai pot fi lipite la loc. Rainer țintește aproape exclusiv în zona capului și a gâtului, ceea ce e de‑ajuns. Lovește până când tata e sfârtecat de tot. Apoi Rainer se duce la maică‑sa, care zace în hol grămadă, horcăind și cu spume la gură, și‑o lovește cu toporul. Încă nu se gândește la nimic, nici dacă‑i bine, nici dacă‑i rău. Nu vrea decât să lovească mortal. Când a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pelerinaje. Pe fundal, vocea Andreei citind pițigăiat specificațiile tehnice ale unei pompe de ulei. Pe Leac cu chipul În blur recitând din creația proprie. Pe Florin, beat mangă și filmat În racourci, spunând de zece ori același lucru: Mă omoară maică-mea! Pe Sorin, plângând de emoție, nici nu mai știu din ce cauză. Pe Cătă, țipând la Cristina, soția lui, vreme de un minut Întreg, la final coming soon: JOACA PREFERATĂ - prima ecranizare românească a unui roman de Leonard Cohen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Nefericita mezalianță pe care o negociase bătrânul Iorgu Misir. Fata cuminte, din aristocratice pensioane mucegăite, mări tată cu un bărbat vârstnic, afemeiat, cu diplomă la modă. Acum, patru persoane în două camere ! Inclusiv coana mare, firește ! Două camere mici unde maică-sa, fosta mare madam Misir, continuă gesticulația de matroană, ca și cum n-ar accepta nici una dintre schimbările care i-au negat existența, acrind-o și pe a celor care o suportă între ei. Își amintește planșa neterminată. Nu știa s-o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
7. Dar mi-a zis: "Tu vei rămîne însărcinată, și vei naște un fiu; și acum să nu bei nici vin, nici băutură tare, și să nu mănînci nimic necurat, pentru că acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pîntecele maicii lui, pînă în ziua morții lui." 8. Manoah a făcut Domnului următoarea rugăciune: "Doamne, Te rog să mai vină o dată la noi omul lui Dumnezeu pe care l-ai trimis, și să ne învețe ce să facem pentru copilul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
fiecare zi cu stăruințele ei, sufletul i s-a umplut de o neliniște de moarte. 17. Și-a deschis toată inima față de ea, și i-a zis: Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pîntecele maicii mele. Dacă aș fi ras, puterea m-ar părăsi, aș slăbi, și aș fi ca orice alt om." 18. Dalila, văzînd că își deschisese toată inima față de ea, a trimis să cheme pe domnitorii Filistenilor; și a pus să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
răsare soarele, și câte și mai câte. După ce am mai crescut, Moru se apucă să-mi spună cuvinte din ce În ce mai multe, iar pe unele dintre acestea le meșteșugise chiar el. Odată, mă luase deoparte, și Îmi spusese că nu numai pe maică-mea o puseseră În pământ În ziua nașterii mele, ci și pe fratele meu geamăn care se născuse mort, fără suflu, ofilit, uscat, supt În el Însuși precum un boboc de floare smuls fără rădăcină. - Așa a apărut Krog pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
meu geamăn care se născuse mort, fără suflu, ofilit, uscat, supt În el Însuși precum un boboc de floare smuls fără rădăcină. - Așa a apărut Krog pe lume, Îmi zisese Moru. Pe frate-tău l-ai ucis Încă din pântecele maică-ti, i-ai băut tot sângele cât timp ați Împărțit pântecele, iar pe ea ai ucis-o ieșind la lumină, spintecându-i cuibul. A dat, biata, la sânge pe jos până s-a făcut albă de tot și n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Din ziua aceea, eu nu l-a mai cinstit deloc pe Tatăl! - Îmi spusese el mai târziu. Atunci mi s-a arătat că noi doi, Krog și Moru, suntem ca și Tatăl. Atunci am priceput că pentru asta a venit maică-mea aici și că tot pentru asta ți-ai ucis fratele geamăn de la bun Început. Așa că, Moru mă scosese din mâinile lor. Pricepuse ce rost avea Krog și, din cauza asta, i-a pus pe ceilalți să-l cinstească și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
știe ce va fi, că știe cât de mare e prețul cuvintelor, dar că n-avem Încotro! Cuvintele nu trebuie să mai fie doar ale Vindecătorilor. Nu. În sfârșit, pricepusem. Eu eram Krog și nu știam cum o chemase pe maică-mea, și nimeni nu mai ținea minte cum o chemase și nici măcar dacă avusese vreun singur nume sau dacă nu o alintase cu alt nume, fiecare om care dorise s-o facă mamă. Pe de altă parte, iată că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce se repezeau la vale. Apoi, stropi grei și deși de ploaie prinseră să cadă asupra noastră, de parcă Tatăl dorea să ne Înece. Pământul s-a făcut clisă. Pășitorii au Început să ni se afunde În noroiul moale, sorbecăind. - Nici maică-mea nu mi-ar da de urmă pe o ploaie ca asta, zise Runa. Hohoti, nepăsătoare, căci nimeni n-ar fi auzit-o pe potopul ăla. Am râs și eu: - Ți-am spus eu că vine ploaia. - Ăla nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
privi o dată la pielea Întinsă pe pământ și ce văzu Îl bucură. Se uită la tinerii pe care Îi alesese pentru drum. Deja, se lăsase frigul. - Păi, să pornim atunci! Am luat-o spre Miazăzi. Micuțul Unu adormise la sânul maică-si, Înfășat În blănița moale pe care i-o dăruiseră femeile lui Aban. Nu i se vedea decât năsucul pierdut În fața bucălată. Deodată, vârî degetul În gură și râgâi. - Sănătate, Îi ură Aban. Preț de jumătate de noapte am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
chinuia să-l adoarmă pe Unu sub un umbrar de frunze dar, cu pruncul ăsta nu te mai puteai Înțelege de când Începuse să umble În patru labe: ca de obicei, nu voia să adoarmă și se tot zvârcolea În brațele maică-si. Eh, una peste alta, terminaserăm de mâncat și ne petreceam timpul râgâind cu poftă. - Sănătate. Era cald. Aruncasem resturile de mâncare În apa molcomă, iar Enkim se dusese undeva mai sus, la o bulboană curată, cu gând să aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu ale mele. Mda, uite că până și la luptă erau bune cuvintele, măi Moru, măi. Cu vorbe mă Îmbrobodise Enkim și tot cu vorbe Îl alungasem, fără să fie nevoie să-i arăt ce ucigaș eram Încă din pântecul maică-mi. Cu toată ciuda ce mă cuprinsese, Însă, nu izbuteam să-mi scot din minte nici cum mă smulsese Enkim din mâinile uriașilor cu coarne de cerb, și nici cum mă trecuse prima apă mare pe care o văzusem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Adâncă. - Ai auzit tu, tocmai din copilărie, de călătoria lui Krog?! - Oh, da, eram tare mic când a venit la noi În sat un Vindecător alungat de-ai săi. El ne-a dat vestea că ai pornit la drum. Iar maică-mea, care era Vindecătoare, mi-a lăsat cu limbă de moarte semnele venirii tale: focuri și strigăte ce se ridică noaptea de pe tărâmul de gheață, așa cum și ei i-au fost lăsate de mumă-sa și tot așa, de la Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spuse noul venit, de când am ajuns om În toată firea, tot bat mările astea de Miazăzi, În așteptarea voastră. Sau, În așteptarea lor... privi el către Răsărit, țuguind buzele. Căci În urma ta vin răzvrătiții. Și de ei mi-a spus maică-mea. Se uită la cer. Un om de-al lui Îi arătă un nor cenușiu care se ridica deasupra apei, spre Miazănoapte, dar Vindecătorul făcu un semn de lehamite. - Nu-i ăla nor să-l Îmbrobodească pe Dyas. Dacă tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o văd pe Siloa, mai ales dacă blestematul ăla de Gau plecase și el pe urmele mele, ca să se fălească În fața ei. Hm. Și așa nu ucisesem pe nimeni de când plecasem În călătorie, eu care eram ucigaș Încă din cuibul maică-mii. Pe Gau ăsta... Pe el o să-l dau Umbrei, mi-am spus. Apoi o să mă uit la Siloa și o să mă așed cu Nunatuk Într-o casă În satul meu din munte, dimpreună cu copilul pe care Îl are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ridicat pe toți În picioare, făcându-ne să tropăim mai abitir decât o cireadă de bivoli loviți de streche! Of, of, l-am chemat și pe Dupna la chef alături de noi, dar el a venit doar pentru că l-a Împins maică-sa de la spate. - Am venit pentru copii, nu pentru un mincinos ca tine, a ținut el să-mi sufle de cum m-a văzut. Apoi, s-a dus printre tovarășii lui și au Început iarăși să dea din gură cu vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Când a văzut Tatăl a doua zi cu cine s-a Însoțit, ce să mai facă? A ținut de Arona până ce i-a adus pruncul pe lume. Pruncul, tot un scofâlcit și-un costeliv, căruia i-au spus Șoim, căci maică-sa era din neamul șoimilor din pădurile nesfârșite de la Miazănoapte. Pe vremea aceea, vestea că Tatăl făcuse și dresese Începuse să se ducă de la neam la neam. Nemernica aia de Arona știa să potrivească lucrurile Însă, așa că a răspândit vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
da. Vreo două femei, că ele o duc mai mult decât oamenii, zise Zarge, făcându-i pe toți să râdă. - Sunt și ele pe aici? - Cum să nu? Tocmai ele să lipsească În ziua În care Krog ne calcă pământurile? Maică! Hai Încoa’ și ad-o și pe Trina că uite, stăpânul vorbei Întreabă de voi. Cele două bătrâne se apropiară, cu ochii jucându-le de spaimă Într-o parte și-n alta. Țineau mâna la gură, de parcă doreau să nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ei... „Asta-i prea de tot“ - am zis. Să vezi, povesteau cum s-a măritat fiică-sa, Clarissy, cu John Burgin, Înțelegi, John Burgin ăsta de care-ți povestesc, dragul mamei, care era văr cu tine mai de departe, din partea maică-mii; din familia celor pe care i-a ucis Ed Mears, cum Îi spuneam și lui taică-tu În ziua cînd mi-a povestit ce i-a zis Mel Porter, i-am spus: „N-au decît să-i spînzure! Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai pot scoate capul În lume!“ - și tot plîngea și se tot văicărea. „Da’ ce-ai pățit?“ - zice Amanda - „ce-ai făcut de spui asta?“ „Vai, n-am făcut nimic“ - zice fata - „dar copilul s-a născut Înainte de soroc!“ „Doamne, Maica Domnului!“ - zice bătrîna... și-odată-i răspunde așa, pe șleau, Înțelegi... „Numai din atîta lucru te frămînți? Credeam că ai ceva mai multă minte și nu-ți faci griji dintr-un fleac“ - a zis. „Vai de mine“ - a zis fata - „acum or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Și acum după 44 de ani de atunci, nu pot uita scena aceea, care mi-a demonstrat încă odată că oamenii geniali, pot crea opere nemuritoare, care să fie perfect accesibile tuturor. Fără să cunoască impresia lăsată lui Harpăujunior și maică-si de aria ceea din operă, Porumboiu, marele moșier modern de la Vaslui, pune la ferma sa de vaci de lapte de la Târzii muzică de operă și spune că producția este mai mare în condițiile astea. Dar de acum asta este
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
din Pont îl scăpaseră de concurență. Dacă mă contraziceți, vă rog citiți din Evanghelii și veți vedea că nimeni nu l-a văzut pe Isus când a înviat și a tulit-o englezește din mormânt, că după vreo trei zile, maică-sa împreună cu Maria Magdalena s-au întâlnit cu El și nu l-au cunoscut, deși el spunea, sau poate chiar se jura, că este El. Monumentală prostie, ca să spui că o mamă nu-și recunoaște după trei zile de absență
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]