14,970 matches
-
Înăuntru (medial) vine în raport cu mușchiul flexor radial al carpului ("Musculus flexor carpi radialis"). Marginea lui laterală delimitează cu mușchiul brahioradial ("Musculus brachioradialis") un spațiu triunghiular, cu baza superioară, numit fosa cubitală ("Fossa cubitalis" sau "Fossa cubiti") în care se găsesc mușchiul biceps brahial ("Musculus biceps brachii"), mușchiul brahial ("Musculus brachialis"), nervul radial ("Nervus radialis") și artera brahială ("Arteria brachialis"); artera brahială se află între bicepsul brahial și rotundul pronator și este acoperită de aponevroza mușchiului biceps brahial ("Aponeurosis musculi bicipitis brachii
Mușchiul rotund pronator () [Corola-website/Science/325662_a_326991]
-
radial al carpului ("Musculus flexor carpi radialis"). Marginea lui laterală delimitează cu mușchiul brahioradial ("Musculus brachioradialis") un spațiu triunghiular, cu baza superioară, numit fosa cubitală ("Fossa cubitalis" sau "Fossa cubiti") în care se găsesc mușchiul biceps brahial ("Musculus biceps brachii"), mușchiul brahial ("Musculus brachialis"), nervul radial ("Nervus radialis") și artera brahială ("Arteria brachialis"); artera brahială se află între bicepsul brahial și rotundul pronator și este acoperită de aponevroza mușchiului biceps brahial ("Aponeurosis musculi bicipitis brachii"). La acest nivel, nervul medial părăsește
Mușchiul rotund pronator () [Corola-website/Science/325662_a_326991]
-
Fossa cubiti") în care se găsesc mușchiul biceps brahial ("Musculus biceps brachii"), mușchiul brahial ("Musculus brachialis"), nervul radial ("Nervus radialis") și artera brahială ("Arteria brachialis"); artera brahială se află între bicepsul brahial și rotundul pronator și este acoperită de aponevroza mușchiului biceps brahial ("Aponeurosis musculi bicipitis brachii"). La acest nivel, nervul medial părăsește vasele brahiale cu care a coborât de-a lungul brațului, angajându-se între fasciculele de origine ale mușchiului pronator rotund. Printre cele două capete de origine ale mușchiului
Mușchiul rotund pronator () [Corola-website/Science/325662_a_326991]
-
bicepsul brahial și rotundul pronator și este acoperită de aponevroza mușchiului biceps brahial ("Aponeurosis musculi bicipitis brachii"). La acest nivel, nervul medial părăsește vasele brahiale cu care a coborât de-a lungul brațului, angajându-se între fasciculele de origine ale mușchiului pronator rotund. Printre cele două capete de origine ale mușchiului pronator rotund trece nervul median, separat de artera ulnară prin capul ulnar. Este cel mai puternic pronator al antebrațului și al mâinii, rotind antebrațul cu palma înapoi. Prin capul humeral
Mușchiul rotund pronator () [Corola-website/Science/325662_a_326991]
-
mușchiului biceps brahial ("Aponeurosis musculi bicipitis brachii"). La acest nivel, nervul medial părăsește vasele brahiale cu care a coborât de-a lungul brațului, angajându-se între fasciculele de origine ale mușchiului pronator rotund. Printre cele două capete de origine ale mușchiului pronator rotund trece nervul median, separat de artera ulnară prin capul ulnar. Este cel mai puternic pronator al antebrațului și al mâinii, rotind antebrațul cu palma înapoi. Prin capul humeral, contribuie la flexia antebrațului pe braț în articulația cotului. Primește
Mușchiul rotund pronator () [Corola-website/Science/325662_a_326991]
-
efect slăbiciune musculară și paralizie flască. În funcție de nervii implicați pot să apară diferite tipuri de paralizie. Poliomielita coloanei vertebrale este forma cea mai comună caracterizată prin paralizie asimetrică, care de cele mai multe ori implică picioarele. Poliomielita bulbară are ca efect slăbiciunea mușchilor care sunt inervați de nervi cranieni. Poliomielita Bulbospinală este o combinație de paralizie bulbară și spinală. Poliomielita a fost recunoscută ca o boală distinctă în 1840 de Jakob Heine Agentul care o provoacă este poliovirusul, a fost definit în 1908
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
implicarea SNC dezvoltă meningită aseptică nonparalitică, cu simptome de dureri de cap, gât, spate, dureri abdominale și extremităților, febră, vărsături, letargie și iritabilitate. În jur de unu din cinci, în 1000 de cazuri de boală progresează spre paralizie, în care mușchii devin slabi cu slăbirea controlului și, în cele din urmă pacienții devin complet paralizați, această condiție este cunoscută sub numele de paralizie acută flască. În funcție de locul paraliziei, poliomielita paralitică este clasificată ca: Encefalita, o infecție a țesutului cerebral în sine
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
și după apariția simptomelor, dar transmiterea este posibilă atâta timp cât virusul rămâne în salivă sau fecale. Factorii care cresc riscul de poliomelită sau afecteză gradul de severitate al bolii includ imunodeficiența, malnutriția, tonsilectomia, activitate fizică imediată după debutul de paraliziei, leziunile mușchilor scheletici ca urmare a injecție vaccinului sau agenților terapeutici. și sarcină. Deși virusul în timpul sarcinii poate traversa placenta, fătul nu pare a fi afectat nici de infecția maternă și nici de vaccinarea antipoliomielitică. Anticorpii materni trec, de asemenea, prin placentă
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
sunt încă pe deplin înțelese. Poliomielita spinală este cea mai comună formă de poliomielită paralitică, care se datorează invaziei virale ale neuronilor motorii ale celulelor cornului anterior sau ale materiei cenușii din coloana vertebrală, care sunt responsabile pentru mișcare a mușchilor, inclusiv a celor de trunchi, membre și mușchilor intercostali. Invazia virusul provoacă inflamația celulelor nervoase, ceea ce duce la deteriorarea sau distrugerea neuronilor motori. Atunci când neuronii spinali mor, are loc degenerarea walleriană, ceea ce duce la slăbiciunea mușchilor inervați anterior de neuroni
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
cea mai comună formă de poliomielită paralitică, care se datorează invaziei virale ale neuronilor motorii ale celulelor cornului anterior sau ale materiei cenușii din coloana vertebrală, care sunt responsabile pentru mișcare a mușchilor, inclusiv a celor de trunchi, membre și mușchilor intercostali. Invazia virusul provoacă inflamația celulelor nervoase, ceea ce duce la deteriorarea sau distrugerea neuronilor motori. Atunci când neuronii spinali mor, are loc degenerarea walleriană, ceea ce duce la slăbiciunea mușchilor inervați anterior de neuroni acum morți. Cu distrugerea celulelor nervoase, mușchii nu
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
responsabile pentru mișcare a mușchilor, inclusiv a celor de trunchi, membre și mușchilor intercostali. Invazia virusul provoacă inflamația celulelor nervoase, ceea ce duce la deteriorarea sau distrugerea neuronilor motori. Atunci când neuronii spinali mor, are loc degenerarea walleriană, ceea ce duce la slăbiciunea mușchilor inervați anterior de neuroni acum morți. Cu distrugerea celulelor nervoase, mușchii nu mai primesc semnale de la creier sau măduva spinării; fără stimulare nervoasă, mușchii se atrofiază, devenind slabi, și slab controlabili și, în cele din urmă bolnavul va fi complet
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
și mușchilor intercostali. Invazia virusul provoacă inflamația celulelor nervoase, ceea ce duce la deteriorarea sau distrugerea neuronilor motori. Atunci când neuronii spinali mor, are loc degenerarea walleriană, ceea ce duce la slăbiciunea mușchilor inervați anterior de neuroni acum morți. Cu distrugerea celulelor nervoase, mușchii nu mai primesc semnale de la creier sau măduva spinării; fără stimulare nervoasă, mușchii se atrofiază, devenind slabi, și slab controlabili și, în cele din urmă bolnavul va fi complet paralizat. Progresia la paralizie maximă este de rapidă (de la două până la
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
sau distrugerea neuronilor motori. Atunci când neuronii spinali mor, are loc degenerarea walleriană, ceea ce duce la slăbiciunea mușchilor inervați anterior de neuroni acum morți. Cu distrugerea celulelor nervoase, mușchii nu mai primesc semnale de la creier sau măduva spinării; fără stimulare nervoasă, mușchii se atrofiază, devenind slabi, și slab controlabili și, în cele din urmă bolnavul va fi complet paralizat. Progresia la paralizie maximă este de rapidă (de la două până la patru zile), și este de obicei asociată cu febră și dureri musculare. Reflexele
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
de asemenea afectate și de obicei sunt abolite sau diminuate; cu toate acestea, capacitatea senzitivă ale membrelor paralizate nu este afectată. Gradul paraliziei spinale depinde de regiunea afectată, care poate fi în zona cervicală, toracică, sau lombară. Virusul poate afecta mușchii de pe ambele părți ale corpului, dar cel mai adesea paralizia este asimetrică. Poate fi afectat orice membru sau combinație de membre : un braț, un picior sau ambele picioare sau ambele brațe. Paralizia este adesea mult mai severă proximal (în locul unde
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
părții superioare a gâtului. Din cauza efectului la înghițire, secreții ale mucusului pot ajunge până la căile respiratorii, cauzând sufocare. Alte semne si simptome includ slăbiciune facială, cauzate de distrugerea nervului trigemen și nervului facial, care inervează obraji, canalele lacrimale, gingii, și mușchii feței, printre altele; vedere dublă; dificultate de mestecat, și rată respiratorie anormală și ritm anormal de respirație, ceea ce poate duce la stop respirator. De asemenea, sunt posibile și edemul pulmonar și șocul, care pot fi fatale. Aproximativ 19% din toate
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
Aici virusul afectează partea superioară a segmentului cervical al coloanei vertebrale (vertebra cervicală C3 până la vertebra C5), și are loc paralizia diafragmei toracice. Nervii critici afectați sunt nervul frenic, care acționează diafragma pentru a extinde plămânii, și cele care acționează mușchii necesari înghițirii. Prin distrugerea acestor nervi, această formă de poliomielită afectează respirația, ceea ce face dificilă sau imposibilă bolnavului respirația, fără sprijinul unui aparat respirator. Aceasta poate duce la paralizia brațelor și a picioarelor și poate afecta, de asemenea, funcțiile de
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
formează micorize pe rădăcinile arborilor). El este cunoscut în popor mai departe sub numele burete galben, gălbenel sau urechiușă. Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri foioase (sub fagi, stejari) precum de conifere, deseori pe mușchi și printre afine, sau prin tufișuri de zmeură și mure, din mai până în octombrie (noiembrie). Primul care a descris buretele a fost Carl von Linné sub denumirea "Agaricus cantharellus" în anul 1753. De atunci, soiul a fost descris de multe
Gălbior () [Corola-website/Science/325839_a_327168]
-
de ani, când deja apăruse homo sapiens. Pentru a picta se foloseau, în afara degetelor, peneluri primitive din fibre vegetale sau cărbuni de lemn. Se mai foloseau unele materiale moi care puteau absorbi culoarea, ca de exemplu păr de animale sau mușchi vegetal. Ca substanțe colorante se utiliza ocrul cu toate nuanțele sale, de la galben la brun auriu și cărbunele de lemn; verdele și albastrul nefiind cunoscute. Cel puțin în zona europeană, la gravuri se folosea un cuțit special din silex. Nu
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
în vitamine, minerale și substanțe fitochimice protectoare. Conține vitaminele A, C, E, K, B2, B3, B6, folați, calciu, magneziu, fosfor, potasiu, mangan, fier, zinc, bioflavonoizi, steroli, fibre, proteine. Prin intermediul acestor proprietăți, varza creață contribuie la menținerea sănătății inimii, nervilor și mușchilor, sprijină sistemul imunitar, ajută la controlarea grăsimilor în sânge, este antialergică, anticancerigenă, detoxifiantă și protejează împotriva hipertensiunii arteriale.
Varză creață () [Corola-website/Science/325035_a_326364]
-
propice a programelor de dance-fitness. Deși pare un sport hibrid, Zumba este recomandat de specialiști tocmai pentru numeroasele beneficii atât asupra fizicului, cât și asupra psihicului celor care îl practică. Mișcările Zumba solicită și pun în mișcare toate grupele de mușchi, modelând și tonifiând corpul. În același timp, acestea acționeză precum exercițiile cardio, solicitându-ți inima și îmbunătățindu-ți sistemul cardiovascular. Așadar, în timpul unei ședințe se poate ajunge la arderea între 700 și 1000 de calorii, ceea ce face din Zumba un
Zumba () [Corola-website/Science/325070_a_326399]
-
nord-estul localitatății Neagra Șarului, în apropiere drumului ce duce la Gura Haitii. Tinoavele sau mlaștinile oligotrofe (sărace în substanțe nutritive) se întâlnesc în regiunile depresionare cu climat rece și umed și pe platourile înalte muntoase. În fapt sunt aglomerări de mușchi de tip Sphagnum, dar elementul interesant îl constituie prezența coniferelor, unele dintre ele relicte glaciare rămase "captive" după ultima glaciațiune terminată acum mai bine de 10.000 de ani). De cele mai multe ori se întilnesc specii de pin, de molid sau
Tinovul Șaru Dornei () [Corola-website/Science/325294_a_326623]
-
pânza freatică înconjurătoare, iar vegetația perenă este dominată de perne (movilițe) viu colorate de "Sphagnum spp." (ce permit supraânălțarea mlaștinii în partea ei centrală), "Erico-Sphagnetalia magellanici, Scheuchzerietalia palustris p.p., Utricularietalia intermedio-minoris p.p., Caricetalia fuscae p.p."). Peste fondul vegetației alcătuit din mușchi arctic de tip Sphagnum, în condiții austere de troficitate, s-a dezvoltat un arboret de pin silvestru ("Pinus silvestris" forma turfosa), dedesubt fiind un strat de turbă. Tot aici pot fi enumerate specii precum: Sit important pentru conservarea speciei de
Tinovul Șaru Dornei () [Corola-website/Science/325294_a_326623]
-
Bunger). După cele 6 luni de observații și cercetări Neamu a donat: o colecție de roci culese din Antarctica de Est și două exemplare nepreparate dintre speciile rare de pinguini, Muzeului „Grigore Antipa” din București, peste 20 de specii de mușchi și lichenii colectate din oazele antarctice, Grădinii botanice din București. Din observațiile geografice și măsurătorile meteorologice efectuate personal, cât și din analiza unei bibliografii de specialitate foarte bogate, Neamu a elaborat o lucrare științifică de mare valoare numită: Geografia Antarcticii
Gheorghe Neamu () [Corola-website/Science/324550_a_325879]
-
este numele unei rase de pisici obținute prin încrucișarea pisicii domestice cu pisica leopard, realizată în 1963 în Statele Unite. Poartă numele științific de "Prionailurus bengalensis". Corpul acestei feline este lung și solid, constituit din oase robuste, niciodată delicată, cu mușchi puternici. Fălcile sale sunt late, cu contur rotunjit, și formează un bot masiv și lat, cu mustăți mari, proeminente, și pomeți înalți, pronunțați, cu nas mare și lat, pielea nasului fiind ușor încrețită; nasul are o ușoară curbură concavă. În
Bengaleza () [Corola-website/Science/324680_a_326009]
-
ocupă o bună parte din suprafața capului. Prima pereche de picioare prezint epifize, picioarele de mijloc au o pereche de excrescențe cuticulare în formă de ac pe articolul tibial, iar ultima pereche - 2 perechi de excrescențe. Toracele este înzestrat cu mușchi puternici . Spre deosebire de majoritatea familiilor de fluturi, aripele hesperiidelor sunt mai mici în comparație cu dimensiunea corpului, dar există și excepții. Aripele au formă rotunjită, la unele specii aripele posterioare se termină cu o prelungire de forma cozii. În repaus aripele sunt ținute
Hesperiidae () [Corola-website/Science/324774_a_326103]