18,350 matches
-
în zona asta centrală, mergeau zgribuliți și cu capetele înfundate între umeri. Am ridicat privirea spre cer și mi s-a părut că văd câteva stele, pe urmă am înțeles că erau sclipiri ale nu știu cărora lumini și că nori întunecați continuau să apese asupra orașului. Sofronie insista să mergem cu el și ne-a tras către mașina pe care o lăsase într-o străduță dosnică, între nămeți. „Și crezi că ai să poți merge până acolo?“, se interesa Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
văzusem nici vreun vas asemănător altădată, mare, burduhănos, cu gât arcuit cu finețe, ca o amforă antică, dar nu era chiar amforă, părea făcut din lut ars, smălțuit cu desene fantastice, flori, semne cabalistice și vârtejuri cam așa cum se văd norii de uragane în fotografiile luate din satelit, și totuși făcut dintr-o materie strălucindă și străvezie, prin care puteam vedea, mai departe, zbaterile crestelor mării în nisip sau orizontul și doar desenele ocupau spațiul de parcă ar fi plutit singure, luminând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Autostrada se îndrepta spre Mont Blanc. Munții cu creste înzăpezite închideau orizontul în fața lor. Pajiști verzi, de o parte și de cealaltă, strălucitoare în soarele primăvăratic. Vile cu acoperișuri de țiglă roșie, albă, cenușie. Vaci bălțate păscând. Creste izbucnind dintre norii răzlețiți și firavi sau sclipind în soare. Pâlcuri de pădurici. Alte creste în spatele primelor, dându-se la o parte, cu sfială. Nori albi și cenușii, vălătuciți. Găuri de cer albastru strălucitor. Au trecut în Franța, în același peisaj. Un munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
strălucitoare în soarele primăvăratic. Vile cu acoperișuri de țiglă roșie, albă, cenușie. Vaci bălțate păscând. Creste izbucnind dintre norii răzlețiți și firavi sau sclipind în soare. Pâlcuri de pădurici. Alte creste în spatele primelor, dându-se la o parte, cu sfială. Nori albi și cenușii, vălătuciți. Găuri de cer albastru strălucitor. Au trecut în Franța, în același peisaj. Un munte părea să le închidă drumul, ca un uriaș ciclopic. L-au ocolit și orizontul s-a deschis din nou spre alte creste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
continuat până la Flaine, o stațiune nouă, ultraelegantă și înzăpezită. Au urcat cu telefericul încă o mie de metri sau mai mult. Erau sus, nu cel mai sus, dar foarte sus. Zăpada strălucea, scânteia, fierbea, scrâșnind sub tălpile schiorilor, ardea ochii. Nori albi se fugăreau la mare înălțime. Și dintr-odată s-a dezvelit dintre ei, în față, departe, dincolo de crestele înzăpezite, înalt, sobru, majestuos, aristocratic, impunător, sălbatic, masiv, copleșitor, Muntele. Vârful Mont Blanc. Zăpada ardea ochii care lăcrimau, respirația era grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de zapadă. Mustul se prelinge tăcut și tandru, în arome distincte, subliniind discret suspinul viei dezgolite vulgar, sau poate trecerea vinului sacru spre veșnicie, ca într-un legământ vechi. Curând, pe umerii reci ai vântului, vor fâlfâi văluri înghețate, iar norii bosumflați, își vor încălzi mâinile la hornul casei mele, unde vor asculta povești nemuritoare, nemaiauzite, decât în colindele unei nopți sfinte, învăluite sublim în eterna Dragoste, printre șoapte de înger și un colț de cer înveșmântat în satin alb.
Cur?nd iarna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83378_a_84703]
-
Parcă ar fi un șurub, o piesă care se desprinde. Se întoarse spre tata. Care parte a mașinii a fost proiectată de tine, Ted? Scrumierele, nu-i așa? — Direcția, spuse tata. — Uite, Michael, oi! Am parcat pe faleză. Fuoiarele de nori care se încolăceau pe cer m-au dus cu gândul la vata de zahăr, declanșând o asociație de idei care a dus inevitabil la o gheretă de lângă chei, unde bunicii mi-au cumpărat o bilă roz imensă din acea ambrozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cufundat tot mai adânc în scaunul meu, copleșit de fericire, cu bunicul în stânga și cu tata în dreapta mea. Șase ani mai târziu, Iuri era deja mort, după ce MIG-ul 15 în care zbura a plonjat în mod inexplicabil dintr-un nor aflat la mică înălțime și s-a prăbușit în timpul aterizării. Pe atunci eram deja destul de mare ca să adopt neîncrederea generală în tot ce era rusesc, să bag în seamă zvonurile sinistre despre KGB și neplăcerile produse de eroul meu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar între timp eram dornic să profit de simptomul său imediat, care era un val de energie fizică și mentală fără precedent în viața mea din ultimul timp. O puzderie de treburi neplăcute se adunaseră de câteva luni ca niște nori amenințători la orizontul meu mental, dar în ziua aceea simțeam că scăpasem de povara lor și că ele zăceau în fața mea, neamenințătoare, chiar îmbietoare, ca un șir de lespezi pe care puteam să pășesc spre un viitor mai luminos. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că zburam într-un mic avion cu reacție care dintr-odată și fără vreun motiv aparent a început să plonjeze spre pământ. Aud și acum zumzetul încet al motorului transformându-se într-o tuse șuietoare și văd un perete de nori cenușii denși apărând din senin. Geamul se sparge cu zgomot și într-o clipă se lovesc de mine cioburi de sticlă, care îmi străpung brațele și umerii și înăuntru pătrunde un val puternic de aer, azvârlindu-mă jos cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fata asta e de neprețuit. Trebuie să te felicit. Cum ai reușit s-o găsești? Îți dai seama ce ai aici, nu? Cred că ai reușit să descoperi o socialistă de bună credință, de modă veche, înrăită, cu capul în nori. E o specie rară, să știi. Și acum, deșteptul de tine, ai reușit să prinzi această vietate și s-o transporți până aici. Deci ce va urma? Speri că se va împerechea în captivitate? Roddy sări în picioare. — Gata, Hilary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sau mai știu eu unde. Ei, și uite ce s-a ales din visurile de atunci... Mai la sud de Londra n-am ajuns niciodată. Deci, iată-mă, cu afacerea mea bine așezată în Scarborough, treaba mergea, banii veneau - singurul nor la orizont era, ca de obicei, tendința poliției locale de a mă înhăța ori de câte ori mă implicam în câte o năzbâtie nevinovată. Dinspre partea asta lucrurile mergeau tot mai rău, îmi dau seama acum, pentru că timp de câțiva ani profitasem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe spate, smulse un fir lung de iarbă și începu să-l mestece. Chiar crezi că oamenii se sinchisesc de ce spui tu despre ei? — În acest caz, am spus, continuând să privesc în zare, da, cred că da. Se adunau nori de furtună. Se înșiruiau negri și atât de amenințători pe cerul apusului, încât la ora patru după-amiaza ne-am hotărât deja că ar fi înțelept să mergem spre casă. În plus, era din nou rândul lui Joan să gătească. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
astea. — Și ce spunea? — Am uitat în mare parte; dar cred că toată treaba era indecisă, oricum. Ceva despre un alt avion, unul mult mai mare, care se încrucișase cu traseul lui de zbor și crease multă turbulență ieșind din nor. L-a dezechilibrat. Am clătinat din cap. — Eu am o teorie mai bună. De fapt, e teoria pe care o au o mulțime de oameni. Ideea este că autoritățile sovietice l-au lichidat pentru că văzuse cam prea mult din Occident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ea se uita la cer. Așa cum Îi apărea, imaginea era Încadrată de crengi și de vîrfurile mișcătoare ale copacilor. Crengile erau groase și Încă mai aveau frunze arămii, aurii sau de culoarea verde-gălbui a uniformelor militare. Cerul era lipsit de nori - de un albastru la fel de profund ca În timpul verii. Ce fel de pasăre e aia? Întrebă ea arătînd cu degetul. — Aia? Un uliu. Îl Înghionti. — Ce-i, de fapt? El Își puse mîna streașină la ochi. — VÎnturel. Vezi cum se rotește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Trecuseră aproape două sătămîni de la sîmbăta aceea călduroasă, cînd Helen și Julia stătuseră Întinse În Regent’s Park. Fusese ultima zi caldă de vară, deși atunci n-aveau cum s-o știe. Anotimpul se schimbase. Soarele ieșea și intra În nori. Viv Își dădu capul pe spate să se uite la cer. — Nu-i prea cald azi, zise ea. — Nu, nu prea, răspunse Helen. Presupun că ne vom plînge curînd din cauza frigului. Helen avu În față imaginea iernii apropiindu-se - ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dincolo. Nu-i venea să creadă. Rămase cu mîinile la inimă. O, Doamne Sfinte! Fetele, În spatele ei, țipau Întruna. Picioarele lui Kay alunecară Încă o dată cînd gardianul Încercă o manevră cu bătrîna peste moloz. La fiecare pas, răscoleau un alt nor de praf, pene și funingine. Dar În cele din urmă, ajunseră la ceea ce fusese Înainte grădina din față. Găsiră cîțiva școlari dîndu-se huța agățați de mînerele ușilor ambulanței. Aveți nevoie de ajutor, domnule? i se adresară băieții gardianului, sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cade. Kay și Mickey alergară spre locul acela, iar fata le urmă. Găsiră o fereastră de la parter ale cărei obloane fuseseră smulse de explozie, iar perdelele stăteau Încovoiate pe o vergea ruptă; erau negre de funingine și fum, și un nor negru cu bucăți de tencuială se umfla, dar fără să dea semne de flacără. — Atenție, zise Kay, În timp ce ea și Mickey se urcară pe pervaz și se uitară Înăuntru. S-ar putea să fie una cu ceas. Nu știu, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
masă văzură silueta unui bărbat Întins În tot haosul acela. Era Îmbrăcat În pijama și În halat și se ținea de coapsă. — Ah! Vai! Ah, pizda mă-sii! Îl auziră spunînd. Mickey o prinse pe Kay de braț. Privea prin norul de praf. — Kay, zise ea cu vocea Înnecată. Cred că nu mai are picior. Cred că-i pilaf! O să avem nevoie de o chingă pentru sîngerare. — Ce-i aia? strigă omul Începînd să tușească. Cine-i acolo? Ajutor! Kay se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de ani și nu putea fi convinsă să iasă cînd era vreun raid. Că Își amintea cum Îi văzuse pe prințul Albert și regina Victoria Într-o trăsură, În Hyde Park. CÎt timp Julia vorbise, soarele intrase și ieșise din nori. CÎnd devenea mai strălucitor, Își punea mîna sau cartea streașină la ochi, ca Înainte; acum, că era mai strălucitor ca oricînd, nu mai vorbea - Închisese ochii o clipă și-și dăduse capul pe spate. Ce frumoasă e! se gîndi Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În cabină, și o sărută pe obraz. — Bună, iubito. — Bună, Kay, zise Helen zîmbind. Obrazul Îi era rece, rotund, moale și delicat, ca de copil. Buzele Îi erau uscate sub ruj, ușor Înăsprite de vînt. Se uită În jur, la norii de fum. — Dumnezeule, e ca-ntru-n harem turcesc. Dar asta nu pentru că am fost vreodată În vreunul. — Draga mea, zise Binkie, eu am fost, și-ți pot spune că sînt teribil de supraestimate. Helen rîse. — Salut, Binkie, salut, Mickey. Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
te poate confunda cu altceva - arăți a Aliată. Iată-ne. Locul la care vrem să ajungem este acolo. O duse pe Helen la ușa unei clădiri Înalte, mohorîte și căzute, și potrivi una dintre chei În lacăt. Se stîrni un nor de praf din pervaz cînd Împinse ușa ca s-o deschidă, iar Helen intră cu multă precauție Înăuntru. Fu Întîmpinată de un miros amar, de mucegai, ca acela al hainelor puse pentru spălat de multă vreme. — Asta-i de la ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Rămase cu tava În poală și rearanjă florile, admiră portocala, Încă enervîndu-se din cauza „L“-ului strîmb. — În ce hal eram! zise Helen rîzÎnd, cînd se Întoarse. Ca Struwwelpeter. Se spălase pe față și pe dinți, și Încercase să-și aranjeze norul de păr. — Nu fi prostuță, spuse Kay. Vino Încoace. Întinse mîna, iar Helen i-o luă și se lăsă sărutată. Avea gura Înghețată, de la apa rece. Se urcă la loc În pat, iar Kay se așeză lîngă ea. Băură cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
plimba, zise Duncan iritat, ridicîndu-și capul de pe pernă. — Scuză-mă, spuse Fraser cu o politețe exagerată. Oare te țin treaz? Se Întoarse la masă. Luna asta nenorocită Îi aduce, spuse el, ca și cum s-ar fi adresat sieși. De ce nu-s nori pe cer? Șterse geamul Încețoșat de respirația lui. Nu mai spuse nimic timp de un minut. Apoi o luă de la capăt: Nu sînt bombe. Nu sînt focuri. Nu există sărăcie și nedreptate. Nu există oală de noapte În celula mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
barba. Se uitară În sus, pe cer. Reflectoarele se jucau, dar lumina lor era subțiată de cea a lunii, și era greu să-ți dai seama despre ce-i vorba, dar cînd razele coborîră, gardianul arătă cu degetul. — Uite. De sub nori apăruseră primele reflexii ale unui incendiu puternic. Acolo unde fumul se ridica În spirale și de-a valma, avea o nuanță Întunecoasă, de un roz bolnav. — Ce mai spectacol pe cinste i se oferă lui Fritz! zise gardianul. — Unde crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]