14,562 matches
-
lăsat în urmă vasele de pescuit care erau cele mai multe în favoarea noii sale nave-țestoase. La data de 08 iulie 1592, flota a ajuns la Golful Sacheon dar fluxul de ieșire a împiedicat flota coreeană să intre. Prin urmare, Yi Sun-sin a ordonat flotei sale să se prefacă că se retrage. Comandantul japonez a observat acesta din cortul său de pe o stâncă. Japonezii au pornit în grabă cu 12 nave urmărind flota coreeană. Marina coreeană a contraatacat cu nava-țestoasă în față distrugând cu
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
coreeni. Furios, Yi Sun-sin i-a atacat. Japonezii au intrat în panică și s-au îmbarcat repede în încercarea de a scăpa. Coreenii i-au încercuit pe japonezi și au început să tragă cu tunurile. Comandantul japonez Todo Takatora a ordonat oamenilor săi să contracareze cu archebuzele dar acestea nu au produs pagube mari. După o luptă disperată, japonezii s-au aruncat peste bord cu armele și armurile lor. Yi Sun-sin a condus navele înapoi spre mare iar următoarea zi s-
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
bord cu armele și armurile lor. Yi Sun-sin a condus navele înapoi spre mare iar următoarea zi s-a apropiat de un port numit Jeokjinpo. El a fost din nou întristat să vadă cum japonezii hărțuiesc civilii coreeni și a ordonat soldaților săi să tragă cu arcurile și tunurile spre ei. Ei au distrus 11 dintre cele 13 nave japoneze. Coreenii au luat comorile din epavele japoneze și s-au întors la Yeosu. Yi Sun-sin a fost promovat de către regele Seonjo
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
își petreacă noaptea pe navă după bătălia de la Okpo dar a fost nevoit să își schimbe planurile după ce în jurul orei 17 a primit un raport care spunea că cinci nave japoneze de mari dimensiuni se îndreaptă spre Happo. El a ordonat soldaților să urmărească cu navele pe japonezi. Navele japoneze au fost prinse în apropiere de Happo și distruse după o luptă scurtă. Aceasta a fost cea de-a doua victorie a amiralului Yi. După bătălia de la Happo, în dimineața de
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Aceasta a fost cea de-a doua victorie a amiralului Yi. După bătălia de la Happo, în dimineața de 8 mai, Yi Sun-sin a primit un nou raport care spunea că alte 13 nave japoneze și-au făcut apariția. Amiralul a ordonat din nou flotei sale să pornească spre Jinhae în urmărirea dușmanilor. Forțele coreene au prins navele japoneze la Jeokjinpo dar ofițerii japonezi și echipajul au abandonat navele fugind în munți înainte ca soldații coreenei să poată trage. Coreenii au scufundat
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
mare unde era un spațiu mare de manevră. În speranța că îi va atrage pe japonezi, amiralul și-a întors navele de luptă și s-a retras. Se pare că, după ce a observat că coreenii se retrag comandantul japonez a ordonat imediat oamenilor săi să ia o parte din navele ancorate în port și să-i urmărească. Bătălia de la Sacheon a fost prima bătălie în care amiralul Yi a folosit nava-țestoasă. În momentul în care coreenii și japonezii ajunseseră în marea
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
japonez a căzut mort iar un căpitan coreean a sărit la bord și i-a tăiat capul. Soldații japonezi au intrat în panică după decapitarea amiralului lor și deoarece deveniseră dezorganizați au fost uciși cu ușurință de către coreeni. Amiralul a ordonat unor soldați să debarce pentru a distruge baza inamică de pe plajă dar a fost nevoit să își retragă ordinul când a auzit că cel puțin 20 de nave vin de la Koje-do. Din dorința de a da flotei sale cel mai
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
distruge baza inamică de pe plajă dar a fost nevoit să își retragă ordinul când a auzit că cel puțin 20 de nave vin de la Koje-do. Din dorința de a da flotei sale cel mai mare avantaj tactic posibil, el a ordonat navelor să iasă în marea largă. Lupta nu a mai continuat în aceeași zi deoarece flota japoneză s-a retras în întuneric după ce a văzut că flota coreeană a fost intimidată. După bătălie, coreenii au căutat nava amiral a lui
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
retragerea coreenilor, japonezii au pornit în urmărirea lor. Nava amiral japoneză a preluat conducerea. Japonezii au tras cu archebuzele spre coreeni dar ni i-au putut nimeri deoarece erau prea departe. Când navele japoneze au ajuns în larg, amiralul a ordonat panokseon-urilor să încercuiască navele japoneze în timp ce navele-țestoase atacau din plin. În câteva minute nava amiral a luat foc iar comandantul japonez a murit. Văzând soarta tragică a amiralului lor, celelalte nave japoneze au încercat să se retragă la mal dar
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
dintre care 47 distruse și 12 capturate. Mai mulți prizonieri de război coreeni au fost salvați de către soldații coreeni de-alungul luptei. Wakisaka scăpat datorate vitezei navei sale pavilion. Când vestea înfrângerii de la Hansando a ajuns la Toyotomi Hideyoshi, acesta a ordonat încetarea tuturor operțiunilor navale. Când flota coreeană se odihnea în Gyeonnaeryang, nava de cercetare a raportat că în 9 iulie 40 de nave japoneze erau ancorate în Angolpo. La momentul respectiv, în Angolpo erau ancorate flotele lui Guki Yoshitaka și
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Soldații coreeni trăgeau cu săgeți spre japonezi în timp ce scufundau navele inamice cu focuri de tun. Ca și număr, navele coreene erau de trei ori mai puține decât cele japoneze. Deși comandantul Yi a distrus 100 de nave, el nu a ordonat soldaților săi să urmărească dușmanul pe uscat deoarece conștientiza că abilitățile de luptă ale oamenilor săi erau mult mai slabe decât ale samurailor. În plus, soldații coreeni erau obosiți după atâtea călătorii și lupte maritime iar pe uscat ar fi
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
orășeni. Cu toate acestea, divizia a treia a armatei japoneze a trecut de la Changwon direct spre Songju.. Când Gwak și-a aprovizionat armata din depozitele părăsite ale statului, guvernatorul Kim Su din Gyeongsang a crezut că sunt rebeli și a ordonat ca gruparea să fie destructurată. Când generalul a cerut ajutor de la alți proprietari de pământuri și a trimis un mesaj la rege, guvernatorul a trimis trupe împotriva lui Gwak chiar dacă avea deja destule probleme cu japonezii. Cu toate acestea, un
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
bună deoarece comandantul lor fusese rănit iar muniția era pe terminate. Gwak Jae-u, unul dintre principalii lideri ai Armatei Drepților a ajuns pe timp de noapte cu o armată dar aceasta era prea mică pentru a apăra Jinju. Gwak a ordonat oamenilor săi să producă zgomot suflând în cornuri. Aproximativ 3000 de luptători au sosit. În această situație, comandanții japonezi au conștientizat pericolul, renunțând la asediu și retrăgându-se. Armata Drepților era prea mică pentru a apăra Jinju. Totuși, retragerea japonezilor
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
al II-lea...”, foștii legionari sunt chemați „...la cea mai sfântă dintre datorii: aceea de a așeza mai presus de orice, interesele și destinele Patriei și a Tronului nostru românesc”(citat în . Scopul acestei declarații era oprirea asasinării liderilor legionari, ordonată de către Carol al II-lea. Numit Director general al Siguranței Statului și Polițiilor în perioada Statului Național-Legionar, (14 septembrie 1940 - 3 februarie 1941), ca urmare a implicării în organizarea Masacrului de la Jilava și a participării la Rebeluinea Legionară Alexandru Ghica
Alexandru Ghica (legionar) () [Corola-website/Science/333189_a_334518]
-
amenința foametea, creșteau și neîncrederile reciproce și tensiunile interentice. La 24 septembrie, generalul , comandantul a început asediul cetății. Dimitriev nu avea suficientă artilerie de asediu la începutul încercuirii și în loc să aștepte să primească echipament de la comandamentul suprem rus, Dimitriev a ordonat un asalt general al cetății înainte să vină vreo forță austriacă care să înlăture asediul. Trei zile, rușii au atacat, necâștigând nimic și pierzând 40.000 de oameni. În timp ce se întâmplau acestea, generalul Paul von Hindenburg a lansat o ofensivă
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
combinat al armatei lui Boroević și al garnizoanei Przemyśl va da rușilor o grea lovitură. La o lună și jumătate după ce rușii au încercuit orașul, trupele germane le-au ajutat pe cele habsburgice să rupă încercuirea. Civililor li s-a ordonat să părăsească imediat orașul în parte pentru a ameliora problema penuriei de hrană. Până la 31 octombrie, Hindenburg fusese învins în și s-a retras din atacul asupra Varșoviei, ceea ce l-a obligat și pe Boroević să se retragă de pe linia
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
de ofensivă împotriva Rusiei. La 9 noiembrie, rușii au reluat asediul Przemyślului. Forța lui Radko Dimitriev a fost retrasă din sectorul Przemyśl și s-a deplasat spre nord, operațiunile de asediu fiind preluate de condusă de generalul . Selivanov nu a ordonat niciun atac frontal așa cum făcuse Dimitriev, și s-a hotărât să taie în schimb liniile de aprovizionare pentru a-i înfometa pe apărătorii ei. La jumătatea lui decembrie 1914, rușii loveau fortăreața cu tir de artilerie neîncetat, căutând să oblige
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
trecut peste fortificațiile din nord la 13 martie. O linie de apărare improvizată a reținut atacurile rusești suficient timp cât Kusmanek să distrugă tot ce mai rămăsese în oraș și putea fi utilizat de ruși. La 19 martie, Kusmanek a ordonat o tentativă de a rupe asediul, dar ieșirea sa a fost respinsă și a fost obligat să se retragă înapoi în oraș. Cum în oraș nu mai rămăsese nimic util, Kusmanek nu a avut de ales decât să capituleze. La
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
destinația Israel, în devierea lui, cu ostatici la bord spre aeroportul ugandez Entebbe. Acțiunea de salvare a ostaticilor de către o unitate de elită israeliană (Operația Entebbe) a reprezentat pentru el o mare umilință. Promovând o politica xenofobă, Idi Amin a ordonat expulzarea etnicilor indieni și pakistanezi din Uganda. Beneficiind de sprijinul țărilor arabe și musulmane, și ale lagărului comunist, în anii 1977-1979 Uganda sub conducerea lui Idi Amin Dada a fost aleasă ca membră în Comisia ONU pentru drepturile omului. În
Idi Amin () [Corola-website/Science/333213_a_334542]
-
care se temea că armata sa va fi prinsă între Rennenkampf și Samsonov, deși cel dintâi nu părea dornic să urmărească trupele germane ce se retrăgeau. Prittwitz a intrat în panică și, cu o hotărâre disproporționată față de gravitatea situației, a ordonat o retragere generală până la Vistula, lăsând toată Prusia Orientală în mâinile rușilor. Panica lui Prittwitz l-a afectat pe Moltke, care se temea că Berlinul însuși ar putea fi amenințat de înaintarea rusească. Șeful Statului Major a reacționat demițându-i
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
de telefon ale oficialilor germani, care au fost imediat decuplate de la centrală. Ulterior s-a prezentat la Palat și apoi la Iuliu Maniu, liderul Partidului Național-Țărănesc, pentru "noi ordine". A mers și la Marele Stat Major, unde i s-a ordonat să treacă la arestarea oficialilor germani. După 23 august 1944, Traian Borcescu a contribuit la eliberarea din arest a unor salariați ai SSI, arestați în urma unor campanii de presă, arătând că această colaborare s-a desfășurat în interesul țării, exact
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
ruși, ei puteau acoperi rapid distanța cu rețeaua feroviară extinsă din zonă. La 31 august, cu Tannenbergul pierdut, Rennenkampf primise ordine să reziste în caz de atac german. Realizând că forțele lui sunt prea răspândite pentru a fi eficiente, a ordonat o retragere pe o linie de la fortificațiile Königsbergului din nord, până la de lângă Angerburg (astăzi, Węgorzewo) la sud, ancorată pe . Forțele sale erau susținute de nou-înființatul Corp XXVI, pe care l-a plus în fața Königsbergului, deplasând armata mai experimentată spre sud
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
și, după o luptă grea, i-a obligat să se retragă spre sud-est; comandantul de acolo i-a transmis lui Rennenkampf că a fost atacat și învins lângă Lyck, și că nu putea face decât să se retragă. Rennenkampf a ordonat o contraofensivă în nord pentru a câștiga timp pentru a reface rândurile, reușind să împingă câțiva kilometri. Germanii nu s-au oprit să se replieze, ci și-au continuat înaintarea în sud și în nord. Astfel, trupele rusești victorioase au
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
luat o turnură decisivă în favoarea germanilor. La 11 septembrie, rușii fuseseră respinși până la o linie de la Insterburg la Angerburg în nord, germanii dezvoltând o uriașă manevră de flancare dinspre sud. În acest moment, pericolul încercuirii a devenit posibil. Rennenkampf a ordonat o retragere generală către granița ruso-germană, care a avut loc rapid, sub protecția puternicei ariergarde. Această viteză a permis trupelor rusești să scape din capcana pe care le-o întindea Hindenburg. Comandantul german ordonase flancurilor sale să-și grăbească marșul
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
încercuirii a devenit posibil. Rennenkampf a ordonat o retragere generală către granița ruso-germană, care a avut loc rapid, sub protecția puternicei ariergarde. Această viteză a permis trupelor rusești să scape din capcana pe care le-o întindea Hindenburg. Comandantul german ordonase flancurilor sale să-și grăbească marșul pe cât posibil, dar un accident trivial — zvonul unui contraatac rusesc — i-a costat pe germani o jumătate de zi de marș, permițându-le rușilor să scape către est. Aceștia au ajuns a doua zi
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]