14,422 matches
-
Bordeiul „țigăncilor” este o lume atemporală și aspațială, o ieșire din „profan” și intrarea Într-un teritoriu mitic. Eroul, după ce este marcat de eșecul primei sale iubiri, Își regăsește iubirea după mai multe Încercări, un fel de recuperare a paradisului pierdut. Textul, ca multe altele, are o ambiguitate maximă, cu chei numeroase. Cele două planuri fuzionează În final, epicul este inundat de liric, Întâlnirea Îndrăgostiților părând a fi firească, de parcă despărțirea ar fi avut loc de curând. Timpul concret nu mai
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
părând a fi firească, de parcă despărțirea ar fi avut loc de curând. Timpul concret nu mai are importanță. Regăsiți, ei pornesc În moarte ori În vis. „Toți visăm, spuse. Așa Începe, ca Într-un vis.” DRAMATURGIE I. L. CARAGIALE - „O scrisoare pierdută” I. L. Caragiale s-a născut la Haimanale, lângă Ploiești, la 30 ianuarie 1852, Într-o familie care a dat teatrului românesc nume celebre. Doi dintre unchii săi, Costache și Iorgu au fost actori, conducători de trupe de teatru și autori
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
operă. Activitatea de dramaturg este dublată de cea de prozator și completată armonios cu cea de publicist și gazetar. Opera lui I. L. Caragiale se compune din: a. comedii: „O noapte furtunoasă”, 1979; „Conu Leonida față cu reacțiunea”, 1880; „O scrisoare pierdută”, 1884; „D-ale carnavalului”, 1885. b. dramă: „Năpasta”, 1890. c. nuvele: „O făclie de Paște”, 1889; „Păcat”, 1892; „În vreme de război”, 1898; d. schițe: „Momente”, 1901; e. povestiri: „Kir - Ianulea”, 1910. I. L. Caragiale poate fi socotit unul din cei
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
tipic. În „Conu Leonida față cu reacțiunea”, aceeași lume este În Întregul ei ridicolă prin Leonida. În „D-ale carnavalului”, se dezvăluie, caricatural, o burghezie imitând mediile sociale ale așa zisei lumi bune, cu Întregul ei ridicol. Capodopera „O scrisoare pierdută” pune În lumină un mediu mai larg din punct de vedere social și o lume aflată Într-o luptă interioară, pentru afirmare politică. Schițele sondează mediul citadin, uman și social sub aspect comic. Descoperim aici o lume specific bucureșteană cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
artistic, deși posterității Îi vine foarte greu, aproape imposibil de a putea renunța la ceva din acest Întreg. Totuși I. L. Caragiale este cunoscut de publicul larg ca dramaturg prin numeroasele spectacole organizate cu opera sa dramatică, din care „O scrisoare pierdută” deține un record, nu numai pe plan național, ci și pe plan universal. „O scrisoare pierdută” este o capodoperă caragialiană și a comediei românești, o comedie de moravuri, deoarece prin conținutul ei autorul surprinde modul de viață, moravurile unei clase
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
acest Întreg. Totuși I. L. Caragiale este cunoscut de publicul larg ca dramaturg prin numeroasele spectacole organizate cu opera sa dramatică, din care „O scrisoare pierdută” deține un record, nu numai pe plan național, ci și pe plan universal. „O scrisoare pierdută” este o capodoperă caragialiană și a comediei românești, o comedie de moravuri, deoarece prin conținutul ei autorul surprinde modul de viață, moravurile unei clase sociale, ale așa zisei clase superpuse, cum afirmă Mihai Eminescu, față de care Caragiale are o atitudine
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de moravuri, deoarece prin conținutul ei autorul surprinde modul de viață, moravurile unei clase sociale, ale așa zisei clase superpuse, cum afirmă Mihai Eminescu, față de care Caragiale are o atitudine comică. Ca În cazul oricărei opere dramatice, și „O scrisoare pierdută” prezintă o structură În care se așază subiectul: expozițiunea; intriga; conflictul; desfășurarea acțiunii; punctul culminant; deznodământul... În structură ele capătă distincție În comedie. În expozițiune scriitorul fixează acțiunea În „capitala unui județ de munte” (spațiul), „În anul de grație”, 1883
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
acest comportament, pe de o parte, stârnește comicul, iar pe de altă parte, stârnește o cumplită amărăciune. I. L. Caragiale era conștient că acest aspect al creației sale dramatice și a creației În proză este relevant. SURSELE COMICULUI În „O SCRISOARE PIERDUTĂ” de I. L. CARAGIALE Principala modalitate de caracterizare a personajelor și de punere În scenă a situațiilor menite să stârnească râsul, Îl constituie comicul. Deosebirea dintre comic și umor constă În faptul că umorul starnește râsul, plecând de la ironie, fără să
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ipocrizia), cu intenția indreptarii lor, fiind adeptul cugetării clasice: „ridendo castigat mores" (râsul Îndreaptă moravurile). Caragiale a exprimat aceasta conceptie, fiind convins ca „nimic nu arde pe ticaloși mai mult ca râsul”. Principalele surse ale comicului În comedia „O scrisoare pierduta” de I. L. Caragiale sunt: Comicul de caracter conturează personaje ridicole prin trăsături negative, tare morale, stârnind râsul cu scop moralizator, exprimând ideea că râsul Îndreaptă. I. L. Caragiale creează o tipologie dominată de trăsături morale negative. Pornind de la aceste considerente, Garabet
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
nu și-au pierdut deloc vigoarea. Modalitati artistice de caracterizare Principalele mijloace artistice de caracterizare a personajelor sunt sursele comicului, foarte variate și sugestive În conturarea trăsăturilor, măiestria care-l individualizează pe Caragiale În Întreaga literatura română. Comedia „O scrisoare pierdută” aparține genului dramatic și are, așadar, ca moduri de expunere dialogul și monologul. Caracterizarea personajelor se realizează prin autocaracterizare, prin vorbele, faptele și gândurile personajelor, ori de către celelalte personaje. O modalitate aparte o constituie referirile lui Caragiale, cuprinse În didascalii
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
se Îneacă mereu”, „se Încurcă, asudă și Înghite”, „asudă și se rătăcește din ce În ce”, „foarte asudat, se sterge, bea, iar se șterge și suflă foarte greu”, „În suprema luptă cu oboseala care-l biruie”. Compoziția. Comedia „O scrisoare pierdută” se definește printr-o artă excepțională a compoziției, ea Îl particularizează pe Caragiale În literatura națională. Pe lângă conflictul fundamental, pierderea scrisorii, care dă operei unitate de acțiune și compoziție, se manifestă si alte conflicte secundare, cum ar fi anunțarea numelui
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Dandanache șantajeaza cu o „scrisorică de amor” a unei persoane importante din punct de vedere politic, ambii bărbați sunt „becheri” si cele două femei sunt soțiile unor personalități marcante, cu putere decizională În campania electorală. Există În comedia „O scrisoare pierdută” și o evoluție inversă a evenimentelor, fața de situația de la Început. Catavencu este dușmanul prefectului, pe care-l face „bampir”, „asasin”, dar când nu mai are scrisoarea Îi aduce omagii „iubitului nostru prefect”, Îi urează să trăiască „pentru fericirea județului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
la „Junimea”, la 6 octombrie, 1884 și a fost prezentată pe scena Teatrului Național din București la 13 noiembrie, 1884 cu un succes de public rar Întâlnit. A fost publicată apoi În „Convorbiri literare” la 1 martie, 1885. „O scrisoare pierdută”, că despre ea este vorba, dă Întreaga măsură a geniului verbal, prin dinamismul replicilor, al intrigii, „știința de a trece de la personaj la tip și invers, de la Întâmplare, la semnificația generică.” (Florin Manolescu) 122 Ultima piesă din seria comediilor, „D-
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
generală a nivelului de trai, doar că nu imediat și nu pentru toată lumea. Coastworth spune că într-un prim moment doar o mică parte a populației beneficiază de efectele pozitive ale deschiderii spre piețele internaționale, majoritatea având, de fapt, de pierdut (SAPRIN, 2000). Pe de altă parte, Williamson (2002) consideră dintru început că doar două dintre aceste etape, a doua și a patra, au caracteristicile unor etape de dezvoltare și globalizare reală. Argumentele sale rezidă în observarea factorilor cel mai intens
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
actualității ori ale istoriei noastre politico-culturale, și-a câștigat statutul de interlocutor cu autoritate al unor specialiști ai istoriei ideologiilor și mentalităților (istorici, sociologi ș.a.), consolidându-și reputația de polemist incorigibil și pluridirecțional. A publicat - sub titlul O altă scrisoare pierdută (2002) - o piesă de teatru, într-un fel „continuarea” capodoperei lui I.L. Caragiale (de unde sunt preluate personaje, locul acțiunii etc.), situația imaginată fiind una în care, după moartea deputatului ales, Agamemnon Dandanache, urmează să aibă loc noi alegeri. SCRIERI: Simple
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
una, București, 1997; Întâlniri, București, 1997; În istorie, în politică, în literatură, București, 1997; Reveniri, restituiri, revizuiri, București, 1999; Pro libertate, București, 1999; Confesiuni împotrivă, București, 2000; Alte întâlniri, București, 2000; În treacăt, văzând, reflectând, Târgoviște, 2001; O altă scrisoare pierdută, București, 2002; Consemnări în curs și la fine, Târgoviște, 2002; Alte reveniri, restituiri, revizuiri, București, 2003; Tot pentru libertate, București, 2003. Ediții: V. A. Urechiă, Scrieri literare, pref. edit., București, 1976; Pompiliu Eliade, Ce este literatura?, pref. edit., Cluj-Napoca, 1978
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
nuvelă fără valoare, apărută în „Albina românească” (1839), și fragmente din opera lui Benjamin Franklin, în „Spicuitorul moldo-român” (1841), semnate E. A., aparțin probabil, aceleiași traducătoare, de la care a mai rămas, în manuscris, începutul unei tălmăciri din Aug. von Kotzebue, Fiul pierdut. Traduceri: Émile Deschamps, René-Paul și Paul-René, Iași, 1839; Karoline Pichler, Rut, Iași, 1839; Istoria sfântă pentru tinerimea moldo-română, Iași, 1840; Silvio Pellico, Despre îndatoririle oamenilor, Iași, 1843. Repere bibliografice: Călinescu, Ist. lit. (1941), 195; Elena Piru, Victor Hugo și Hermiona
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285463_a_286792]
-
pe care le finalizează la Cluj, în 1964. Funcționează ca medic la Mărășești, în 1971 revenind în București, unde va profesa la policlinicile Colțea și Drumul Taberei. Debutează în 1976, cu o nuvelă, în „Almanahul literar”, iar prima carte, Iarba pierdută, îi apare tot în 1976, fiind distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. E prezent în numeroase reviste, dar mai cu seamă în „Săptămâna”, condusă de Eugen Barbu, unde se manifestă și în calitate de cronicar sportiv, cu texte strânse ulterior sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
Unde sunt iluziile mele (1985). După decembrie 1989 se stabilește în comuna natală, unde din 1990, fără întrerupere, este primar. Din 1991 este redactor-șef la „Săptămâna” (serie nouă), iar în 1993 înființează Editura Clauet. Nuvele lui T. din Iarba pierdută, asemănătoare cu proza lui Fănuș Neagu prin predilecția pentru personaje pitorești, nonconformiste și pline de viață, pot fi citite și ca un poem de iubire pentru locurile natale. Strigătul ierbii (1978) este un roman în bună parte autobiografic, clarificările adolescentului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
fiind puternic, dar stingându-și ecourile imediat ce cartea a fost citită. El scrie după o formulă personală, reconstruind propria biografie sau mediile pe care le-a frecventat. După 1990 ritmul aparițiilor editoriale și vizibilitatea lor sunt în regresie. SCRIERI: Iarba pierdută, pref. Fănuș Neagu, București, 1976; Strigătul ierbii, București, 1978: Iarnă căzută-n genunchi, București, 1979; O zi fără anotimp, București, 1980; Câmpia singuratică, București, 1981; Taina stelelor, București, 1982; Ispita speranței, București, 1983; Scrisori de pe front, București, 1984; Unde sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
Scrisori de pe front, București, 1984; Unde sunt iluziile mele?, cu ilustrații de Florin Pucă, București, 1985; Livada viselor, București, 1986; Împotriva viscolului, București, 1991; Fumul depărtărilor, București, 1995. Repere bibliografice: Nicolae Ciobanu, Vocații epice, LCF, 1977, 14; Nelu Ionescu, „Iarba pierdută”, FLC, 1977, 16; Adrian Nicolau, „Iarba pierdută”, R, 1977, 11; Nicolae Ciobanu, Tentația imaginarului în roman, LCF, 1978, 37; Costin Tuchilă, Două romane, AFT, 1978, 9; P. Constantin [Constantin Pricop], „Strigătul ierbii”, CL, 1978, 11; Ulici, Prima verba, II, 164-165
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
iluziile mele?, cu ilustrații de Florin Pucă, București, 1985; Livada viselor, București, 1986; Împotriva viscolului, București, 1991; Fumul depărtărilor, București, 1995. Repere bibliografice: Nicolae Ciobanu, Vocații epice, LCF, 1977, 14; Nelu Ionescu, „Iarba pierdută”, FLC, 1977, 16; Adrian Nicolau, „Iarba pierdută”, R, 1977, 11; Nicolae Ciobanu, Tentația imaginarului în roman, LCF, 1978, 37; Costin Tuchilă, Două romane, AFT, 1978, 9; P. Constantin [Constantin Pricop], „Strigătul ierbii”, CL, 1978, 11; Ulici, Prima verba, II, 164-165; Gabriel Dimisianu, Povestiri din câmpia munteană, CNT
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
CPEI avea să-și concentreze eforturile atît asupra elaborării noilor legi comerciale pentru anul ce urma, cît și asupra strategiilor de negociere comercială cu sovieticii 1477. Washingtonul și "Clauza națiunii celei mai favorizate" pentru România: runda a III-a runda pierdută Eforturile Administrației de a trece de la o politică externă bilaterală la una multilaterală presupuneau ca Washingtonul să-și concentreze atenția asupra evenimentelor din Moscova și Beijing, lăsînd Bucureștiul pe planul doi. Bogdan era conștient de aceasta și se străduia din
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
să-și găsească alți furnizori, iar România avea să-și caute alte surse pentru importurile necesare. Apoi, exportatorii americani nu se puteau întoarce, pur și simplu, la România, după șase luni, cerîndu-le concurenților vest-germani și japonezi să le redea piețele pierdute temporar 2401. Mai mult decît atît, suspendarea Clauzei nu ar fi fost o tragedie pentru economia românească. S-ar fi pierdut aproximativ 300 milioane de dolari din exporturile către Statele Unite, cifră care nu reprezenta decît 5% din exporturile anuale ale
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
reflecția însuflețită de spiritul romantic. Opera istorică a lui Florian Aaron, în ciuda certelor pulsații naționaliste, rămâne totuși încastrată registrului provincial, fiind scrisă din perspectiva istorică a Țării Românești. Însă, lansând în circulație idei manifest naționaliste care revendicau refacerea unității politice pierdute a românimii, Aaron a inițiat primele tentative de ieșire din paradigma provincialismului regional. Eforturile sale s-au înnodat, pe de o parte, în matricea intelectuală și istoriografică a Școlii Ardelene, iar la celălalt capăt, de militantismul mesianic al romanticilor pașoptiști
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]