16,127 matches
-
alegerilor prezidențiale”, iar ministrul de Solidaritate și Coeziune Socială Roselyne Bachelot a afirmat că sprijină căsătoriile între persoane de același sex, dar acea ceremonie a fost „nu cel mai bun mod de a promova cauza”. În campania sa pentru alegerile prezidențiale din 2012, candidatul Partidului Socialist François Hollande și-a declarat sprijinul pentru dreptul cuplurilor de același sex de a se căsători și a adopta, și le-a inclus pe lista sa de 60 de angajamente de guvernare. Pe 6 mai
Căsătorii între persoane de același sex în Franța () [Corola-website/Science/299303_a_300632]
-
Iuliu Hossu aflat cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Căldărușani. Pe 23 iunie 2000 l-a însoțit pe patriarhul Teoctist în vizita pe care acesta a efectuat-o cardinalului Alexandru Todea la Reghin. Între cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidențiale din 2014 a devenit publică implicarea unor înalți clerici ai Bisericii Ortodoxe Române, între care și cea a mitropolitului Andreicuț, în campania electorală a lui Victor Ponta (PSD). Interviuri
Andrei Andreicuț () [Corola-website/Science/299365_a_300694]
-
Georgian pe 22 aprilie 2004. Proiectul de lege de a adopta "" ca imn național a fost prezentat de către Ministrul de Cultură Giorgi Gabașvili. Muzica a fost redată pentru deputați după aceea. Legea nu prevede regulații, dar se referă la Decretul Prezidențial corespondent. "Tavisupleba" i-a urmat vechiului imn Dideba zetsit kurtheuls, care era folosit de Republica Democrată Georgia din 1918 în 1921, și din nou de Georgia din 1990 în 2004, după independența de Uniunea Sovietică. Noul imn a devenit imediat
Tavisupleba () [Corola-website/Science/299405_a_300734]
-
legislatura a XII-a, fiind reales la 29 martie 1994 ca Președinte al Parlamentului Republicii Moldova de legislatura a XIII-a. De la 15 ianuarie 1997 pînă la 4 aprilie 2001 deține funcția de președinte al Republicii Moldova. În primul tur al alegerilor prezidențiale de la 17 noiembrie 1996, Lucinschi s-a clasat pe locul II cu 27,66% din voturi, fiind cu 11% în urma contracandidatului său, președintele în exercițiu Mircea Snegur (care obținuse 38,75%). Totuși, Lucinschi a câștigat cu 54,02% din voturi
Petru Lucinschi () [Corola-website/Science/298839_a_300168]
-
a clasat pe locul II cu 27,66% din voturi, fiind cu 11% în urma contracandidatului său, președintele în exercițiu Mircea Snegur (care obținuse 38,75%). Totuși, Lucinschi a câștigat cu 54,02% din voturi în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 1 decembrie 1996, în fața lui Mircea Snegur, beneficiind de susținerea forțelor de centru și de stânga. Învestitura sa ca președinte a avut loc la 15 ianuarie 1997. Mediile de informare occidentale au schițat portretul-robot al noului președinte, prezentându-l
Petru Lucinschi () [Corola-website/Science/298839_a_300168]
-
ales direct de către cetățeni, acest fapt conferindu-i o legitimitate sporită. Există controverse legate de recunoașterea oficială a "republicii semiprezidențiale" ca formă oficială de guvernământ, unii juriști afirmând că aceasta nu există în realitate. În statele cu formă de guvernământ prezidențială (ex: SUA), nu există prim-ministru, atât funcția de șef al guvernului, cât și cea de șef al statului fiind îndeplinită de președintele statului. În republicile prezidențiale, Președintele țării (ales direct de către cetățeni) exercită întreaga putere executivă, însă acțiunile sale
Formă de guvernământ () [Corola-website/Science/298866_a_300195]
-
afirmând că aceasta nu există în realitate. În statele cu formă de guvernământ prezidențială (ex: SUA), nu există prim-ministru, atât funcția de șef al guvernului, cât și cea de șef al statului fiind îndeplinită de președintele statului. În republicile prezidențiale, Președintele țării (ales direct de către cetățeni) exercită întreaga putere executivă, însă acțiunile sale sunt puternic controlate de Parlament, prevenind astfel abuzurile.
Formă de guvernământ () [Corola-website/Science/298866_a_300195]
-
Central European University (CEU), Budapesta, unde conducea Departamentul de Istorie și Pasts, Inc. Center for Historical Studies. A fost membru în comitetul director al Fundației Soros. A colaborat cu Securitatea sub numele de cod "Valentin". a făcut parte din Comisia Prezidențială pentru analiză dictaturii comuniste din România condusă de Vladimir Tismăneanu până în mai 2006. Antohi și Tismăneanu au fost editori ai revistei academice americane "East European Politics and Societies". Ca istoric al ideilor, Sorin Antohi s-a distins prin comentariile extinse
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298883_a_300212]
-
Realitatea aparținând lui Sorin Ovidiu Vântu, având două emisiuni săptămânale la Realitatea TV și numeroase articole în Cotidianul. A continuat să publice în revista 22 și după ce a părăsit colegiul redacțional. În 2006, Stelian Tănase a făcut parte din Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (cunoscută și sub numele ”Comisia Tismăneanu”), alături de Vladimir Tismăneanu, Sorin Alexandrescu, Mihnea Berindei, Constantin Ticu Dumitrescu, Radu Filipescu, Paul Goma, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Nicolae Manolescu, Marius Oprea, Horia Roman Patapievici, Dragoș Petrescu, Andrei
Stelian Tănase () [Corola-website/Science/298920_a_300249]
-
proclamarea unei republici mongole, pe prevederile jurământului depus. În 1727, Rusia și China dinastiei manciuriene au semnat Tratatul de la Khyakta, prin care era delimitată frontiera dinte China și Mongolia - rămasă, în mare parte, aceeași în ziua de astăzi. Primele alegeri prezidențiale directe din Mongolia au avut loc la 6 iunie 1993.
Istoria Mongoliei () [Corola-website/Science/298939_a_300268]
-
mai veche democrație parlamentară din lume” Actualmente, Althingul unicameral are 63 de membri, aleși pe o perioadă maximă de patru ani. Președintele este ales prin vot direct pentru un mandat de patru ani, fără limită a numărului de mandate. Alegerile prezidențiale, legislative și locale se țin separat o dată la patru ani. Președintele Islandei are rol mai degrabă ceremonial și diplomatic, dar are drept de veto asupra legilor votate de parlament, și le poate supune unui referendum național. Actualul președinte este . Șeful
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
înlocuirea monedei de până atunci, "cruzeiro", cu cea nouă, denumită "real", la început fixată ca valoare la paritate cu dolarul american. Președintele actual al Braziliei este Dilma Rousseff, aleasă în 2010. Conform constituției din 1988, Brazilia este o republică federativă prezidențială. Forma de guvernământ a fost inspirată de modelul Statelor Unite ale Americii, însă sistemul juridic brazilian urmează tradiția romano-germanică a dreptului pozitiv. Unitățile federative ale Braziliei nu se bucură de aceeași autonomie ca cele ale Statelor Unite, prerogativele de autoguvernare fiind extrem de limitate prin
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
ajutor de alimente pentru a evita foametea în țară. Cu toate că era un antibolșevic înflăcărat, el a refuzat o alianță cu forțele Țariste deoarece acei generali nu ar fi recunoscut independența Finlandei. După votarea noii constituții, Mannerheim participă la primele alegeri prezidențiale, susținut de Partidul Coaliției Naționale și de Partidul Popular Suedez. El a pierdut alegerile în Parlament în favoarea lui Kaarlo Juho Ståhlberg și ca urmare s-a retras din viața publică. În perioada interbelică, Mannerheim nu a deținut nici o poziție publică
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]
-
-i în funcție lui Anwar Sadat. Mubarak a îndeplinit cinci mandate în fruntea țării, ca lider al Partidului Național Democrat, îndepărtat de la putere în 2011. Sub conducerea lui Mubarak, Egiptul a fost administrat după reformele din 2005 sub un sistem prezidențial multipartit, unde puterea executivă era împărțită între președinte și prim-ministru. Alegeri prezidențiale și parlamentare erau organizate în mod frecvent, ultimele fiind ținute în 2005, dar, ca în toate regimurile autoritare, ele erau formale, regimul politic fiind o dictatură a
Egipt () [Corola-website/Science/297830_a_299159]
-
țării, ca lider al Partidului Național Democrat, îndepărtat de la putere în 2011. Sub conducerea lui Mubarak, Egiptul a fost administrat după reformele din 2005 sub un sistem prezidențial multipartit, unde puterea executivă era împărțită între președinte și prim-ministru. Alegeri prezidențiale și parlamentare erau organizate în mod frecvent, ultimele fiind ținute în 2005, dar, ca în toate regimurile autoritare, ele erau formale, regimul politic fiind o dictatură a unui singur partid. Formațiunile politice aveau dreptul să propună candidați în alegeri doar
Egipt () [Corola-website/Science/297830_a_299159]
-
cu foștii comuniști. Alegerile locale din mai 1996 au indicat o creștere a popularității partidelor aflate în opoziție față de PDSR-ul lui Ion Iliescu. În septembrie 1996, USD și CDR semnează protocolul de susținere reciprocă în turul doi al alegerilor prezidențiale și de alianța la guvernare. USD a obținut în alegerile legislative din 3 noiembrie 1996 13% din voturi. Partidul Democrat a trimis în Parlament 42 deputați și 21 senatori. Candidatul USD la Președinția României a înregistrat în primul tur de
Partidul Democrat (România) () [Corola-website/Science/297864_a_299193]
-
(câteodată și Revoluția Castanilor datorită arborilor de castan din Kiev) reprezintă o serie de proteste, blocade și greve generale la nivel național în Ucraina, organizate de susținătorii candidatului la președinție Viktor Iușcenko după publicarea rezultatelor disputate al alegerilor prezidențiale din noiembrie 2004. Protestele au început în ziua următoarea celui de-al doilea tur de scrutin dintre prim-ministrul Viktor Ianukovici și candidatul opoziției Viktor Iușcenko, cănd rezultatele oficiale au fost foarte diferite de cele ale sondajelor de la ieșirea de
Revoluția Portocalie () [Corola-website/Science/297884_a_299213]
-
Białowieża pentru a declara oficial dizolvarea Uniunii Sovietice și formarea Comunității Statelor Independente. O constituție națională a fost adoptată în martie 1994, și în cadrul ei funcția de șef al guvernului a fost comasată cu cea de președinte al țării. Alegeri prezidențiale în două tururi de scrutin, la ( și 1994) l-au adus la conducerea țării pe necunoscutul până atunci Aleksandr Lukașenko. El a obținut 45% din voturi în primul tur și 80% în al doilea, învingându-l pe Viačaslaǔ Kiebič care
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
fost delimitate prin tratate semnate în 1995 și 1996, dar Belarusul nu a ratificat imediat un tratat din 1997 ce stabilea frontiera cu Ucraina. Belarus și Lituania au ratificat documentele finale de demarcație în februarie 2007. Belarusul este o republică prezidențială, guvernată de președinte și de Adunarea Națională. Mandatul președintelui este de cinci ani. Conform constituției din 1994, președintele putea avea doar două mandate, dar această limitare a fost înlăturată în urma reformei constituționale din 2004. Din 1994, Aleksandr Lukașenko este președintele
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
nu au obținut vreun loc în parlament la alegerile din 2004. Organizațiile internaționale, cum ar fi OSCE au declarat că alegerile nu au fost libere, din cauza rezultatelor slabe ale partidelor de opoziție și din cauza polarizării mass-media în favoarea guvernului. La alegerile prezidențiale din 2006, Lukașenko a candidat împotriva lui Alaksandar Milinkievič, care reprezenta o coaliție de partide de opoziție, și împotriva social-democratului Alaksandar Kazulin. Kazulin a fost reținut și agresat de poliție în timpul protestelor din timpul Adunării Populare Pan-Belaruse. Lukașenko a
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
agresat de poliție în timpul protestelor din timpul Adunării Populare Pan-Belaruse. Lukașenko a câștigat alegerile cu 80% din voturi; Federația Rusă și CSI au considerat alegerile libere și corecte în vreme ce OSCE și alte organizații le-au considerat incorecte. După alegerile prezidențiale din 2010, Lukașenko a fost ales în al patrulea mandat consecutiv cu votul a aproape 80% din alegători. Liderul de opoziție, Andrei Sannikov, a primit mai puțin de 3% din voturi; observatorii independenți au criticat alegerile ca fiind frauduloase. Când
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
votul a aproape 80% din alegători. Liderul de opoziție, Andrei Sannikov, a primit mai puțin de 3% din voturi; observatorii independenți au criticat alegerile ca fiind frauduloase. Când protestatarii opoziției au ieșit în străzi la Minsk, multe persoane, inclusiv candidații prezidențiali, au fost bătuți și arestați de către miliție. Mulți candidați, inclusiv Sannikov, au fost condamnați la închisoare sau la arest la domiciliu pe perioade de regulă mai mari de patru ani. După șase luni, în urma unei crize economice fără precedent, activiștii
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
semnarea documentelor de participare la Programul Parteneriat pentru Pace în 1995. Belarusul nu poate însă să adere la NATO deoarece este membră a Organizației Tratatului de Securitate Colectivă. Tensiunile dintre NATO și Belarus au ajuns la un maxim după alegerile prezidențiale din martie 2006. Belarusul este împărțit în șase regiuni (în , "voblasć", în , "oblast"), denumite fiecare după orașul de reședință. Fiecare regiune are o autoritate legislativă regională, denumită "sfat regional" (în "ablasny Savet Deputataŭ"; în , "oblastnoi Sovet Deputatov"), ales de locuitorii
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
președinte adjunct. Deși Mbeki nu fusese prima sa alegere pentru funcție, Mandela avea să ajungă să se bazeze foarte mult pe el de-a lungul președinției sale, permițându-i să organizeze chestiunile politice în detaliu. Mutându-și administrația în reședința prezidențială din casa De Tuynhuys în Cape Town și alegând conacul Westbrooke din apropiere drept reședință personală, Mandela i-a permis de Klerk să-și păstreze reședința prezidențială din Schuur Estate Groote. Păstrându-și casa din Houghton, el a construit de asemenea
Nelson Mandela () [Corola-website/Science/297865_a_299194]
-
sale, permițându-i să organizeze chestiunile politice în detaliu. Mutându-și administrația în reședința prezidențială din casa De Tuynhuys în Cape Town și alegând conacul Westbrooke din apropiere drept reședință personală, Mandela i-a permis de Klerk să-și păstreze reședința prezidențială din Schuur Estate Groote. Păstrându-și casa din Houghton, el a construit de asemenea o casă în satul natal Qunu, unde mergea regulat, plimbându-se prin împrejurimi, întâlnind localnicii și judecând disputele tribale. După ce a suferit un timp îndelungat de
Nelson Mandela () [Corola-website/Science/297865_a_299194]