14,968 matches
-
morale, a găsit un ecou profund în conștiința artistică a multor poeți moderni, printre care și Mihai Eminescu, admirator entuziast al marelui poet latin. Seninătății, echilibrului armonios din meditațiile horațiene îi corespunde o artă literară întemeiată pe simetrie, pe stăpânirea rațională a expresiei.
Quintus Horatius Flaccus () [Corola-website/Science/299749_a_301078]
-
Mării Negre, ei contribuie la răspândirea civilizației și la interferențele etno-culturale. „Inventatori ai politicii”, vechii greci creează sistemele de conducere - oligarhic și democratic -, promovează individualismul și drepturile civice și încearcă să edifice statul, cetatea-polis - ca exponent al intereselor cetățenilor -, pe baze raționale. Prin epoca elenistică, grecii au dat naștere celei dintâi civilizații de sinteză, de cuprindere „universală” din istorie. Grecia antică a inaugurat în istorie formulele superioare de organizare politică - practic, a „inventat” politica, reguli de drept referitoare explicit la proprietatea privată
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
pace ca ideal al oamenilor, precum și cele despre unitatea și unicitatea omenirii, străfulgerări ale minților luminate ce treceau dincolo de mentalitatea comună a separării umanității în greci și „barbari”. Fondată de Platon, "„Academia a avut ca primă funcție formarea pe bază rațională a oamenilor de stat de care avea nevoie cetatea (...). Ea a avut un imens succes, primind mulți tineri îndrăgostiți de știință și înțelepciune din toate colțurile lumii grecești și inspirând numeroase constituții «platoniciene». Ea va supraviețui 1000 de ani fondatorului
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
au orientat atunci spre misterele de origine orientală sau spre zeități precum Orfeu, Cybele, Sabazios, Dyonisios, în speranța atingerii unui prag superior al fericirii, prin inițiere sau într-o „viață de apoi”. Alții, însă, nu au încetat să caute răspunsuri raționale, străduindu-se să ajungă, prin abstractizarea gândirii, la principiile ce reglementau viața și moartea, existența Universului, destinul oamenilor. Pentru ei, știința, unită, pe atunci, cu filosofia, trebuia să suplinească religia oficială, acceptată doar ca un simplu exercițiu de ritual. Ionienii
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
Cos, Hippias din Efest puneau omul în centrul reflecției filosofice, în locul zeilor și al „principiilor fondatoare”. Sofist și, totodată, antisofist, Socrate s-a străduit să „predice” îndoiala creatoare, să condamne superstițiile, incultura, viciile concetățenilor, să fundamenteze o metodă de gândire (rațională) și o etică în spiritul ideii că fericirea oamenilor stă în virtutea luminată de rațiune. În secolul IV î.Hr., Platon, filosof de la care ne-au rămas importante lucrări (dialogurile "Phaidon", "Republica", "Legile" etc.), pornind de la metoda lui Socrate - al cărui elev
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
dialogurile "Phaidon", "Republica", "Legile" etc.), pornind de la metoda lui Socrate - al cărui elev a fost - a creat dialectica și a făcut sinteza între raționalism și spiritualismul lui Pitagora. În sistemul său "Ideile" erau o realitate absolută și imuabilă, inaccesibilă cunoașterii raționale. Opera politică ne înfățișează, la maturitatea târzie, un Platon dezamăgit de tentativele de înfăptuire a „statului ideal” (condus de filosofi), dar capabil să ne transmită mesajul că scopul statului este să asigure ordinea, dreptatea. Discipol al lui Platon, Aristotel ("Metafizica
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
la Constantinopol, Atena sau Ierusalem. Colegii iezuite înființate lângă Iași la Cotnari (1550) și la Cluj (1581) au fost dizolvate odată cu scăderea influenței catolice în Moldova și Transilvania. In universitatea medievală s-a încercat combinarea sistematică a modelului de gândire rațional al Greciei Antice (urmând pe Platon și Aristotel) cu teologia creștină. În final, această sinteză nu a avut succes. Ințelegerea în credința creștină este determinată de intelect (în sensul de intuiție personală, revelație), în contrast cu înțelegerea dată de rațiune (de exemplu
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
nici un sens conotativ. Treptat s-a specializat și a ajuns să desemneze o specie a genului fantastic. Cercetătoarea Ruth Levitas este cea care a stabilit pentru prima oară aceasta categorizare: Thomas Morus a descris o societate complet organizată pe baze raționale, descoperită de un explorator, Raphael Hythlodaeus. Utopia lui Morus se baza pe o Republică, unde toate proprietățile erau comune. Ea constituia o versiune perfecționată a Republicii, descrisă inițial de Platon în care existau numai părțile bune ale unei societăți, de
Utopie () [Corola-website/Science/299134_a_300463]
-
la fantastic. Tzvetan Todorov plasează la baza literaturii fantastice fenomenul îndoielii. După el, fantasticul se naște în momentul în care personajul, naratorul sau cititorul pune la îndoială realitatea evenimentului povestit. Imposibilitatea de a decide dacă evenimentul narat aparține lumii cunoscute, raționale și creditabile sau mai degrabă unei lumi în care domnesc forțe necunoscute și misterioase determină, potrivit acestui teoretician, apartenența la genul fantastic. H.-P. Lovecraft consideră că spaima și groaza suscitate de narațiune sunt pilonii genului. parcurgând aceste definiții, devine
Tipuri de romane () [Corola-website/Science/299179_a_300508]
-
pornește de la mai multe supoziții care trebuie îndeplinite pentru crearea unui preț de echilibru. Aceste supoziții nu se pot îndeplini strict, deoarece rar există preț de echilibru în realitate. Într-o piață perfectă, însemnând o piață cu mulți ofertanți mici, raționali, dar și cu consumatori, prețul pieței neputând să-i influențeze pe nici unul, se formează un preț de echilibru. Această supoziție este fundamentală teoriei prețului de echilibru, așa cum ea se predă în cursurile introductive de economie. În multe piețe reale această
Echilibrul pieței () [Corola-website/Science/299188_a_300517]
-
scolastică de organizare a discursului. Astfel, la Boethius apare pentru prima dată o discuție detaliată a problemei universaliilor, o încercare consecventă de a echilibra raportul dintre filozofia antică și doctrina creștină și, cu atât mai semnificativ, încercări de a argumenta rațional (spre deosebire Augustin, la care predomină alegoriile și analogiile) opțiunea pentru anumite adevăruri. Din punctul de vedere al metodei, Boethius pare a fi primul gânditor care își organizează discursul sub formă de "quaestiones", adică sub forma unor întrebări. Boethius s-
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
cărții I este un dialog de factură aproape platoniciană în care Filosofia obține un profil spiritual al interlocutorului printr-o serie de întrebări socratice, structurabile, împreună cu răspunsurile lor, într-un adevărat proiect de Summă. 1) „Dacă lumea este haotică sau rațională”, la care Boethius răspunde că lumea este guvernată rațional de către Dumnezeu. 2) „Cum conduce Dumnezeu lumea?” - Boethius ezită. Filosofia va detalia problema. 2a) „Dacă lumea are un început”, la care Boethius spune că da, începutul este Dumnezeu. 2b) „Dacă lumea
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
din nou. Filosofia va intra într-o sub-temă, cea a omului. 2bi) „Dacă-ți amintești că ești om”. Boethius confirmă, acceptând și termenul de „amintire”, ce trimite direct la strategia socratică a „moșirii” adevărului. 2bii) „Ce este omul?” - „Un animal rațional și muritor”, vine răspunsul doct al lui Boethius. 2biii) „Ce altceva este omul?” - întrebare la care Boethius se oprește, răspunzând, precum sclavul lui Menon: „nu-mi mai amintesc nimic”. În urma acestui schimb de replici, Filosofia spune că a identificat două
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Acest tip de enunțuri necesare în mod simplu reprezintă propoziții universale de tipul „Omul este un animal biped rațional”. O astfel de propoziție nu condiționează nici momentele, nici felul, nici circumstanțele în care un om alege să trăiască în mod rațional sau să meargă pe două picioare. Omul are putința de a acționa astfel dar poate alege să facă sau să nu facă acest lucru. Există nenumărate abateri (mai mult sau mai puțin voite) de la acest enunț: unii oameni aleg să
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Omul are putința de a acționa astfel dar poate alege să facă sau să nu facă acest lucru. Există nenumărate abateri (mai mult sau mai puțin voite) de la acest enunț: unii oameni aleg să trăiască irațional, alții își amână deciziile raționale etc., fără ca, prin aceasta, să existe o cauzare condițională din partea lui Dumnezeu. În acest sens, cunoașterea divină nu reprezintă decât o condiție de posibilitate pentru acțiunile umane, nu o cauzare: dacă omul alege să trăiască rațional, îi stă în putință
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
care cunoaște universalul, cuprinzând „specia care se găsește în indivizi”. d) inteligența, care, „depășind sfera universalității, tinde, prin pătrunderea ascuțită a spiritului, către tipul unic”. Ea este cea care dă definițiile generale și cunoaște expresia lor în sensibil, imaginativ și rațional fără a apela la aceste niveluri inferioare ale cunoașterii. Inteligența este specifică lui Dumnezeu și cunoaște tot ceea ce este specific nivelurilor cognitive inferioare fără a avea nevoie să apeleze la ele. Chiar dacă inteligența nu apelează la simțuri, ceea ce cunoaște ea
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
fost întotdeauna un termen folosit cu referire la cunoștințele umane despre cauze și efecte, și nu la cauzele și efectele însele. Unii critici ai determinismului afirmă că dacă oamenii nu sunt capabili de liber arbitru, nu poate exista nici o bază rațională pentru moralitate, prin urmare unele aspecte ale jurisprudenței și legislației penale și civile par să fie iraționale și nedrepte. Cum poate cineva să fie pedepsit(ă) pentru o faptă involuntară? Pentru a menține integritatea instituțiilor sociale care se bazează parțial
Determinism () [Corola-website/Science/299827_a_301156]
-
discipline de pregătire militară generală, discipline din științele fundamentale și științe aplicative. Astfel, în clasa preparatoare se predau următoarele materii: algebră superioară, geometrie analitică și în spațiu, calcul integral și diferențial, geometrie descriptivă, plane cotale și ordine de arhitectură, mecanică rațională, fizică generală, chimie generală, limba franceză, limba germană și scrimă. În următorii doi ani, programa prevedea următoarele cursuri: fortificații, construcții, topografie, științe aplicate, mecanică aplicată, artă militară, artilerie, drept internațional, limba franceză, limba germană, hipologie și scrimă. Educația și nivelul
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
omnium contra omnes"). Mai departe, afirma că oamenii semnau un contract social, renunțând astfel la drepturile absolute pentru anumite beneficii. Deși se pare că această cooperare socială și ierarhiile dominante au precedat societăților umane, modelul lui Hobbes ilustrează o explicație rațională pentru crearea societăților (politicilor). Privit din punctul de vedere sistemic politicul este un subsistem al sistemului social și conține următoarele părți componente: instituțiile, organizațiile politice și conștiința politică. Instituțiile politice sunt instituții prin intermediul cărora se exercită puterea.Prima instituție politică
Politică () [Corola-website/Science/299868_a_301197]
-
informații despre oportunități și restricții, și naturale și instituționale, asupra abilităților sale de a-și atinge scopuri dinainte hotărâte. Această concepție a fost formalizată în anumite modele ale stiințelor sociale și în mod particular în economie. "Homo oeconomicus" este considerat "rațional" în sensul că acea bunăstare, așa cum este definită de funcția de utilitate, este optimizată, date fiind oportunitățile observate. Aceasta înseamnă că individul caută să atingă scopuri foarte specifice și dinainte hotărâte, într-o mare măsură, cu costurile cele mai reduse
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
observate. Aceasta înseamnă că individul caută să atingă scopuri foarte specifice și dinainte hotărâte, într-o mare măsură, cu costurile cele mai reduse. Este de notat faptul că acest tip de "raționalitate" nu spune că scopurile actuale ale individului sunt "raționale" într-un sens etic, social sau uman mai mare, doar că el încearcă să le atingă la costul minim. Doar aplicațiile naive ale modelului "Homo oeconomicus" sunt de părere că acest individ ipotetic cunoaște ceea ce este cel mai bine pentru
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
general, aceste supoziții sunt făcute la cele mai bune aproximații. Termenul este adesea folosit derogativ în literatura academică, probabil cel mai comun caz este cel al sociologilor, mulți dintre aceștia tinzând să prefere explicațiile structurale în detrimentul explicațiilor bazate pe acțiunile raționale ale indivizilor. Folosirea formei latinești "Homo oeconomicus" este în mod cert stabilită de mult timp; Persky (1995) o atribuie lui Pareto (1906) însă notează că poate fi mai veche. Conform Dicționarului explicativ al limbii române, "Homo oeconomicus" este un om
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
Keynes, Herbert Simon, și mulți alții din Școala austriacă critică "Homo oeconomicus" ca actor în înțelegerea prognozei macroeconomice și economice. Ei pun accent pe nesiguranță și pe raționalitatea limitată în luarea de decizii economice, bazându-se mai degrabă pe omul rațional, pe deplin informat despre toate circumstanțele care influențează deciziile sale. Aceștia susțin că nu există cunoaștere perfectă, ceea ce înseamnă că toate activitățile economice implică risc. Studiile empirice ale lui Amos Tversky au pus la îndoială supoziția că investitorii sunt raționali
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
rațional, pe deplin informat despre toate circumstanțele care influențează deciziile sale. Aceștia susțin că nu există cunoaștere perfectă, ceea ce înseamnă că toate activitățile economice implică risc. Studiile empirice ale lui Amos Tversky au pus la îndoială supoziția că investitorii sunt raționali. În 1995, Tversky a demonstrat că tendința investitorilor de a transforma alegerile refractare la risc în câștiguri, iar alegerile de căutare a riscului în pierderi. Investitorii au părut foarte refractari la risc pentru mici pierderi, însă indiferenți pentru o mică
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
cel mai înalt nivel de evoluție de pe Pământ, primul pas, crearea celulelor, a introdus paradigma biologiei. Apariția ulterioară a ADN-ului a oferit o metodă digitală pentru a stoca rezultatele experimentelor evoluționare. Apoi, evoluția unei specii care a combinat gândirea rațională cu un membru opozabil a cauzat un salt paradigmatic fundamental de la biologie la tehnologie. Saltul paradigmatic pe cale de apariție este cel de la gândirea biologică la o gândire hibridă biologică și non-biologică. Acest hibrid va include procese inspirate din biologie rezultate
Legea întoarcerilor accelerate () [Corola-website/Science/299315_a_300644]