14,917 matches
-
chiar să vă cred, făcând viclean pe rușinatul. - Nu-i adevărat, coane Iancule, nu-i adevărat? Dar aseară cine stătea colo, în parcul de pe malul Ialpugului cu fetița aia-n alb și cine o strângea în brațe iar ea îl săruta de mama focului, noi sau matale? - Duceți-vă, măi copii, nu-s eu omul care să umble după trufandale. Glumă, neglumă, conu Iancu intra în joc discuția continuând cu apropouri, cu discreții nediscrete și tot felul de chestii care-i
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
băiatul meu a fost ajutat de niște învățători să revie la viață. În amintirea acelor oameni vă rog să primiți acest dar. și nu știu cum a pătruns ea în lacrima ochilor mei dar m-a prins în brațe și m-a sărutat pe tâmplă. Sufletul ei știa să citească mai bine ca oricare cărturar. Aici, în satul acesta cu oameni de mare calitate sufletească, ne-a găsit soțul. Mobilizat pe loc la școala din Câșlița nu mai primisem nici un semn de la ai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Vii de la doamna? - Ce doamnă? Cred că i-am pierdut pentru totdeauna. - Doamna n-are nimic. Am întâlnit-o la Slatina, la Inspectoratul școlar, așteptând ordin de numire. Cred că în viața vieților lui n-a fost Malîi atât de sărutat și îmbrățișat bărbătește. Am sărit din tren, am ajuns cum am ajuns la Slatina și după ce am dormit o noapte în holul hotelului, a doua zi la ora opt am primit deslegarea: Urși-Vâlvoi. Aici, puțin speriat de mulțimea crucilor viu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
trei, patru sute de metri, exact la cotitura de ieșire din pădure. În fața lui, ca-ntr-o închipuire, o femeie bătrână ca lumea, cu mult vinețiu în jurul surâsului încerca să se așeze în genunchi pentru a apropia mâna tatei să o sărute. Eram la Argea, sat din șatră de lingurari iar Maica Domnului trimisese domnului învățător amintirea primelor lecții și a primilor elevi. Învățător de 15 ani, elevă de 16. Erau împreună și vorbeau din ochi, din tăceri și cu un plus
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Tata, el și parcă altul, un sacerdot, îi oferă însemnul de rang și de vârstă - toiagul și coboară chinuit, bucată cu bucată. Atinge pământul cu un picior, cu celălalt și brusc se rupe așezându-se metanie în colbul drumului. - Te sărut, Basarabie regăsită. * și iată-mă, după ani de aplecare peste caiete scrise, fotografii, acte cu literele dezlânate, gata să dau tiparului această Carte a părinților. Tata vorbește în Cer cu fratele, Constantin sin Constantin, și trec săptămânile și nu știu ce să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
comunei, niște tineri s au urcat pe balcon într-o noapte. I-au pândit ore în șir pe cei doi conducători ai comunei. Tinerii se jurau cu mâna pe inimă că i-ar fi văzut într-un moment de tandrețe, sărutându se. Când, într-un târziu, i-au ajuns la urechi vorbele care circulau prin comună, primărița s-a mutat de la bloc într-o casă. Era vechea clădire a postului de miliție, vizavi de cea nouă. Această clădire aparținea primăriei. Primărița
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
dintre rafturi era un seif mic. A deschis seiful și a luat un dosar cu arc pe care l-a deschis. Dintr-un prosop de borangic a scos la vedere o icoană foarte veche pe care a mângâiat-o, a sărutat-o și apoi a pus-o repede înapoi, închizând dulapul în timp ce se uita spre ușă ca să nu intre cineva. Ai văzut, tovarășa Teodora? Aceasta este Stăpâna noastră! Să nu spui la nimeni ce ai văzut, mi-a mai spus și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
intrasem de prea multe ori în biserică, dar văzând toate lucrurile acelea sfinte, prin mine a trecut un fior. Profesorul a luat în mână Evanghelia, dar nu înainte de a verifica dacă ușa este încuiată și mi-a spus să o sărut și să o deschid. Cu mâna transpirată am deschis Evanghelia și am citit câteva rânduri. A sărutat și profesorul Evanghelia și apoi a pus-o la loc. Din spatele unei icoane cu Maica Domnului a luat o iconiță mică pe carton
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
un fior. Profesorul a luat în mână Evanghelia, dar nu înainte de a verifica dacă ușa este încuiată și mi-a spus să o sărut și să o deschid. Cu mâna transpirată am deschis Evanghelia și am citit câteva rânduri. A sărutat și profesorul Evanghelia și apoi a pus-o la loc. Din spatele unei icoane cu Maica Domnului a luat o iconiță mică pe carton cu chipul Mântuitorului și mi-a dat-o. Apoi, a închis fără zgomot ușa fișetului. Acum poți
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
gălăgioși biroul. Am recunoscut imediat, în persoana arhitectului, un fost coleg de liceu și, în distinsa lui soție, fiica învățătorului, tot o fostă colegă de liceu. Cu un buchet de flori în mână, domnul arhitect s-a aplecat să-mi sărute mâna slugarnic. În clipa aceea mi-am amintit despre întâlnirea de zece ani de la terminarea liceului care avuse loc acum câțiva ani. Pe vremea aceea încă mai lucram în fabrică. Acești distinși colegi au stat la masă lângă mine fără
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în față cu "El hombre" cu "omul". I-am fost prezentat și eu și soția, s-a înclinat, s-a uitat la soție, o minune de româncuță brunetă și cu ochi albaștri, elegantă și distinsă, i-a zâmbit și a sărutat-o pe obraz! Scenă a fost ulterior "picant" comentată de colegii de la alte ambasade, care ne-au felicitat, avansând în glumă ideea unei "fructuoase colaborări între Pinochet și România socialistă". Aveam nevoie și de astfel de momente de destindere, încordarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
tăiate sau împușcate și perioade îndelungate de spitalizare, cu cheltuieli suportate de către poporul român. Exclus! Mai precizez că m-am căsătorit din "amor", că aveam o soție adorabilă dacă și bătrânul "cotoi" Pinochet a venit "glonț" la ea și a sărutat-o..., cu care, în pofida acuzelor "cooperatorilor", voi sărbători anul acesta jumătate de veac de când "ne-am pus pirostriile"! Îmi pare rău, tovarăși, altceva mai aveți? Cultivând relații cu evreii de origine română stabiliți în Chile, Săvescu Alin ar fi căutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
intră în odaia sufragerie. Nețica, nevasta lui Petrică, aduce din bucătărie o tavă cu dulceață de trandafir, iar Petrică o cană mare din sticlă cu apă rece. După ce-au servit dulceața, Florin zice: Tanti Anicuță, bună dulceață mai faci! Sărut mâna! La București i-am dus dorul ca și la cea de cireșe amare! Parcă pelteaua de gutui nu-ți plăcea, zice Dan, lui Florin și începe să se depene amintiri și după ce s-au făcut prezentările și s-a
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
dar îmi pari cunoscut, nu-i fi mata frate-meu Costică?.. Și-l prinde de brațe, privindu-l stăruitor în ochi, iar omul o îmbrățișează cu lacrimi în ochi, privindu-și sora. Da, Mariță, eu sunt, vin din prizonierat! Se sărută... iar Marița iese din bătătură în șosea strigând cât putea:„A venit Costică din prizonerat!.. A venit din morți, veniți!...„ . și-și cheamă frații: Gheorghiță, Ioncule, hai... și vă vedeți cu fratele Costică!..„ De-ndată s-au strâns o grămadă
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
intră în odaia sufragerie. Nețica, nevasta lui Petrică, aduce din bucătărie o tavă cu dulceață de trandafir, iar Petrică o cană mare din sticlă cu apă rece. După ce-au servit dulceața, Florin zice: Tanti Anicuță, bună dulceață mai faci! Sărut mâna! La București i-am dus dorul ca și la cea de cireșe amare! Parcă pelteaua de gutui nu-ți plăcea, zice Dan, lui Florin și începe să se depene amintiri și după ce s-au făcut prezentările și s-a
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
dar îmi pari cunoscut, nu-i fi mata frate-meu Costică?.. Și-l prinde de brațe, privindu-l stăruitor în ochi, iar omul o îmbrățișează cu lacrimi în ochi, privindu-și sora. Da, Mariță, eu sunt, vin din prizonierat! Se sărută... iar Marița iese din bătătură în șosea strigând cât putea:„A venit Costică din prizonerat!.. A venit din morți, veniți!...„ . și-și cheamă frații: Gheorghiță, Ioncule, hai... și vă vedeți cu fratele Costică!..„ De-ndată s-au strâns o grămadă
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
spunând că el este cel căutat și, uitându-se lung la Vasile, cu ezitare, cu ochii împăienjeniți de băutură, s-a îndreptat către băiat: "tu ești Vasile, măi, ești Vasile...", rămânând, emoționat, cu mâna în mâna băiatului... Nu s-au sărutat, nu se sărută, între ei, la țărani, nici frații... A ascultat explicația noastră, liniștit și, se vedea bine, încurcat. Ceva părea că nu-i convine. Insistam să meargă să-și vadă Vasile mama. S-a tot foit, ceva nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
este cel căutat și, uitându-se lung la Vasile, cu ezitare, cu ochii împăienjeniți de băutură, s-a îndreptat către băiat: "tu ești Vasile, măi, ești Vasile...", rămânând, emoționat, cu mâna în mâna băiatului... Nu s-au sărutat, nu se sărută, între ei, la țărani, nici frații... A ascultat explicația noastră, liniștit și, se vedea bine, încurcat. Ceva părea că nu-i convine. Insistam să meargă să-și vadă Vasile mama. S-a tot foit, ceva nu era pe placul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
am umplut buzunarele cu astfel de scoici care, ascultate, spun povești tulburătoare celor care își pun mintea cu ele și le ascultă. Am vorbit despre alchimiști, despre "arta" focului... Noaptea, spune prietenul meu, vin aici studenții, cu mașinile, și se sărută". Și de la Repedea ne întoarcem târziu, oprindu-ne la motel, ca să privim luminile lașului, pâlpâind în aerul cald al nopții ca niște licurici. De-aș fi fost primar, aș fi așezat aici, pe un soclu măreț, de piatră, statuia lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Popa Cristea, apărut dintr-o dată, nechemat, și el și dascălul Pârvu, a binecuvântat perechea mirii erau neînchipuiți în frumusețe, că se făcea cald în jurul lor și se înmuiau și lumânările de atâta lumină caldă -, au schimbat inele de diamant, au sărutat mâna nașilor și s-au urcat în caleașcă. Atunci s-a împlinit minunea, când caleașca și caii cu harnașamentul de argint și vizitiii cu lampasuri de ghinărar s-au ridicat în văzul lumii la cer; încet, încet, ca un nor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bancă, Teodosie (care refuză să mă tutuiască, așa cum l-am rugat) îmi spune în șoaptă că, la plecarea domnișoarei G. din țară, el s-a prezentat cu un buchet de flori la Gara de Nord. "Cinci trandafiri", șoptește el... Și "m-a sărutat pe obraz, atunci. I-am dat și o scrisoare, la care mi-a răspuns și s-au mai repetat scrisorile"... Și aflu că s-a măritat, că a murit la naștere, că nu a rămas nimic în urma ei, decât amintirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fel era chiar așa. Tu ești Victor... Tu știi că eu sunt mama. "Mama ta", a insistat. Nu am putut răspunde. Nu era mama mea, nu eram Victor, nu eram nimic, mai puțin decât nimic... Dar bătrâna doamnă m-a sărutat pe tâmplă și m-a rugat să-mi deschei cămașa; mi-a ascultat inima... Îi simțeam urechea aspră. Bătrâna credea că-l regăsise pe Victor, care fusese de-o vârstă cu mine și avea un trecut oarecum asemănător cu al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la clopoțelul legat de uriașa poartă, ne întâmpina, majestuos, Părintele Vania ("He... he... ați venit, dar nu m-ați anunțat... azi nici nu avem de mâncare"); lua florile, murdărindu-le cu lutul de pe mâini, îmi întindea mâna să i-o sărut, mi se făcea greață, dar el mă sfătuia: "Să nu-mi mai aduci flori... n-am murit... cu florile este o batjocură, ne sărăcesc florile, nu mai avem grâu de când cu moda asta nelegiuită...; tu să înveți să fii cumpănit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pietrișul alb de altă dată Troienit sub al toamnei trist veștmânt, Iar în fund, lângă fântâna cea bogată Sălcii desfrunzite tânguiesc în vânt. M-am oprit la banca clipei neuitate Când ți-am spus: „Mi-ești dragă!” și ne-am sărutat Unde-s oare florile de poeți cântate? Chiar pe toate vremea le-o fi spulberat? Ofiliți sunt crinii, visuri ne-mplinite, Veștezi trandafirii dorurilor moarte, Galbeni ghioceii, nădejdi risipite, Ruginiți sunt macii patimei deșarte. Însă, dintre florile crescute-n grădină Chiar
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
rostul, la o iubire trădată care lasă regrete în urma despărțirii. Pentru frumusețea ei, redăm în continuare întregul conținut al poeziei: O unică garoafă mi-ai dat de despărțire Și eu ți-am dat-o iarăși cu buza s-o săruți. Zâmbind ceva perplexă, c-o tainică privire, Ai sărutat garoafa și ambii am stat muți. Venindu-ne în fire într-un târziu, crudelă, Oftând adânc promis-ai că nu mă vei uita. Trecând numai o lună, tu n-ai rămas
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]