19,447 matches
-
ca fiind obiectul științei estetice, înțelegând opera ca produs artistic. Obiectul are o însușire artistică ce este obținută cu ajutorul creativității: arta este făcută de și pentru om și "e mai mult sau mai puțin luată din ceea ce este sensibil pentru simțurile acestuia; ea are un scop în sine"1. Văzută astfel, ideea de artă devine o dialectică între conținut și formă, unde conținutul este exprimat prin intermediul formei: opera de artă este realizată prin intermediul acțiunii spiritului. Rolul principal al formei în cadrul artei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
precede obiectul de artă experimentat și care trebuie reliefat. Opera ca existență nu oferă timpul sau actului creației, mediul în care a luat naștere precum și circumstanțele în care a devenit existență. Odată adusă la existență, opera poate fi percepută prin intermediul simțurile prime ajungând la nivelul de obiect public. Anumite obiecte artistice, după aducerea în existență, pot suferi transformări la nivelul ontologic. Picturile sau sculpturile pot fi multiplicate prin copii identice cu originalul sau pot fi restaurate sau retușate. Entitatea pe care
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și este în esență creator de mitologie și, prin urmare, este baza activă a artei în general. În acest sens Kant vorbește despre joc ca "efect al părților vibrante asupra părților elastice al corpului uman și care poate fi evident simțului"39. Prin intermediul jocului se mențin toate mișcările corpului la nivelul armoniei. Mișcările îndeplinesc potențialul omului prin intermediul artei. Arta este un rezultat al mișcărilor pe care omul le face în spațiu și timp, iar jocul este mișcarea fără finalitate. Aceste "mișcări
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Kant să constituie relația imperativă dintre senzație și înțelegere 14. Iar pentru că senzația nu poate fi dobândită decât pe cale empirică, rolul experienței rămâne neclar. Se ridică următoarea întrebare: în cadrul operei de artă când are loc imaginația, experiența este aceea a simțului sau este experiența operei de artă? Coolingwood consideră că există două tipuri de existență care, deși lucrează asemănător, sunt total diferite: "experiența simțului și experiența atributelor operei de artă (culoarea, sunetul etc.)"15. Imaginația devine procesul de amplificare și de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
neclar. Se ridică următoarea întrebare: în cadrul operei de artă când are loc imaginația, experiența este aceea a simțului sau este experiența operei de artă? Coolingwood consideră că există două tipuri de existență care, deși lucrează asemănător, sunt total diferite: "experiența simțului și experiența atributelor operei de artă (culoarea, sunetul etc.)"15. Imaginația devine procesul de amplificare și de transformare a informațiilor dobândite prin intermediul experienței. Statutul ontologic al imaginației constă în modificarea sau hiperbolizarea conținutului real al experiențelor subiective în operele de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de semnul și de simbolul limbajului. Toate artele prevăd o diferență și o identitate conturată a formei prezenței prin care se produce percepția: în arta picturii și a sculpturii, diferența este dată de culoare și formă; în arta muzicală, de simțul auzului; în arta fotografică, de stimulii reali în contactul lor cu văzul; în arta dramatică diferența constă în actul performării etc. În cadrul percepției, obiectele de artă sunt fenomene expresive unde conținutul suferă o modificare: ceea ce este perceput ca prezent este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
obiect. Plecând de aici, observăm că apariția presupune o structură interioară proprie ontologiei obiectului. Structura apariției ține de modul de percepție a obiectului în cauză. Pentru a fi o apariție, obiectul trebuie să fie sesizat; sesizarea are loc fie prin intermediul simțurilor, fie prin experiența estetică care implică sentimentul de plăcere. Fenomenalitatea obiectului de artă este, astfel, dovedită imediat, în timp ce valoarea experienței estetice necesită o explicație. Apariția obiectului de artă duce la posibilitatea experienței estetice ce are loc cu ajutorul actului intuirii. Întregul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ontice ale realității. Obiectul estetic nu poate exista decât prin contactul cu realul și poate depăși realul doar plecând din el. Clasificarea straturilor ontice de Hartmann în straturi ontice superioare și straturi ontice inferioare este cauzată de relația lor cu simțurile deoarece numai prin intermediul simțului putem fi conștienți de opera de artă. În această situație, estetica ar trebui să ofere anumite explicații ale altor termeni, specifici obiectului estetic, ca frumosul, sublimul, contemplația sau geniul. În timp ce, în obiectul artistic, ontologia este preocupată
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
estetic nu poate exista decât prin contactul cu realul și poate depăși realul doar plecând din el. Clasificarea straturilor ontice de Hartmann în straturi ontice superioare și straturi ontice inferioare este cauzată de relația lor cu simțurile deoarece numai prin intermediul simțului putem fi conștienți de opera de artă. În această situație, estetica ar trebui să ofere anumite explicații ale altor termeni, specifici obiectului estetic, ca frumosul, sublimul, contemplația sau geniul. În timp ce, în obiectul artistic, ontologia este preocupată doar cu structura epistemologică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ci și un obiect. Opera se sprijină în permanență pe o entitate din lumea experienței pe care este modelată. O astfel de entitate este un întreg spațio-temporal și are caracteristici estetice și artistice ce sunt percepute de diferite organe de simț. Prin urmare, un obiect de artă ca obiect fizic are o natură sensibilă deschisă simțurilor și o structură interioară ce-l transformă într-o operă de artă specifică. În cazul operei de artă, termenul de "literatură" desemnează orice formă scrisă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pe care este modelată. O astfel de entitate este un întreg spațio-temporal și are caracteristici estetice și artistice ce sunt percepute de diferite organe de simț. Prin urmare, un obiect de artă ca obiect fizic are o natură sensibilă deschisă simțurilor și o structură interioară ce-l transformă într-o operă de artă specifică. În cazul operei de artă, termenul de "literatură" desemnează orice formă scrisă cu anumite calități specifice. Totodată, literatura prezintă diferențe lingvistice și compoziționale ce duc la apariția
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
categorii, entitățile obiectului și entitățile de înțeles. În cadrul literaturii aveam un obiect individual cu anumite proprietăți și relații a cărui existență presupune evenimentul. Opera, ca obiect aparține spațiului referenților obișnuiți. Înțeleasă ca purtătoare de entități de înțeles, opera se adresează simțurilor fiind definită de structuri de înțeles care se supun judecății subiective. Prin intermediul unităților de înțeles opera literară se clasifică în idei și imagini (Vorstellungen) și ca act al gândirii (noema 7). Conținutul operei literare este actualizat printr-un act conștient
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
devină conștient de însușirile personajului. Selecția și înțelegerea însușirilor se face prin intermediul judecății de gust. De aceea, chiar dacă experiența unui simbol (nou creat) este una subiectivă, el ridică pretenții universale, întrucât este un rezultat al judecății ce se bazează pe simțul comun, și implicit necesită universalitate. Creația operei literare, atât în formă scrisă, cât și în formă orală, implică compoziția lor interioară. Urmând tehnica compoziției, orice operă literară este predispusă la a fi copiată, se instaurează raportul ontologic dintre opera orginală
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
universului intertextual, în timp ce conținutul lor se concentrează asupra unei noi construcții și duce la o nouă dimensiune metaficțională a textului narativ. Realitatea textului narativ oferă subiectului o nouă realitate care are efectul de a destabiliza și de a marginaliza realitățile simțului comun și istoria colectivă: neliniștile personale, visele, experiențele magice și fantastice descriu romanul secolului trecut. Figurile de stil duc la dimensionarea realității în compartimente incompatibile cu realitatea. Experiențele personale și izolate sunt transformate prin imagini și metafore, în realități romanești
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca tip de acțiune. Ce se află în acțiune sunt forma și compoziția artei vizuale, nu și materia sa. Arta vizuală văzută ca obiect cu dublă existență supusă acțiunii necesită anumite clarificări. Suntem conștienți de existența unui obiect real prin simțul tactil, miros sau văz și putem să-i determinăm tipul de natura solidă sau lichidă. Un astfel de obiect poate avea anumite calități artistice, înțelese ca determinări ontologice ducând la înțelegerea existenței sale artistice. În cazul fotografiei, putem vorbi de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
interpretarea. Ca obiect independent și autosuficient, natura sa reală nu trebuie interpretată în sensul obiectelor naturale, ci ca obiect existent, constituit din materii diferite. La nivelul pre-ontologic al operei de artă, obiectul real este obiectul existent ce poate fi supus simțurilor, având o compoziție diferită în funcție de arta pe care o determină. Natura sa ideală reprezintă o realitate proprie artei, în care opera de artă se prezintă ca obiect ideal independent și autosuficient. Natura ideală a operei de artă este percepută și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
se poate observa în Compoziție suprematistă de Kazimir Malevici, ce redă perfecțiunea obiectivă și tehnică, fiind determinată de o frumusește artistică de tip academic. Spațiul suprematist are ca scop descoperirea sentimentelor pure prin actul obiectelor geometrice și a culorii asupra simțurilor. 3. Compoziția artei fotografice și determinarea valorilor artistice Cel mai bun exemplu al relației dintre artă și obiectul său este redat de fotografie. Obiectul real se află în starea de relație prin intermediul reprezentării. Relația dintre opera fotografică și obiectul său
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
vorbi de Hamlet de Shakespeare ca fiind aceeași operă de artă, în cadrul lecturii sau a spectacolului. Prin intermediul jocului, arta suportă modificări atât la nivelul formei și al compoziției, cât și la nivelul expresivității sau al reprezentării. Modificările sunt corelate cu simțurile subiectului și sunt percepute și completate, fie cu ajutorul imaginației, fie cu ajutorul tehnicii moderne prin care natura obiectului de artă este schimbată pentru a reda starea compoziției operei (cazul desenelor lui Pieter Bruegel cel Bătrân de la muzeul Albertina). De aceea, jocul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o extindere a ideii de artă ar fi mult mai privilegiată chiar dacă ar încorpora noi dimensiuni ale artei. Morris Weitz, "Aestheticus-What?, and Wherefore?", în Journal of Aesthetics and Art Criticism, 2007: 65, pp. 147-162. 13 Potrivit lui Goethe ceea ce percepem prin intermediul simțurilor (văzul) devine caracteristic unei naturi date. În cazul de față, ceea ce percepem prin intermediul contemplației unui obiect de artă sunt caracteristicile unei naturi speciale - ale artei. J. W. von Goethe, Theory of colours, traducere de Charles Lock Eastlake, introducere de Deane
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
un mediu propice pentru studiu. 2. Promovarea educației fizice și a sportului prezintă numeroase valențe formative, deoarece, pe lângă faptul că fortifică sănătatea fizică, ea ar putea dezvolta la copii și la adolescenți unele trăsături pozitive de caracter, ca onestitatea, corectitudinea, simțul responsabilității individuale și colective, solidaritatea etc. și, prin toate acestea, i-ar putea pregăti pe cei educați pentru integrarea într-o societate bazată pe competiție și concurență. De aceea, ar fi de dorit ca educația prin sport să înceapă încă
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina - Mihaela Tataru, Mirela- Mihaela Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93075]
-
să-i arate că sunt gata să facă niște schimbări pentru ca lucrurile să intre în normal; - realist - să nu-i ceară copilului mai mult decât poate să dea, având în vedere vârsta lui, puterea lui de înțelegere;capabil să zâmbească - simțul umorului îi poate ajuta să iasă dintr-o situație dificilă; un zâmbet îl poate apropia chiar și într-un moment de criză; - capabil să coopereze - creșterea unui copil este un efort de echipă; părinții să nu uite că medicul pediatru
ARTA DE A FI PĂRINTE by Camelia Acatrinei () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93076]
-
evitarea conflictelor, ar putea deveni un punct de referință pentru viitor, consolidând totodată și relația părinte - copil. A învăța să fii Educația, conform principiului său fundamental, trebuie să contribuie la dezvoltarea multilaterală a fiecărui individ - minte și trup, inteligență, sensibilitate, simț estetic, asumarea responsabilității și adoptare unor valori spirituale. Tuturor indivizilor trebuie să li se ofere posibilitatea să-și dezvolte o gândire critică independentă și să-și contureze propriile criterii de judecată, astfel încât să poată decide singuri ce atitudine să adopte
ARTA DE A FI PĂRINTE by Magda Paşca () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93079]
-
a stabilității articulațiilor care participa in joc; - Folosirea circuitelor si circuitelor cu intervale pentru dezvoltarea forței si a cuplurilor F+V si V+R; - Alternarea execuțiilor lente cu cele efectuate in mare viteza cu desfășurarea pe tot terenul pentru formarea simțului tactic de variație de ritm (individual si colectiv); - Se va insista pe dezvoltarea îndemânării prin repetări de structuri tehnico-tactice in condiții din ce in ce mai complexe. Echipa reprezentativă de baschet a școlii: statut, obiective, activități specifice 3.1. Rolul și obiectivele generale ale
Repere structurale în conceperea echipei reprezentative de baschet by Ciocan Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/91616_a_92851]
-
pe sprijinul ș i forța de susținere a . picioarelor, precum ș i pe sprijinul celuilalt braț. 5. Factorii psihologici (concentrarea, atenția și rela xarea). In timpul acțiunii de aruncare la poartă, jucătorul se va concentra si va executa lovitura cu simț de răspundere. In timpul execuției aruncării se va evita încordarea, adoptarea unei atitudini rigide, în special la nivelul articulațiilor brațului. Aruncarea se va face repede, puternic și cu calm. 6. Starea emoțională. Sunt jocuri în care victoria sau înfrângerea depinde
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
și, în special, când folosesc pase transversale, portarul se va deplasa în așa fel, încât să acopere poarta cât mai eficace. Alegerea oportună a celui mai bun loc în poartă poate suplini eventuale lipsuri în pregătirea tehnică. Portarul cu un simț de joc dezvoltat se mișcă în poartă neobservat, și de multe ori atacanții adverși îi trimit mingea direct în brațe. Plasamentul bine efectuat permite realizarea unui randament maxim de joc, cu cheltuială minimă de energie. În afara apărării aruncărilor de pedeapsă
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]