14,689 matches
-
a psihicului uman, la fel de prezentă în comportamentul și activitatea noastră cotidiană ca și cogniția. Nu întâmplător, analiza psihologică s-a învârtit întotdeauna în jurul relației rațiune-emoție, cu exagerările cunoscute - în direcția supraestimării rațiunii și subestimării afectivității sau în direcția supraestimării rolului trăirilor emoționale și subestimării rolului rațiunii. În mod firesc, opozițiile exclusiviste și absolutizările unilaterale nu pot conduce decât la soluții eronate. Realitatea psihologică a omului este de așa natură că nici una din cele două componente ale ei nu poate fi eliminată
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
al omului ar fi acela în care ambele componente să atingă niveluri de dezvoltare cât mai înalte și să se echilibreze reciproc: câtă gândire, atâta și sentiment, cât sentiment atâta și gândire. Filogenetic și ontogenetic, proprietatea și disponibilitatea vibrării și trăirii emoționale preced disponibilitatea și capacitatea nu numai a gândirii, ci și a percepției. La subiectul adult, pragul răspunsului emoțional la un stimul vizual sau auditiv este mai scăzut decât al percepției, astfel că se poate trage concluzia generală că răspunsul
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
se poate trage concluzia generală că răspunsul primordial al nostru la stimulările din afară este unul emoțional. Activarea emoțională nespecifică pregătește și mediază activarea perceptiv-cognitivă specifică. Pe măsura diferențierii și identificării stimulului, reacția emoțională primară, nespecifică, va fi înlocuită cu trăirea emoțională specifică, adecvată naturii și semnificației stimulului. Reacția primară intră în componența reflexului necondiționat de orientare, iar cea de-a doua intră în componența actului cognitiv propriu-zis. De aici decurge dubla condiționare și dublul rol al sferei afective. O primă
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
avea și cele două roluri: unul de alertă-activare energetică, prin care se accelerează procesul percepției sau interpretării, altul de selectare și potențare a atitudinii și comportamentului în raport cu stimulul. Și într-un caz și într-altul, la baza producerii reacției și trăirii emoționale stă interacțiunea dintre subiect și situație. Semnificația care acționează ca factor determinativ în apariția emoției rezultă din raportarea proprietăților obiective ale stimulului la așteptările și stările de motivație ale subiectului. În lumina celor de mai sus, putem defini afectivitatea
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
ca factor determinativ în apariția emoției rezultă din raportarea proprietăților obiective ale stimulului la așteptările și stările de motivație ale subiectului. În lumina celor de mai sus, putem defini afectivitatea ca fiind ansamblul proceselor psihice care reflectă, sub forma unor trăiri subiective specifice, raportul de concordanță, respectiv, discordanță, dintre dinamica evenimentelor interne (stările proprii de necesitate, motivație) și dinamica evenimentelor externe (stimulii, situațiile obiective și proprietățile lor). Procesele afective, indiferent de forma în care se structurează, pun în evidență câteva trăsături
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
externe (stimulii, situațiile obiective și proprietățile lor). Procesele afective, indiferent de forma în care se structurează, pun în evidență câteva trăsături comune, și anume: polaritatea, intensitatea, durata, convertibilitatea și ambivalența. a reflectă relațiile dintre subiect și obiect sub formă de trăiri afective. Afectivitatea reflectă raportul de concordanță sau discordanță dintre dinamica stărilor interne de necesitate și dinamica evenimentelor, a situațiilor obiective externe. Între stimulii interni și realitatea înconjurătoare au loc confruntări și ciocniri ale căror efecte sunt tocmai procesele afective. Aprobarea
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
și comportamentală. Ea este tensiunea întregului organism cu efecte de atracție sau respingere, căutare sau evitare. Procesele afective constituie armonizarea sau conflictul individului cu lumea sau cu sine. Afectivitatea reprezintă reflectarea lumii în subiect și vibrația subiectului în lumea sa. Trăirile afective constituie deci produsul afectivității, ele sunt concomitent stare și acțiune, concentrate intern, dar și șuvoi neîntrerupt de manifestări exterioare. Trăirile afective pot fi: trăiri afective primare, care au un caracter spontan, fiind mai apropiate de instinct, mai slab conștientizate
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
conflictul individului cu lumea sau cu sine. Afectivitatea reprezintă reflectarea lumii în subiect și vibrația subiectului în lumea sa. Trăirile afective constituie deci produsul afectivității, ele sunt concomitent stare și acțiune, concentrate intern, dar și șuvoi neîntrerupt de manifestări exterioare. Trăirile afective pot fi: trăiri afective primare, care au un caracter spontan, fiind mai apropiate de instinct, mai slab conștientizate și raționalizate, (tonul afectiv al proceselor cognitive, trăirile afective de proveniență organică și afectele); complexe (emoțiile curente, emoțiile superioare, dispozițiile afective
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
sau cu sine. Afectivitatea reprezintă reflectarea lumii în subiect și vibrația subiectului în lumea sa. Trăirile afective constituie deci produsul afectivității, ele sunt concomitent stare și acțiune, concentrate intern, dar și șuvoi neîntrerupt de manifestări exterioare. Trăirile afective pot fi: trăiri afective primare, care au un caracter spontan, fiind mai apropiate de instinct, mai slab conștientizate și raționalizate, (tonul afectiv al proceselor cognitive, trăirile afective de proveniență organică și afectele); complexe (emoțiile curente, emoțiile superioare, dispozițiile afective) și superioare, (sentimentele și
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
concomitent stare și acțiune, concentrate intern, dar și șuvoi neîntrerupt de manifestări exterioare. Trăirile afective pot fi: trăiri afective primare, care au un caracter spontan, fiind mai apropiate de instinct, mai slab conștientizate și raționalizate, (tonul afectiv al proceselor cognitive, trăirile afective de proveniență organică și afectele); complexe (emoțiile curente, emoțiile superioare, dispozițiile afective) și superioare, (sentimentele și pasiunile).
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
formare-selectare pe trepte de formare. Indiferent dacă aceste tehnici sunt dezvoltate recent sau au fost dezvoltate în antichitate există o linie recunoscută sau nu de continuitate a acestor tipuri. Ritualurile inițiatice ce se bazează pe cultivarea „flow-ului”, a inspirației, a trăirii și a creativității, pot fi regăsite de-a lungul timpului pe toate zonele geografice și sunt specifice multor religii sau rețele profesionale. Pot fi găsite inclusiv la triburile primitive ca ritualuri de inițiere în viața adulților, în ritualuri divinatorii sau
Concepte despre supradotare () [Corola-website/Science/308595_a_309924]
-
Trăsături caracteristice ale inteligenței au fost identificate în: inteligența critică, în inteligența laterală, în capacitatea de copiere și adecvare la noi situații a unor paterne comportamentale, în capacitatea de a induce comportamente în mediul social, în capacitatea de a exprima trăiri care pot induce altora aceleași trăiri sau asemănătoare, în capacitatea de a estima global dinamica și complexitatea unui fenomen și în multe alte direcții. <br> Au fost elaborate diverse teorii care au avut ambiția de a structura inteligența în modele
Concepte despre supradotare () [Corola-website/Science/308595_a_309924]
-
identificate în: inteligența critică, în inteligența laterală, în capacitatea de copiere și adecvare la noi situații a unor paterne comportamentale, în capacitatea de a induce comportamente în mediul social, în capacitatea de a exprima trăiri care pot induce altora aceleași trăiri sau asemănătoare, în capacitatea de a estima global dinamica și complexitatea unui fenomen și în multe alte direcții. <br> Au fost elaborate diverse teorii care au avut ambiția de a structura inteligența în modele multidimensionale, de la Guilford care a elaborat
Concepte despre supradotare () [Corola-website/Science/308595_a_309924]
-
mute în Mexic atunci cand exilați cubanezi nu erau de acord cu reportajele sale, iar CIA îl critica și amenință. În 1967 a publicat cea mai cunoscută opera a sa: "Cien años de soledad" ("]n veac de singurătate"), istorie care povestește trăirile familiei Buendía în imaginarul sat Macondo. Opera este considerată ca aparținând realismului magic. în 1969 se instalează în Barcelona (Spania) unde trăiește mai mulți ani stabilind legături cu numeroși intelectuali. Din 1975 locuiește în Mexic, Cartagena de indias, Havana și
Gabriel García Márquez () [Corola-website/Science/308615_a_309944]
-
în Cuba; de asemenea a participat la negocierile de pace dintre Andrés Pastrana și "Forțele Armate Revoluționare din Columbia", care au eșuat. În 1999 i se descoperă "cancer limfatic". Această boală l-a făcut pe García Márquez să iși publice trăirile sale. În 2000 starea să a fost declarată incorect de către ziarul peruan "La Republică" ca fiind "agonizanta". În iulie 2012 fratele scriitorului a anunțat că acesta suferă de demență senila și că a încetat să mai scrie.
Gabriel García Márquez () [Corola-website/Science/308615_a_309944]
-
ar fi imposibilă. Întrega știință dar și arta implică diferite feluri de abstractizări. Să luăm cuvântul sentiment. Oricât ar părea de ciudat 'sentiment' este un sens abstract, nici um om nu are un sentiment, are numai un anume fel de trăire atractivă sau repulsiva în raport cu o parte a ambientului sau cu un semen al său. La o analiză atentă am putea spune că fiecare cuvânt din vocabular 'este abstract', pentru că el inglobeaza-semnifica o multime unitară de invarianți modali, sociali sau reali
Abstracție () [Corola-website/Science/308666_a_309995]
-
răspândirea poemelor ei, grupate de exegeții elenistici în 9 cărți. Mele (adică Cântecele) compuse de Sapho, grupate de filologii alexandrini după criterii metrice, erau în majoritatea lor monodii. Cele mai izbutite poeme rămân acelea în care sunt notate propriile ei trăiri. Evident, Sappho avea un model ilustru în poemele lui Arhiloh din Paros, dar puterea de expresie în creația ei, o îmbinare unică de simplitate și forță, este remarcabilă. Ca și Arhiloh urmând tradiția poetică urmată de Terpandru, Sappho acordă o
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
de succesiune, devenind Elisabeta I a Castiliei. Jorge Manrique a fost mai degrabă un militar decât un scriitor, fiind totuși considerat un reprezentant al Prerenașterii. Mulțumită lui, limba spaniolă iese din cadrul strict al Curții și al mănăstirilor, pentru a descrie trăirile unui autor cult, pus în fața unui eveniment important din viața sa. Autorul reușește să cuprindă într-o singură carte emoțiile ce au definit scurta sa existență. Opera poetică a lui Jorge Manrique se rezumă la 40 de creații. Sunt clasificate
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
deși pe lângă versul liber mai folosește și octosilabul, endecasilabul și versul alexandrin. „"Divanul de Tamarit"” (1940) este un volum de poezii care recreează o atmosferă orientală, inpirându-se dintr-o antologie de poezie arabico-andaluză. Tema principală este dragostea care duce la trăirea unor experiențe frustrante și amare; limbajul folosit este foarte apropiat de cel din „"Poeta en Nueva York"”. „"Llanto por la muerte de Ignacio Sánchez Mejías"” (1935) este o elegie încărcată de durere și emoție, ce reprezintă un omenagu adus toreadorului
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
a romanului, folosindu-se de experiența povestirilor publicate anterior, conturează un personaj colectiv, caracterizat de un limbaj sugubăț, în cea de-a doua, când se apleacă mai mult asupra gândurilor pe care le au eroii săi, observându-le reacțiile și trăirile în diferite situații, reușește să scoată la iveală pagini solide, capabile să susțină o arhitectură interesantă, durabilă. Scriitorul a decupat o bucată de lume și ne-o arată pe toate fețele, o pune să-și facă singură cronica din față
Eugen Mihăescu (scriitor) () [Corola-website/Science/308152_a_309481]
-
la Iași în 1888. În 1891 a plecat în primul turneu la Viena al trupei Teatrului Național din București, jucând Hamlet și Romeo și Julieta pe scena Karltheater-ului. Originalitatea interpretării lui Manolescu, ajutată de un fizic avantajos , se datora îmbinării trăirii interioare cu expresia și vorbirea scenică, studiului profund și scrupulos al textului. Manolescu a realizat o interpretare expresivă, sobră, convingătoare în rolurile variate din repertoriul clasic național și universal, dintre care: Despot, Ovidiu din piesele lui Vasile Alecsandri, Răzvan din
Grigore Manolescu () [Corola-website/Science/307577_a_308906]
-
și care culege în ea chipul limpede al persoanei, operei și vieții Părintelui Dumitru Stăniloae”. O modalitate de valorizare a operei lui Dumitru Stăniloae practicată de Sandu Frunză este alcătuirea a doua antologii de texte repezentative: "Iubirea creștină" (1993) și "Trăirea lui Dumnezeu în ortodoxie" (1993). În postfața la cea de a doua ediție, Ioan Chirilă scria: ” Întâlnirea cu această selecție de texte din opera părintelui Stăniloae oferă posibilitatea înțelegerii unui adevăr cardinal: descolasticizarea, duplicitarul, teoretizarea sterilă, fariseismul nu pot fi
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
ortodoxie" (1993). În postfața la cea de a doua ediție, Ioan Chirilă scria: ” Întâlnirea cu această selecție de texte din opera părintelui Stăniloae oferă posibilitatea înțelegerii unui adevăr cardinal: descolasticizarea, duplicitarul, teoretizarea sterilă, fariseismul nu pot fi înlăturate decât prin trăire, prin experiența lui Dumnezeu din viața noastră”. O contribuție importantă adusă de Sandu Frunză se manifestă în domeniul analizei raporturilor dintre religie și politică, dintre religie și ideologie. Cercetările sale privind fundamentalismul religios au început încă din anul 2000 și
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
unui spirit direct angajat în a actualității dinamică, până la acțiunea sistematic dirijată spre redescoperirea și revalorificarea unor nivele ignorate sau mai puțin frecventate ale străvechilor tradiții naționale», deseori cu un «„reportaj liric“ tentat de „transcripția“ concretului imediat, obsedat de autenticitatea trăirii evenimentului semnificativ și stilizare livrescă a atitudinilor, mitică proiecție a cotidianului și libertate demitizantă în preluarea unor motive lirice consacrate, disciplină epică a discursului și desfășurare imprevizibilă a verbului incantatoriu, ori purtător al unor disponibilități ludice», cu «elemente ce coexistă
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]
-
deplină de exprimare pe care i-o dă ea interpretei, favorizează cu atât mai mult împlinirea artei sale în plan emoțional, forța comunicării prin care Mioara Velicu reușește să dezvăluie un tip de sensibilitate cu totul aparte, atingând toate extremele trăirilor sufletești, de la expresiv sau nostalgic și până la exuberant, găsind inflexiuni vocale potrivite atât pentru cântecul de înstrăinare cât și pentru debordanta strigătură de joc, ori pentru versul plin de umor al cântecului de lume și petrecere. Interviuri
Mioara Velicu () [Corola-website/Science/306503_a_307832]