14,684 matches
-
experimentat o stare trecătoare de tip schizofrenic poate să simuleze în sine starea de schizofrenie? Un om care nu a cunoscut teama irațională și paralizantă în fața necunoscutului nu poate înțelege o stare de spirit religioasă. Este drept că elemente de trăiri foarte diverse avem în mod natural, putând înțelege și amplificările lor externe. De asemenea, există largi posibilități de cultivare a capacității de înțelegere, de simulare în noi a variate experiențe, dar există și limite de principiu. În fapt, filosofii care
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Poetul pragului de veac, vetust, dispare, repede uitat, în schimb, în valul marelui lirism adus de anii interbelici. În Zale roșii (1919), grupase versuri așa-zis „eroice”; o ultimă plachetă, anodină, Aripi albe (1932), pretinde să exprime, în serbede pastișe, trăiri subtile și extaze mistice. Sub nume propriu ori sub varii, fanteziste semnături-inițiale, prescurtări, multe ca variante la Cridim, sau Keops (Cheops), Kapa, Kapa-Ro, Aferim, Moș Cuminte, Lacrima Christi, Palma Christi, Stan Bostan, Virus, Critic etc., D., poligraf școlit și gazetar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
se întrevede în „cântecele” din O primăvară, nu însă în expresia, mai curând stângace, a sentimentului erotic, nici în viziunea idilizată a naturii (câteva accente mai firesc duioase se întrevăd în Codrul, Un mosafir, Mă cheamă), ci în recuperarea unor trăiri ale copilăriei și adolescenței (În clas, Aleargă trenul, Străbunica). Textul Siretului, care deschide volumul de „nuvele” Mărturisiri, cuprinde o efuziune ce ia curând înfățișarea unui pur exercițiu de retorică. Cu inflexiuni lirice sunt și Din scrisorile unei prietene, Revedere, Mihăiță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
formează mai greu relații active. De pildă, C. Flora și colaboratorii săi (1992) arată: „Membrii comunităților rurale au tendința să se vadă unii pe ceilalți fără a lua În considerare rolul lor În comunitate datorită vizibilității reciproce relativ ridicate și trăirii experienței contactului aproape permanent cu ceilalți membri ai comunității”. Același lucru este valabil și În comunitățile urbane mai mici, În instituțiile și organizațiile de dimensiuni reduse, În orașele cu populație puțin numeroasă sau În orice comunitate care reprezintă o combinație
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
avea loc la nivel instituțional - implicând toate familiile, copiii, educatorii și comunitatea - sau la nivel individual - implicând un profesor, un părinte, un copil, un partener din comunitate sau un grup restrâns. De structura internă aparțin factori cum ar fi: credințe, trăiri, experiențe ale familiilor, școlilor și comunităților, dar și ale elevilor. Acești factori influențează calitatea și cantitatea activităților comune dintre școli, familii și comunități. Structura internă a modelului determină unde și cum interacțiunile se produc În și prin școală, familie și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
comprehensiv, pentru trecerea de la raportul „eu” (cercetătorul)/„el” (obiectul standardizat al cunoașterii, redus de cele mai multe ori la o unitate statistică) la raportul „eu”/„tu”. În cea de-a doua abordare, obiectul cunoașterii sociale este un agent uman personalizat, cu spiritualitate, trăiri, experiențe. Dezideratul este vechi, vine În sociologie pe line weberiană. Problema este cum poate fi realizat În practica de cercetare. Soluția standard este cea de interacțiune de durată, de locuire În comunitatea supusă observării. În condițiile În care acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fixate În timp, sub forma unor cutume ce scapă neavizatului. Nestiind uzanțele, observatorul se expune, devine element străin. El nu poate Înțelege, de pildă, de ce vânătorii - actori Într-un spectacol la care participă gonaci, câini, public - Își maschează emoțiile, motivațiile, trăirile. Vânătoarea cu gonaci este un subiect care trezește controverse și emoții, nu numai În Franța, ci și În Anglia. Au loc, În ultimul timp, numeroase dezbateri publice, interpelări parlamentare, Încercări de a pune În afara legii acest vechi obicei. Ce anume
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
drept Străinul de urmat. Laicitatea, în care Dumnezeu are o nemaiîntîlnită discreție, ne oferă reflexul, inversat ca orice reflex, al îndepărtatului divin, de dincolo de chip. Ea îl pune pe omul religios într-o singurătate riscantă, desigur, dar și stimulatoare pentru trăirea religiei pe dimensiunea verticalei ei absolute. într-un sens mai larg, laicitatea ne poate ajuta să recuperăm conștiința legii de analogie inversă potrivit căreia lucrează simbolul. La tot pasul, ea ilustrează principiul potrivit căruia ceea ce este esențial, înalt, consistent în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
masiv. Se știe ce reticențe exprimă literatura creștină a pustiei față de sentimentalism și imaginație, ce tehnici recomandă ea pentru a le ține în frîu, pentru a le supune duhului sau intelectului. Se știe ce religiozitate kitsch poate rezulta atunci cînd trăirea spirituală e acaparată de ortopraxie, de afectivitate și voluntarism. Berdiaev a fulminat împotriva religiei adaptate la categoriile mundane, care blochează credința în zonele joase ale omului, sub masivitatea acestei lumi, fără ieșire către libertatea transcendentă. Marele Inchizitor al lui Dostoievski
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
unui mare poet. Bunăoară, textul intitulat Cu Nichita despre Nichita e într-adevăr un poem „ca de Nichita” despre Nichita. Se poate spune că scrierile autorului se articulează ca un lung poem, prin care el se străduiește să-și împărtășească trăirile afectiv-intelectuale și reflecțiile în marginea existentului. Cu șansa de a fi ascultat. Fiindcă, fără a fi un mare reformator în literatură, în știință sau în reflecția moral-filosofică, M. este un bun difuzor, un excelent tălmaci, raportor, comentator, raisonneur și rezonator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
anxietății Așa după cum putem constata, modelul wolpian se înscrie direct în continuarea modelului lui Pavlov. Anxietatea, care este pentru Wolpe elementul central al concepției sale teoretice asupra psihopatologiei, este concepută ca un răspuns învățat (după modelul lui Pavlov) în care trăirea emoțională n-ar putea fi disociată de reacția somatică, deoarece gândirea, la fel ca și celelalte comportamente, se supune acelorași legi „mecaniciste”. Deci, anxietatea este definită ca „modalitatea de răspuns neurovegetativ caracteristică unui individ supus unei stimulări nociceptive. Pănă la
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mediu. Modelul lui Beck și modelul lui Ellis Contrar teoriei din lucrarea Rational emotive therapy a lui Ellis, în mod esențial didactică, generalizatoare și pur semantică, cel puțin la început, cognitiviștii școlii lui Beck cred că schimbările cognitive derivă din trăiri experiențiale, din teste efectuate în realitatea ce decurge din rezultatele restructurării cognitive, idei prin care aceștia se apropie de comportamentaliști. Bazele operaționale ale modelului lui Beck Analizând faptele, behaviorismul și psihanaliza nu acordă credit autodescrierilor furnizate de către subiect. Beck acceptă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Analizând faptele, behaviorismul și psihanaliza nu acordă credit autodescrierilor furnizate de către subiect. Beck acceptă interpretarea individuală ca bază de plecare considerând că, alături de semnificația comună atribuită evenimentelor, există și o analiză personală, privată, mai importantă pentru a înțelege subiectul. Această trăire personală determină emoția. Bazele operaționale pe care se bazează teoria și practica în modelul lui Beck ar putea să se rezume astfel: - percepțiile și interpretările pe care un subiect le are în legătură cu realitatea nu sunt realitatea; - interpretările realității „obiective” depind
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o relație între doi indivizi care, într-un dialog cu totul special, elaborează o cercetare în vederea identificării unei soluții la problemele ce afectează unul dintre protagoniști. Această relație este inițiată de persoana care solicită un ajutor specializat ca urmare a trăirii subiective a unei dereglări/dezordini a stării sale psihologice, trăită sub forma unei probleme care nu este înțeleasă și care persistă de mai mult sau mai puțin timp. Cererea se situează întotdeauna în cadrul unei „teorii” personale, mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
8 Autenticitate: de la 0 la 8 7/8 Cordialitate: de la 0 la 8 1/8 Profesionalism: de la 0 la 8 4/8 Terapeutul poate, în aceste condiții, să decidă să dezvolte empatia și, pentru a realiza acest lucru, să exploreze trăirile pacientului pentru a înțelege mai bine problema sa cu alcoolul. Ascultarea cu mai multă atenție a pacientului permite, cel mai adesea, terapeutului să-și modifice raționamentul. El poate, de asemenea, să aplice o tehnică de conversație pentru a stabili o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai mult teama? sau Când v-a fost ultima dată teamă? Această listă de întrebări nu este limitativă. Este vorba, mai ales, de precizarea unor detalii în legătură cu ceea ce povestește pacientul: unde? cu cine? când? Recontextualizarea se realizează întotdeauna în sensul trăirilor pacientului. Dacă o persoană spune: „Nu mă simt bine!”, întrebările care trebuie să fie formulate sunt direcționate în sensul lui „mai rău”: „Ce vă supără cel mai rău?” sau „In ce moment vă simțiți cel mai rău?” sau și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
empatie (comprehensiune în legătură cu ceea ce trăiește pacientul). Pacientul riscă, în această situație, să caute să convingă terapeutul, argumentând în legătură cu starea sa de rău, cu privire la veridicitatea suferinței sale, și relația colaborativă nu s-ar instala. O bună recontextualizare - centrează atenția pacientului asupra trăirilor sale mai degrabă decât asupra relației cu terapeutul; - permite terapeutului să înțeleagă mai bine ceea ce trăiește pacientul; - facilitează analiza funcțională sincronică pornind de la o situație precisă. Recontextualizarea este un instrument puternic care ajută pacientul și terapeutul să lucreze împreună asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care nu se întâmplă aproape niciodată! A nu repeta exact ceea ce spune pacientul diminuează considerabil impactul reformulării: - terapeutul riscă să „traducă” în mod diferit ceea ce pacientul verbalizează; - pacientul își focalizează atenția asupra formulării și asupra terapeutului mai degrabă decât asupra trăirii sale. A relua cuvânt cu cuvânt ceea ce spune pacientul permite o bună recentrare a terapiei în cadrul relației colaborative. Precizarea termenilor: atunci când pacienții „nu-și găsesc cuvintele” sau verbalizează greu ceea ce resimt sau doresc să spună, terapeutul poate să-i ajute
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapeutică este considerabil. Pacientul - Soția mea nu mă mai iubește. Cred că va cere divorțul. Terapeutul - Este groaznic pentru dumneavoastră! Tineți enorm la soția dumneavoastră, cred! (Terapeutul nu pune la îndoială temerile pacientului). Pacientul - O iubesc. (Pacientul se focalizează pe trăirile sale). Terapeutul - Dacă acest lucru se întâmplă, va fi foarte dificil... Ce vă gândiți să faceți? (Terapeutul discută consecințele unui posibil divorț). Pacientul - Nu știu... Terapeutul - Vă voi propune să analizați în profunzime ce se întâmplă cu soția dumneavoastră, cred
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
indivizilor, cu atât mai puțin celor care ar avea o atitudine prea atentă față de terapeut, așa după cum o dovedesc numeroasele relatări ale pacienților. A se angaja într-o psihoterapie, în special într-o psihoterapie de tip cognitiv-comportamentală, presupune renunțarea și trăirea doliului (adesea dureros și provocator de suferință) în legătură cu unele idei: - vindecarea nu se va face ca urmare a atingerii cu o baghetă magică; - terapeutul nu va lucra de unul singur; - nu există nici terapeut nici terapie „miracol”; - în consecință, soluția
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
auto-observare, analizat împreună cu terapeutul. Experiențele din trecut, care au contribuit la formarea acestor scheme de pericol, sunt discutate, și pacientul încearcă, împreună cu terapeutul, să-și modifice modul său de a concepe relația cu lumea și cu ceilalți cu ajutorul analizei alternativelor. Trăirea unor experiențe noi, în special experiența unei atitudini diferite față de aceste realități neplăcute, permite schimbarea acestor postulate sau verificarea noilor alternative: este vorba despre intervenția asupra comportamentului. Pentru a remedia problemele atenționale ale pacienților, aceștia sunt ajutați să revadă într-
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în prezența copiilor: stare de disconfort importantă la ideea că s-a manifestat astfel în fața copiilor. Alte probleme Nici una Tratamente anterioare - Paroxetine: 1 comprimat pe zi; tratament timp de patru zile, întrerupt în urmă cu o lună; asociere cu o trăire negativă. - Alprazolam: 0,25 mg dimineața + 0,25 mg la nevoie, care se poate reînnoi de trei ori. Diagnostic DSM-IV Axa I: Tulburare de panică cu agorafobie (F40.01). Axa II: - . Axa III: - . Axa IV: - . Axa V: EGF = 41 (actual
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sociale Moment Descrierea secvențelor Cazul Isabelle Inainte de apariția situațiilor sociale Amplificarea riscurilor legate de situație. Rememorarea tuturor experiențelor din trecutul apropiat care s-au sfârșit prost. Indepărtarea tuturor amintirilor legate de situații în care lucrurile s-au desfășurat normal. Trăirea unor așteptări nerealiste legate de perfecțiune (de exemplu, a fi total degajat și strălucitor). ” Voi începe imediat, probabil, să roșesc”. „Sunt atâtea momente în care am roșit în aceste situații”. (Imaginile apar în conștiința sa, odată cu emoțiile și senzațiile fizice
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
apar în programul de tratament al pacienților fobici sociali provine din dificultatea de a identifica transpuneri în situații adecvate. Important nu este ca situația să fie identică cu ceea ce pacientul trăiește în mod obișnuit ci ca aceasta să declanșeze o trăire emoțională similară. Transpunerea în situație trebuie să corespundă activării emoționale, care constituie scopul urmărit și condiția sine qua non a eficienței terapiei. In plus față de exercițiile de expunere prezentate la p...., se pot propune și alte exerciții. Pentru pacienții care
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
neliniștile și elementele implicate Informare și formare Prima ședință începe cu un schimb de informații în legătură cu desfășurarea întâlnirilor. Terapeutul prezintă unele principii ale terapiei cognitiv-comportamentale, ceea ce permite fixarea unui cadru de pornire și verificarea motivației pacientei de a lucra asupra trăirilor sale. In continuare, terapeutul îi dă Mariei câteva informații în legătură cu comportamentul vizat de terapie. El o invită să creeze un model care să reprezinte răspunsurile sale în situații nesigure (cogniții/neliniști, emoții și comportamente), folosindu-se de experiențele sale din
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]