14,695 matches
-
compusă din 65 de pagini care conțin 101 pătrate magice extrem de complexe. "Mysteriorum Libri Quinque" ("[Cele] Cinci Cărți ale Misterului" sau "Exerciții mistice" este păstrată în Muzeul Britanic ca Sloane ms 3188. "Mysteriorum Libri Quinque" este de fapt un jurnal datat 22 decembrie 1581 - 23 mai 1583. Un alt manuscris, Sloane 3191, cuprinde "48 Angelic Keys"; "The Book of Earthly Science, Aid and Victory"; "On the Mystic Heptarchy" și "Invocations of the Good Angels". Magia enohiană a fost redescoperită de mișcarea
Magie enohiană () [Corola-website/Science/331868_a_333197]
-
Moldova. Activitatea muzeului este coordonată de colectivul Muzeului Etnografic al Moldovei din Iași. Din iulie 2006, colecțiile sunt prezentate într-o nou aranjament expozițional. Muzeul cuprinde zece săli, structurate pe două nivele. Clădirea muzeului (restaurată în 1990) este monument istoric (datează de la sfârșitul secolului al XVII-lea). A aparținut unuia din descendenții logofătului Ioan Tăutu. Între 1875 - 1983 a funcționat ca poștă. Primele trei săli prezintă legătura dintre vin și momentele importante ale vieții precum botezul, nunta și înmormântarea: o cameră
Muzeul Viei și Vinului din Hârlău () [Corola-website/Science/331906_a_333235]
-
avansată înfloritoare în zona Amazonului în anii 1540. Se crede că această civilizație a fost mai târziu devastată de răspândirea bolilor aduse din Europa, cum ar fi variola. Dovezile pentru a sprijini această afirmație provin din descoperirea numeroaselor geoglife ce datează dintre 0 și 1250 d.Hr. și terra preta. Se crede că în jurul anului 1500 ar fi trăit în jur de 5 milioane de oameni în zona Amazonului, răspândiți în numeroasele așezări costiere. Până în 1900 populația a scăzut până la un
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
fiind astfel acționarul principal. 10,92% din acțiuni este deținut de 224 (din cele 308) de comune flamande, 6,76% de cele 5 provincii ale Flandrei, 0,63% de Regiunea Capitalei Bruxelles, iar 0,14% de persoane private. Distribuția acțiunilor datează în mare din perioada Societății Naționale a Căilor Ferate Vicinale (NMVB). Începând din 1885, în Belgia a luat amploare construcția rețelelor de căi ferate vicinale. Pentru fiecare linie capitalul a fost subscris de statul belgian, de provincia respectivă, de municipalitatea
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
lui Petru și hanul de pelerini Tabgha. Cea mai timpurie descriere a locului este povestirea în limba latină a călugăriței și pelerinei Egheria (Etheria, uneori Sylvia) din Galicia, și redactată în jurul anului 380. Ea a notat că Această primă biserică datând aproximativ din anul 352 se presupune că a fost clădită cu sprijinul evreului convertit Iosif din Tiberiada (Yossef Hakomes, „Comitele Iosif”, ca 285-356) în jurul pietrei care se vedea în fața altarului. Se pare că această biserică a fost distrusă de un
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
Kalathus cu patru pâini iar de o parte și de alta a lui câte un pește.Aceasta imagine, datand de la începutul secolului al V-lea, devenit unul din cele mai răspândite simboluri ale Țării Sfinte din lumea creștină. Alte mozaicuri datează, în mare parte, de la mijlocul secolului al IV-lea. Cele din cele două sectoare ale transeptului înfățișează scene cu păsări acvatice în mijlocul unei vegetații de pe malul unor ape și a unor flori de lotus, de asemenea un nilometru, instrument care
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
găsește un bazin cu pești, alimentat de o făntână sub formă de șapte pești, simbol al celor șapte izvoare ale Heptapegonului (Ein Sheva, Tabgha). În afara bisericii se afla o cristelniță în formă de cruce, adusă de la o biserica de lângă Hebron, datând, după estimări, din secolul al V-lea. În apropiere se află o mănăstire benedictină germană cu camere pentru pelerini. Biserica are un plan bazilical, cu o navă centrală și nave colaterale cu transept și cu o absidă în fund. Sub
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
CS este o echipă profesionistă de fotbal din Pecica, județul Arad, care evoluează în Liga a IV-a. Echipa a fost fondată în anul 1924. Prima atestare documentară datează din 1924, . Istoria sportului din localitatea Pecica Între secțiile cu rezultate la nivelul județului Arad, anume în campionatul districtual de fotbal, se afla echipa de fotbal, care era printre fruntașele clasamentului. „Virtutea” a activat în Campionatul național al diviziei „C
Progresul Pecica () [Corola-website/Science/335610_a_336939]
-
fost consecința unei serii importante de erupții vulcanice, care ar fi revărsat mai întâi în atmosferă cantități importante de cenușă. Ei au descoperit în rocile din actuala regiune arctică din Canada straturi semnificative de cenușă din cărbune corespunzătoare stratificărilor geologice datând din epoca respectivă. Vulcanii aflați la originea catastrofei erau cei din formația cunoscută sub numele de "Siberian Traps", o zona care în prezent își are centrul în orașul siberian Tura, extinzându-se până la Yakutsk, Norilsk și Irkutsk, pe o suprafață
Extincția Permian-Triasic () [Corola-website/Science/335639_a_336968]
-
în sanscrită, "Lokavibhaga" (« Părțile Universului »), numerele sunt scrise potrivit principiului pozițional, deși cifrele sunt scrise literă cu literă, « sunya » (semnificând « vid ») indica o absență de valoare. Cea mai veche apariție a utilizării poziționale a cifrelor indiene, de la unu la nouă, datează din 595. Acest uz se regăsește în mai multe locuri ale subcontinentului în secolul al VII-lea, generalizându-se începând din secolul al IX-lea. În 628, Brahmagupta descrie « sunya » ca un număr, în lucrarea sa în sanscrită "Brahmasphutasiddhanta" (« Deschiderea
Sistemul de numerație indo-arab () [Corola-website/Science/335659_a_336988]
-
în Cambodgia în 683 și în Sumatra, în același an și în 684. Aceste regiuni, erau în epocă sub influență chineză, iar prima beneficia atunci de numeroase schimburi cu India. În India, prima inscripție cuprinzând, în mod distinct, acest zero datează din 876. După alți autori, Bhăskara I (c. 600 - c. 680) a fost primul care a scris cifra „zero” sub forma unui cerc în "sistemul de numerație indo-arab". Pentru favorizarea avântului științelor, arabii au dezvoltat un mecenat științific începând din
Sistemul de numerație indo-arab () [Corola-website/Science/335659_a_336988]
-
romano-catolice, una cu hramul Sfintei Maria, care a dispărut, iar cealaltă cu hramul Sfântul Francisc de Assisi, care există în prezent, după ce a fost refăcută din temelii. Parohia Târgoviște era una dintre cele mai vechi ale Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, datând din veacul XIV-lea, atunci când orașul era și capitala Țării Românești. Timp de cinci veacuri comunitatea catolică din Târgoviște a fost păstorită de misionarii franciscani observanți din cadrul Custodiei Bulgariei și Valahiei, care au ctitorit o mănăstire și biserica Sfântul Francisc
Biserica Sfântul Francisc de Assisi din Târgoviște () [Corola-website/Science/335665_a_336994]
-
construit departe de clădirile mănăstirești, dincolo de grădini și de livezi, ca un fel de "lazaret", pentru a evita ca bolnavele aflate în carantină, instalate în locuințele lor, să contamineze restul comunității. Această casă, cu un acoperiș foarte abrupt de ardezie, datată din 1629, rămâne astăzi singura intactă din marile construcții destinate monahiilor abației. În Sud-Est, în apropierea clădirii călugărițelor din strană, în "Livada Spălătoriei", sub un zid străpuns de o poartă boltită, se întindea un important edificiu construit la același nivel
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
hramul Fecioarei Maria. La sfârșitul anilor 1950 au început să fie ridicate primele clădiri. Așa-numitele "Amelinckxflatgebouwen" (de la numele constructorului Amelinckx, care a falimentat în 1986) au fost construite într-un tempo rapid în anii 1960. De la începutul anilor 1970 datează districtul Europark (care include un bloc de locuit cu 25 de etaje, cunoscut sub numele Chicagoblok), modernă biserică Sint-Lucas și bibliotecă publică. În prezent, în Linkeroever există numeroase modalități de recreere și relaxare de-a lungul promenadei de nord: piscină
Linkeroever (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335672_a_337001]
-
Timp de câteva luni după moartea lui Scalia, locul său în sala de ședințe a Curții Supreme și fața catedrei din dreptul scaunului său au fost împodobite cu de lână neagră, altele fiind plasate deasupra intrării în sală, tradiție ce datează de la moartea președintelui Curții Supreme Salmon P. Chase în 1873. Drapelele din piațeta din fața Curții au fost coborâte în bernă timp de 30 de zile. Trupul lui Scalia a fost depus la Sala Mare a Curții Superme a SUA la
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
în cartierul Iosefin, lângă vechea remiză a pompierilor (această remiză se vede în partea stângă a imaginii din caseta articolului) pe locul vechiului turn de veghe. Actual este sediul Detașamentul 2 de Pompieri Timișoara. În Timișoara, primul regulament pentru pompieri datează din 13 martie 1774 și conținea instrucțiuni de prevenire a incendiilor specifice Timișoarei și prevederi privind organizarea intervenției. În 1801 cetățenii Timișoarei sunt obligați printr-o dispoziție a magistratului orașului să respecte și să ia toate măsurile împotriva focului și
Cazarma pompierilor din Iosefin () [Corola-website/Science/335687_a_337016]
-
și din metal, este atestată din Preistorie. Din acest punct de vedere, istoria scrimei, adică a tehnicii și a artei de a mânui armele albe, este foarte veche. Primele competiții de scrimă cunoscute, cu scrimeri, arme „false”, arbitri și spectatori, datează din Egiptul antic. Totuși, scrima este considerată în Antichitatea ca o formă de instruire militară: chiar gladiatorii se pregătește, nu pentru competiție sau pentru sport, ci pentru supraviețuire din cadrul unei lupte armate cu spectatori. Doar după apariția armelor de foc
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
supraviețuire din cadrul unei lupte armate cu spectatori. Doar după apariția armelor de foc și-a pierdut progresiv destinația militară. La sfârșitul secolului al XIX-lea s-a dezvoltat ca activitate de agrement și ca sport. Prima competiție de scrimă cunoscută datează din a V-a Dinastie Egipteană: un relief din piramida lui Sahure (cca. 2496-2484 î.Hr.) reprezintă un concurs sportiv cu probe de tir cu arcul, lupte și scrimă cu bastoane lungi. Scene din același tip pot fi regăsite și pe
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
și lama cu mână nedominantă, pentru lovituri mai puternice împotrivă adversarilor acoperiți de o armură de plăci. Primele manuale de scrimă cunoscute sunt publicate în Germania, ca de exemplu manuscrisul "GNM 3227a" despre predarea maestrului Johannes Liechtenauer, cel mai adesea datat de 1389. Primele ghilde de scrimeri se înființează și în această țară. După apariția armelor de foc, armele evoluează: devin mai ușoară și centrul de greutate revine înspre mâna; armură grea dispare. Franța, Italia sau Spania pot disputa titlul de
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
până în ziua când ne-a surprins o razie organizată de poliție împotriva vagabonzilor”", își amintea el mai târziu. Școala de pe strada Mântuleasa în care a învățat Mircea Eliade în perioada 1914-1917, precum și alte clădiri din strada Mântuleasa nr. 7-9 ce datau de la începutul secolului al XX-lea, au fost demolate în anul 2002, fără aviz de la Ministerul Culturii și Cultelor. Mai multe clădiri înalte au fost proiectate să fie construite pe acel teren: un turn de 17 etaje (ce a obținut
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
capul și botul mai dezvoltat, primele 5-6 vertebre alungite și sudate între ele. Reprezentanții acestui ordin sunt pești marini litorali, răspândiți de-a lungul țărmurilor mărilor calde și temperate, unii au devenit dulcicoli. Cele mai vechi fosile de singnatiforme cunoscute datează din eocenul inferior (cu 48-50 de milioane de ani în urmă) colectate din straturile fosile din Monte Bolca, nordul Italiei. Ordinul singnatiforme include 5 familii: Mai mulți sistematicieni au inclus singnatiformele ca un subordin, singnatoidei (Syngnathoidei), în ordinul gasterosteiforme. După
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
Dinastiei Hasmoneene și mai târziu. Încă în vremea Războiului Iudeilor ar mai fi avut un caracter edomit.În vremea regelui Ioan Hyrcan majoritatea edomiților a fost silită să se converteasca la iudaism. Actuala așezare în vale a centrului orașului Hebron datează din epoca romană. Irod cel Mare, de origine edomită, ajuns rege al Iudeei, a zidit zidul care înconjoară încă în zilele noastre sanctuarul Peșterii Patriarhilor. Este posibil ca Irod a fost și cel dintâi ctitor al acestui sanctuar. Tot lui
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
apărare a Orașului Vechi, cetatea care există astăzi a fost clădită în cursul secolului al II-lea î.e.n. și ulterior distrusă și reconstruită pe rând de creștini, musulmani, mameluci și cuceritorii otomani ai Ierusalimului. Ea conține vestigii arheologice importante, care datează de acum 2.700 de ani, și este un loc popular pentru organizarea de evenimente caritabile, spectacole, concerte și spectacole de sunet și lumină. După recucerirea Ierusalimului în anul 132, împăratul Hadrian a reconstruit cetatea ca un oraș roman numit
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
elaborate în limba arabă în locul unde fusese inscripția inițială din 1593. Fragmentele de gloanțe din poartă, ce proveneau de la Războiul de Independență, au fost păstrate. Lucrările de infrastructură de lângă Poarta Jaffa au dus, de asemenea, la descoperirea unui apeduct ce data din secolele II-III e.n.
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
în 1982,se prezintă și istoria Bisericii Sfântul Nicolae,fosta catedrală a orașului .Biserica Sfântul Nicolae a fost refăcută în 1812 ,pe locul unei biserici mai vechi de zid,din secolul XVIII. Cea mai veche carte de slujbă donată bisericii datează din 1743.Biserica a fost distrusă de cutremurul din 1802 și refăcută în 1812.A ars în 1848 ,împreună cu Ulița Mare și a fost reconstruită ,mărită și impunătoare,la a treia zidire din 1864,când a fost sfințită.În grădina
Biserica Sfântul Nicolae din Pitești () [Corola-website/Science/335783_a_337112]