14,468 matches
-
relații publice”, „Euresis-Cahiers roumains d’études littéraires”, „Manuscriptum”. Susține apreciate rubrici de cultivare a limbii: „Povestea vorbei” în „Luceafărul”(1990-1993), „Păcatele limbii” în „România literară” (din 1993), „Subversiuni lingvistice” în „Vineri”, supliment al revistei „Dilema” (1997-1999). Figurează între colaboratori la Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002), Dicționarul esențial al scriitorilor români (2000), Literatura română. Dicționar de opere (2003) ș.a. Antologia Poezia simbolistă românească este concepută de Z., cercetător format la școala filologică bucureșteană, ca instrument destinat cunoașterii aspectelor relevante ale curentului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
littéraires”, „Manuscriptum”. Susține apreciate rubrici de cultivare a limbii: „Povestea vorbei” în „Luceafărul”(1990-1993), „Păcatele limbii” în „România literară” (din 1993), „Subversiuni lingvistice” în „Vineri”, supliment al revistei „Dilema” (1997-1999). Figurează între colaboratori la Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002), Dicționarul esențial al scriitorilor români (2000), Literatura română. Dicționar de opere (2003) ș.a. Antologia Poezia simbolistă românească este concepută de Z., cercetător format la școala filologică bucureșteană, ca instrument destinat cunoașterii aspectelor relevante ale curentului în cultura europeană, cu amplele sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
limbii: „Povestea vorbei” în „Luceafărul”(1990-1993), „Păcatele limbii” în „România literară” (din 1993), „Subversiuni lingvistice” în „Vineri”, supliment al revistei „Dilema” (1997-1999). Figurează între colaboratori la Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002), Dicționarul esențial al scriitorilor români (2000), Literatura română. Dicționar de opere (2003) ș.a. Antologia Poezia simbolistă românească este concepută de Z., cercetător format la școala filologică bucureșteană, ca instrument destinat cunoașterii aspectelor relevante ale curentului în cultura europeană, cu amplele sale ramificări în spațiul românesc. Autoarea glosează atent aspectele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
atent aspectele privind specificul și istoria simbolismului, spațiul cultural de extindere, precum și retorica simbolistă, inovațiile formale etc. În ceea ce privește lirica românească, sunt comentate versuri din autori reprezentativi, refăcându-se și dosarul textelor teoretice și al manifestelor simboliste din epocă. Un mic dicționar de terminologie poetică și o bibliografie completează această carte încadrabilă într-o sferă mai largă de preocupări, Z. fiind și coautoare a unor manuale de limba și literatura română pentru liceu. În Narațiune și poezie se demonstrează că, între posibilele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
atât de vehiculate încât explicitările epistemologice nu mai par necesare. Totuși folosirea curentă a unui concept nu înseamnă și înțelegere, motivată științific, de aceea, considerăm necesar să întârziem puțin și asupra termenilor sintagmei „Medicina - știință și artă“. Dacă deschidem un dicționar latin, întâlnim, pe lângă substantivul medicină = leac, remediu, doctorie, vindecare, și verbele: medeor și medicor = a îngriji, a trata, a vindeca precum și cuvântul medicus, ca adjectiv = tămăduitor, vindecător, ca substantiv = medic, același sens desemnându-l și cuvântul medenstis; iată o întreagă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
îl contrazic pe acest tânăr anatomist, dar Vesal are de partea sa adevărul și concepția că organismul uman e un sistem de sisteme, în care fiecare detaliu își are funcția sa și trebuie să poarte o denumire distinctivă. Realizează deci dicționarul organismului uman, unii termeni, în timp, nedobândind statut, fiind înlocuiți cu alții mai oportuni. Vesal prezintă corect cordul, sternul, uterul, ovarele, încă de la vârsta de 23 de ani, având acces în Italia la disecția pe cadavre umane. În Padova, vestit
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Cluj se remarcă oculistul și eruditul transilvan Ioan Piuariu- Molnar, autor al tratatului de precepte pentru discipolii chirurgiei, în limba latină: Paraensis ad auditores chirurgiae (1793). Acest erudit, traduce lucrări medicale, scrie, ca și ceilalți corifei ai școlii ardelene, gramatici, dicționare, concepe proiectul unei societăți științifice românești ardelene, luptă să scoată un ziar în limba română și semnează, în 1791, Supplex libellus Valachorum (cereri și drepturi românești). Este perioada Revoluției lui Horia, Cloșca și Crișan (1784). În 1788 transilvăneanul Balthasar Hacquet
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
o realitate/o bestialitate de telefon, o superbitate/șmecherie de haină, o ieftinătură de ceas, o distroșenie de spectacol, o jegoșenie/o amărăciune de mâncare; b) adjective noi, derivate cu sufixe de la corespondentele lor din limba literară, dar neatestate în dicționare: avarista de Alexandra, japițone de X, un ratangiu de băiat; c) sintagme mai ample, care stau la baza unor adjective derivate, foarte expresive: habarnista de fată ("care nu are habar de ceva"), pafarista de Popeasca ("care este pe dinafară, nu
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
direcția construirii unor sintagme cât mai expresive are consecințe și în plan morfologic și lexical: crearea unei paradigme de flexiune în cazul cuvintelor invariabile sau al împrumuturilor neadaptate (plasate în poziția N1) și apariția unor unități lexicale noi, neatestate în dicționare, prin derivare și compunere; ● se păstrează structurile relativ stabile, catacretice, cu adjective calificative pe prima poziție, de tipul: frumosul/urâtul/idiotul/prostul de Ion, însă, pe baza lor, sunt construite adesea unități lexicale sinonimice, mult mai expresive și profund marcate
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
1968-1969) și director al Editurii Minerva din 1969 până în 1986, când a fost retrogradat și pensionat. Articole i-au apărut în „Almanahul literar”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Steaua”, „Cronica”, „Tribuna” ș.a. A fost unul dintre coordonatorii lucrării Micul dicționar enciclopedic (1972) și a alcătuit sau a prefațat ediții din scrierile lui N. Filimon, D. Bolintineanu, M. Eminescu, B. Delavrancea, Tudor Arghezi, Ștefana Velisar-Teodoreanu ș.a. M. s-a manifestat simultan ca istoric și critic literar. Format la școala profesorului clujean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
și 18 ani, Compayre considera că adolescența începe la 11-12 ani la fete și 14-15 ani la băieți și variază la diferite popoare și indivizi. Bassard și Boll plasează adolescența între 12 și 20 de ani (interval acceptat și în dicționarele de specialitate). Autorii englezi plasează adolescența între 13 și 19 ani, J. Piaget între 15 și 18 ani, Gesell între 10 îi 16 ani. O altă categorie de autori includ în tinerețe două vârste: pubertatea (14-17 ani) îi adolescența (17
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
lumea complicată a regulilor umane, sociale, în timp ce fiecare pas îl transformă într-o personalitate tot mai complexă și miraculoasă. Deși apare ca ideal educațional al școlii românești, autonomia este un subiect puțin dezbătut în literatura de specialitate. Mai mult, există dicționare care nu explică deloc acest concept (vezi Dicționarul limbii române pentru elevi). Termenul își are originea în două cuvinte grecești: autos = însuși și nomos = lege. Conform DEX, prin autonomie se înțelege „dreptul (unui stat, al unei regiuni, al unei naționalități
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
pas îl transformă într-o personalitate tot mai complexă și miraculoasă. Deși apare ca ideal educațional al școlii românești, autonomia este un subiect puțin dezbătut în literatura de specialitate. Mai mult, există dicționare care nu explică deloc acest concept (vezi Dicționarul limbii române pentru elevi). Termenul își are originea în două cuvinte grecești: autos = însuși și nomos = lege. Conform DEX, prin autonomie se înțelege „dreptul (unui stat, al unei regiuni, al unei naționalități sau a unei minorități naționale) de a se
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
unilaterală și idealistă a relației dintre conștiință și existență în sensul izolării conștiinței pe temeiul său existențial, social. Absolutizarea eteronomiei duce la eteronomism, nesocotirea caracterului specific a conștiinței sociale și a formelor ei, esenței și legităților proprii, interne ale acestora“ (Dicționar de filozofie, 1978, p. 55). Din perspectivă pedagogică, autonomia este definită ca „obiectiv general al educației și instrucției, termen sinonim cu cei de emancipare și autodeterminare. Prin autonomie i se acordă subiectului posibilitatea de a-și realiza și construi universul
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
certuri și neînțelegeri cu copiii lor adolescenți, considerându-se incapabili și nepricepuți în a administra această relație. În realitate, această relație, părinte-adolescent, este prin definiție, aș spune, împovărată de fricțiuni, rebeliuni, explozii emoționale, reproșuri și învinuiri reciproce. După cum observau autorii Dicționarului de pedagogie, în cadrul științelor educației noțiunea de autonomie este limitativă. Cele mai multe discuții pe această temă fac referire la relația libertate - autoritate. „Una dintre cele mai mari probleme ale educației este dea a împăca, sub o constrângere legitimă, supunerea cu posibilitatea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
de a fi și de a rămâne cel puțin un anumit timp ceea ce este, calitatea de a-și păstra un anumit timp caracterele fundamentale. Identitatea nu poate fi ruptă de deosebire, deoarece identificând un lucru îl deosebim de toate celelalte“ (Dicționar de filozofie, 1978, p. 341). Pedagogia preia această definiție și o concretizează, identitatea fiind „convingerea interioară a subiectului că în orice situație și momente de viață, precum și în orice orientări din lumea exterioară, rămâne aceeași persoană. Condițiile esențiale pentru dezvoltarea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
colab., 1999, p. 11). O discuție pe tema autonomiei elevului nu poate să nu țină seama de relația pedagogică, de interacțiunea profesor-elev care se stabilește în interiorul unei clase școlare. III.5.1. Relația pedagogică, premisă a construirii autonomiei elevului Conform „Dicționarului de pedagogie“, relația pedagogică se referă la particularitățile raporturilor educative dintre adult și un copil sau un adolescent, într-o ordine sistematică. „Constructul conține părți descriptive și normative. Descriptive sunt afirmațiile despre relațiile existente între profesor și elevi în ceea ce privește înțelegerea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
din cadrul familiei și din școală prin comportament agresiv. “Comportamentul agresiv reprezintă fie o formă inadecvată de stabilire a relației cu o persoană, fie o modalitate de a atrage atenția” (Franz Petermann, Ulrike Petermann, Program terapeutic pentru copiii agresivi, pg. 1). Dicționarul Explicativ al Limbii Române oferă următoarele definiții: Agresiune: atac Împotriva unei persoane sau a unui stat. Agresiv: care atacă (fără provocare). Agresivitate: Însușirea de a fi agresiv, constituind uneori un simptom patologic. Specialiștii consideră că există o strânsă legătură Între
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
În rândul elevilor care provin din clasele sociale defavorizate, care trăiesc În marile orașe. Apare, mai ales, În familiile haotice. Bloomquist și Schnell, 2002, oferă următoarea definiție comportamentului agresiv: producerea unor daune sau prejudicierea uneia sau mai multor persoane. Conform Dicționarului de Sociologie (1993) agresivitatea reprezintă un „comportament verbal sau acțional, ofensiv, orientat spre umilirea, minimalizarea și chiar suprimarea fizică a celorlalți”. Agresivitatea are diverse definiții, putând fi abordată din perspectivă psihologică, sociologică, religioasă etc. S-a generalizat credința că agresivitatea
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
cultură și civilizație (2010), Bicentenarul nașterii Mitropolitului Andrei Șaguna (autor și coord. 2010). A primit, în anul 2003, Premiul Academiei Române "Constantin Rădulescu-Motru" pentru lucrarea Pedagogie. Teoria educației, vol. I (2001) și vol. II, (2002). Este prezentă bio-bibliografic în enciclopedii și dicționare apărute în țară și în străinătate. Elena Macavei, Curtezane și pseudocurtezane (c) 2011, Institutul European Iași, pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN, Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, cod 700469, O. P. 1, C.P. 161 euroedit@hotmail.com; www. euroinst
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în 1547, care l-a influențat pe Marsilio Ficino, reputat umanist, fondator al Academiei Platonice din Florența (1459). A scris și a publicat și apreciate sonete. Supranumită curtezana intelectuală, Tullia d'Aragona este recunoscută postum, dovadă fiind prezența ei în dicționare și în studii literare. Reproducem un sonet: Signor, pregio e onor di questa etade, cui tutte le virtù compagne fersi, che con tante bell'opre e si diversi effetti gite al ciel per mille strade: quai fien, che possan mal
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Adevărul literar și artistic”, „Epigrama” ș.a. Își încheie studiile la Academia de Arhitectură (luându-și licența în 1937) și profesează ca arhitect până la pensionare (1969), preocupare finalizată și în plan teoretic cu publicarea eseului Cartea proporțiilor (1981), altă lucrare, un dicționar de arhitectură, rămânând în manuscris. Editorial, debutează tălmăcind, în 1957, împreună cu Constantin Țoiu, romanul Subteranele libertății al brazilianului Jorge Amado. Prima traducere publicată independent e piesa Vizita bătrânei doamne de Friedrich Dürrenmatt, apărută în 1961 în revista „Secolul 20”, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
grecescul Δραμα (drama), care înseamnă literal acțiune; și este titlul cel mai onorabil ce-ar putea fi dat unei piese de teatru, căci fără acțiune [nu există] niciun fel de interes, nici viață." (cap. 8) Deși acesta nu intră în Dicționarul Academiei franceze decât în 1762, genul este creat de Diderot chiar din 1756, odată cu Fiul nelegitim și dotat cu o poetică prin Convorbirile despre Fiul nelegitim care apar mai apoi, și mai ales prin Discursul despre Poezia dramatică 21 publicat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Lungu, „Soarele de pe Ararat”, TR, 1983, 4; Iorgulescu, Prezent, 174-176; Ion Lungu, „Colina zorilor”, TR, 1987, 39; Irina Petraș, „Colina zorilor”, ST, 1988, 1; Constantin Zărnescu, „Colina zorilor”, TR, 1988, 9; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 374-375; Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, Cluj-Napoca, 2000, 331. V. T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
Index geographicus, 1700 (BAR, C. CXX.III.40). 44 Schwantz Fr., Tabula Valachiae Cis-Alutana, 1723 (BAR, D.V.35). 45 Specht (Obristen), Militarische Carte, p. 1790-1791 (BAR, D.XXVII.6). 46 Cf. Lahovari G. I., Brătianu C. I., Tocilescu Gr., Marele Dicționar Geografic al României, vol. IV, București, 1901. 47 Vezi în Wald Lucia, Fonetică indoeuropeană, București, 1979 (49), vechiul slav Zivu, scr. jĭvah, lat. vivus, v. pers. jiva, lit. gyvas. 48 Vezi în Simenschy T., Ivănescu G., Gramatica comparată a limbilor
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]