20,245 matches
-
stil funcțional în parte, la evitarea exagerată a regionalismelor și provincialismelor, neologismelor, a termenilor argotici și de jargon, la o atitudine activă față de toți cei care stâlcesc limba română, nerespectându-i normele și întrebuințând vulgarisme și expresii decadente. Limba românească „dulce ca un fagure de miere”, cum afirmă M. Eminescu, este izvorâtă din creația populară și din ea, atâția scriitori au știut „să scoată atâta mireasmă”, cum afirmă G. Călinescu. În limba română se recurge frecvent la expresii populare din nevoia
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
a consemnat Tudor Vianu. De aceea, lui, prezenței nemuritoare a geniului eminescian, Victor Eftimiu îi închină versuri pe măsură: „Vin la teiul tău acuma somnoroase pasarele Să-și ascundă sub aripă obositul căpușor... Ca si ele, dormi în pace somnul dulce, somn ușor... Dormi în pace. Dulci iluzii vor veni să te mpresoare, Or să-ți cânte, de departe, singuratice izvoare. Tu, ce-n ritmul melancolic al baladei populare Ai cântat durerea noastră de la munte pân' la mare.” Opera sa este
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
lui, prezenței nemuritoare a geniului eminescian, Victor Eftimiu îi închină versuri pe măsură: „Vin la teiul tău acuma somnoroase pasarele Să-și ascundă sub aripă obositul căpușor... Ca si ele, dormi în pace somnul dulce, somn ușor... Dormi în pace. Dulci iluzii vor veni să te mpresoare, Or să-ți cânte, de departe, singuratice izvoare. Tu, ce-n ritmul melancolic al baladei populare Ai cântat durerea noastră de la munte pân' la mare.” Opera sa este mărturisire a unei civilizații, înrădăcinată într-
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
cu multe decenii înaintea aprobării ortografiei din 1932? „ Dacă Eminescu scria : Veronică dragă, îți sărut mâinile, cum să scriu eu mâinile?" Dar dacă Eminescu a scris „Te string in brațe, lectoare a lui Zola... ” (cf.ms. scrisorii 82, reprodus în vol.Dulcea mea Doamnă/ Eminul meu iubit (Polirom, Iași, 2000), cum să scriu eu strâng în brațe ( Chiar dacă editorii așa au procedat...)?! Dar scrisul lui Eminescu din manuscrisele creației sale și din variantele tipărite în Convorbiri literare sau în ediția Titu Maiorescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a lui Dumnezeu numire-astăzi toate-s îndreptate/Contra inimei murinde” (M.Eminescu, I, p. 52); • circumstanțial: „Deasupra criptei negre a sfântului mormânt/Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt.” (M. Eminescu, I, p. 129), „Naintea nopții noastre îmblă/Crăiasa dulcii dimineți.” (M. Eminescu, I, p. 204) Observații: Sensurile condiționate de funcții sintactice realizate în sintagme verbale sunt dezvoltate și de genitivul impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) în sintagme nominale: „Apoi revoluțiile. În tot anul o revoluțiune contra aristocrației.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
224). Impus direct de recțiunea unui verb cu tranzitivitate directă sau indirectă sau a unui adjectiv, prin intermediul relației de dependență, dativul este cazul destinatarului unei acțiuni sau al beneficiarului unei însușiri: „El numa-n veci e-n floarea tinereții,/ Miresei dulci i-ar da suflarea vieții.” (M. Eminescu, I, p. 202), „A fost o mișcare favorabilă impostorilor.” Prin acest conținut semantic, dativul este, prin excelență, un caz personal; substantivele în dativ denumesc în general ființe umane. Când funcția de complement indirect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Fixează identitatea cazurilor, în planul expresiei, patru prepoziții morfem: -a; marchează cazul genitiv prepozițional; se construiește cu substantive determinate de pronume de cuantificare: „Gândi adânc... asupra egalității a două hipotenuze.” (M.Eminescu, P.L., p. 67), „Miroase florile-argintii/Și cad, o dulce ploaie,/Pe creștetele-a doi copii/ Cu plete lungi, bălaie.” (M. Eminescu, I, p. 179); -de; marchează cazul genitiv prepozițional, frecvent mai ales în limbajul popular și în limbajul poetic: „O mamă, dulce mamă, din negură de vremi/ Pe freamătul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 67), „Miroase florile-argintii/Și cad, o dulce ploaie,/Pe creștetele-a doi copii/ Cu plete lungi, bălaie.” (M. Eminescu, I, p. 179); -de; marchează cazul genitiv prepozițional, frecvent mai ales în limbajul popular și în limbajul poetic: „O mamă, dulce mamă, din negură de vremi/ Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi.” (M. Eminescu, I, p. 189); -la; marchează cazul dativ prepozițional; este o construcție mai puțin frecventă în limba română contemporană: „A visa că adevărul sau alt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gen și număr: a, al, ai, ale, semnalează sau marchează situarea substantivului în genitiv, prin prezența sa în sintagme nominale genitivale: „Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire.” (M.Eminescu, I, p.177), „Cerul stelele-și arată,/Solii dulci ai dulcii liniști.” (M. Eminescu, I, p. 103) Morfemul al marchează numai sensul de ‘genitiv’, când substantivul regent este lipsit de articolul definit sau este determinat prin articol nedefinit: „Acest/un prieten al colegului meu a plecat la Roma.” Articolul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
număr: a, al, ai, ale, semnalează sau marchează situarea substantivului în genitiv, prin prezența sa în sintagme nominale genitivale: „Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire.” (M.Eminescu, I, p.177), „Cerul stelele-și arată,/Solii dulci ai dulcii liniști.” (M. Eminescu, I, p. 103) Morfemul al marchează numai sensul de ‘genitiv’, când substantivul regent este lipsit de articolul definit sau este determinat prin articol nedefinit: „Acest/un prieten al colegului meu a plecat la Roma.” Articolul definit -l
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prepozițiile: contrar, datorită, grație, mulțumită, conform, potrivit, asemenea: El a reacționat potrivit așteptărilor mele. 7. Interjecția. Mai ales în limbajul popular și în limbajul poetic, vocativul este precedat de interjecția o, accentuând intonația specifică în diferențierea de nominativ: „O mamă, dulce mamă, din negură de vremi / Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi.” (M.Eminescu, I, p. 129) Opoziția de caz a substantivelor compusetc "Opozi]ia de caz a substantivelor compuse" Manifestarea în planul expresiei a opoziției de caz
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I, p. 9), verbe: „...ân neputință sufletească de a-și crea o soartă mai fericită, el știa...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 28), adjective „Deschid porțile: Timp neumblat,/bine-ai venit,/bine-ai venit!” (L. Blaga, p. 197), „Mirajul unui dulce fruct/âmbrac-un sâmbure amar.” (Idem, p. 326), adverbe: „Eu sunt luceafărul de sus,/ Iar tu să-mi fii mireasă.” (M. Eminescu, I, p. 172) Ca determinant, substantivul se poate subordona tuturor unităților lexico-gramaticale cu autonomie semantico-sintactică, cu excepția adverbului: substantive: „Mana
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-e® cu -® semivocalic, dezinență de singular (instantaneu). Tipul IV de flexiunetc "Tipul IV de flexiune" Se cuprind în această clasă adjective cu două teme distincte: tema 1: N.Ac.G.D., masculin, singular, N.Ac. feminin, singular: dulce, mare, subțire măr dulce, mare/pară dulce, mare. tema 2: G.D. feminin singular, N.Ac. G.D., masculin și feminin plural: dulci, mari, subțiri (unei) pere dulci, mari (niște, unor) pere dulci, mari Adjectivele din acest tip de flexiune fac parte din categoria adjectivelor cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezinență de singular (instantaneu). Tipul IV de flexiunetc "Tipul IV de flexiune" Se cuprind în această clasă adjective cu două teme distincte: tema 1: N.Ac.G.D., masculin, singular, N.Ac. feminin, singular: dulce, mare, subțire măr dulce, mare/pară dulce, mare. tema 2: G.D. feminin singular, N.Ac. G.D., masculin și feminin plural: dulci, mari, subțiri (unei) pere dulci, mari (niște, unor) pere dulci, mari Adjectivele din acest tip de flexiune fac parte din categoria adjectivelor cu o singură terminație
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în această clasă adjective cu două teme distincte: tema 1: N.Ac.G.D., masculin, singular, N.Ac. feminin, singular: dulce, mare, subțire măr dulce, mare/pară dulce, mare. tema 2: G.D. feminin singular, N.Ac. G.D., masculin și feminin plural: dulci, mari, subțiri (unei) pere dulci, mari (niște, unor) pere dulci, mari Adjectivele din acest tip de flexiune fac parte din categoria adjectivelor cu o singură terminație din clasificarea tradițională și se caracterizează prin dezinența -e la singular: mare, verde etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două teme distincte: tema 1: N.Ac.G.D., masculin, singular, N.Ac. feminin, singular: dulce, mare, subțire măr dulce, mare/pară dulce, mare. tema 2: G.D. feminin singular, N.Ac. G.D., masculin și feminin plural: dulci, mari, subțiri (unei) pere dulci, mari (niște, unor) pere dulci, mari Adjectivele din acest tip de flexiune fac parte din categoria adjectivelor cu o singură terminație din clasificarea tradițională și se caracterizează prin dezinența -e la singular: mare, verde etc. Adjectivele sunt invariabile după gen
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
N.Ac.G.D., masculin, singular, N.Ac. feminin, singular: dulce, mare, subțire măr dulce, mare/pară dulce, mare. tema 2: G.D. feminin singular, N.Ac. G.D., masculin și feminin plural: dulci, mari, subțiri (unei) pere dulci, mari (niște, unor) pere dulci, mari Adjectivele din acest tip de flexiune fac parte din categoria adjectivelor cu o singură terminație din clasificarea tradițională și se caracterizează prin dezinența -e la singular: mare, verde etc. Adjectivele sunt invariabile după gen. Tipul V de flexiunetc "Tipul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
albă/albe, neagră/negre. Observații: Din cauza structurii fonetice a adjectivului, mai multe adjective cu dezinența de singular -ă nu au la plural dezinența specifică -e, ci dezinența -i: studențească/studențești, adâncă/adânci, lungă/lungi, nouă/noi • -e/-i: pustie/pustii, dulce/dulci, roșie/roșii, veche/vechi • -e/-Ø: amăruie/amărui, gălbuie/gălbui • -Ø/-le: grea/grele. Observații: Primesc dezinența -le, la plural, și adjectivele derivate prin sufixul diminutival -ică: frumușică/frumușele, tinerică/tinerele, mititică/mititele Sunt invariabile în funcție de număr mai multe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
albe, neagră/negre. Observații: Din cauza structurii fonetice a adjectivului, mai multe adjective cu dezinența de singular -ă nu au la plural dezinența specifică -e, ci dezinența -i: studențească/studențești, adâncă/adânci, lungă/lungi, nouă/noi • -e/-i: pustie/pustii, dulce/dulci, roșie/roșii, veche/vechi • -e/-Ø: amăruie/amărui, gălbuie/gălbui • -Ø/-le: grea/grele. Observații: Primesc dezinența -le, la plural, și adjectivele derivate prin sufixul diminutival -ică: frumușică/frumușele, tinerică/tinerele, mititică/mititele Sunt invariabile în funcție de număr mai multe categorii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
într-un alt moment sau loc: „Dar scumpă-i era frăția de cruce, ca oricărui voinic, mai scumpă decât zilele, mai scumpă decât mireasa.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 11), „Acei ochi de-un albastru întuneric (...) devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici.” (Ibidem, p. 77) Observații: Gradul de intensitate superioară poate fi accentuat prin adverbul modalizant de intensificare și: „În neștiința ta ești și mai frumoasă...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 56) Augmentarea intensității unei însușiri la un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu el însuși în momente sau locuri diferite. În funcție de cele două tipuri de intensitate superlativă, gradul superlativ dezvoltă două variante: • superlativul pozitiv; însușirea se manifestă într-un grad maxim de intensitate: „De astăzi nu-mi mai pasă/ Că cea mai dulce-ntre femei/ Se duce și mă lasă.” (M.Eminescu, I, p.187); • superlativul negativ; însușirea se manifestă într-un grad minim de intensitate: „El este cel mai puțin pregătit dintre toți.” B. Conținutul categoriei intensității subiective rezultă din interpretarea lingvistică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cunosc în limbajul popular, în stilul beletristic și în limbajul poetic un registru foarte amplu de procedee: fonetic-prozodice, morfologice, sintactice sau metaforice de exprimare, dezvoltând expresivitatea textului: frumoasa-frumoaselor, l-a făcut bucăți bucățele, „Ce frumoasă, ce nebună/ E albastra-mi, dulce floare” (M. Eminescu, I, p. 55), „Iar fața ei frumoasă ca varul este albă.” (M. Eminescu, I, p. 88), ud leoarcă, frumoasă (urâtă, deștept) foc, „Sau cum s-ar mai zice la noi în țărănește, era frumoasă de mama focului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a recțiunii prepoziționale și constanta planului semantic lexical sau lexico-gramatical, trebuie considerate tot în cazul genitiv și formele neaccentuate definite ca dativ posesiv: „În juru-mi ceața crește rânduri-rânduri.” (M. Eminescu, I, p. 119), „Ce frumoasă, ce nebună/ E albastra-mi dulce floare.” (Ibidem, p. 55), „Cu farmecul luminii reci/ Gândirile străbate-mi.”( Ibidem, p. 179) * Prin bogăția flexiunii cazuale, pronumele personal se distinge atât de substantiv, cât și de celelalte pronume nepersonale. Pronumele personal se caracterizează prin paradigma completă a categoriei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
d.): „În frunza de cucută amară/âmi fluier bucuriile” (L. Blaga, p. 63), „Cu ochii tăi de înger mă mângâi și mă minți” (M. Eminescu, IV, p. 442) sau conjuncte, enclitic: „Las’să mă uit în ochii-ți ucizător de dulci.” (Ibidem, I, p. 95) sau proclitic: „Când aș iubi,/mi-aș întinde spre cer toate mările.” (L. Blaga, p. 62) sau concomitent proclitic și enclitic: „- Ia ad-o-ncoace la moșul, s-o drămăluiască.” (I. Creangă, p. 37) Întrebuințarea cazurilor prezintă unele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
II-a și se întrebuințează, de regulă, în propoziții imperative: „Stihii a lumei patru, spuse lui Arald,/Străbateți voi pământul și a lui măruntaie” (Ibidem, p. 94) sau în propoziții asertive exclamative: „O tu umbră pieritoare, cu adâncii, triștii ochi,/Dulci-s ochii umbrei tale - nu le fie de diochi!” (Ibidem, p. 80) Genitivul se caracterizează printr-o serie de deosebiri între persoanele I și a II-a, pe de o parte, și persoana a III-a, pe de alta. Pronumele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]