17,773 matches
-
O fost ori ba? Da! am zis, înclinând ușor din cap. Șî și-o mâncat la voi? Un cartof... Ăraaa, cum di n-am știut eu sî fi vinit?! Îi arătam eu cheagului și afurisâtului ista di harpalău sî mai furi cartofi di sămânțî! Îi crăpam eu capu' diavolului spurcat!" pentru a ajunge la o întâmplare și mai sălbatică, al cărei personaj central este câinele Haiduc: "Dar îi era foame. Un fel de crampe și de zvâcnituri îi străfulgerau corpul de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
le întunecaseră viața. Smulsă parcă din romanele lui Zaharia Stancu este scena în care bunicul din partea tatălui, ajuns la 92 de ani (după ce a crescut 18 copii), se află într-o situație umilitoare. Foamea îl sleise complet. Într-o zi fură un cartof de sămânță din rezerva mult prea milităroasei sale soții, îl coace în grabă pe plita încinsă și îl înghite ca pe o delicatesă, nu înainte de a-i da și nepotului o felie. Antologică este și "eutanasierea" barbară a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
putea fi considerată timp dublat, triplat... Astfel că numai cel care conștientizează acut-suprem timpul ca viață poate renunța la foarte multe. În primul rând, dacă se poate, să renunțe la un angajament, la un post care îi mănâncă viața, îi fură și îi asasinează timpul. Apoi, să renunțe la zădărniciile întrunirilor de pseudoboemă, de palavragii, de acțiuni pseundoliterare, la angajamente politice de doi bani, cum sunt, de regulă, cele din Interriverania prutonistreană. La multe trebuie să renunțe, pentru a-și cruța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Și nu vorbesc neapărat de mine. Mă gândesc, de pildă, la cei peste trei milioane de români care au luat drumul amar al bejeniei. Ne iluzionăm că nu mai avem exil, ci "diasporă". E doar un fel de a ne fura pălăria. Nu e doar vina liderilor politici, ce s-au întrecut, vreme de 25 de ani, în corupție, în demagogie și incompetență. E și vina noastră, a oamenilor de condei, care continuăm să scriem, cu o inconștiență de oameni nebuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ceva matern față de ceilalți copii, ca și cum mă simțeam responsabilă pentru ei, de aici mi s-a tras și porecla, de mică, până la liceu, Mamițica. (râde) Împărțeam totul cu prietenii, rari și buni, pe care i-am avut. Nopțile mi le furam, citind cu un nesaț și un instinct al timpului: ceva nelămurit mă presa necontenit, parcă știam că vor veni ani grei, când timpul lecturii ne e măsurat, iar cultura temeinică nu se face decât la vârstele fragede. A.B.Cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
retrag și continui să consider violență acelui act față de memoria poetului un adevărat hybris o taină. Cu onestitate, aș vrea să spun totuși aici că, după 1993, tot mai obosit și mai tracasat de o groază de angarale care-i furau timpul vital (cineva îi băgase în cap că, fără un doctorat în litere și un rang de ministru al culturii, Academia suedeză va fi greu de convins să-i acorde Premiul Nobel!), Marin Sorescu a intrat în competiția unui joc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
unirista". M-am simțit bine. Cred că și ei. Faptele mele sunt niște semne poetice. Din păcate vremea și vremurile nu sunt potrivite acestei stări de imponderabilitate și trăire care este poezia, pentru că realitățile biciuiesc oamenii din toate părțile, le fură clipă de însingurare necesară. Multe trebuie să se așeze. Sunt semne că omul se va întoarce la această armonie lirică și tot mai mulți declara că au nevoie de ea, măcar că o eliberare temporară. Până atunci poezia viețuiește pe spații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de pe urma traducerilor, perfecționându-și stilul și tehnicile, evoluând odată cu traducătorul... Problema timpului : timpul e o specie pe cale de dispariție, el nu există, practic, fiecare trebuie să-și facă timp pentru a se putea dedica pasiunilor, hobby-urilor etc. Prometeu a furat focul, eu mă îndeletnicesc cu furtul de timp, alții își omoară timpul cu fleacuri, fără a realiza că materia prima a vieții ăsteia, este... timpul. Pe de altă parte, nu de puține ori, încerc să fac mai multe lucruri în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de studenți; cum mulți au mașini există și un serviciu al evidenței și staționării lor. E o atmosferă plăcută de liniște, de studiu. Deprins cu universitatea europeană, așejată În centrul și În forfoteala marilor orașe, Într-un mediu care te fură, cu tentaculele sale, aici găsești cu totul altă atmosferă. Există și În SUA universități mari În New-York, Chicago, Washington, Los Angeles, dar multe sunt În orașe mici: Ithaca, Iowa, Nebraska (Lincoln), sud și nord Dakota, Standford University și altele. Cornell
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ce o avea, cea mai mândră din sat. Șura asta, ne arăta el am ridicat-o cu dolarii câștigați În America, dar cu câtă muncă, nu vă puteți da seama. Pe când mă Întorceam, prin Germania, În tren, mi s au furat banii. Am venit În sat mai sărac ca oricând. Dar nu m-am lăsat. După un an m-am Întors, am strâns din nou bani și uite ăsta e rezultatul atâtor ani de muncă. Pornim din nou la drum. Ne
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de un preot, după ce a fost ras În cap, pentru tichia electrică, când să fie condus În camera electrică, vine un telefon de la centrala poliției să fie suspendată execuția Întrucât s-a prezentat un cetățean care susținea că el a furat copilul lui Lindberg. S-a dovedit că era un zmintit, plătit de un grup de germani, cărora nu le convenea că un conațional făcuse o astfel de crimă. Neputând dovedi ceva, execuția a avut loc, după ce multe forțe polițienești Înconjuraseră
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Poți circula unde vrei. Nimeni nu-ți cere identitatea și formalități inutile. Dar simți imediat că aici sunt stabilite anumite limite, anumite reguli morale peste care nu poți trece. Furt de găini, gata, cinci ani Închisoare. Umbli beat, amendă. Ai furat, pedeapsă grea. Reacție promptă, atât din partea populației, cât și din partea justiției. Libertatea În cele bune, constrângere În cele rele. Acesta e marele Înțeles pe care societatea Îl dă ideii de libertate. Devii astfel mai bun, mai muncitor, mai econom, mai
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
mai văzut. La doi ani după această Întâmplare, În 1938, am citit Într-un ziar american, că pe șoseaua aceea, dincolo de El Paso, În Texas, o doamnă cu fata ei au fost găsite asasinate În mașină, după ce li s-au furat banii și bijuteriile. Pe la ora 16 ajungem la Las Cruces, orășel cu 6.000 locuitori. Facultatea de agonomie e În partea de nord a orașului. Intrăm În curtea facultății pe o alee pe marginea căreia e un mare canal de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
determinau toate acțiunile? - Fii mai concret! Ce trebuie să facă omul? - Să se întoarcă la bucuriile simple ale lumii! - Și mai concret! Mai pe limba mea, te rog! - Ai văzut tu vreodată vreun sugar să plângă după o limuzină? - ??? - Să fure? Să înșele? - Ai terminat? - Sau să-și dorească bijuterii scumpe, vile somptuoase și vacanțe exotice?... - Ai început să cam bați câmpii! - Nu! Pe sugar îl fericește sânul cald și plin cu lapte al mamei! Cântecul ei de leagăn și un
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
fără bani, fără vreun viitor. Nu-și cunoaște părinții, numele ce-l poartă l-a primit la Casa de copii. A dormit sub cerul liber, a mâncat din gunoaie, dar le-a preferat pe acestea decât să se apuce de furat sau să dea cuiva în cap sau să devină un aurolac. Acum era aciuat pe lângă o firmă particulară, unde făcea de pază noaptea, alte munci - ziua, iar pentru acestea i se dădea ceva de mâncare și i s-a asigurat
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
munci - ziua, iar pentru acestea i se dădea ceva de mâncare și i s-a asigurat și o cămăruță în care să locuiască. Mi-a arătat cu o oarecare mândrie cheile palatului său. Nu putea fi angajat deoarece i se furase buletinul în urmă cu un an, iar pentru eliberarea unuia nou trebuia să meargă la Pașcani și nu avea banii necesari; un mare cerc vicios creat în jurul vieții unuia dintre cei douăzeci și două de milioane de români anonimi. Mi-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în țară. Am răsuflat, în parte, ușurat; mai rămânea doar problema transportului... Suntem acum în Aeroport la Mumbay. În fine, plecăm spre casă. Ca de obicei, luați de valul pregătirilor pentru un drum atât lung pe calea aerului, dar și furați de agitația mulțimii din aeroport, în grupul nostru se instaurase o anumită stare de agitație. Pierzându-ne - din nu știu ce motive - calmul interior, am reușit să mă cert cu Diana. O ceartă copilărească, fără un suport real: să fi fost mulțimea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cerut un răgaz istoric ca să dovedească el că doar Ceaușescu e de vină pentru eșecul comunismului de stat ; doar el întinase idealurile comunismului. Din acea după-amiază și până acum e un sfert de veac de când tot ostenesc unii, în timp ce alții fură, la - și din - proiectul unei revoluții, care în țara noastră nu se poate face... Dacă până la Revoluție tânărul medic de la Socola încerca eva‑ darea din temnița de maximă securitate care era România, prin literatură - citind enorm, dar și scriind fărĂ
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cea poli‑ tică și cea economică, adică de schimbarea regulilor jocului într-o societate, cum treci de la dictatură la democrație, de la regimul lui „Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim“ la capitalism și de la „Cine nu fură statul își fură familia“ la integritatea publică. Asta e partea cea mai pasionantă sau mie așa mi pare, pe vremuri se numea schimbarea mentalităților. V.A. : Așa a și fost catalogată prima dumneavoastră carte despre tranziție, Românii după ’89 (Humanitas
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și cea economică, adică de schimbarea regulilor jocului într-o societate, cum treci de la dictatură la democrație, de la regimul lui „Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim“ la capitalism și de la „Cine nu fură statul își fură familia“ la integritatea publică. Asta e partea cea mai pasionantă sau mie așa mi pare, pe vremuri se numea schimbarea mentalităților. V.A. : Așa a și fost catalogată prima dumneavoastră carte despre tranziție, Românii după ’89 (Humanitas, 1996). O carte
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
picioarele, ce să mă mai întorc ! Spunea : „Îți dai seama, săraca, o să-i lipsească 25 de bani din gestiune !“. M-a cărat în brațe înapoi un kilometru să-i dăm bănuțul îna‑ poi vânzătoarei, care singură se înșelase, nu îl furaserăm. Acest gen de scrupule erau cu totul extraordinare. V.A. : Dar de unde veneau ele ? Era credincios ? Avea o educație strict religioasă ? A.M.P. : BĂnuiesc că, după ce venise de pe frontul de RĂsărit, nu mai era câtuși de puțin religios. Și nici
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
americani au fost expulzați pentru activitate împotriva sistemului. După ultimul lector american expulzat s-a închis lectoratul. Acesta apucase să ne spună că va fi expulzat. A lăsat deschisă fereastra la bibliotecă și ne-a sugerat să venim noaptea să furăm cărțile. O gașcă de prieteni ai mei, băieți, s-au dus și au luat Orwell și alte cărți, care, după aceea, au circulat ca o bibliotecă privată. V.A. : Și Securitatea n-a intervenit ? A.M.P. : Era un băiat dintre
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
o nebunie totală. Și noi, evident, eram exponenții acestei nebunii. Așa a fost începutul nostru de presă liberă. În clipa în care a trebuit să ne luptăm cu obstacolele capitalismului, ne-am despărțit destul de repede în câteva grupuri. Unii au furat. țin mine și acum ce am trăit când am aflat că unii dintre noi au furat. Am plâns. V.A. : Ce să fure ? A.M.P. : După ce am început să vindem revista, banii îi puneam la grămadă într-un dulap. Cineva
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
presă liberă. În clipa în care a trebuit să ne luptăm cu obstacolele capitalismului, ne-am despărțit destul de repede în câteva grupuri. Unii au furat. țin mine și acum ce am trăit când am aflat că unii dintre noi au furat. Am plâns. V.A. : Ce să fure ? A.M.P. : După ce am început să vindem revista, banii îi puneam la grămadă într-un dulap. Cineva i-a furat. Ne-a chemat Daniel Condurache, șeful nostru, și ne-a spus : „Ăla i-
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
trebuit să ne luptăm cu obstacolele capitalismului, ne-am despărțit destul de repede în câteva grupuri. Unii au furat. țin mine și acum ce am trăit când am aflat că unii dintre noi au furat. Am plâns. V.A. : Ce să fure ? A.M.P. : După ce am început să vindem revista, banii îi puneam la grămadă într-un dulap. Cineva i-a furat. Ne-a chemat Daniel Condurache, șeful nostru, și ne-a spus : „Ăla i-a furat“. Eu am refuzat să cred
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]