KorAP: Find »[drukola/base=gară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...573 574 575 ...617 >

15,415 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

în Leeds și probabil create de doctorul Fidorous (deși, după câte se pare, acestea nu pot fi departe de foile scrise cu markerul negru descrise în scrisorile primului Eric). Textul acesta și următorul au fost expuse ca parte din renovarea Gării Centrale Leeds. În ciuda a săptămâni întregi de căutări, nici un alt posibil afiș al lui Fidorous n-a fost descoperit în oraș. Animalele unicelulare e titlul original (scris în colțul din stânga jos). AaBbCcD dEeFfGgHhIiJj KkLlMmNnOoP pQqRrSsTtUuV vWwXxYyZz 2. Nucleul celulei conține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o latură a cuștii lui Ian. Rezultatul o mulțumi, însă Ian - chiar și după o conservă întreagă de ton cu porumb de la fast-food - nu păru prea fericit de chestia asta sau de ideea că va fi împins primul într-o gară mică și întunecată. Îmi pare rău, i-am spus din nou. Nu mai avem mult de mers. Îmi aruncă o privire care-mi transmise că acolo unde ne duceam ar fi spre binele meu să fie un loc cu multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

porțiuni Întregi fără ruine, cu o cîrciumă prosperă În colț, alături de o lăptărie și o brutărie. Strada unde locuia Wilcox fusese și ea cruțată de bombe: marile imobile cu apartamente burgheze se Înălțau, drepte și lugubre ca niște hoteluri de gară, dominînd parcul. Rowe văzu lipite pe multe dintre ele bilete cu „De Închiriat“ și aproape că spera să vadă un asemenea bilet și la poarta casei cu numărul 63. Dar casa era locuită. În hol dădu peste un tabel, prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
urmare - Își spunea - nu sînt un om de seamă, un explorator, ci un criminal de rînd“. Efortul depus pentru a ajunge În locul acesta Îl epuizase; nu-și mai amintea limpede nici măcar cum procedase. Ținea minte doar un drum nesfîrșit spre gară, printr-o cîmpie Întunecată; tresărise de cîteva ori, auzind mugetul cîte unei vaci Îndărătul unui gard sau țipătul vreunei cucuvăi. Apoi se pomenise la gară. Se vedea umblînd de colo pînă colo pe peron, În așteptarea trenului. Aerul mirosea a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
nu-și mai amintea limpede nici măcar cum procedase. Ținea minte doar un drum nesfîrșit spre gară, printr-o cîmpie Întunecată; tresărise de cîteva ori, auzind mugetul cîte unei vaci Îndărătul unui gard sau țipătul vreunei cucuvăi. Apoi se pomenise la gară. Se vedea umblînd de colo pînă colo pe peron, În așteptarea trenului. Aerul mirosea a iarbă și a fum. În tren, controlorul Îi ceruse biletul, dar el n-avea nici bilet, nici bani. Știa cum Îl cheamă, sau Își Închipuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
ureche: — Domnul n-are bilet. Și deodată, În mod surprinzător, Johns spuse: — Bine-bine, e-n regulă! Și aplecîndu-se spre Rowe Îi șopti: Noroc, bătrîne! În aceeași clipă, trenul se urni, lăsînd În urmă un nor de fum, care Învălui automobilul, gara și silueta nemișcată a lui Johns, care nu Îndrăznea să-i facă un semn cu mîna. Acum, toate aceste primejdii trecuseră; rămînea doar aceea a unui proces pentru asasinat. Rowe ședea pe scaun, cu ochii spre fereastra prin care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
de Încăperea aceea ticsită, de luminile stinse, de vocea care-l speriase atîta... — Graves nu a apreciat, cred, toate aceste detalii, Îl Întrerupse domnul Prentice Împreunîndu-și mîinile pe genunchii osoși și legănîndu-se ușor. Bietul Graves! Crimele pasionale ale hamalilor din gări, iată sfera lui de preocupări! În sectorul meu, cazurile sînt, firește, ceva mai ciudate. De aceea Graves n-are Încredere În noi, da, ăsta-i adevărul. Și Începu să Întoarcă filele dosarului de pe masă, așa cum ar fi Întors foile unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Încetat nici o clipă să se-nvîrtească. Pe cînd oameni ca tine, și ca el... Se așeză pe scaunul cel mai apropiat - un scaun urît, Înalt și lustruit, ce-i lăsa picioarele să-i atîrne, și continuă să vorbească: — Va fi În gara Paddington, la trenul de 7,20. Mi-a spus că nu se mai Întoarce niciodată. Și m-am gîndit că atunci vei fi În siguranță... — Pot să mă apăr și singur, replică Rowe, dar Întîlnindu-i privirea avu sentimentul că Înțelesese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-l percheziționeze! Nu știu. N-a luat nimic cu el. — Vreun baston, cumva? — Nu, nimic. Și-a pus doar haina. Nici măcar pălăria nu și-a luat-o. Presupun că filmul e Într-un buzunar. Va trebui să mă duc la gară. — De ce nu lași acum totul În seama poliției? PÎnă să dau eu de cine trebuie și pînă să explic situația, pleacă trenul. Dacă-l găsesc În gară, atunci o să sun la poliție. Și deodată adăugă, fulgerat de-o bănuială: Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Presupun că filmul e Într-un buzunar. Va trebui să mă duc la gară. — De ce nu lași acum totul În seama poliției? PÎnă să dau eu de cine trebuie și pînă să explic situația, pleacă trenul. Dacă-l găsesc În gară, atunci o să sun la poliție. Și deodată adăugă, fulgerat de-o bănuială: Dacă ți-a spus că se duce la gara Paddington, precis nu va fi acolo. — De fapt, nu mi-a spus. Nici n-aș fi crezut dacă mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
poliției? PÎnă să dau eu de cine trebuie și pînă să explic situația, pleacă trenul. Dacă-l găsesc În gară, atunci o să sun la poliție. Și deodată adăugă, fulgerat de-o bănuială: Dacă ți-a spus că se duce la gara Paddington, precis nu va fi acolo. — De fapt, nu mi-a spus. Nici n-aș fi crezut dacă mi-ar fi spus-o. Dar ăsta era planul lui inițial. E singura lui speranță de salvare... Văzîndu-l că stă pe gînduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
fost de tun, exclamă el. Undeva deasupra estuarului, cred. — N-am auzi nimic. În maximum zece minute, sosesc, mai spuse bătrînelul, ținînd ceasul În mînă, În timp ce taxiul cotea pe Praed Street. Încă o cotitură, și ajunseră. Sub cupola camuflată a gării, călătorii care aveau abonamente pe calea ferată fugeau de moartea nocturnă, Îndreptîndu-se Într-o tăcere lugubră spre trenurile suburbane, cu cîte-o valijoară În mînă. Hamalii Îi urmăreau din ochi cu un aer de superioritate sceptică, plini de mîndria oamenilor care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
rămîn la post. De-a lungul primului peron se Întindea, ca o umbră lungă, trenul. Storurile erau lăsate la mai toate compartimentele. Era un spectacol nou pentru Rowe, nou și vechi În același timp, căci din clipa cînd o văzu, gara Își luă locul printre amintirile sale, la fel ca priveliștea străzilor bombardate. Totul Îi vorbea despre realitatea vieții pe care-o cunoscuse. Chioșcurile de pe peron fuseseră Închise. De pe peron era imposibil să-i deosebești pe călătorii din tren: fiecare compartiment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
o valoare: „De unde știu eu că n-a ales Împreună cu un alt spion ascunzătoarea... Și pericolul ar rămîne același, chiar dacă filmul ar Încăpea pe mîinile altuia!“ Bine, să discutăm, zise el. În clipa aceea, sirenele Își dezlănțuiră urletele lugubre peste gara Paddington. Undeva, departe răsunară trei explozii surde - bum! bum! bum! Bătrîna continua Însă să-și desfășoare lîna. Rowe Își aminti brusc cuvintele Annei: „Mă tem c-o să vorbească“, și-l văzu pe Hilfe surîzÎnd, ca și cum viața ar mai fi păstrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
s-o șteargă. Prin acoperișul rămas fără geamuri se vedeau ici-colo steluțele roșii ale tirului de baraj al artileriei antiaeriene; păreau flăcăruile unor chibrituri, și se stingeau la fel de repede. Deodată se auzi un fluierat, și trenul se urni Încet din gara Întunecată, furișîndu-se parcă. În afară de ei și de cîțiva hamali, nu mai era nimeni pe peron. Bufetele erau Închise. Pierdut În imensitatea peronului, un soldat beat ședea pe o bancă și vomita Între genunchi... Hilfe coborî treptele ce duceau spre toaletă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
glumă de prost gust! exclamă el. — Se poate, dar m-ai păcălit de prea multe ori! — Fii rezonabil! Îți Închipui că vreau să fug? Trenul a plecat doar! Crezi c-aș putea s-o șterg, după ce te-aș omorî În gara Paddington? N-aș face nici o sută de pași, și aș fi prins. Atunci, la ce-ți trebuie revolverul? — Vreau să fug mai departe, răspunse el, și adăugă cu voce joasă: Nu vreau să fiu torturat. Și se aplecă puțin, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
spun și data... Omulețul se Îndreptă brusc spre ei și, Întinzîndu-și mîinile Într-un gest rugător, rosti cu glas plîngăreț: — Aș putea oare s-ajung la Wimbledon? O lumină albă străluci prin aerul plin de praf, dincolo de cupola spartă a gării: erau frunzele aprinse ca niște jerbe pe cer. Și brusc, Rowe Își dădu seama că nu asistă pentru prima oară la un bombardament. Parcă o auzea pe doamna Purvis coborînd scările cu așternutul; vedea tabloul cu Golful Neapole pe perete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

Meaux. Annabelle rămânea la gimnaziu, pentru Încă un an. El se Întorcea de la liceu cu un tren local, iar la Esbly schimba, lua un automotor. În general, ajungea la Crécy cu cursa de 18 și 33; Annabelle Îl aștepta la gară. Mergeau Împreună de-a lungul canalelor ce traversau orășelul. Uneori - destul de rar, În fapt - intrau la cafenea. Annabelle știa acum că Într-o zi sau alta Michel va simți dorința s-o sărute, să-i mângâie trupul de a cărui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
era Încă incert; ultima ecuație era cea mai strălucitoare, mai plină de voioșie. În același an, Annabelle intră la liceul din Meaux. Se vedeau adesea, tustrei, după ore. Apoi Bruno se Întorcea la internat; Annabelle și Michel se Îndreptau spre gară. Situația lua o Întorsătură ciudată și tristă. La Începutul lui 1974, Michel se cufundă În spațiile Hilbert; apoi se iniție În teoria măsurării, descoperi integralele lui Riemann, Lebesgue și Stieltjes. În același timp, Bruno citea Kafka și se masturba În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
chitară dezacordată și fiind tratați de ceilalți cu un dispreț obiectiv. Bruno se simțea aproape de acești băieți; dar, adolescentele fiind oricum imposibil de agățat, nu s-ar fi dat În lături, vorba unui cititor al revistei Newlook Întâlnit la cafeneaua gării Angers-Nord, să-și „Împlânte lancea Într-o halcă oarecare”. Cu această speranță, la ora douăzeci și trei, Îmbrăcat cu un pantalon alb și o cămașă sport bleumarin, coborî spre centrul generator de zgomot. Aruncând o privire panoramică peste mulțimea dansatorilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
să facă nimic, a roșit puțin. Apoi, cu multă blândețe, mi-a Îndepărtat mâna; dar nu s-a ridicat, nu a făcut nici un gest ca să plece. Prin fereastra cu gratii, am văzut o elevă traversând curtea, grăbindu-se În direcția gării. Cu mâna dreaptă, mi-am deschis fermoarul de la prohab. Ea a făcut ochii mari, privirea i s-a pironit pe sexul meu. Ochii ei emanau vibrații fierbinți, aș fi putut ejacula doar prin forța acelei priviri, În același timp eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
m-a privit o ultimă dată; am ejaculat și n-am mai văzut nimic. Am auzit doar zgomotul ușii Închise și pașii ei care se depărtau. Eram năucit, ca sub efectul unei lovituri de gong teribile. Am reușit totuși, din gară, să-i telefonez lui Azoulay. Nu-mi amintesc nimic de Întoarcerea cu trenul, nici de traseul făcut cu metroul; Azoulay m-a primit la ora opt. Nu mă puteam opri din tremurat; mi-a făcut imediat o injecție ca să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Și tu ai nevoie de repaus, și ai nevoie de plăcere, cu o mulțime de femei diferite. E posibil. Știu că nu crezi, dar Îți repet: e posibil. Am un prieten doctor, o să ne dea un certificat medical. Ajunseră În gara Agde luni dimineața, luară un taxi până În sectorul nudiștilor. Christiane avea foarte puține bagaje, nu avusese timp să se Întoarcă la Noyon. — Va trebui să-i trimit niște bani lui fiu-meu, spuse ea. Mă disprețuiește, dar sunt silită să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
la strămutarea rămășițelor pământești. Putea fixa o Întâlnire cu serviciul de concesiuni funerare Între orele zece jumătate și doisprezece. 18 REGĂSIRE Automotorul pentru Crécy-la-Chapelle fusese Înlocuit cu un tren local. Și satul se schimbase mult. Michel se opri În piața Gării, privi surprins În jur. Un supermagazin Casino apăruse pe bulevardul Général-Leclerc, la ieșirea din Crécy. Peste tot În jurul lui, vedea case noi, blocuri de locuințe. Schimbările datau de la deschiderea parcului de distracții Eurodisney, Îi explică funcționarul de la primărie, și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
nu m-am măritat. M-am gândit adesea la tine. Te-am urât când nu mi-ai răspuns la scrisori. Au trecut de atunci douăzeci și trei de ani, dar Încă mă gândesc la asta, uneori. Annabelle Îl Însoți până la gară. Se Însera, era aproape ora șase. Se opriră pe podul de peste Grand Morin. Se vedeau plante acvatice, castani și sălcii; apa era calmă și verde. Corot iubise acest peisaj, Îl pictase de mai multe ori. Un bătrân, nemișcat În grădina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]