15,723 matches
-
20%), comercianți (15%) și fabricanți (0,2%). Stema municipiului a suferit de-a lungul timpului numeroase schimbări, însă a păstrat principalele elemente simbolistice. Stema orașului medieval, descoperită recent de un muzeograf de la Muzeul Pitești, avea reprezentată o cruce, care pare latină. Stema din perioada interbelică avea forma unui scut albastru și un turn medieval pe care se află un vultur ce ține în gheare steagul României. Turnul medieval simbolizează dinastia Basarabilor, cei cărora li se datorează organizarea Țării Românești. Vulturul este
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]
-
mandat consecutiv. Componența Consiliului Local Arad (23 de consilieri) ales în 5 iunie 2016 este următoarea: Prima școală elementară din Arad, s-a înființat în 1707 de călugărul de origine bavareză, Fr. Camil Nöffrich. În 1745 școala începătoare devine "școală latină", apoi în 1762 "gimnaziu". În 1844-1845 se aplică o nouă reformă școlară în Austria, introdusă un an mai târziu și în Ungaria, în urma căreia gimnaziul din Arad se completează inițial cu 7 clase, apoi cu 8 clase, devenind în 1851-1852
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]
-
Austria, introdusă un an mai târziu și în Ungaria, în urma căreia gimnaziul din Arad se completează inițial cu 7 clase, apoi cu 8 clase, devenind în 1851-1852 "gimnaziu superior complet", iar în 1868 ia denumirea de "gimnaziu superior regal". Școala latină și gimnaziul din Arad, patronate de călugării minoriți au funcționat pe rând în două localuri, proprietăți ale ordinului (1745-1821/1821-1873). Documentele ce alcătuiesc istoria învățământului în Transilvania și la Arad vădesc un admirabil militantism, cu accente dramatice uneori, al intelectualității
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]
-
Prima mențiune a unei școli confesionale la Bistrița datează din anul 1388, aceasta câștigând în valoare prin șirul de dascăli, instruiți în universități de prestigiu ale vremii. După adoptarea Reformei școală a fost transformată în gimnaziu cu predare în limba latină, al cărui Regulament elaborat în 1596 de către umanistul Gallus Rohrmann prevedea două cicluri de studii. Școală, amplasată în vecinătatea bisericii parohiale, a fost reconstruită în anul 1565. În 1548 preotul orășenesc Michaei Fleischer a constituit un fond pentru susținerea studenților
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
(limba greacă veche: Tομή "Tomí", latină: "Tomis Constantiana", în italiană prin navigatorii genovezi și din ea, în alte limbi latine "Constanza", limba greacă "Κωνστάντζα"/ "Κωνστάντια", limba turcă otomană "كو ستنجه" (Köstendje), , (Kiustengea), armeană "Կոնստանցա", ebraică "קונסטנצה", slovacă, cehă, sârbă, poloneză, croată & maghiară "Konstanca", albaneză "Qushtendja", bosniacă
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
(limba greacă veche: Tομή "Tomí", latină: "Tomis Constantiana", în italiană prin navigatorii genovezi și din ea, în alte limbi latine "Constanza", limba greacă "Κωνστάντζα"/ "Κωνστάντια", limba turcă otomană "كو ستنجه" (Köstendje), , (Kiustengea), armeană "Կոնստանցա", ebraică "קונסטנצה", slovacă, cehă, sârbă, poloneză, croată & maghiară "Konstanca", albaneză "Qushtendja", bosniacă "Kostanj", germană Küstendje (pe plan local), uneori scris și Konstanz) este municipiul de reședință
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
versiune adaptată a . Lituaniana este considerată a fi cea mai conservatoare din punct de vedere lingvistic dintre vorbite actualmente, ea păstrând multe caracteristici ale . Există o mare cantitate de literatură lituaniană (în sensul de literatură publicată în Lituania) în limba latină, principala limbă academică din Evul Mediu. Edictele regelui lituanian Mindaugas constituie primul exemplu de literatură de acest gen. sunt un alt important patrimoniu de scriere latină originară din Lituania. Opere literare în au început să fie publicate pentru prima dată
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
mare cantitate de literatură lituaniană (în sensul de literatură publicată în Lituania) în limba latină, principala limbă academică din Evul Mediu. Edictele regelui lituanian Mindaugas constituie primul exemplu de literatură de acest gen. sunt un alt important patrimoniu de scriere latină originară din Lituania. Opere literare în au început să fie publicate pentru prima dată în secolul al XVI-lea. În 1547 a compilat și a publicat prima carte tipărită în lituaniană, "Simple Cuvinte de Catehism", operă ce marchează începutul literaturii
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
pentru românizarea nomenclaturii localităților din România, ordin prin care urma să se schimbe denumirea orașului Bacău, cu "Gura Bistriței". Menționarea orașului pe un act oficial datează încă din 1399. În arhivele Vaticanului, pe hărțile Evului Mediu precum și în alte documente latine, Bacăul apare sub numele de Bacovia, sau Ad Bacum. Edwige Bestazzi - delegată a Institutului de Cultură Italiană, la începutul secolului XX - mărturisește că Bacăul era trecut pe o hartă pictată chiar în Palatul Primăriei Florența, sub numele de Bacovia. Acest
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
un sac în spate și o nuia în mână. Copiii obraznici sunt pedepsiți cu câteva lovituri de nuia. În Italia, La Befana este zâna bună care se îmbracă în negru și aduce daruri copiilor la 6 ianuarie. În multe țări latine: Spania, Puerto Rico, Mexic și America de Sud, copiii îi așteaptă pe cei trei regi să le aducă daruri de Crăciun. Cântarea cântecelor de stea este o parte foarte importantă din festivitățile Crăciunului românesc. În prima zi de Crăciun, mulți colindători umblă pe
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
important investitor regional. Numele poporului și al țării diferă față de cele utilizate în alte limbi, locuri sau culturi. Deși grecii își denumesc țara "Hellas" sau "Ellada" (în ) și numele oficial este "Republica Elenă", în română ea este denumită "Grecia", termen latin utilizat de către romani (în scrierea "Graecia"), ceea ce înseamnă literal „țara grecilor”, și care derivă el însuși de la numele grecesc "Γραικός" (transliterat "Graikos"). Și în română se utilizează uneori și termenul de "Elada". Cea mai veche urmă de prezență umană în
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
care rămâneau erau asimilați. În secolele al XI-lea și al XII-lea, revenirea stabilității a avut ca rezultat o puternică creștere economică - mult mai puternică decât în teritoriile anatoliene ale imperiului. După cruciada a patra și căderea Constantinopolului în fața „latinilor” în 1204, mare parte din Grecia a căzut rapid sub dominație francă (perioada a fost denumită "") sau venețiană în cazul unora dintre insule. Reînființarea Imperiului Bizantin la Constantinopol în 1261 a fost însoțită de recuperarea a mare parte din teritoriul
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
5 milioane) - un număr considerabil dintre ei se află printre refugiații palestinieni -, sunt împărțiți în mai multe grupuri. Ortodocșii antiohieni calcedonieni constituie 35,7% din populația creștină; catolicii (melkiții, catolicii armeni, catolicii siriaci, maroniții, catolicii caldeeni și cei de rit latin) constituie 26,2%, Biserica Apostolică Armeană 10,9%, 22,4%; mai este Biserica Asiriană a Estului și alte denominațiuni creștine mai mici. De asemenea, există multe mănăstiri creștine. Mulți creștini sirieni aparțin clasei socio-economice înalte. Araba modernă standard este limba
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Ulrich Zwingli, revine mai târziu la Basel, unde își sfârșește zilele la 12 iulie 1536. Erasmus a dedicat cea mai mare parte a operelor sale problemelor religioase. Devine cunoscut, în 1500, cu ""Collectanea adagiorum"", o colecție de proverbe și zicale latine și din Biblie, ""Enchiridion militis christiani"" ("Manualul combatantului creștin", 1503). Opera cea mai importantă este ""Encomium moriae"" sau ""Laus Stultitiae"" ("Elogiul nebuniei", 1509), dedicată lui Thomas Morus, o satiră la adresa teologiei scolastice, imoralității clerului și a "curiei" catolice, în același
Erasmus din Rotterdam () [Corola-website/Science/298225_a_299554]
-
clar poziția ideologică în opera ""De Libero Arbitrio"" (1524), care conține o critică severă a concepțiilor lui Martin Luther asupra lipsei de libertate a deciziilor omului, admițând însă necesitatea unei înnoiri a moravurilor bisericești. În anii 1517-1524 traduce în limba latină (""Novum instrumentum omne"") versiunea greacă a Noului Testament, traducere însoțită de comentarii critice, superioară ca stil și fidelitate în comparație cu "Vulgata" (Versiunea latină oficială a Bibliei) aflată în circulație. Această traducere i-a servit și lui Luther ca bază pentru transcrierea
Erasmus din Rotterdam () [Corola-website/Science/298225_a_299554]
-
libertate a deciziilor omului, admițând însă necesitatea unei înnoiri a moravurilor bisericești. În anii 1517-1524 traduce în limba latină (""Novum instrumentum omne"") versiunea greacă a Noului Testament, traducere însoțită de comentarii critice, superioară ca stil și fidelitate în comparație cu "Vulgata" (Versiunea latină oficială a Bibliei) aflată în circulație. Această traducere i-a servit și lui Luther ca bază pentru transcrierea în limba germană a Bibliei. Lupta lui Erasmus împotriva ignoranței, superstițiilor și structurilor autoritare tradiționale a fost caracterizată prin convingerile sale umaniste
Erasmus din Rotterdam () [Corola-website/Science/298225_a_299554]
-
și la români, ca limbă (străină) liturgică și de cancelarie (în administrația de stat). Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române, au existat multe păreri contradictorii. Potrivit unora, limba slavonă și caracterele "chirilice" au înlocuit limba latină și alfabetul latin în Biserica românească în secolul al X-lea și s-au consolidat în secolele următoare, ca urmare a impunerii acestora de către Imperiul Bulgar și ca reacție la propaganda catolică. Însă Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae (redactată în
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
ca limbă (străină) liturgică și de cancelarie (în administrația de stat). Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române, au existat multe păreri contradictorii. Potrivit unora, limba slavonă și caracterele "chirilice" au înlocuit limba latină și alfabetul latin în Biserica românească în secolul al X-lea și s-au consolidat în secolele următoare, ca urmare a impunerii acestora de către Imperiul Bulgar și ca reacție la propaganda catolică. Însă Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae (redactată în 1716 în latină
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
-lea și s-au consolidat în secolele următoare, ca urmare a impunerii acestora de către Imperiul Bulgar și ca reacție la propaganda catolică. Însă Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae (redactată în 1716 în latină), afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florența (1432), adică timp de 400 de ani după schisma din 1054. Domnitorul Alexandru cel Bun, sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărților și textelor cu caractere latine, și înlocuirea cu alfabetul chirilic și slavona
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florența (1432), adică timp de 400 de ani după schisma din 1054. Domnitorul Alexandru cel Bun, sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărților și textelor cu caractere latine, și înlocuirea cu alfabetul chirilic și slavona, cu scopul de a împiedica răspândirea catolicismului în principatul Moldova. Mihail Kogălniceanu a susținut aceeași teză (în revista "Alăuta românească", 1838). Cărțile bisericești răspândite la români, începând cu secolele X-XV, au fost scrise
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
a ținut cont de regulile stabilite prin reforma patriarhului de Târnovo, Eftimie, un cărturar de seamă din secolul al XIV-lea. În 1860, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în scrierea limbii române a avut loc adoptarea oficială a alfabetului latin în locul celui chirilic (după o perioadă de tranziție care a durat câteva decenii). La fel ca în cazul alfabetului latin, diverse litere chirilice cursive și de mână diferă de versiunile de tipar (majuscule și minuscule). Uneori nu coincid deloc: spre
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
-lea. În 1860, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în scrierea limbii române a avut loc adoptarea oficială a alfabetului latin în locul celui chirilic (după o perioadă de tranziție care a durat câteva decenii). La fel ca în cazul alfabetului latin, diverse litere chirilice cursive și de mână diferă de versiunile de tipar (majuscule și minuscule). Uneori nu coincid deloc: spre exemplu, litera "m" reprezintă un "T" mic italic în loc de M (întrucât litera cursivă "m" este continuatoarea unei alte majuscule "T
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
patron generos. În enciclica sa ""Aeterni Patris"" din 1880, recomanda studierea filosofiei scolastice, în special cea a sfântului Toma de Aquino, dar nu a aprobat un studiu servil. A înființat în Roma colegiul Appolinare, un institut superior pentru studierea clasicilor latini, greci și italieni. La propunerea sa, la Roma a fost înființat și un colegiu pentru cei din Boemia. Tot el înființează și "Observatorul" Vaticanului. În timpul lui Leon al XIII-lea, ordinele religioase au cunoscut o minunată înflorire; au fost fondate
Papa Leon al XIII-lea () [Corola-website/Science/298244_a_299573]
-
-a și a IV-a a tipărit "Gramatica limbii române", în care a combătut exagerările latiniștilor, susținând un sistem mai aproape de ortografia folosită în România, care ea însăși avea probleme cu trecerea textelor bisericești scrise cu caractere chirilice la alfabetul latin. În 1877 a inițiat publicarea "Programelor", în primul număr apărând studiul său "Cestiunea ortografiei române", în care a susținut o poziție mixtă, între ortografia fonetică, pe care o considera superioară, și ortografia latinistă a lui Timotei Cipariu, admisă temporar din
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
Sibiu, iar în cadrul despărțământului Brad al acesteia a ținut diferite prelegeri. Dr. phil. Pavel Oprișa (29 septembrie 1861, Țebea - mai 1937, Țebea) a fost profesor al liceului între 1890-1927 și director între 1904-1908. A predat istoria, limba română și limba latină. A început demersurile pentru clădirea noului local al gimnaziului și completarea lui cu clasele V-VIII. A fost decorat cu „Răsplata Muncii pentru Învățământ”. Dr. Traian Suciu (1877, Veneția de Jos - 1919, Brad) a urmat Gimnaziul greco-ortodox din Brașov și
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]