17,036 matches
-
unsprezece romane, trei nuvele, șaptesprezece povestiri precum și numeroase alte lucrări. S-a făcut de asemenea remarcat și pentru activitatea de jurnalist. Dostoievski s-a născut în Moscova și a făcut cunoștință cu literatura de la o vârstă fragedă, prin intermediul basmelor și legendelor scrise de autori ruși și străini. Și-a pierdut mama în 1837, când avea numai 15 ani, și a intrat la Institutul de Inginerie Militară Nikolaiev din Sankt Petersburg la insistențele unui tată autoritar. După absolvire, a lucrat ca inginer
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
care îi va marca profund copilăria, îi istorisește viețile sfinților ortodocși. Alena Frolovna va fi și cea care îl va introduce pe Dostoievski în fascinanta lumea a literaturii, citindu-i încă de la vârsta de trei ani epopei eroice, basme și legende. Părinții îi citeau de asemenea, mai ales seara, literatură rusă și universală: scriitori ca Pușkin, Karamzin și Derjavin, ficțiune gotică precum cea a Annei Radcliffe, opere romantice de Schiller și Goethe, povești eroice de Cervantes și Walter Scott sau epopeile
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
astăzi. Cetatea are în incintă Biserica Reformată, din secolul al XIV-lea, construită în stil gotic. În timpul reformei protestante, populația orașului a devenit în majoritate reformată (calvină), motiv pentru care fost schimbat și cultul bisericii. Din această perioadă a rămas legenda potrivit căreia crucifixul făcut de Veit Stoss a fost aruncat în râul Niraj și așa a ajuns în Valea Nirajului, în Eremitu. Această regiune a purtat și numele de "Sfântul Pământ", deoarece o parte dintre secui au rămas la ritul
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
Cea mai populară specialitate din Ținutul Secuiesc este cozonacul secuiesc sau pe numele originală "kürtös kalács", ce se poate găsi aproape în toate orașele mari din România. Importanța acestei mâncări în viața comunității o reprezintă faptul că exist mai multe legende care povestesc originea colacului: Secuii vazând ca tătarii se apropie din ce în ce mai mult, au luat decizia de a se ascunde. Unii s-au retras în munți, alții și-au găsit refugiu în pesterile Budvár și Rez. Neputând ataca astfel pe secuii
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
lui Joyce este chiar numele personajului Stephen Dedalus, care, prin asociere cu arhitectul legendar Dedal, invocă destinul artistic, dar și labirintul sau pericolul zborului spre soare. În afară de mitologia greacă, Joyce a folosit de asemenea multe imagini preluate din folclorul irlandez, legendele biblice, literatura clasică și medievală etc. În capitolul "Telemah", apariția bătrânei lăptărese la ușa lui Dedalus și Mulligan în dimineața zilei de 16 iunie este echivalentă cu vizita pe care zeița Atena i-a făcut-o lui Telemah la începutul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
asemenea, băiatul ține în mână o carte din care citește de la dreapta la stânga, o nouă aluzie iudaică. Aluziile sacrificiului continuă: data nașterii lui Rudy, 29 decembrie (așa cum se specifică în "Itaca"), este a doua zi de după Masacrul Inocenților. Conform unei legende pre-homerice, Ulise și-ar fi așezat pruncul, pe Telemah în fața plugului, arătând astfel că vrea să-l omoare și că a înnebunit, pentru a nu fi recrutat în războiul troian, pe care îl considera o vărsare de sânge inutilă. Pacifismul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
cade într-o zi de pe scară și moare. La priveghi, prietenii lui devin gălăgioși din cauza alcoolului și varsă din greșeală whiskey peste corpul neînsuflețit al lui Finnegan, readucându-l la viață, fiindcă whiskey-ul este „apa vieții” („uisce beatha” în irlandeză). Legenda pare o interpretare naivă a credinței creștine despre moarte și înviere, fiind folosită de Joyce ca pretext pentru romanul său despre ciclicitatea istoriei. O altă sursă de inspirațiea fost "Cartea Morților" și legenda egipteană legată de resurecția lui Osiris. Frank
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
este „apa vieții” („uisce beatha” în irlandeză). Legenda pare o interpretare naivă a credinței creștine despre moarte și înviere, fiind folosită de Joyce ca pretext pentru romanul său despre ciclicitatea istoriei. O altă sursă de inspirațiea fost "Cartea Morților" și legenda egipteană legată de resurecția lui Osiris. Frank Budgen a identificat o asemănare cu poezia nordică veche, în special cu "Edda", unde distrugerea universului de către forțele haosului este urmată de un proces de regenerare și creație. Joseph Campbell și Henry Morton
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Ceruri, acest nume să treacă mai apoi și la mitologia greacă. Se poate totuși și ca mitul care înconjoară această constelație să se fi născut din cauza vecinilor constelației, fiind nevoie de poveste pentru această formațiune de stele, pentru a intregi legenda cerului nocturn. Sumerienii au văzut aceste stele ca făcând parte din imaginea unui păstor (întâlnit uneori într-o caleașcă) cu oile sale, sau în unele versiuni, cu toiagul său. Asta în timp ce în China, Orion era una din cele 28 de
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
nativi Yokut, situat pe Central Valley din California a privit cele trei stele strălucitoare drept picioarele zeilor păduchi. Se spunea ca în sezonul rece, când păduchii nu sunt prezenți nici în realitate, nici pe bolta cerească, aceștia cresc în ascunzătoare. Legenda are logică din acest punct de vedere deoarece iarna constelația Orion se află sub orizont. Populația Sari, din nord-vestul Mexicului, a format din cele trei stele centrale, o altă alăturare de stele numită Hapj (însemnând „vânător”) iar stelele au fost
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
orizontului marca începutul ceremoniei "Focului Viu". Orion este de-asemenea important și în cultura astronomică a australienilor aborigeni. De exemplu, populația Yolngu din Ținuturile Arnhem spun că, constelația Orion, pe care ei o numea de altfel Julpan, era o canoe. Legenda lor ne prezintă doi frați care au mers la pescuit și au prins și mâncat un pește care era interzis de legea lor. Văzând aceasta, Soarele a trimis un vârtej de apă care i-a aruncat pe cei doi frați
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
Jorg Breu - ""Portret de bărbat"", anonim german - ""Bărbat cu haină de blană"", Cristoph Amberger - ""Portret de bărbat"", Tiziano Vecello da Cadore (1477-1576) - ""Ecce homo"", Rosalba Carriera - ""Portretul unei tinere femei"" (o miniatură pictată pe fildeș), si, cea mai valoroasă, Maestrul legendei Sfanțului Augustin - ""Bărbat cu craniu în mână"", evaluate la peste 25 de milioane de dolari, după care au dispărut prin pod și apoi prin curtea bisericii reformate. Anchetă a stabilit că picturile au fost scoase din țară într-un timp-record
Muzeul Brukenthal () [Corola-website/Science/298792_a_300121]
-
prin curtea bisericii reformate. Anchetă a stabilit că picturile au fost scoase din țară într-un timp-record, de numai trei zile. Patru dintre ele au fost regăsite în America și repatriate în 1998: ""Portret de bărbat cu craniu"" a Maestrului Legendei Sfanțului Augustin, ""Ecce Homo"" de Tizian; ""Portret de femeie"" de Rosalba Carriera și ""Portret de bărbat cu pipa în fereastră"" de Franș van Mieris cel Bătrân. În octombrie 1998 au dispărut 6 tablouri de mare valoare din Muzeul de Arte
Muzeul Brukenthal () [Corola-website/Science/298792_a_300121]
-
dar rodia crăpată și frunzele de toamnă reamintesc vremelnicia vieții și îndeamnă la savurarea clipei prezente. Ciudata tristețe și ușoara grimasă a lui Bacchus, prefigurat ca tânăr adolescent, aduce o anume ambiguitate în tablou. Scena morții lui Holofern, după o legendă din Vechiul Testament, surprinde momentul când Iudita, după ce l-a îmbătat pe conducătorul cuceritorilor, îi taie capul. Realismul extrem al tabloului produce un efect cutremurător, chipurile pictate exprimă durere, oroare, spaimă și groază. ""Cina din Emmaus"" este legată de zugrăvirea tradițională
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
T Bell între anii 1969 și 1973. După spusele lui Dennis Ritchie, cea mai creativă perioadă a avut loc în 1972. A fost denumit „C“ deoarece multe din caracteristicile sale au fost derivate din limbajul de programare „B“. Sunt multe legende despre originea limbajului C și legătura sa cu sistemul de operare Unix, cum ar fi: Începând cu anul 1973, limbajul de programare C a devenit destul de robust, astfel încât mare parte a kernelului Unix, scris inițial în limbaj de asamblare pentru
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
dat afară din serviciu. Pentru a scăpa de o condamnare judecătorească, se angajează în 1864 în armată cu un contract pe șapte ani. Regimentul său staționează în diverse orașe din Franța și nu ia parte la operațiuni în afara granițelor țării. Legenda despre participarea la o campanie militară în Mexic a fost pusă în circulație, mai târziu de către poetul Guillaume Apollinaire, dar nu a fost contestată de pictor. După moartea tatălui său în 1868, este scutit de serviciul militar ca unic susținător
Henri Rousseau le Douanier () [Corola-website/Science/298817_a_300146]
-
printr-un pod de orașul Dubăsari din Podolia, situat ceva mai sus de Criuleni, pe malul stâng al Nistrului. Primii proprietari au fost familii de moldoveni: Sclifos, Samoilă și Tătaru. Și aici există, ca la Cimișlia, o variantă locală a legendei cu Romeo și Julieta ca "explicație" etimologică: aici sunt denumiți Criu și Lenuța. Ca în celelalte variante, cei doi îndrăgostiți sunt proveniți din localitățile vecine, și părinții le interzic să se căsătoreasca. Dar, în timp ce legenda Cimișleană are un sfârșit vesel
Criuleni () [Corola-website/Science/298838_a_300167]
-
Cimișlia, o variantă locală a legendei cu Romeo și Julieta ca "explicație" etimologică: aici sunt denumiți Criu și Lenuța. Ca în celelalte variante, cei doi îndrăgostiți sunt proveniți din localitățile vecine, și părinții le interzic să se căsătoreasca. Dar, în timp ce legenda Cimișleană are un sfârșit vesel, cea Criuleană are un sfârșit tragic: negăsind nici-o soluție, Criu și Lenuța s-au aruncat în Nistru. În acel loc veneau părinții și rudele celor doi tineri, și îi plângeau, regretând tragedia pe care au
Criuleni () [Corola-website/Science/298838_a_300167]
-
amplasare și tip de zidire, cu fortificațiile dacice din Munții Orăștie, aflate în, relativă, apropiere. Vasile Dimitrescu, un istoric local, 20 de ani mai târziu, dă primele informații tehnice cu privire la planul cetății și grosimea zidurilor, aducând o altă informație cu privire la legendele care circulau printre localnici. Astfel aduce la cunoștință că localnicii mai numesc ruinele „Cetatea lui Mateiaș“ și că acolo, de mult, s-ar fi purtat o luptă a românilor și ungurilor împotriva tătarilor. Aceștia, câștigând lupta, au dărâmat cetatea și
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
întemeiat la București, îi dă numele Elena Doamna, după soția lui Cuza. De acest azil s-a ocupat îndeaproape și Regina Elisabeta. Al treilea domn este Carol, sub a cărui protecție își desăvârșește în cea mai mare măsură opera. O legendă, lansată de Sabina Cantacuzino, care circula în București în jurul lui , îl socotește ca fiind fiul natural al lui Franz Liszt și al contesei d'Agout. În realitate, el fusese primit de doamna d’Agoult in timpul studiilor sale la Paris
Carol Davila () [Corola-website/Science/298869_a_300198]
-
samaritene din 529 Betleemul a fost devastat iar zidurile orașului și biserica Nașterii distruse, dar au fost reconstruite de către împăratul Iustinian I. În 614 Imperiul Persan Sasanid a sustinut evreii rebeli , a invadat Palestina Prima și a capturat Betleemul. O legendă ce se regăsește în surse mai târzii susține că biserică nu a fost distrusă din cauza picturilor în mozaic ce înfățișau magii persani veniți cu daruri la Nașterea Domnului. În 637, la scurt timp după ce Ierusalimul a fost capturat de către armatele
Betleem () [Corola-website/Science/298896_a_300225]
-
prin tortură, i-a ars pe rug. În 1312, papa Clement, sub presiune din partea regelui Filip, a dizolvat cu forța întregul ordin. Dispariția bruscă a unei componente importante din societatea europeană a acelor timpuri a dat naștere la speculații și legende, care trezesc și astăzi interes. Templierii apar imediat după prima Cruciadă. În 1119, un nobil Francez din regiunea Champagne, Hughes de Payens, împreună 8 cavaleri aleși dintre rudele sale, a creat Ordinul Cavalerilor Templieri. Misiunea lor declarată era de a
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
fost condamnați să ardă pe rug la Paris, pe 18 martie, 1314. Se spune că de Molay a rămas sfidător până la sfârșit, cerând să fie legat astfel încât să fie cu fața la catedrala Notre Dame, și să își țină mâinile împreunate. După legendă, a strigat dintre flăcări că atât papa Clement, cât și regele Filip îl vor întâlni în curând în fața lui Dumnezeu. Papa Clement a murit o lună mai târziu, iar regele Filip într-un accident de vânătoare înainte de sfârșitul anului. Odată cu
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
au fost desființați în anii 1300, și oricare dintre aceste organizații, care au apărut abia în anii 1700, se creează adeseori o confuzie publică și mulți scapă din vedere diferența de 400 de ani. Cavalerii Templieri au fost asociați cu legende privind secrete și mistere transmise din timpuri străvechi. Zvonuri circulau chiar și din timpul templierilor înșiși. Scriitorii francmasoni și-au adăugat propriile speculații în secolul al 19-lea și alte înfloriri fictive au fost adăugate în filme moderne, cum ar
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
în secolul al 19-lea și alte înfloriri fictive au fost adăugate în filme moderne, cum ar fi: "Mormântul morților orbi", "Comoara națională" și "Regatul cerului", cărți best-seller: "Ivanhoe" și "Codul lui Da Vinci", precum și jocuri video: "" și "". Multe dintre legendele legate de templieri privesc ocuparea inițială a Muntelui Templului din Ierusalim și speculații în legătură cu relicvele pe care templierii le-ar fi putut găsi acolo, cum ar fi Sfântul Graal sau Arca Testamentului. Faptul că templierii posedau anumite relicve este știut
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]