14,970 matches
-
de 10 μg/mc a PM2.5 se estimează u risc de mortalitate între 8-18% datorită bolilor cardiovasculare. Expunerea pe termen lung crește riscurile de ateroscleroză și boli inflamatorii ale inimii. Bolile cardiace coronariene se referă la funcționarea insuficientă a mușchiului cardiac și ca atare o circulație inadecvată a sângelui care alimentează mușchiul inimii(miocardul). Boala coronariană este cea mai frecvent asimilată cu bolile coronariene, deși boala coronariană poate fi datorată altor cauze, cum ar fi vasospasm coronarian. Boala coronariană este
Boli cardiovasculare () [Corola-website/Science/326086_a_327415]
-
mortalitate între 8-18% datorită bolilor cardiovasculare. Expunerea pe termen lung crește riscurile de ateroscleroză și boli inflamatorii ale inimii. Bolile cardiace coronariene se referă la funcționarea insuficientă a mușchiului cardiac și ca atare o circulație inadecvată a sângelui care alimentează mușchiul inimii(miocardul). Boala coronariană este cea mai frecvent asimilată cu bolile coronariene, deși boala coronariană poate fi datorată altor cauze, cum ar fi vasospasm coronarian. Boala coronariană este o boală a arterelor cauzată de acumularea de plăci de aterom în
Boli cardiovasculare () [Corola-website/Science/326086_a_327415]
-
boală a arterelor cauzată de acumularea de plăci de aterom în pereții arterelor care alimentează miocardului. Angina pectorală (durere în piept) și infarctul miocardic (atac de cord) sunt simptome și stări cauzate de boala coronariană. Cardiomiopatia înseamnă literal "boală a mușchiului inimii" (" cardio" = inimă,"myo"= mușchi,"patie"= boală) este deteriorarea funcției miocardului (mușchiul inimii), din orice motiv. Oamenii cu cardiomiopatie sunt expuși de multe ori riscului aritmiei și/sau morții cardiace subite. Boli cardiace ischemice - bolile miocardului (mușchiului inimii) caracterizat prin
Boli cardiovasculare () [Corola-website/Science/326086_a_327415]
-
acumularea de plăci de aterom în pereții arterelor care alimentează miocardului. Angina pectorală (durere în piept) și infarctul miocardic (atac de cord) sunt simptome și stări cauzate de boala coronariană. Cardiomiopatia înseamnă literal "boală a mușchiului inimii" (" cardio" = inimă,"myo"= mușchi,"patie"= boală) este deteriorarea funcției miocardului (mușchiul inimii), din orice motiv. Oamenii cu cardiomiopatie sunt expuși de multe ori riscului aritmiei și/sau morții cardiace subite. Boli cardiace ischemice - bolile miocardului (mușchiului inimii) caracterizat prin faptul că scade alimentarea mușchiului
Boli cardiovasculare () [Corola-website/Science/326086_a_327415]
-
arterelor care alimentează miocardului. Angina pectorală (durere în piept) și infarctul miocardic (atac de cord) sunt simptome și stări cauzate de boala coronariană. Cardiomiopatia înseamnă literal "boală a mușchiului inimii" (" cardio" = inimă,"myo"= mușchi,"patie"= boală) este deteriorarea funcției miocardului (mușchiul inimii), din orice motiv. Oamenii cu cardiomiopatie sunt expuși de multe ori riscului aritmiei și/sau morții cardiace subite. Boli cardiace ischemice - bolile miocardului (mușchiului inimii) caracterizat prin faptul că scade alimentarea mușchiului cu sânge. Boli cardiace inflamatorii implică inflamația
Boli cardiovasculare () [Corola-website/Science/326086_a_327415]
-
literal "boală a mușchiului inimii" (" cardio" = inimă,"myo"= mușchi,"patie"= boală) este deteriorarea funcției miocardului (mușchiul inimii), din orice motiv. Oamenii cu cardiomiopatie sunt expuși de multe ori riscului aritmiei și/sau morții cardiace subite. Boli cardiace ischemice - bolile miocardului (mușchiului inimii) caracterizat prin faptul că scade alimentarea mușchiului cu sânge. Boli cardiace inflamatorii implică inflamația miocardului sau/și ale țesuturilor care îl înconjoară. Acestea sunt: Valvulopatiile cardiace sunt procese care afectează una sau mai multe valve ale inimii. În principal
Boli cardiovasculare () [Corola-website/Science/326086_a_327415]
-
mușchi,"patie"= boală) este deteriorarea funcției miocardului (mușchiul inimii), din orice motiv. Oamenii cu cardiomiopatie sunt expuși de multe ori riscului aritmiei și/sau morții cardiace subite. Boli cardiace ischemice - bolile miocardului (mușchiului inimii) caracterizat prin faptul că scade alimentarea mușchiului cu sânge. Boli cardiace inflamatorii implică inflamația miocardului sau/și ale țesuturilor care îl înconjoară. Acestea sunt: Valvulopatiile cardiace sunt procese care afectează una sau mai multe valve ale inimii. În principal sunt patru valve care sunt afectate de valvulopatii
Boli cardiovasculare () [Corola-website/Science/326086_a_327415]
-
cuspide sau lame valvulare. Valvulele sunt ancorate de pereții ventriculari prin "cordaje tendinoase" care, pe lângă rolul de fixare, împiedică deschiderea cuspidelor spre interior sau bombarea lor spre interior din cauza presiunii care apare în timpul contracțiilor ventriculare. Cordajele tendinoase sunt ancorate de mușchii papilari cu care participă la susținerea mai bună a valvei. Ansamblul cordaje tendinoase-mușchi papilari formează "aparatul subvalvular" care are funcția de a nu permite prolapsul valvei în atriu atunci când se închide, presează cuspidele unele de altele în timpul contracțiilor ventriculare împiedicând
Valvă cardiacă () [Corola-website/Science/326131_a_327460]
-
până la 4000 metri în adancimiile Pâmântului. Aceste animale pot fi găsite în sol și nisip umed, în apele dulci stătătoare sau lin curgătoare, mai rar în mediul marin. Însă, cel mai des tardigradele au fost observate printre asociațiile licheni și mușchi . Tardigradele sunt capabile să supraviețuiască în condiții extreme, la temperaturi de -273 °C și +151 °C, și își păstrează vitalitatea circa un deceniu fără apă . Capul nu este delimitat de restul corpului scurt, alcătuit din 4 segmente și înzestrat cu
Tardigrada () [Corola-website/Science/326313_a_327642]
-
linie mediană, vor forma palatul secundar. Tot din mezenchimul mugurilor maxilari se mai dezvoltă, ca oase de membrană, osul zigomatic, sozul osului temporal și cea mai mare parte a osului maxilar. Regiunea inferioară a feței, buza inferioară, procesul dentoalveolar inferior, mușchii masticatori și osul mandibula se vor diferenția din procesele mandibulare. Scheletul arcului branhial I este format dintr-o tijă cartilaginoasă, situată în mugurii mandibulari, numită „cartilajul lui Meckel”. Acesta se osifică numai la capete și cu capătul ventral participă la
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
se va dezvolta deasemenea o tija cartilaginoasă numită „cartilajul lui Reichert”. Din acesta se dezvoltă: Partea mijlocie a cartilajului lui Reichert devine țesut fibros care formează ligamentul stilohioidian. Tot din mezenchimul acestui arc se mai diferențiaza și o serie de mușchi:
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
Atât Lennon cât și Shotton au fost creditați cu noul nume, "Quarrymen" bazat pe un vers din imnul școlii: "„Quarrymen, old before our birth. Straining each muscle and sinew”". Alegerea numelui a fost ironică, Lennon considerând textul „strângând din fiecare mușchi” ("Straining each muscle and sinew") ridicol. Gormația făcea la început repetiții acasă la Shotton în Vale Road, dar, din cauza zgomotului, mama acestuia le-a cerut să folosească adăpostul antiaerian antifonat din fundul curții. Bill Smith a cântat la doar două
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
dezvoltarea acestei regiuni pot determina apariția de despicături labiale și/sau palatine care se pot asocia, în unele cazuri, cu anomalii ale altor structuri derivate din primul arc branhial și care pot determina surditate (anomaliile ciocănașului și nicovalei sau ale mușchiului tensor al timpanului) sau defecte de fonație (anomaliile structurale ale vălului palatin moale sau ale mușchiul tensor al palatului moale). Cauzele care determină despicăturile labiale și palatine sunt încă insuficient cunoscute. Aceste malformații sunt catalogate în trei categorii: Despicăturile labiale
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
în unele cazuri, cu anomalii ale altor structuri derivate din primul arc branhial și care pot determina surditate (anomaliile ciocănașului și nicovalei sau ale mușchiului tensor al timpanului) sau defecte de fonație (anomaliile structurale ale vălului palatin moale sau ale mușchiul tensor al palatului moale). Cauzele care determină despicăturile labiale și palatine sunt încă insuficient cunoscute. Aceste malformații sunt catalogate în trei categorii: Despicăturile labiale și palatine izolate (cazuri sporadice sau familiale în care un mod de transmitere genetică nu este
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
există pentru fiecare antenă consistând dintr-o ampulă, atașata la cuticula medie la baza antenei și formând us sac cu un ostium cu valvă pe partea ventrală. Aceastea pompează sânge prin elasticitatea țesutului de legătură și nu prin acțiunea unui mușchi. Caracateristicile care diferențiază ordinul Dermaptera de alte insecte sunt: Majoritatea specilor de urechelnițe sunt aparțin subordinului Forficulina, grupate în 9 familii cu 180 de genuri, incluzând "Forficula auricularia", urechelnița europeană comună. Speciile de Forficulina sunt organisme independente (non parazitare), cu
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
țesut muscular în pereți, precum venele. Acest set de vase de sânge este cunoscut ca plexul hemoroidal. Pernele hemoroidale sunt importante pentru continența fecală. Acestea contribuie la 15-20% din presiunea de închidere a anusului în stare de repaus și protejează mușchii sfincterului anal în timpul trecerii scaunului. Când o persoană se apleacă, presiunea intra-abdominală crește și pernele hemoroidale se măresc, ajutând la menținerea anusului închis. Se consideră că simptomele aferente hemoroizilor apar când aceste structuri alunecă în jos sau când presiunea
Hemoroid () [Corola-website/Science/322034_a_323363]
-
unei artere coronare în urma rupturii unei plăci de aterom, care este un depozit de lipide și celule albe (în special macrofage) la nivelul peretelui arterial. Ischemia (reducerea fluxului sangvin) și hipoxia rezultate, netratate în timp util, duc la moartea ("necroza") mușchiului inimii ("miocardului"). Simptomele clasice ale infarctului miocardic acut sunt durere bruscă de piept (în mod specific răspândindu-se spre brațul stâng sau partea laterală stângă a gâtului), dispnee, grețuri, vomă, palpitații, transpirații și neliniște (adeseori descrisă ca o senzație de
Infarct miocardic () [Corola-website/Science/322129_a_323458]
-
din toate infarctele miocardice sunt „silențioase”, fără durere în piept sau alte simptome. În baza patologiei infarctul miocardic acut se poate împărți în două categorii principale: Subendocardial: implică o suprafață mică în peretele subendocardiac a ventriculului stâng, septul ventricular, sau mușchii papilari. Zona subendocardiacă este deosebit de expusă ischemiei. În context clinic infarctul miocardic pe baza modificărilor ECG poate fi în continuare subclasificat în: Expresia "atac de cord" este folosită uneori incorect pentru a descrie moartea cardiacă subită, care poate sau nu
Infarct miocardic () [Corola-website/Science/322129_a_323458]
-
sau constrictorul superior al faringelui ("Musculus constrictor pharyngis superior") numit și mușchiul cefalofaringian ("Musculus cephalopharyngeus") este unul din cei 3 mușchi constrictori ai faringelui, fiind componentă cea mai de sus a stratului muscular circular exterior al faringelui. Are o formă patrulatera; fibrele superioare ale mușchiului sunt ascendente, fibrele mijlocii sunt transversale, iar
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
sau constrictorul superior al faringelui ("Musculus constrictor pharyngis superior") numit și mușchiul cefalofaringian ("Musculus cephalopharyngeus") este unul din cei 3 mușchi constrictori ai faringelui, fiind componentă cea mai de sus a stratului muscular circular exterior al faringelui. Are o formă patrulatera; fibrele superioare ale mușchiului sunt ascendente, fibrele mijlocii sunt transversale, iar cele inferioare descendente. Constrictorul superior al faringelui este separat
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
faringelui ("Musculus constrictor pharyngis superior") numit și mușchiul cefalofaringian ("Musculus cephalopharyngeus") este unul din cei 3 mușchi constrictori ai faringelui, fiind componentă cea mai de sus a stratului muscular circular exterior al faringelui. Are o formă patrulatera; fibrele superioare ale mușchiului sunt ascendente, fibrele mijlocii sunt transversale, iar cele inferioare descendente. Constrictorul superior al faringelui este separat de bază craniului printr-un spațiu de aproape 2 cm, în care devine aparentă fascia faringobazilară. Originea mușchiului se află pe lama mediala a
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
o formă patrulatera; fibrele superioare ale mușchiului sunt ascendente, fibrele mijlocii sunt transversale, iar cele inferioare descendente. Constrictorul superior al faringelui este separat de bază craniului printr-un spațiu de aproape 2 cm, în care devine aparentă fascia faringobazilară. Originea mușchiului se află pe lama mediala a procesului pterigoidian, rafeul pterigomandibular, linia milohioidiană a mandibulei, fata profundă a mucoasei planșeului bucal. De la aceste origini fibrele musculare ale mușchiului se îndreaptă înapoi, ocolind marginile faringelui, si se termină pe linia mediana a
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
un spațiu de aproape 2 cm, în care devine aparentă fascia faringobazilară. Originea mușchiului se află pe lama mediala a procesului pterigoidian, rafeul pterigomandibular, linia milohioidiană a mandibulei, fata profundă a mucoasei planșeului bucal. De la aceste origini fibrele musculare ale mușchiului se îndreaptă înapoi, ocolind marginile faringelui, si se termină pe linia mediana a peretelui posterior al faringelui. Unele fibre musculare se inseră pe rafeul median al peretelui posterior al faringelui, altele se continuă cu fibrele de partea opusă; fibrele superioare
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
de aponevroza faringiana. Constrictorul superior al faringelui are patru porțiuni care poartă fiecare denumirea după formațiunile anatomice pe care se prinde: porțiunea pterigofaringiană, porțiunea bucofaringiană, porțiunea milofaringiană și porțiunea glosofaringiana. 1. Porțiunea pterigofaringiană ("pârș pterygopharyngea musculi constrictoris pharyngis superioris") sau mușchiul pterigofaringian, pterigofaringianul ("musculus pterygopharyngeus") cu originea pe jumătatea inferioară a mărginii posterioare a lamei mediale a procesului pterigoidian și pe cârligul pterigoidian. 2. Porțiunea bucofaringiană ("pârș buccopharyngea musculi constrictoris pharyngis superioris") sau mușchiul bucofaringian, bucofaringianul ("musculus buccopharyngeus") cu originea pe
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
pârș pterygopharyngea musculi constrictoris pharyngis superioris") sau mușchiul pterigofaringian, pterigofaringianul ("musculus pterygopharyngeus") cu originea pe jumătatea inferioară a mărginii posterioare a lamei mediale a procesului pterigoidian și pe cârligul pterigoidian. 2. Porțiunea bucofaringiană ("pârș buccopharyngea musculi constrictoris pharyngis superioris") sau mușchiul bucofaringian, bucofaringianul ("musculus buccopharyngeus") cu originea pe rafeul pterigomandibular ("raphae pterygomandibularis"), situat între procesul pterigoid și procesul alveolar al mandibulei. Rafeul pterigomandibular este o intersecție tendinoasa, care separă porțiunea bucofaringiană de mușchiul buccinator. 3. Porțiunea milofaringiană ("pârș mylopharyngea musculi constrictoris
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]