14,917 matches
-
urma despărțirii. Pentru frumusețea ei, redăm în continuare întregul conținut al poeziei: O unică garoafă mi-ai dat de despărțire Și eu ți-am dat-o iarăși cu buza s-o săruți. Zâmbind ceva perplexă, c-o tainică privire, Ai sărutat garoafa și ambii am stat muți. Venindu-ne în fire într-un târziu, crudelă, Oftând adânc promis-ai că nu mă vei uita. Trecând numai o lună, tu n-ai rămas fidelă Și-acum sărut garoafa, în loc de buza ta. În
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
c-o tainică privire, Ai sărutat garoafa și ambii am stat muți. Venindu-ne în fire într-un târziu, crudelă, Oftând adânc promis-ai că nu mă vei uita. Trecând numai o lună, tu n-ai rămas fidelă Și-acum sărut garoafa, în loc de buza ta. În aceeași lună a anului 1898, publică la rubrica literară Foița Sentinelei a ziarului „Sentinela”, poezia Nour și chin, care „cu puternică încărcătură melancolică, trimite la pesimismul post eminescian”, iar a treia creație în versuri, care
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Scapini a binecuvântat reverenda și i-a dat-o lui Giovanni. «Reverenda este uniforma marelui Suveran, a marelui Rege!», va spune don Calabria, amintind acea ceremonie simplă și mișcătoare. Va avea totdeauna un mare respect pentru reverendă și o va săruta în fiecare dimineață, înainte de o îmbrăca. Don Calabria ne-a povestit o istorioară zguduitoare. Știm că fiind cleric a continuat să viziteze bolnavii din spitalul militar și civil. «O mamă tuberculoasă, aflându-se în clipa morții, m-a chemat întrebându
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să primească sfânta Împărtășanie. „Nu sunt decât o reverendă neagră a unui cleric sărman“, i-am spus, „și, din păcate, sub aceasta, nu există nimic, dar chiar nimic“. Ea, cu mâna tremurând, mi-a prins marginea hainei clericale și a sărutat-o, recomandându-mi să am grijă de cei doi copii ai ei, care curând aveau să rămână fără mamă». Don Giovanni comenta: «Prin acel gest am înțeles venerația lumii simple față de haina preoțească, iar eu care în fiecare dimineață, înainte de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a oricărui preot, dar simțea natural că misiunea sacerdotală a fost marcat fără echivoc în DNA - ul lui. În această afirmație simplă și sinceră e toată viața lui, tot felul lui de a gândi și de a acționa. Iubea preoția. Săruta cu venerație haina preoțească înainte de a o îmbrăca. « În haina preoțească, chiar și cea mai mică pată se vede și apare foarte urât!», îi spuse o doamnă gentilă în ziua înveșmântării sale. Dar și mai mult sare în evidență, în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
următor, la 4 iulie 1936: «Oh, cum ar trebui să-i mulțumim lui Dumnezeu care ne-a dat în Vizitatorul Apostolic, Prea-reverendul abate Caronti, Îngerul Învierii». Don Calabria s-a pus imediat la dispoziția Vizitatorului. Când primea scrisorile Vizitatorului, le săruta și le citea la picioarele Răstignitului său. Le considera ca expresia sfintei voințe a lui Dumnezeu. La rândul său, abatele Caronti și-a dat seama îndată de validitatea carismei fondatorului. «Azi, mai mult ca niciodată - scria - se simte necesitatea apostolatului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
evreice îndrăgeau mult acest copil atât de bun. Giovanni își va aminti marea devoțiune a celor două surori pentru Sfânta Biblie. Odată le scăpă din mână Cartea Sfântă și căzu pe pământ. Ele au ridicat-o cu respect și au sărutat-o. Și întorcându-se spre copilul care privea cu atenție: «Conține cuvântul lui Dumnezeu!», i-au spus cu convingere. «În fiecare sâmbătă - povestea don Giovanni - aceste două femei mergeau dincolo de Porta Vescovo, spre răsărit, pentru a vedea dacă venea Mesia
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
luat mâna. El, scoțând-o dintr-a mea, a ridicat-o în semn de binecuvântare. A căzut apoi albă, venoasă, peste haina gri, în care se pierdea trupul consumat. S-a rugat: „Să mă ierte Domnul de viața mea falită“. Sărutându-l pe frunte, i-am spus: „Ești sfântul nostru“. Iar el: „Dumnezeu să aibă milă de mine“. A fost ultimul salut fratern». Abia mort, fiii săi s-au încins să împlinească cu precizie voința părintelui lor iubit, dar au intervenit
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
centrală din Gradobor așteptau cei care mai supraviețuiseră, în genunchi, cu brațele ridicate spre cer, jeluind și bocind în hohote. Din șea, Coromilas adresează frumoase cuvinte de condoleanțe și îmbărbătare în grecește acestei grămezi umane care îl împresoară și-i sărută mîinile, mulțumindu-i... în bulgară! Stupoare generală: funcționarul turc care îi însoțea pe consuli le explică atunci că întregul sat este bulgăresc, dar că o parte cea mai numeroasă a rămas credincioasă ritului ortodox ce ținea de Patriarhia greacă de la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mătase în locul celui ce se încurca, Nehliudov a văzut atunci, cu uluire, cum una dintre aceste doamne (cronica posterioară asupra lui Rasputin ne permite să presupunem că era vorba de prea bine cunoscuta doamnă Virubova...) se aruncase la pămînt și sărutase urmele lăsate de piciorul suveranei în nisip. Printre marii duci aveam ocazia să mă aflu, în saloane, pe lîngă marea ducesă Maria Pavlova, văduva marelui duce Vladimir opoziția față de împărat era deschisă și adesea virulentă. "E un sărman om", mi-
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
tot pe cai, costumați și sunînd din trompetă. Lordul primar, prevenit, trebuie să primească pe trimisul regelui, în genunchi, pe o perniță, în stradă, înconjurat de toți funcționarii într-o postură identică, iar pentru el cu specificația agravantă de a săruta sigiliul regal și cizma trimisului care, în sunet de trompetă, îi citește textul dojenitor și reproșurile regești... Colegul de club al consilierului nostru își oferea bunele oficii pentru a ajunge la suveran și a-i sugera acest exercițiu teatral pentru
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a fost salvată! Nu ne mai este teamă că va fi război". Aceasta era concluzia lor într-o euforică destindere care cu siguranță că nu era prefăcută (Nu rupseseră femeile cu doi ani mai înainte barajele de poliție ca să-i sărute mîna lui Daladier, semnatarul acordului de la München 257, numindu-l "Salvatorul păcii"?). În dimineața următoare însă cu greu puteai ajunge la rapidul Berlin București, așa era de ticsită gara cu soldații care mergeau la batalioanele lor cu tot echipamentul de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de făcut, răspunde îmbufnată fetița. Parcul e ca un furnicar. Tineri, bătrâni și copii au ieșit ca gâzele la soare, să se bucure de frumusețea zilei însorite. Primăvara grijulie e prezentă pe aleile parcului.Presară, printre bătrânii arbori, iarbă nouă. Sărută gingaș mugurașii, ca aceștia să-și deschidă primele frunzulițe spre lumină.Pregătește ramurile golașe să-și anine în curând ciorchini de flori. Împrăștie, peste tot, zămbete și bucurie. - Cu- cu! Cu- cu! Fetița deschide ochii. - Ai auzit, Ioana? întrabă bunica
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
din tolba lui Moș Ene. Ștefana se pregătește de culcare. E mulțumită. A terminat de citit povestea dată de doamna învățătoare, așa că ziua de mâine poate să vină fară nici o problemă. Își spune rugăciunea și intră în pat. Mama o sărută și-i urează, ca în fiecare seară: - Noapte bună, somn ușor, îngeraș la căpușor! Fetița nu vrea să adoarmă. Se mai gândește încă la Scufița Roșie. Ce întâmplare! Ce fetiță curajoasă! Să meargă ea singură prin pădure, să stea de
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
știe cum să meargă pe stradă. E doar băiat mare. Dar... mă rog... Promite să circule pe trotuar, să fie atent la urcarea și la coborârea din troleibuz, să traverseze numai pe la trecerea de pietoni, după ce se asigură. Mama îl sărută și...gata. În sfârșit, e liber. Puțin mai e și va fi în vârful cireșului. Urcă în troleibuz și nu după mult timp ajunge la destinație. Coboară și o zbughește rapid spre trotuar, pe partea carosabilă a străzii, chiar prin fața
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
el aice își luase o fată a unei rachierițe, de pe Podul Vechiu, anume Arhipoae; iară pe fată o chiema Anița, și era țiitoarea lui Dumitrașco-vodă; și o purta în vedeală între toată boierimea; și o ținea în brațe de o săruta; și o purta cu sălbi de galbeni, și cu haine de șahmarand, și cu șlic de sobol, și cu multe odoare împodobită; și era tânără și frumoasă, și plină de suliman, ca o fată de rachieriță." Portretul niculcian își are
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în chip de inimă, pagini de o grațioasă melancolie bonomă. Proza cea mai valoroasă e aceea mai veche din scrisorile către babacă și surori, contrafăcute la modul Dinicu Golescu, cu caligrafii orientale, spre a place bătrînului: " Cu multă fiască plecăciune sărut mâinile d-tale, babacă. Mai întîi doresc a ști dacă mult scumpă mie sănătatea d-tale se află într-o deplină și fericită stare, ca să dau laudă cerescului împărat, din a căruia milă ne aflăm și noi sănătoși." Descripțiile sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
flori pe "sînișor" consultă luna asupra simțirii din "inimioară", când pasărea doarme cu capul "sub aripioară". Elena fusese o "frumoasă îngerelă cu albe aripioare", dătătoare de "plăceri încîntătoare" și "dulci sărutări". Doi flăcăi mușcă sânul a două fete și le sărută după numărul mărgelelor din salbă, apoi pleacă "cîntînd în poieniță", cu "salba-n chinguliță". Originalitatea lui Alecsandri nu s-a arătat în toată puterea decât târziu prin pe drept prețuitele Pasteluri. De obicei se observă aici percepția naturii, totuși nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bun și el trăiește prin câteva mișcări sumare. În biserică, atunci când vrăjmașii, prin Badea Cluciarul, scuipă asupra cadavrului lui Mircea Ciobanul, Chiajna se dezvăluie ambițioasă și bărbătoasă. Într-un alt tablou mut, Chiajna, "rece, posomorâtă ca întotdeauna", își lasă mâna sărutată de domnițe, fetele ei. Ultima apariție a eroinei, scurtă, violentă, verifică posibilitățile firii ei aprige: " - Unde-s puii de năpîrcă?... strigă el ăDumbravă Vorniculîcu glas răgușit, intrând în cort cu mâna în șold. Li-a sosit ceasul pieirii! halal di
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ucigătoare visuri de plăcere", care se așează pe genunchii bărbatului și se anină de gîtu-i "cu brațele-amîn-două". Iubiții stau "mînă în mână, gură-n gură", își îneacă unul altuia suflarea "cu sărutări aprinse" și se strâng "piept la piept", el sărutând "cu-mpătimire" umerii femeii, ea lăsîndu-se "adăpată" cu gura: Ei șoptesc, multe și-ar spune și nu știu de unde să-nceapă, Căci pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă; Unu-n brațele altuia tremurând ei se sărută, Numai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
el sărutând "cu-mpătimire" umerii femeii, ea lăsîndu-se "adăpată" cu gura: Ei șoptesc, multe și-ar spune și nu știu de unde să-nceapă, Căci pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă; Unu-n brațele altuia tremurând ei se sărută, Numai ochiul e vorbareț, iară limba lor e mută. Lui Eminescu îi repugnă prefăcătoria. Adevărata femeie e ingenuă. Ea vine singură la pădure, locul foirilor și împerecherilor: Hai în codru cu verdeață, Acolo-n ochiu de pădure Unde-izvoare plâng în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bonom, foarte rar în epoca eminesciană. O fetiță se joacă cu păpușa și poetul o ademenește cu o păsărică, prilej de filozofie discretă și surâzătoare, o alta a ajuns domnișoară și poetul și-aduce aminte ușurința cu care putea să sărute pe ființa acum așa de serioasă. În Iubire, idilicul e lipsit de pedanterie. Poetul se întîlnește cu o fată de țară: (Frumos îi mai miroase părul, Miroase toată ca o floare)... și culege dimineața un fir de păr feminin pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
începe să încerce sentimentul vanității, să aibă gravitatea individului care luptă, orgoliul viril. El visează că un sultan fură pe Olguța și pe Monica și el le scapă din mâinile tiranului, după care ispravă cele două fete "îngenunchează și-i sărută mîinile". La fete se conturează armele feminității. Monica e languroasă, plină de sentiment, și se lasă trasă de coade în chipul cel mai ispititor. Olguța, dimpotrivă, îl distruge pe sălbaticul Dănuț prin "buna creștere". Copiii încep a avea simțul demnității
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e înlocuită cu senzația. Astfel în Grădinării (Femeia cu carnea albă) se propun câteva experiențe sexuale. Iubirile, în care femeia ia totdeauna inițiativa, se înfăptuiesc în medii și condiții variate: o fată de țăran de vreo 12 ani se lasă sărutată de căprarul Aurel într-un șopron, printre coceni; o altă dragoste, cu o tânără nevastă, bulgarcă, se realizează printre mormane de verze, în apropierea a două copile moarte, ciopârțite de porci; a treia experiență se face cu o "codană roșie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
voinic - barba de-abia-i mijește, și sub căciula de oaie părul creț și des... și niște ochi blânzi - și mintos tânăr. Când a plecat de-acasă să meargă la București, p-atîția ani în școli, mama lui - de treabă femeie! - l-a sărutat de-atîtea ori, i-a potrivit părul, i-a netezit căciula și iar l-a sărutat, și i-a zis: - Niță, mamă, te duci frumos și sănătos: să-ți ajute Dumnezeu și Maica Domnului să-mi vii înapoi tot așa! Și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]