14,769 matches
-
la gură misiunile grele la care ia parte și frumoasa poveste de dragoste care se naște între acesta și frumoasa franțuzoiacă, Monica Tarval. Va trăi durerea imensă a eroului în momentul morții Monicăi și va resimți aceeași durere și zbucium sufletesc ca și Heinrich. Ca un aspect pozitiv, cartea nu conține propagandă comunistă găunoasă, așa cum ne-am fi așteptat, aceasta fiind scrisă în anul 1956, în plină epocă stalinistă, meritul fiind al autorului. Anul 1941, un spion sovietic este infiltrat în
Singur printre dușmani () [Corola-website/Science/308743_a_310072]
-
argumentarea, realizarea sau împiedecarea apariției și desfășurării evenimentului. În sens afectiv a crede înseamnă a dori cu intensitate, a dori și speră implicat emotiv, ca ceva să se întâmple sau să nu se întâmple. Credință afectiva determina o intensă legătură sufletească și declanșarea de acțiuni orientate spre declanșarea sau evitarea desfășurării situației dorite sau respinse. Credință că atitudine religioasă este mai complicat de surprins conceptual. Credință religioasă vizează convingerea în existența unei supra persoane sau puteri conștiente capabilă să facă atât
Credință religioasă () [Corola-website/Science/308199_a_309528]
-
calități naturale ori umane considerate stranii, care nu se pot explica prin legile naturale cunoscute. O asemenea credință într-o putere supra umană afirmă capacitatea unor oameni de a vindeca suferințe sau boli cu un singur cuvânt, sau o stare sufletească generoasă, încărcată de profundă compasiune sau milă. Credință religioasă a fost și este un factor social și etic extrem de important, ea a avut și încă are un rol major în formarea morală a personalității, în îndemnarea individului și colectivității să
Credință religioasă () [Corola-website/Science/308199_a_309528]
-
lăsându-l pe Eduard cu Franzi. Primul act se termină, astfel, sub semnul unei furtuni în dezlănțuire. ACTUL AL II-LEA se petrece la recepția contelui Bitovski unde sunt prezenți toți protagoniștii intrigii. Dând dovadă de multă sensibilitate și căldură sufletească, Gabriela încearcă să-l salveze pe Eduard din situația în care se complăcea, dar nu reușește. Abil, Eduard aplanează conflictul cu soția și domină toată deruta celorlalți în legătură cu misterioasa dansatoare Cagliari. ”Finul diplomat” Vercingetorix încurcă de așa manieră lucrurile, încât
Sânge vienez () [Corola-website/Science/307565_a_308894]
-
o discuție anterioară între Gabriela și Vercingetorix, în urma căreia acesta s-a hotărât să o cucerească pe Franzi și să o ajute pe contesă. Serbările populare, care se desfășoară sub cerul unei nopți de vară, au darul magic al destinderii sufletești, dând eroilor revelația unui fior de voluptate și dragoste de viață necunoscut sub eticheta de la contele Bitovski. După ce mai întâi cele trei perechi își găsesc intimitatea în câte un boschet tainic, scânteia deznodământului vine de la precauta Pepi care, din cauza insistențelor
Sânge vienez () [Corola-website/Science/307565_a_308894]
-
ton cu drama prezentată. Ea apreciază că filmul evoluează treptat după primele 20-30 de minute de la un film politic către filmul unui destin, al magnatului care, deși a acumulat averi fabuloase, și-a irosit viața. Accentul este pus pe frământările sufletești ale personajului principal, interpretarea lui Dorel Vișan fiind considerată memorabilă.
Magnatul (film) () [Corola-website/Science/307591_a_308920]
-
coordonatele spirituale care l-au generat și l-au perpetuat. Cânt pentru că a cânta înseamnă a viețui într-un anume fel, pentru că a cânta este sinonim cu a recrea lumea după măsura ta.” „Cred că omul trebuie să caute mulțumirea sufletească și fericirea înăuntrul său. Cu această convingere în suflet, încerc să ofer celor din jur câte un strop din lumina mea interioară, iar cântecul îmi este mesager.” Acesta este „crezul artistic ” al interpretei. De aici se poate desprinde dragostea pe
Florica Ungur () [Corola-website/Science/307616_a_308945]
-
încerc să ofer celor din jur câte un strop din lumina mea interioară, iar cântecul îmi este mesager.” Acesta este „crezul artistic ” al interpretei. De aici se poate desprinde dragostea pe care aceasta le-o poartă ascultătorilor, dăruindu-le pacea sufletească. Ascultătorii, la rândul lor o iubesc, manifestându-și sentimentele de admirație în diverse rânduri: „Florica Ungur (...), această fantastică pasere a cântecului, a înviorat plaiurile Ardealului, punînd pe colnice rouă și bucurie, relicte dintr-un ultim secret al țăranului în dorința
Florica Ungur () [Corola-website/Science/307616_a_308945]
-
județul interbelic Satu Mare) este un cântăreț de muzică populară, folclorist și muzician român. Niculaiu Mării a Gheorghii Zaharii din Cicârlău este convins că a venit pe lume pentru a înfrumuseța locul pe unde trece, pentru a alina dorul și durerile sufletești ale neamului din care își trage seva și își hrănește destinul. Născut într-o familie de țărani, unde au venit pe lume 9 copii, a cunoscut greutățile vieții încă din fragedă pruncie, crescând în dragoste pentru muncă. Păscând vitele și
Nicolae Sabău (muzician) () [Corola-website/Science/307622_a_308951]
-
Alfredo pleacă în grabă la Paris, să procure bani. În absența sa, apare Giorgio Germont, care îi cere Violettei să-l părăsească pe Alfredo, deoarece logodnicul fiicei sale nu este de acord cu această "legătură imorală". După o grea luptă sufletească, Violetta hotărăște să renunțe la iubirea sa și pleacă la Paris, lăsând o scrisoare prin care comunică hotărârea de a se întoarce la viața de petreceri. Revenind, Alfredo nu se lasă convins de rugămințile tatălui său de a se întoarce
Traviata () [Corola-website/Science/307632_a_308961]
-
curaj. Pe neașteptate apare Alfredo, care a aflat între timp adevărata cauză a despărțirii lor și s-a convins de nevinovăția Violettei. Din nou, cei doi tineri țes planuri pentru o viață fericită. Sosește și Giorgio Germont care, prețuind noblețea sufletească a Violettei, este acum de acord cu căsătoria lor. Dar, prea târziu... Boala necruțătoare nu iartă și Violetta se stinge în brațele lui Alfredo, pe care l-a iubit atât de mult...
Traviata () [Corola-website/Science/307632_a_308961]
-
dar și din Banatul Sârbesc, în turneele efectuate. La baza repertoriului promovat de Achim Nica au stat încă de la început doinele. Suflet impresionabil, de o veselă duioșie, sincer și cinstit din fire, Achim Nica și-a turnat tiparul lumii sale sufletești în cântece interpretate în acel fel rezervat și sfios după cum îi este și firea. Pe parcursul activității înregistrează 8 discuri (primul în 1961) și 4 casete audio-video. Se remarcă: Banatule, mândră floare, care conține 12 piese între care alături de cântecul din
Achim Nica () [Corola-website/Science/307693_a_309022]
-
cap visător încununat cu lauri". Cunoscându-se pe sine, Băncilă nu s-a rezumat la un autoportret care să emane doar impresii de suprafață, ci abordând lecțiile pe care marii maeștri le-au dat portretisticii, a purces la înfățișarea oglindirii sufletești. La München, ca și la venirea sa în România după terminarea studiilor, el s-a înfățișat în forme clasiciste inspirate ca stil din portretistica lui Tizian, Velasquez și Rembrandt, precum și din opera lui Franz von Lenbach. În autoportretul realizat în
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
A folosit tonalitățile liliachii și în multe compoziții cu alte tematici, relevantă în acest sens fiind lucrarea intitulată "" (tematica țărănească) sau "" (tematica tigănească). Octav Băncilă nu a fost un artist liric ca Ștefan Luchian, care își exprima sentimentele sau stările sufletești în această tematică. Fiind un pictor realist critic, Octav Băncilă a văzut în frumusețea florilor ceva firesc și menit a da putere de muncă omului. Florile sale sunt zugrăvite fără efuziuni poetice, dar suficient de viguroase pentru a emoționa și
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
pe George și respectiv pe Petre Simonide, viitori magistrați. s-a consacrat actului educațional în vederea realizării solidarității culturale și spirituale a noilor generații. Peste ani, fostul său elev, Ion C.Brătianu și-a arătat marea lui stima pentru părintele lui sufletesc, prin încrederea ce i-a arătat întotdeauna cerându-i sfaturile în împrejurări grele și mai cu seamă prin morbidul discurs pe care l-a ținut în Camera spunând : "Simonide ne-a făcut români". În anul 1843 a fost numit revizor
Nicolae Simonide () [Corola-website/Science/307720_a_309049]
-
poalele colinelor, cu care se isprăvesc munții săi”". El a stat două zile, constatând că în lunile de vară veneau aici o mulțime de oaspeți din toate părțile Moldovei pentru o lună sau chiar două, dorind să-și căute odihna sufletească în aceste locuri însuflețite de o viață mai dulce și mai tihnită. Studiind chipul călugărițelor, Hogaș observă o "„fățarnică smerenie”", fiind cuprins de milă și revoltă față de "„atâta tinerețe, atâta vigoare și atâta frumusețe chiar înmormântate sub mohorâta îmbrăcăminte sacramentală
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
de exprimare pe care i-o dă ea interpretei, favorizează cu atât mai mult împlinirea artei sale în plan emoțional, forța comunicării prin care Mioara Velicu reușește să dezvăluie un tip de sensibilitate cu totul aparte, atingând toate extremele trăirilor sufletești, de la expresiv sau nostalgic și până la exuberant, găsind inflexiuni vocale potrivite atât pentru cântecul de înstrăinare cât și pentru debordanta strigătură de joc, ori pentru versul plin de umor al cântecului de lume și petrecere. Interviuri
Mioara Velicu () [Corola-website/Science/306503_a_307832]
-
spre jocul voluptuos al idilei, are intuiția adevărului, pe care poetul îl descoperă după epuizarea, prin experiență, a celorlalte căi. Dar, aflat sub scurgerea timpului (aici începe tema fundamentală a poeziei), omul nu se mai poate întoarce și clipa consonanței sufletești, care i-ar fi putut aduce fericirea, rămâne în veci pierdută: "„Și te-ai dus, dulce minune/ Și-a murit iubirea noastră/ Floare-albastră! Floare-albastră/ Totuși este trist în lume”". Amintirea devine prilej de meditație asupra fragilității ființei umane în Univers
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
pare să fi fost conștient de aceste obiecții. La începutul uneia din scrierile sale centrale, "Știința ocultă" ("Die Geheimwissenschaft im Umriss", Berlin, 1910), el afirmă: În continuare Rudolf Steiner încearcă să demonstreze faptul că știința ocultă sau spirituală reține atitudinea sufletească ce dă caracterul științific demersului științelor naturii, în schimb nu îl mai aplică fenomenelor sensibile, ci "conținutului suprasensibil al lumii". Aceste explicații nu sunt considerate suficiente de cercetători cum ar fi Sven Ove Hansson, care analizează știința spirituală din punctul
Știință spirituală () [Corola-website/Science/306626_a_307955]
-
petrecându-i kilometri întregi în strigăte de jale (...) mulți spuneau cu lacrimi în ochi și smulgându-și părul din cap rugând Jandarmeria și Armata noastră să se întoarcă cât mai curând căci viața fără ocrotire care să le înțeleagă cerințele sufletești le este imposibilă”, consemna comandantul poliției județului Rădăuți, maiorul Drăgulescu C., în data de 22 iulie 1940. La suferința populației românești s-au alăturat ucrainenii și germanii care și-au dat seama că viitorul lor sub administrația sovietică era la fel de
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
ani și 3 luni. Aici ea va regăsi pe cele două surori, Paulina și Maria și va căuta să respecte cu multă scrupulozitate regula Ordinului Carmelit. Tereza va suferi mult. Deși avea să treacă printr-o perioadă de mare ariditate sufletească, ea va depune totuși voturile pe 8 septembrie 1890. Moartea tatălui (29 iulie 1894) îi rănește sufletul foarte tare. În schimb, primește o bucurie: Celina intră în Carmel la 14 septembrie 1894. Cei nouă ani de viață carmelită au însemnat
Tereza de Lisieux () [Corola-website/Science/306697_a_308026]
-
o analiză psihologică, scriitorul limitându-se la a notă ce se întâmplă "pe scena". Singurul punct în care autorul și-a permis o dezvoltare față de piesă de teatru se află în ultima parte, în care autorul notează cu finețe stările sufletești și transformările prin care trece unul din personaje - jurnalistă Fanny Tarrant. Acțiunea se desfasoara de-a lungul a trei saptamani(mai precis trei duminici), în același loc și e concentrată în patru personaje. Nuvelă debutează într-un decor rustic, într-
Crudul adevăr () [Corola-website/Science/306736_a_308065]
-
subliniază activitatea mentală. Meditația poate fi folosită doar pentru cunoașterea sinelui sau pentru echilibrarea minții asupra oricărui subiect, dar este adesea folosită pentru cunoașterea divinității (sau a unui aspect privitor la divinitate). Multe persoane practică meditația în scopul găsirii liniștei sufletești, pe când alții practică anumite exerciții yoga (asane, Hatha-yoga (Ha - forță pozitivă, tha - forță negativă)) care au în comun exercițiile de sport pentru încheieturi, mușchi-tendoane și astfel toate ajuta la sporirea și menținerea sănătății fizice și mentale. Legătură dintre minte și
Meditație () [Corola-website/Science/306735_a_308064]
-
lirica sa, Eminescu nu-și plânge propriile neîmpliniri erotice!), ci unul metafizic, izvorât din conștientizarea nedreptăților sociale, politice, dar mai ales din conștientizarea tragismului condiției umane. Contactul cu filosofia lui Schopenhauer a alimentat însă acest pesimism nativ, corespunzând perfect structurii sufletești a lui Eminescu. Criticul supune analizei câteva dintre poeziile eminesciene reprezentative care-i pun în valoare genialitatea, comentându-le sub aspectul limbajului și al conținutului de idei, socotit novator în literatura română a momentului. Maiorescu afirmă că ceea ce individualizează opera
Eminescu și poeziile sale () [Corola-website/Science/306921_a_308250]
-
și haosul elementelor deslănțuite ale naturii atât de caracteristice picturii lui Turner. În vara anului 1803, artistul se stabilește la Loschwitz (azi un cartier al orașului Dresda). În atmosfera mai sumbră a meleagurilor Germaniei pictorul își regăsește dorințele și dispoziția sufletească. În 1817, refuză posibilitatea dea face o călătorie la Roma. Îl îngrijorează faptul că descoperirea peisajelor mai bogate și mai colorate ar putea răvăși ascetismul său spirtual. În 1805, trimite desene la Weimar, pentru concursul intitulat "Prietenul Artei" organizat de
Caspar David Friedrich () [Corola-website/Science/307814_a_309143]