151,683 matches
-
și produselor minerale, petroliere și mai ales izvoarelor minerale, băilor sărate naturale, apelor termale și nămolurilor. Acest imens spectru de resurse se utiliza în terapia afecțiunilor externe, interne, în bolile articulațiilor etc. E de înțeles că fructificarea terapeutică a atâtor resurse a însemnat o îndelungă experiență care a putut fi luată în seamă, împreună cu concepția integralistă despre sănătatea omului, nu numai de către medicii eleni și romani înainte și după cucerirea Daciei, dar și de filosofii și oamenii de știință ai acelor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
eleni și romani înainte și după cucerirea Daciei, dar și de filosofii și oamenii de știință ai acelor timpuri. OPINII DESPRE MEDICINA DACĂ Dacii n-au lăsat nume de medici și nici tratate. Ei au oferit direct, practic, experiența și resursele lor lecuitoare. în acest sens au lăsat mărturii mari personalități ale timpurilor, alături de rezultatele descoperirilor arheologice. Socrate când îi destăinue lui Charmides (Apud Platon): „Tot așa stau lucrurile, Charmides și cu acest procedeu vindecător. Eu l-am învățat acolo, la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dubli. S-au folosit și grotele naturale sau săpate special pentru a deveni adevărate rezervoare de apă. Terapeuții daci aveau un spirit de observație și o capacitate intuitivă excepționale care pledează în favoarea unui pragmatism medical susținut de varietatea și abundența resurselor farmaceutice naturale, la atenția acordată legilor echilibrului, compensației, armoniei din natură. Cultul apei, focului, aerului, pământului, mișcării, toate guvernate de spirit, constituia cadrul în care nemuritorul dac își învingea durerile. Medicina dacă a fost influențată cum am mai afirmat, și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Așa este medicina iudaică în Evul Mediu neevidențiindu-se în mod expres, dar, prin medicii ei, prezentă peste tot. Maïmonide punea accent nu atât pe medicamente cât pe natură. Sănătate înseamnă echilibru, vindecarea este refacerea lui. în vindecare trebuie antrenate resursele organismului dar și cele ale spiritului, cum susținuseră și medicii Zalmoxieni în Tracia și contrar lui Galen care punea accent pe trup. O atenție deosebită acorda Maïmonide, igienei, recomandând mișcarea, gimnastica. Viziunea sa e psihosomatică, „mens sana in corpore sano
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și științele exacte. Lecția de Anatomie a doctorului Tulp (1632), a marelui Rembrandt căreia îi asociem Chirurgul pictorului contemporan cu el, Adriaen Brower ca și Copilul bolnav al pictorului Gabriël Metsu ș.a., susțin aceeași încredere și speranță în medicină, în resursele și perspectivele ei. CELEBRITĂȚI MEDICALE îN SEC. XVII William Harvey (1578 - 1657) se plasează ca importanță în centrul secolului, ca inima în centrul organismului uman, al vieții și atenției medicale. (în Anatomia lui Galen era ficatul). Până la marea descoperire a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Istoria Imperiului Otoman. Nu lipsesc nici observațiile privind cazurile de bolnavi și de terapii naturiste. Se știe că în Transilvania existau moașe pregătite în Apus și angajate oficial. în popor continua să fie practicată prin tradiție medicina populară, bazată pe resurse variate, experimentate curativ și utilizate, după caz și preventiv, ca produsele melifere și lactate. Ca și la Curtea Domnitorului ștefan cel Mare și Sfânt și în acest secol sunt prezenți medici străini. Astfel Hans Andersen Skovgaard la curtea lui Vasile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
să consolideze familia, să reducă morbiditatea și mortalitatea infantilă și să sporească grija medicilor și a societății privind viitorul uman al poporului francez și al popoarelor, căci semnalul său de alarmă are ecou continental și internațional. Rousseau crede sincer că resursele cerebrale pot salva lumea de boli, injustiție și îmbătrânire, prin culturalizare și educație individualizată. în „Discours sur l’origine et les fondements de l’inégalité parmi les hommes“, Rousseau previne prezentul de consecințele pre și imprevizibile ale relelor din societate
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
care, trebuie readus la starea anterioară prin autovitalism. Terapeuții secolului XIX vor evalua această teorie a semnalelor premonitoare. Desigur că Stahl are critici, între care mai activi sunt senzualiștii englezi, ca neuropatologul William Cullen, care în vindecare, pune accent pe resursele nervoase, pe stimularea lor. Dar Stahl are și discipoli. John Brown (1735 - 1788) susține că excitabilitatea sistemului nervos răspunde la stimulii exteriori și interni care, în funcție de intensitate, pot produce „boli stenice“ și „astenice“, ținând seamă și de sensibilitatea organismului. Concepția
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a avut ecou în Europa, ca și vitalismul lui Stahl. Ecoul avut la Montpellier desprinde „forța vitală“ de suflet și de legile fizico chimice și o distribuie, în concepția lui Theophile de Bordeau (1722 - 1776) pe toate organele, fiecare cu resursele sale vitale concretizate în sensibilitate, iritabilitate, excitabilitate, contactilitate și extinzându-se la traseele nervoase, ganglionii limfatici, țesutul conjunctiv asigurând echilibrul, sănătatea. Arta afirmă el, vindecă bolile pregătind și excitând crizele. Theophile de Bordeau este colaborator la Enciclopedie și unul dintre
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
raționalismul dogmatic, întăresc rolul științei, al libertății spiritului creator în asigurarea progresului intelectual și social. În 1890 Kant publică a doua sa operă fundamentală, Critica rațiunii practice, făcând din experiența practică suportul științei. în 1807, Hegel scoate Fenomenologia spiritului dezvăluind resursele inepuizabile ale acestei nesecate zestre umane. Practic, mutațiile provocate de Revoluția franceză, reformele napoleoniene, noile condiții ale vieții intelectuale, cererea socială alertă, orientează medicina, mai mult ca oricând, spre propria ei motivație și finalitate: vindecarea bolnavilor, protejarea și prelungirea vieții
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și Robert Koch. Claude Bernard (1813 - 1878) este elevul lui Magendie și succesorul său la Collège de France. A fost medic, fiziolog ți filosof. El ajunge la convingerea că științele pozitive și noologice pot progresa interdisciplinar, în om întâlnindu-se resursele tuturora. Cl. Bernard experimentează în laborator. El este un pozitivist deși a fost încercat de tentația de a face dramaturgie și, în 1824 de a rămâne farmacist în Lyon. Stagiul de intern și de extern pe lângă Magendie i-a format
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1833 apare în capitala Moldovei, prima societate medicală științifică din spațiul românesc, intitulată Societatea de Medici și Naturaliști din Iași, inițiată de doctorii Iacob Czihak și Mihai Zotta. În programul ei se prevăd conferințe, comunicări, răspândirea științelor în popor, valorificarea resurselor naturale, înființarea unui muzeu, a unei biblioteci, a unei grădini botanice, pe care o va realiza Anastasie Fătu, promovarea de relații cu instituții și personalități medicale. În 1837, Iacob Czihak publică Istoria naturală în care prezintă flora, fauna, geologia țării
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
statistic de cele 100.000 de victime anual numai în Franța, cancerele de stomac, intestin și plămân ocupând primul loc. Numărul medicamentelor este în creștere. O întreagă industrie cu viitor, căci boli nebănuite își fac mereu prezența. Cu toate acestea resursele naturale nicicând nu au cunoscut o mai mare atenție, cercetare biochimică, solicitare, încredere ca astăzi. Pe baza lor a dobândit o dezvoltare excepțională crenoterapia (tratarea prin surse hidrominerale, termen propus de Louis Landouzy în 1908) care cuprinde toate tratamentele hidrominerale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de 70 ani). Morbiditatea și mortalitatea infantilă a scăzut simțitor. Conflictele armate sunt controlate. Numărul bătrânilor e în continuă creștere. Oamenii, popoarele nu se mai pot izola. Problematica lumii contemporane nu e reductibilă la creșterea natalității și la necorespondența cu resursele de viață. Maladiile profesionale se înmulțesc, afectând și sănătatea psihică. îngrijorările cresc. Poluarea e migratoare. Cresc decalajele între zone geografice, popoare și oameni. Popoarele au făcut sacrificii să se unească. Acum fac mari eforturi să se despartă. Mediul înconjurător e
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
monolitică. Frapați de atracția viitorului oamenii uită de trecut, abandonează tradiții, renunță prea ușor la identitate și înțeleg iluzoriu fericirea, de unde confruntarea continuă cu deziluziile, cu insatisfacția și frământările interioare cu repercusiuni în armonia funcțională a sistemului nervos, a alterării resurselor inepuizabile ale materiei cenușii. DEZVOLTAREA NEUROLOGIEI SI PSIHIATRIEI Studiul funcțiilor cerebrale, a localizării lor, s-a intensificat în sec. XIX și unii dintre cei mai mari neurologi își continuă activitatea în sec. XX. Așa sunt: Jean Marie Charcot (1867 - 1936
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cu știința (devenită obiect al transmiterii și asimilării în școală). Logica acestei activități își are sursa în premise psihologice și pedagogice. Premisele psihologice constau în: particularitățile dezvoltării generale a elevilor de diferite vârste; caracteristicile proceselor de învățare la anumite vârste; resursele afectiv - emoționale implicate în învățare etc. Premisele de natură pedagogică se referă la achizițiile privind modalitățile de organizare și desfășurare a predării - învățării, structurile curriculare, caracteristicile relației pedagogice profesor - elev, natura comunicării didactice etc. Deși ambele tipuri de activități (managerial
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
poate deveni un factor de mobilizare sau unul perturbartor pentru membrii școlii. El se referă la percepțiile profesorilor și ale elevilor asupra mediului în care își desfășoară activitatea (caracteristicile relațiilor interpersonale din școală, gradul de motivare și de mobilizare a resurselor umane, stările de satisfacție sau de insatisfacție, gradul de coeziune din școală). Climatul școlii este rezultatul interacțiunii mai multor factori dintre care unii sunt evidenți, alții sunt mai puțin observabili și țin de trăirile subiective ale cadrelor didactice și ale
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Pentru cei ce-și urmează studiile universitare adolescența se prelungește adesea. Dacă la pubertate procesul dezvoltării personalității este impetuos și sinusoidal, la fel ca și transformările pe plan biologic, în adolescență el evoluează spre nevoia de maturizare centrată pe identificarea resurselor personale (aptitudini, abilități, dorințe, interese, aspirații și idealuri), spre realizarea identității și construcției propriei lumi interioare, spre detașarea de tutela familiei și spre creșterea autonomiei și a independenței care sunt cucerite treptat. Toate acestea echivalează cu o ”a doua naștere
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
autonomie sau impuse vârstei de societate” (U. Șchiopu, 1995, p. 202). Dacă la pubertate procesul dezvoltării personalității este impetuos și sinusoidal, la fel ca și transformările pe plan biologic, în adolescență el evoluează spre nevoia de maturizare centrată pe identificarea resurselor personale (aptitudini, abilități, dorințe, interese, aspirații și idealuri), spre realizarea identității și construcției propriei lumi interioare, spre detașarea de tutela familiei și spre creșterea autonomiei și a independenței care sunt cucerite treptat. Toate acestea echivalează cu o ”a doua naștere
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
care accentua importanța copilăriei și a experiențelor timpurii în dezvoltarea personalității. Stadiile dezvoltării psihosociale sunt considerate etape identitare distincte. În fiecare dintre aceste etape de viață apar achiziții noi, provocate de prezența unor crize de dezvoltare, înțelese ca perioade cu resurse formative deosebite, care au la bază confruntările dintre potențialitățile individuale și solicitările graduale tot mai complexe ale mediului sociocultural. În fiecare stadiu de dezvoltare există un conflict central care solicită un tip de adaptare - bună sau nu - privind modul de
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
există nici o îndoială că expectanțele profesorilor modelează comportamentul și performanțele elevilor, dar în anumite limite. În aceste condiții optimismul pedagogic se instituie ca o condiție necesară a succesului. Abordarea diferențiată a elevilor trebuie să conducă la conștientizarea și la valorificarea resurselor de care aceștia dispun și nu la „constricția“ personalității lor prin interiorizarea unor etichete globale negative (I. Dafinoiu, 1999, p. 68). În legătură cu acest ultim aspect (interiorizarea unor etichete globale negative) s-a demonstrat că atitudinea pasivă a profesorului determină pasivitatea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
prima vedere această concluzie pare un nonsens. cum se poate ca profesorul, ca exponent al autorității instituționale, să faciliteze autonomia elevului? Prin tradiție, relația profesor - elev a fost percepută ca una de tipul stăpân - supus: profesorul este atotputernic, depozitarul tuturor resurselor și el singur decide cât și mai ales prin ce mijloace le va transmite elevului, cel care nu deține nimic, care nu este nimic decât ceea ce vrea profesorul. Acest rigorism educativ a determinat apariția unor curente și orientări care se
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
vaporul respectiv, fără cineva care să știe să-l conducă el este condamnat să nu-și găsească niciodată cursul, poate chiar să nu fie niciodată lansat la apă. La fel se întâmplă și în cazul școlii. De oricâte condiții și resurse ar dispune, oricât de bine ar fi condusă, fără profesori competenți ea nu-și poate îndeplini niciodată misiunea cu care a fost investită de societate, aceea de a forma viitori adulți. Profesorul nu este profesor fără elevi. Prin natura sa
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
L. Gliga, 2002, p. 75). Una dintre calitățile profesorului care asigură îndeplinirea acestui principiu este: „Cadrul didactic dezvoltă capacitatea elevilor de a fi autonomi, de a deveni subiecți ai propriei dezvoltări prin: * Implicare în propria formare; * Sprijinire în folosirea unor resurse și mijloace diverse de informare; * Crearea abilităților de a lua decizii; * Responsabilizare și motivare; * Dezvoltarea capacității de a rezolva probleme; * Încurajarea spiritului de inițiativă și a creativității; * Facilitarea colaborării și comunicării între elevi”(L. Gliga, 2002, p. 76). Acest principiu
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
școlar să fie o trambulină pentru a trăi fericiți În viață și În societate, se rezumă la armonizarea relațiilor copil-școală-familie. De altfel, unii elevi, care par prost pregătiți din diferite puncte de vedere, găsesc În ei și În anturajul lor resursele necesare pentru a avea Încredere și motive de a se salva. Astfel, cu toate problemele de Învățare, adesea serioase, acești copii ajung spontan să compenseze, pentru că se simt bine pe plan afectiv. Au Încredere În ei, sunt determinați, Își dau
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina TABACU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2152]