144,219 matches
-
de către nepotul lui, Eric al III-lea al Danemarcei. Eric a fost proclamat rege la adunarea de la Scania, la St. Liber Hill, iar Lund a devenit capitala sa. Kesja s-a întors în Danemarca unde a fost proclamat rege la adunarea Urnehoved din Schleswig. Eric l-a urmărit și l-a ucis atât pe Niels cât și pe fii săi, dintre care doar Olaf Haraldsen a reușit să scape cu viață. Apoi a căutat să consolideze și să legitimeze domnia sa, oferind
Eric al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331270_a_332599]
-
public. În 1312, foametea a lovit din nou Danemarca iar regele a cerut aceleași impozite ca și înainte, țăranii din Zeelanda răzvrătindu-se. Eric a pedepsit rebeliunea cu înverșunare, spânzurând sute de țărani din afara orașului Copenhaga. În următorul an la Adunarea Viborg, țăranii și nobilii au delcarat război împotriva regelui. Cei care refuzau să-i ajute pe rebeli erau spânzurați de propriile grinzi ale casei. Eric a distrus rebeliunea cu ajutorul tupelor de germani mercenari, pustiind totul până în nordul regiunii Randers. Regele
Eric al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331277_a_332606]
-
doi frați ai săi mai mari, Eric și Otto. El a acționat ca un pretendent și a așteptat revenirea sa. După asasinarea Contelui Gerhard al III-lea de către Ebbesen și frații săi, Valdemar a fost proclamat rege al Danemarcei la Adunarea Viborg de ziua St. Hans, pe 24 iunie 1340, adunare condusă de Niels Ebbesen. Prin căsătoria lui cu Helvig, fiica lui Eric II-lea, Duce de Schleswig și cu ce îi rămăsese de la tatăl său, el a controlat aproximativ un
Valdemar al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331280_a_332609]
-
a acționat ca un pretendent și a așteptat revenirea sa. După asasinarea Contelui Gerhard al III-lea de către Ebbesen și frații săi, Valdemar a fost proclamat rege al Danemarcei la Adunarea Viborg de ziua St. Hans, pe 24 iunie 1340, adunare condusă de Niels Ebbesen. Prin căsătoria lui cu Helvig, fiica lui Eric II-lea, Duce de Schleswig și cu ce îi rămăsese de la tatăl său, el a controlat aproximativ un sfert din teritoriul Iutlandei de nord. El a fost obligat
Valdemar al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331280_a_332609]
-
fiul lui Eric, Duce de Södermanland și a soției sale Ingeborg, fiica lui Haakon al V-lea al Norvegiei. Magnus a fost ales rege al Suediei pe 8 iulie 1319 și a fost aclamat ca rege ereditar al Norvegiei la adunarea din Haugating în Tønsberg în luna august a aceluiași an. Magnus a fost declarat rege la vârsta de 15 ani, în 1331. Acest lucru a provocat o rezistență în Norvegia, unde o lege din 1302 făcea clar faptul că regii
Magnus al IV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/331296_a_332625]
-
a murit în 1359 și Haakon a devenit co-guvernator cu tatăl său la tronul din Suedia, trei ani mai târziu. Cei doi au domnit împreună până în 1364, până când au fost detronați în favoarea nepotului lui Magnus, Albert de Mecklenburg, de către o adunare de nobili suedezi exilați, conduși de Jonsson Grip. Magnus și Haakon au încercat să preia tronul suedez însă au eșuat.
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
împotriva lui Baldwin de Flandra, în 1049 și Svend l-a asistat pe cumnatul său în Războiul Civil din Liutizi, din 1057. După moartea tatălui său, Harald a fost ales rege în concurență cu fratele său mai mic, Knut, la Adunarea de la Isøre, aproape de Odsherred. În scopul de a fi ales, el a depus jurămintele numite "legile lui Harald", declarând voința sa de a menține statul existent de drept. În timpul domniei sale, Harald a întâlnit o opoziție a fraților săi, probabil fiind
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Idense, unde Knut a fost ucis. Când a aflat vestea, el a plecat de la fermă și a fugit în Scania, fratele său Olaf fiind ales rege. După scurta domnie a lui Olaf, Eric a fost ales rege în mai multe adunări în 1095. Acesta era dorit de oameni și foametea care afectase țara în timpul domniei lui Olaf îi înecase. Pentru mulți părea că Eric este un semn de la Dumnezeu și că se potrivea ca rege al Danemarcei. Cronicile medievale, cum ar
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
ca rege al Danemarcei. Cronicile medievale, cum ar fi Saxo Grammaticus, l-au portetizat pe Eric ca fiind legat de oamenii de rând. El era un bun vobitor iar oamenii ieșeau dornici să-l audă. După ce s-a încheiat o adunare, el a mers printre oamenii care îl felicitau. A avut o repuație de om puternic care se făcea ușor plăcut și care ducea o viață privată destul de risipită. Deși era un susținător a puterii regale puternic centralizate, el pare să
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Knut Lavard, pe 25 iunie 1134, în ciuda advertismentelor. El a fost întâmpinat de cler, însă el și avangarda sa au fost uciși înainte de a putea ajunge la palatul regal, locuitorii orașului întrocându-se împotriva sa. Eric a fost proclamat rege la adunarea de la Scania, la St. Liber Hill, iar Lund a devenit capitala sa. Kesja s-a întors în Danemarca unde a fost proclamat rege la adunarea Urnehoved din Schleswig. Eric l-a urmărit și l-a ucis atât pe Niels cât
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
ajunge la palatul regal, locuitorii orașului întrocându-se împotriva sa. Eric a fost proclamat rege la adunarea de la Scania, la St. Liber Hill, iar Lund a devenit capitala sa. Kesja s-a întors în Danemarca unde a fost proclamat rege la adunarea Urnehoved din Schleswig. Eric l-a urmărit și l-a ucis atât pe Niels cât și pe fii săi, dintre care doar Olaf Haraldsen a reușit să scape cu viață. Apoi a căutat să consolideze și să legitimeze domnia sa, oferind
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
următorii trei ani în Turnul Søborg Turnul cu Arhiepiscopul. În scopul de a-și cumpăra libertatea, Contele a fost nevoit să cedeze toate pământurile sale din nord de la Elbe Ducelui Valdemar în 1203. Ducele Valdemar a fost proclamat rege la Adunarea din Iutlanda. În 1203, Valdemar a invadat și cucerit Lybeck și Holstein, adăugându-le la teritoriile controlate de Danemarca. În 1204 el a încercat să influențeze rezultatul succesiunii norvegiane prin conducerea unei flote daneze la Viken, în spijinul lui Erling
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
nobili au depus un jurământ oficial cum că Ducele nu a avut nici un rol în asasinarea regelui, s-a crezut că regele Eric a fost ucis de către frații săi. După îndepărtarea acuzațiilor, Abel a fost proclamat rege al Danemarcei la Adunarea de la Vibord, pe 1 noiembrie 1250. Regele și-a petrecut cea mai mare parte a domniei sale luptându-se cu adversarii săi. Prin permiterea fiului lui Abel, Vladimir Abelson să fie Duce de Schleswig, el a împiedicat un război civil total
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
o singură biserică (1525). Începând cu 1427 Frederic autorizează închiderea unor biserici franciscane și moare la 10 aprilie 1533, trupul fiindu-i înhumat la catedrala din Schleswig. După moartea tatălui său în 1533, Cristian a fost proclamat rege la o adunare din Rye, în 1534. Consiliul de Stat danez, dominat de episcopii catolici și de nobili, au refuzat să-l accepte pe Ducele Cristian ca rege și au apelat la contele Christopher din Oldenburg, în scopul de a-l restabili pe
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
Cristian ca rege și au apelat la contele Christopher din Oldenburg, în scopul de a-l restabili pe Cristian al II-lea la tronul danez. În opoziție cu regele Cristian al III-lea, Contele Christopher a fost proclamat regent la Adunarea Ringsted și la Adunarea Skåne la St. Liber Hill de la Catedrala Lund. Rezultatul a dus la un război civil timp de doi ani, cunoscut sub numele de Feuda Contelui, între forțele protestante și catolici, război pe care Cristian al III
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
au apelat la contele Christopher din Oldenburg, în scopul de a-l restabili pe Cristian al II-lea la tronul danez. În opoziție cu regele Cristian al III-lea, Contele Christopher a fost proclamat regent la Adunarea Ringsted și la Adunarea Skåne la St. Liber Hill de la Catedrala Lund. Rezultatul a dus la un război civil timp de doi ani, cunoscut sub numele de Feuda Contelui, între forțele protestante și catolici, război pe care Cristian al III-lea l-a câștigat
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
ideile liberale și a guvernat cu autoritate. Cenzura și suprimarea oricărei opoziții, o stare proastă a economiei daneze au reprezentat o perioadă întunecată a domniei sale. Din 1834 regele a acceptat fără tragere de inimă o mică inovație democratică prin crearea Adunărilor de Succesiune (aveau rol pur consultativ). Christian a încercat să atragă interesul marilor puteri asupra cauzeei Norvegiei însă nu a avut succes. Fiind presat de comisarii puterilor aliate în legătură cu uniunea dintre Norvegia și Suedia în conformitate cu termenii Tratatului de la Kiel, și
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
românilor din Transilvania. Vasile Lucaciu și familia sa au locuit aici aproape 30 ani. Ansamblul este alcătuit din: casa parohială (secolul al XVIII-lea), școala (1905), Biserica Sfintei Uniri a Tuturor Românilor (1890), cu mormântul lui Vasile Lucaciu, Locul de adunare, Izvorul Maicii Românilor de la Sisești, coloanele de piatră pentru statuile lui Traian și Decebal, altarul vechii biserici de lemn, biblioteca familiei Lucaciu. Casa în care Vasile Lucaciu și familia sa au locuit aproape 30 ani a fost construită în august
Ansamblul Muzeal și Monumental „Dr. Vasile Lucaciu” () [Corola-website/Science/331353_a_332682]
-
Societății „Muzeul” la data de 7 noiembrie 1899. Rolul declarat al noii înființate societăți este acela de a servi la cunoașterea țării din punct de vedere arheologic, istoric, artistic, etnografic și de științele naturii. La 4 ianuarie 1900 are loc adunarea de constituire a Societății „Muzeul”, prezidată de Franz Des Loges, primarul de atunci al orașului. Comitetul ales este format din intelectuali suceveni. Cel care reușește o primă inventariere a patrimoniului adunat, încă nesistematizat, este Alfred von Peyersfeld. Acesta realizează primele
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
elementelor antifasciste și a altor disidenți conform directivei "Nacht und Nebel (Noapte și Ceață". Autoritățile germane sprijineau elementele colobaraționiste precum "Milice française", "Franc-Garde" și Service d'ordre légionnaire. În Franța au activat două partide colaboraționiste: Partidul Popular Francez (PPF) și Adunarea Națională Populară (RNP) cu fiecare cu 20.000 - 30.000 de membri. "Milice" a particpat împreună cu Gestapoul din Lyon condus de Klaus Barbie la arestarea membrilor rezistenție, a dizidenților și a evreilor urmată de trimiterea lor în lagărele morții Auschwitz
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
fost ținut în detenție încă o dată în 1813. Cu această ocazie, a realizat în celula sa fresce păstrate până în prezent. După căderii Monarhiei din iulie în 1848, liderii republicani Armand Barbès, François Raspail și Auguste Blanqui au fost arestați de Adunarea constitutivă conservatoare și deținuți în donjonul. În cursul Comunei din Paris, mai mult de 400 de "communards" au fost închiși în celulele de la Vincennes, unde au lăsat multe graffiti. Apoi a fost destinat diverselor utilizări: a adăpostit temporar o companie
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
persecuțiilor împotriva evreilor în țara ei de origine, și s-a stabilit la Rishon Letzion. De la o vârsta fragedă, ea a cântat din tobă și din gură, acompaniindu-și mama, care obișnuia să cânte la sărbători în familie sau în adunări ale comunității evreilor iemeniți în Palestina. La 14 ani primele ei cântece au fost deja difuzate la radio Ierusalim. Ea a luat lecții de canto și actorie la Studioul Shulamit din Tel Aviv, unde l-a întâlnit pe Shlomo Bosmi
Shoshana Damari () [Corola-website/Science/334201_a_335530]
-
multi-sport pentru atleții europeni care s-a desfășurat la Baku în Azerbaidjan în perioada 12-28 iunie 2015. Prima ediție a Jocurilor Europene a fost atribuită orașului Baku, capitala Azerbaidjanului, de către Comisiile Olimpice Europene, cu ocazia celei de-a 41-a Adunare generală care a avut loc la Romă la 8 decembrie 2012. Evenimentul se va organiza din patru în patru ani, următorul fiind în 2019. Decizia a fost luată prin vot secret, cu 38 de voturi pentru, 8 voturi împotriva și
Jocurile Europene din 2015 () [Corola-website/Science/334198_a_335527]
-
a inclus pe Dimitrie Onciul ca președinte și pe Ciprian Porumbescu ca secretar. Membrii purtau în mod obișnuit o panglică în culorile tricolorului românesc. Ei înălțau steagul la ocazii festive, precum și un însemn cu inscripția "Vivat, crescat, floreat Junimea". O adunare festivă a avut loc în ianuarie 1879, după care Junimea și-a început activitățile, care erau de natură culturală și patriotică, cu o atenție deosebită acordată istoriei culturale a românilor din Bucovina. Pe la sfârșitul anului 1880, societatea avea 39 de
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
barmanița furioasă. Fără să-și dea seama, ajung în cartierele interzise ale orașului - condamnate prin ordin regal din pricina faptului că acolo era un focar de ciumă - și se ascund într-o prăvălie de pompe funebre. În interiorul prăvăliei ei observă o adunare destul de stranie: șase personaje ciudate cu înfățișări grotești iau parte la o reuniune de familie organizată în jurul unei mese pline de numeroase și diferite sortimente de alcool. Cei doi tovarăși sunt invitați să se alăture gazdelor cu pretenții de noblețe
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]