15,564 matches
-
imperiale datând din perioada Tetrarhiei. Voința unui împărat de a-și îmbogăți mica patrie de origine cu mari construcții, indiferent cât de modestă ar fi acea patrie, este întâlnită înainte de Tetrarhie, de exemplu cu construcția Philippopolisului din Siria de către Filip Arabul. Ea se regăsește și în secolul al VI-lea, de această dată și în Illyricum, cu efemera Justiniana Prima. Diferența în cazul celor trei ansambluri enumerate mai sus este reproducerea unei scheme arhitecturale bine definite legate de proiectul politic tetrarhic
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
al VIII-lea. Întinderea Imperiului Carolingian către 800 în Dalmația a fost însoțită de misiuni france către slavii din regiune. Dar către sfârșitul secolului, regiunea a trecut sub controlul Imperiului Bizantin. În 868, Vasile I a despresurat Ragusa din asediul arabilor și a reafirmat dominația bizantină asupra themei . Prima descriere medievală de încredere a Splitului figurează, astfel, în "De Administrando Imperio" a lui Constantin al VII-lea Porfirogenet (capitolul 29): Descrierea oferită de Constantin al VII-lea, în preajma lui 948-949, arată
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
trimiterea în opoziție a rabinilor ultraortodocși, care deveniseră în două ultimele decenii aliații naturali ai Likudului, de asemenea a obținut o platformă de guvernare care include reforme ale învățământului, ale recrutării în armată, încurajarea emancipării economice a evreilor ultraortodocși și arabilor,construirea de locuințe publice, restrângeri ale privilegiilor oligarhilor și ale unor mari sindicate. În negocierile pentru formarea guvernului Lapid a fost aliat temporar cu noul și energicul lider al fracțiunii național-religioase Bayit Yehudi („Vatra evreiască”), Naftali Bennet. În cele din
Yair Lapid () [Corola-website/Science/328879_a_330208]
-
Ghazal Poezia de dragoste(ar. ﻏﺯﻞ, "ghazal") din perioada ’umayyadă reprezintă prima manifestare în literatura arabă a temei iubirii. În "Istoria arabilor", Philip Hitti subliniază că: „Deși mulți barzi preislamici compuneau pentru odele lor ("qașīda") un preludiu erotic ("nasīb"), niciunul nu crease doar poezia de dragoste ("ġazal"). Lirica arabă se naște din acest preludiu erotic al
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
Ghazal Poezia de dragoste(ar. ﻏﺯﻞ, "ghazal") din perioada ’umayyadă reprezintă prima manifestare în literatura arabă a temei iubirii. În "Istoria arabilor", Philip Hitti subliniază că: „Deși mulți barzi preislamici compuneau pentru odele lor ("qașīda") un preludiu erotic ("nasīb"), niciunul nu crease doar poezia de dragoste ("ġazal"). Lirica arabă se naște din acest preludiu erotic al vechii "qașīda", sub influența cântăreților persani
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
perioada ’umayyadă reprezintă prima manifestare în literatura arabă a temei iubirii. În "Istoria arabilor", Philip Hitti subliniază că: „Deși mulți barzi preislamici compuneau pentru odele lor ("qașīda") un preludiu erotic ("nasīb"), niciunul nu crease doar poezia de dragoste ("ġazal"). Lirica arabă se naște din acest preludiu erotic al vechii "qașīda", sub influența cântăreților persani și a textelor lor”. Iubirea apare descrisă în literatura arabo-islamică atât ca un sentiment sacru, în accepțiunea iubirii divine, cât și un sentiment profan, marcat de iubirea
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
a ceea ce s-ar putea numi istoria iubirii amintind că: ,Lumea antică [Grecia antică] s-a orientat mai întâi după cea a lui Platon, apoi dupa doctrina stoică. Evul Mediul a învățat-o pe cea a Sfântului Toma și a arabilor, veacul al XVII-lea a studiat cu fervoare teoria pasiunilor a lui Descartes și Spinoza” Se constată, așadar, că puterea gândului este transmisă de-a lungul secolelor, însă esența lucrurilor își păstrează claritatea și originalitatea în funcție de perspectivele vremii. Ceea ce naște
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
aceasta este din punctul de vedere al lui Găḥiẓ , de dată recentă, iar primul care ar fi cultivat-o ar fi fost ’Imrū’ al-Qays. Înainte de acesta cu multă vreme însă, au scris Democrit, Aristotel, învățătorul său Platon, și alții . Poemul arab începe cu plânsul pe urmele tribului iubitei ce a părăsit zona de campare, ceea ce poartă denumirea de "al-bukă’ ‘ala-l-’atlăl". Prin urmare, fundamentul poeziei evocă comportamentul literar arab și în același timp comportamentul uman, marcat de nostalgia trecutului. Poetul se
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
vreme însă, au scris Democrit, Aristotel, învățătorul său Platon, și alții . Poemul arab începe cu plânsul pe urmele tribului iubitei ce a părăsit zona de campare, ceea ce poartă denumirea de "al-bukă’ ‘ala-l-’atlăl". Prin urmare, fundamentul poeziei evocă comportamentul literar arab și în același timp comportamentul uman, marcat de nostalgia trecutului. Poetul se refugiază în amintirea zilelor fericite alături de iubita sa, moment ce va constitui un veritabil laitmotiv în literatura arabă de dragoste. Așadar, așa cum și în textul homeric transpare iubirea
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
al-bukă’ ‘ala-l-’atlăl". Prin urmare, fundamentul poeziei evocă comportamentul literar arab și în același timp comportamentul uman, marcat de nostalgia trecutului. Poetul se refugiază în amintirea zilelor fericite alături de iubita sa, moment ce va constitui un veritabil laitmotiv în literatura arabă de dragoste. Așadar, așa cum și în textul homeric transpare iubirea de viață, de natură, de oameni, de plăcerea elementelor caracteristice existenței, specificitatea textului spațiului oriental derivă din tentația semitică, așa cum este redat și în Cântarea Cântărilor. În textul biblic, pentru
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
și Nadia Anghelescu în incipitul revistei Romano-Arabica, nr.2, tema iubirii, a cărei surse e reprezentată de lumea beduină, a luat calea spațiului european prin intermediul Spaniei, cu toate acestea: „proza este chemata să slujească gândirea, iar poezia sentimentul”. În limba arabă literară, sinonimele cele mai cunoscute ale cuvântului "ḥubb" sunt "’Ilf" sau "al-’ulfa", care trimite la ideea de intimitate cu persoana iubită, unul dintre primele stadii ale iubirii. Ibn Ḥazm (994-1064) a intitulat faimoasa lucrare despre dragoste și îndrăgostiți : "Tawq
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
iubirea sentimental. Pentru aceste gradații ale iubirii așa cum le numeam mai sus, am consultat lucrări care merită menționate și cercetate în profunzime, căci sunt adevărate monumente de literatură, precum: "Diwan al-‘Ašīqīn"( Divanul îndrăgostiților) de Mohamed ben Ziad ben al-‘Arabi (m. 845), Kităb az-zarf wa z-zurafă’(Cartea rafinamentului și a rafinaților) a lui Ibn Isḥaq al- Wašša (m. 936), "Kităb al-’Aġănī"Abū al-Faraǧ al-Ișbahănī.este arab quraișit, mai precis face parte din ramura marwănidă a ’ummayazilor. Cu toate acestea
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
literatură, precum: "Diwan al-‘Ašīqīn"( Divanul îndrăgostiților) de Mohamed ben Ziad ben al-‘Arabi (m. 845), Kităb az-zarf wa z-zurafă’(Cartea rafinamentului și a rafinaților) a lui Ibn Isḥaq al- Wašša (m. 936), "Kităb al-’Aġănī"Abū al-Faraǧ al-Ișbahănī.este arab quraișit, mai precis face parte din ramura marwănidă a ’ummayazilor. Cu toate acestea, el era șiʻit.. Și-a părăsit orașul natal pentru a merge la Bagdad, unde a studiat fiqh, genealogie și istoriografie, dar și medicină, astrologie, muzică, devenind astfel
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
găsit de asemenea spijin la Alep, la curtea prințului ḥamdanit, Sayf al-Dawla. A murit la Bagdad, în 967</ref>. Autorul a cules cântece și poezii, la ordinal califului Ḥărun ar-Rašīd. Cartea dă de asemenea detalii despre cele mai vechi triburi arabe, despre "’ayyăm al-ʻarab", despre viața lor social, viața de curte a ’ummayazilor, despre societatea califilor ʻabbasizi. Cu alte cuvinte cartea cuprinde civilizația și cultura araba din Epoca Ignoranței și până în secolul III al Hegirei.</ref> de al-Faraǧ al-Ișbahănī.este arab
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
arabe, despre "’ayyăm al-ʻarab", despre viața lor social, viața de curte a ’ummayazilor, despre societatea califilor ʻabbasizi. Cu alte cuvinte cartea cuprinde civilizația și cultura araba din Epoca Ignoranței și până în secolul III al Hegirei.</ref> de al-Faraǧ al-Ișbahănī.este arab quraișit, mai precis face parte din ramura marwănidă a ’ummayazilor. Cu toate acestea, el era șiʻit.. Și-a părăsit orașul natal pentru a merge la Bagdad, unde a studiat fiqh, genealogie și istoriografie, dar și medicină, astrologie, muzică, devenind astfel
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
și-a petrecut cea mai mare parte a vieții la Bagdad. A găsit de asemenea spijin la Alep, la curtea prințului ḥamd nit, SAyf al-Dawla. A murit la Bagdad, în 967</ref> Abū al-Faraǧ al-Ișbahănī (897-967): istoric, literat si poet arab. Cele mai importante studii legate de iubire sunt însă: "Tawq al-ḥamăma fil-ulfa wal-wullăf" (Colierul porumbiței) de Ibn Ḥazm (994-1064), Tratatul de iubire a lui ’Ibn ‘Arabi (1165-1240 sau 1241), Rušd al-labīb ( Ghidul celui treaz) d’Ibn Foulaīta (m. 1330 sau
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
murit la Bagdad, în 967</ref> Abū al-Faraǧ al-Ișbahănī (897-967): istoric, literat si poet arab. Cele mai importante studii legate de iubire sunt însă: "Tawq al-ḥamăma fil-ulfa wal-wullăf" (Colierul porumbiței) de Ibn Ḥazm (994-1064), Tratatul de iubire a lui ’Ibn ‘Arabi (1165-1240 sau 1241), Rušd al-labīb ( Ghidul celui treaz) d’Ibn Foulaīta (m. 1330 sau 1331), ar-Rawḏ al-‘Atir fi-nuzhati al-ḫatīr (Gradina parfumată) a lui Cheiḫ al-Nafzăwi (sec XI), Risala al-Qiyân (Epistola sclavelor cântărețe) de Al-Ğaḥīẓ (780 -869). Este demn de
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
sentimentele ei fiind entități foarte greu de dobândit. Această concepție a împărțit ideologia beduină, nomadă și cea urbană în: realitate și fantasmă. Iubirea curtenească este asemenea celei aparținând trubadurilor, este bazată pe platonism și interiorizează imaginea, distanța, întrucât regula conduitei arabilor era ca mâna tinerei să nu fie dată cuiva care îi pronunțase numele în poem înainte de a o cere în căsătorie. Poeții beduini savurează distanța și privațiunea. Ei au devenit un fel de eroi populari, de unde și crearea multor mituri
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
Khălid bin al-Walīd (arabă: خالد بن الوليد; 592-642) a fost unul dintre tovarașii profetului Muhammad, și unul dintre cei mai importanți luptători și conducători ai armatei islamice în perioada timpurie a islamului. A fost supranumit Sayf Allăh al-Maslūl "(Sabia lui Allah)" datorită curajului și
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
dintre cele mai importante figuri din clanul Banu Makhzoom. Înainte de a se converti la islam, acesta a luptat împotriva armatei musulmanilor, fiind șef de batalion și comandant al cavaleriei în bătălii precum cea de la Uhud. Sub comanda sa militară, Peninsula Arabă a fost unită într-o entitate militară și anume califatul, acesta ieșind victorios în peste o sută de bătălii împotriva Imperiului Bizantin, a Imperiului Sasanid și a unor triburi arabe din zonă. Khalid bin al-Walid a fost decisiv în bătălii
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
bătălii precum cea de la Uhud. Sub comanda sa militară, Peninsula Arabă a fost unită într-o entitate militară și anume califatul, acesta ieșind victorios în peste o sută de bătălii împotriva Imperiului Bizantin, a Imperiului Sasanid și a unor triburi arabe din zonă. Khalid bin al-Walid a fost decisiv în bătălii precum cele de la Yamama, Firaz, Walaja și Yarmuk, iar realizările sale militare includ cucerirea unor părți din Peninsula Arabă, Mesopotamia persană și Siria bizantină între anii 632 și 636. În timpul
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
bătălii împotriva Imperiului Bizantin, a Imperiului Sasanid și a unor triburi arabe din zonă. Khalid bin al-Walid a fost decisiv în bătălii precum cele de la Yamama, Firaz, Walaja și Yarmuk, iar realizările sale militare includ cucerirea unor părți din Peninsula Arabă, Mesopotamia persană și Siria bizantină între anii 632 și 636. În timpul vieții profetului Muhammad, Khalid bin al-Walid se afla la conducerea lui Banu Makhzoom, un important clan de la Mecca, fiind decisiv prin calitățile sale de strategie militară în obținerea victoriei
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
cuceri Dumat al-Jamal și pentru a negocia convertirea la islam a importantului trib din Yemen, Banu al-Harithah. După moartea profetului Muhammad, Khalid bin al-Walid a devenit un important conducător al armatei musulmane în timpul războaielor Ridda, care au unit întreaga Peninsulă Arabă sub autoritatea califatului islamic. Khalid și-a dovedit și ulterior calitățile de conducător militar cu o inteligență strategică deosebită, în războaiele împotriva forțelor sasanide din Irak, și a armatelor bizantine din Siria. În 636, Khalid bin al-Walid a obținut cea
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
asupra bizantinilor. Conform cronicilor, câteodată, personalitatea lui Khalid pare să fi fost una impulsivă, ignorând uneori ordinile califului, el fiind încă legat de trecutul preislamic, însă acesta avea să devină un erou al lumii islamice și un simbol al naționalismului arab. La scurt timp de la nașterea sa, Khalid a fost luat de lângă mama sa și trimis la un trib beduin din deșert, acesta fiind obiceiul la marile clanuri ale tribului Quraysh din Mecca. O mamă adoptivă i-a fost găsită, care
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
trăit printre arabii deșertului până la vârsta de 5 sau 6 ani, când avea să se întoarcă la părinții săi la Mecca. Tatăl lui Khalid a reușit cu succes să îi insufle fiului său calitățile de tenacitate, vitejie, curaj, bărbăția specifică arabilor din acea perioadă, generozitate, noblețe, și îndemânare în luptă. Clanul Banu Makhzoom era responsabil cu apărarea tribului Quraysh din Mecca, și astfel, membrii acestui clan erau printre cei mai buni călăreți din Peninsula Arabă, ei fiind de asemenea specialiști în
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]