14,631 matches
-
() este organizația militară de stat a Federației Ruse, care conform poziției oficiale a Federației, este "concepută pentru a răspunde la orice agresiune împotriva Federației Ruse, pentru apărarea armată a integrității și inviolabilității teritoriului său și pentru a efectua diferite sarcini în conformitate cu tratatele internaționale" ale Rusiei. Forțele armate ruse au fost create la 7 mai 1992, în acel moment existând aproximativ 2,8 milioane de militari, fiind una dintre
Forțele armate ale Federației Ruse () [Corola-website/Science/330028_a_331357]
-
Federației Ruse, care conform poziției oficiale a Federației, este "concepută pentru a răspunde la orice agresiune împotriva Federației Ruse, pentru apărarea armată a integrității și inviolabilității teritoriului său și pentru a efectua diferite sarcini în conformitate cu tratatele internaționale" ale Rusiei. Forțele armate ruse au fost create la 7 mai 1992, în acel moment existând aproximativ 2,8 milioane de militari, fiind una dintre cele mai mari forțe armate ale lumii. Numărul de oameni este stabilit prin Decretul Președintelui Federației Ruse de la 1
Forțele armate ale Federației Ruse () [Corola-website/Science/330028_a_331357]
-
teritoriului său și pentru a efectua diferite sarcini în conformitate cu tratatele internaționale" ale Rusiei. Forțele armate ruse au fost create la 7 mai 1992, în acel moment existând aproximativ 2,8 milioane de militari, fiind una dintre cele mai mari forțe armate ale lumii. Numărul de oameni este stabilit prin Decretul Președintelui Federației Ruse de la 1 ianuarie 2008, acest decret stabilește un personal total de 2.019.629 de oameni, din care 1.134.800 de soldați. Forțele armate ruse se disting
Forțele armate ale Federației Ruse () [Corola-website/Science/330028_a_331357]
-
mai mari forțe armate ale lumii. Numărul de oameni este stabilit prin Decretul Președintelui Federației Ruse de la 1 ianuarie 2008, acest decret stabilește un personal total de 2.019.629 de oameni, din care 1.134.800 de soldați. Forțele armate ruse se disting prin cel mai mare stoc din lume de arme de distrugere în masă, inclusiv nucleare și un sistem bine dezvoltat al de mijloacelor de transport. Este formată din Forțele Terestre ale Federației Ruse (Сухопутные войска Российской Федерации
Forțele armate ale Federației Ruse () [Corola-website/Science/330028_a_331357]
-
în scopul de a crea condiții de apărare sau de a împiedica agresiunea, notificând totodată și imediat Consiliul de Securitate al Federației Ruse și Duma de Stat pentru a aproba relevanța decretului. Pentru a rezolva problema posibilei intervenții a Forțelor Armate ale Rusiei în afara teritoriului Rusiei este emis un decret în cadrul Consiliului Federației. Pe timp de pace, președintele este responsabil în general cu orientarea politică generală a forțelor armate, iar în timp de război ia conducerea apărării statului și a forțelor
Forțele armate ale Federației Ruse () [Corola-website/Science/330028_a_331357]
-
a aproba relevanța decretului. Pentru a rezolva problema posibilei intervenții a Forțelor Armate ale Rusiei în afara teritoriului Rusiei este emis un decret în cadrul Consiliului Federației. Pe timp de pace, președintele este responsabil în general cu orientarea politică generală a forțelor armate, iar în timp de război ia conducerea apărării statului și a forțelor sale armate pentru respingerea agresiunii. Președintele Rusiei constituie, de asemenea, și conducerea Consiliului de Securitate al Federației Ruse, acesta aprobă doctrina militară a Rusiei, numește și eliberează din
Forțele armate ale Federației Ruse () [Corola-website/Science/330028_a_331357]
-
război ia conducerea apărării statului și a forțelor sale armate pentru respingerea agresiunii. Președintele Rusiei constituie, de asemenea, și conducerea Consiliului de Securitate al Federației Ruse, acesta aprobă doctrina militară a Rusiei, numește și eliberează din comanda supremă a Forțelor Armate ale Rusiei. Președintele, în calitate de comandant suprem, concepe și planuri pentru construirea Forțelor Armate, un plan de mobilizare a Forțelor Armate, planurile de mobilizare a economiei pentru efortul de război, un plan de apărare civilă și alte acte în domeniul construcției
Forțele armate ale Federației Ruse () [Corola-website/Science/330028_a_331357]
-
Președintele Rusiei constituie, de asemenea, și conducerea Consiliului de Securitate al Federației Ruse, acesta aprobă doctrina militară a Rusiei, numește și eliberează din comanda supremă a Forțelor Armate ale Rusiei. Președintele, în calitate de comandant suprem, concepe și planuri pentru construirea Forțelor Armate, un plan de mobilizare a Forțelor Armate, planurile de mobilizare a economiei pentru efortul de război, un plan de apărare civilă și alte acte în domeniul construcției militare. Șeful statului susține, de asemenea, reglementări referitoare la armament, la prevederile Ministerului
Forțele armate ale Federației Ruse () [Corola-website/Science/330028_a_331357]
-
Consiliului de Securitate al Federației Ruse, acesta aprobă doctrina militară a Rusiei, numește și eliberează din comanda supremă a Forțelor Armate ale Rusiei. Președintele, în calitate de comandant suprem, concepe și planuri pentru construirea Forțelor Armate, un plan de mobilizare a Forțelor Armate, planurile de mobilizare a economiei pentru efortul de război, un plan de apărare civilă și alte acte în domeniul construcției militare. Șeful statului susține, de asemenea, reglementări referitoare la armament, la prevederile Ministerului Apărării și a Marelui Stat Major. Președintele
Forțele armate ale Federației Ruse () [Corola-website/Science/330028_a_331357]
-
statului susține, de asemenea, reglementări referitoare la armament, la prevederile Ministerului Apărării și a Marelui Stat Major. Președintele emite anual un decret cu privire la recrutările din cadrul serviciului militar, la transferul unor anumite persoane mai în vârstă care au servit în cadrul forțelor armate și semnează acorduri internaționale de apărare comună și de cooperare militară. Ministerul Apărării este organul de conducere al forțelor armate ale Rusiei. Ministrul Apărării în funcție este Serghei Șoigu. Codul de pe plăcuțele de înmatriculare ale vehiculelor Ministerul Apărării al Federației
Forțele armate ale Federației Ruse () [Corola-website/Science/330028_a_331357]
-
un decret cu privire la recrutările din cadrul serviciului militar, la transferul unor anumite persoane mai în vârstă care au servit în cadrul forțelor armate și semnează acorduri internaționale de apărare comună și de cooperare militară. Ministerul Apărării este organul de conducere al forțelor armate ale Rusiei. Ministrul Apărării în funcție este Serghei Șoigu. Codul de pe plăcuțele de înmatriculare ale vehiculelor Ministerul Apărării al Federației Ruse este 35. În 2012, personalul civil de la sediul central era de 2629 de persoane. Forțele armate sunt împărțite geografic
Forțele armate ale Federației Ruse () [Corola-website/Science/330028_a_331357]
-
conducere al forțelor armate ale Rusiei. Ministrul Apărării în funcție este Serghei Șoigu. Codul de pe plăcuțele de înmatriculare ale vehiculelor Ministerul Apărării al Federației Ruse este 35. În 2012, personalul civil de la sediul central era de 2629 de persoane. Forțele armate sunt împărțite geografic în 4 districte militare: Încă din momentul creației acestei forțe armate republicane, există unități comasate în afara granițelor țării, în mai multe din celelalte state ale CSI, îndeosebi în entități autoproclamate precum Abhazia, Osetia de Sud sau Transnistria
Forțele armate ale Federației Ruse () [Corola-website/Science/330028_a_331357]
-
de pe plăcuțele de înmatriculare ale vehiculelor Ministerul Apărării al Federației Ruse este 35. În 2012, personalul civil de la sediul central era de 2629 de persoane. Forțele armate sunt împărțite geografic în 4 districte militare: Încă din momentul creației acestei forțe armate republicane, există unități comasate în afara granițelor țării, în mai multe din celelalte state ale CSI, îndeosebi în entități autoproclamate precum Abhazia, Osetia de Sud sau Transnistria, cu așa-zisa misiune de protejare a intereselor comunităților ruse din afara granițelor Federației. Rusia
Forțele armate ale Federației Ruse () [Corola-website/Science/330028_a_331357]
-
probabil o parte din forțele care au invadat Francia, au invadat estul Angliei. În anul următor, după ce au obținut tribut din estul Angliei de la regele Edmund, Marea Armată s-a mutat în nord, atacând York-ul, orașul regiunii Northumbrian. Marea Armata i-a învins pe cei doi rivali din York, Osberht și Aella, care puseseră deoparte neînțelegerile dintre ei pentru a lupta împreună. Ambii regi au fost uciși într-un atac eșuat, probabil pe 21 martie 867. Ca urmare a acestui
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
acest este executarea unor militanți de comuniști în timpul mandatului său de Prim ministru, printre ei fiind și liderul Deniz Gezmiș. Unii cercetători afirmă faptul că asasinarea lui Nihat Erim a accelerat lovitura de stat de la 12 septembrie dată de către forțele armate ale șefului de stat major Kenan Evren. Evenimentul a dus, conform Comisiei pentru Investigarea Loviturilor de Stat și a Memorandumurilor din cadrul Parlamentului Turciei, la moartea a peste 1.000 de persoane. <br>
Nihat Erim () [Corola-website/Science/331067_a_332396]
-
adunare, devenind cel de-al treilea președinte al Republicii Turcia, după Mustafa Kemal Atatürk și İsmet İnönü. A fost reales consecutiv de 2 ori, în 1954 și 1957, ocupând această funcție timp de 10 ani. La 27 mai 1960, forțele armate ale Turciei au dat o lovitură de stat și l-au trimis pe Celal Bayar, pe Adnan Menderes (primul ministru la acea vreme) și pe alți politiciei de carieră pe insula Yassida din Marea Marmara pentru a fi judecați de
Celâl Bayar () [Corola-website/Science/331066_a_332395]
-
de la paritate în anumite regiuni, la superioritatea totală a Indiei. Piloții pakistanezi zburau pe avioane americane, britanice sau chineze, iar indienii foloseau în general aparate de zbor sovietice sau vest-europene. Israel și statele arabe au fost implicate în numeroase conflicte armate începând cu anul 1948. Israelienii s-au bucurat de o superioritate aeriană substanțială pentru cea mai mare parte a timpului. În aceste conflicte, israelienii au folosit la început avioane britanice și franceze, pentru ca mai apoi să se doteze cu aparate
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
ofițerului său cu operațiunile, Kapitän Hans Jürgen Reinicke, să facă o analiză a unei posibile debarcări în Anglia. Reinicke și-a finalizat raportul preliminar în cinci zile și a identificat o serie de premise obligatorii: În decembrie 1939, comandamentul Forțelor armate terestre germane au conceput propriul studiu și au solicitat punctele de vedere ale "Kriegsmarine" și "Luftwaffe". Planul forțelor terestre prevedea un atac pe țărmul estic al Angliei între The Wash și Tamisa al trupelor plecate din porturile Țarilor de Jos
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
s-a întâlnit cu Hermann Göring și cu Gerd von Rundstedt, care au reușit să îl convingă pe Führer că operațiunea nu avea sorți de izbândă. Germanii nu dețineau controlul asupra spațiului aerian, iar coordonarea dintre diferitele ramuri ale forțelor armate lăsa de dorit. În după-amiaza aceleiași zile, Hitler a dat ordinele necesare pentru amânarea invaziei. De asemenea, a ordonat dispersarea flotei de invazie pentru evitarea distrugerii vaselor de către aviația și marina britanice. Amânarea invaziei a conincis cu apariția unor zvonuri
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
au fost dezvoltate pe structura creată de vase scufundate Gooseberry. Au fost construite două porturi Mulberry - „A” și „B”. Porturile Mulberry erau formate din diguri de larg plutitoare „Bombardon”, din diguri de larg statice „Gooseberry” și din chesoane din beton armat "Phoenix", drumuri de acces din tabliere plutitoare „Whale” și capete chei „Spud”. Aceste porturi artificiale aveau dimensiunile aproape egale cu cele ale portului Dover. Portul Mulberry montat în largul plajei Omaha la Saint-Laurent-sur-Mer era destinat forțelor de invazie americane. Mulberry
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
Bombardon s-au rupt din ancore. Unele s-au scufundat, altele au plutit în derivă, provocând mai mari distrugeri decât valurile. Proiectul „Bombardon” fusese responsabilitatea Royal Navy, iar proiectul restului portului Mulberry căzuse în sarcina geniștilor britanice. Chesoanele din beton armat au fost construite de contractori civili, au fost remorcate și scufundate în apele Capului Dungeness și a localității Pagham. Geniștii nu au mai reușit însă să chesoanele Phoenix. Căpitanul american Edward Ellsberg, care devenise cunoscut pentru ranfluarea vaselor sabordate la
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
fost regele Danemarcei din 1241 până la moartea sa în 1250. A fost fiul regelui Valdemar al II-lea al Danemarcei și a soției sale, Berengaria de Portugalia, și fratele lui Abel și Christopher I. Domnia sa a fost marcată de conflictele armate și războaiele civile împotriva fraților săi. El s-a luptat în special cu fratele său, Abel, Ducele de Schleswig, care pare să fi dorit o poziție independentă și care a fost susținută de conții de Holsten. Eric s-a luptat
Eric al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331274_a_332603]
-
aceea. În 1209 Otto al IV-lea l-a convins pe Valdemar al II-lea să se retragă la nord de Elba, cerându-i lui Burkhard să demisioneze și expulzându-l pe Prințul-Arhiepiscop Valdemar. Domnia sa a fost marcată de conflictele armate și războaiele civile împotriva fraților săi. El s-a luptat în special cu fratele său, Abel, Ducele de Schleswig, care pare să fi dorit o poziție independentă și care a fost susținută de conții de Holsten. Eric s-a luptat
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
a particpat împreună cu Gestapoul din Lyon condus de Klaus Barbie la arestarea membrilor rezistenție, a dizidenților și a evreilor urmată de trimiterea lor în lagărele morții Auschwitz, Dachau sau Buchenwald. Mai mulți cetățeni francezi s-au înscris voluntari în forțele armate germane formând unități precum Legiunea Voluntarilor Francezi împotriva Bolșevismului (LVF). Membrii LVF și alți voluntari au format mai târziu Divizia a 33-a Waffen Grenadier a SS Charlemagne. Stanley Hoffmann a fost cel care, în 1974, a utilizat pentru prima
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
mai 1945. Guvernul francez în exil a proclamat restaurarea Republicii Franceze, asigurând astfel continuitatea cu defuncta a treia Republică. Guvernul provizoriu a recrutat trupe proaspete pentru participarea la înaintarea aliată spre regiunea Rinului și asaltul asupra Germaniei. Pentru formarea noii armate franceze - "Armée française de la Libération" - a fost folosită baza asigurată de Forțele Franceze din Interior. Această armată era bine echipată și aprovizionată în ciuda problemelor aduse de lunga ocupație germană datorită programului Lend-Lease. Armata franceză de Eiberare și-a crescut efectivele
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]