14,519 matches
-
Lituania, înaintând până la Vilnius și și construind o întăritură pe în anul următor, înainte de a fi opriți. Oastea lituaniană condusă de hatmanul Radziwill, de Andrei Nemirovici, de hatmanul polon , și de Semen Belsky a lansat un puternic contraatac și a cucerit Homel și Starodub. În 1536, cetatea a învins forțele lituaniene ale lui Nemirovici care încercau să o asedieze, și apoi moscoviții au atacat Liubeci, au distrus Vicebskul, și au construit cetățile și Zavoloce. Lituania și Rusia au negociat un nou
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
a format Uniunea Polono-Lituaniană. În faza următoare a conflictului, în 1577, Ivan al IV-lea a profitat de luptele interne din Uniune (denumite în istoriografia poloneză Războiul Danzigului) și, în timpul domniei lui Ștefan Báthory în Uniunea Polono-Lituaniană, a invadat Livonia, cucerind rapid întregul teritoriu cu excepția Rigăi și Revalului (astăzi, Tallinn). Acel război avea să dureze din 1577 până în 1582. Ștefan Báthory a răspuns cu un șir de trei ofensive contra Rusiei, încercând să izoleze Livonia de teritoriul rusesc. În timpul primei ofensive
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
ofensive din 1579, cu 22.000 de oameni, el a recucerit Polack, iar oastea polono-lituaniană a prădat și zona Smolenskului, și Severia până la Starodub. În a doua, din 1580, cu o oaste de 29.000 de oameni, Ștefan Báthory a cucerit Velij, Usveat Velikie Luki. În 1581, lituanienii au ars , cu 100.000 de oșteni. Ștefan Báthory a început dar nu a reușit să cucerească cetatea. Asediul prelungit și neconcludent a condus la negocieri care, cu ajutorul Antonio Possevino au dus la
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
În a doua, din 1580, cu o oaste de 29.000 de oameni, Ștefan Báthory a cucerit Velij, Usveat Velikie Luki. În 1581, lituanienii au ars , cu 100.000 de oșteni. Ștefan Báthory a început dar nu a reușit să cucerească cetatea. Asediul prelungit și neconcludent a condus la negocieri care, cu ajutorul Antonio Possevino au dus la în care țarul a renunțat la a revendica Livonia și Polock dar nu a cedat teritorii rusești. Pacea a durat un sfert de secol
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
să nu intre in nicio alianță cu Polonia-Lituania. În ianuarie 1558, Ivan a reacționat invadând Livonia. Rușii erau considerați de țăranii locali a fi eliberatori de sub dominația germană asupra Livoniei. Multe cetăți din Livonia au capitulat fără opoziție, trupele rusești cucerind Dorpatul în mai, Narva în iulie, și au asediat Revalul. Întărite cu 1200 de "", 100 de tunari și aprovizionate cu muniții din Germania, forțele livone au reușit să recucerească Wesenberg (Rakvere) împreună cu alte cetăți mai puțin importante. Deși germanii au
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
opri cavaleria rusă de la a prăda Livonia rurală. Succesele rușilor au urmat un model similar, cu multiple campanii mici, cu asedii în care muschetarii au jucat un rol-cheie distrugând fortificațiile de lemn cu susținerea eficientă a artileriei. Forțele țarului au cucerit cetăți importante ca Fellin (Viljandi), dar totuși le lipsea forța de a cuceri marile orașe Riga, Reval sau Pernau. Cavalerii Livonieni au suferit o înfrângere dezastruoasă în fața rușilor în bătălia de la Ērģeme în august 1560. Unii istorici cred că boierimea
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
model similar, cu multiple campanii mici, cu asedii în care muschetarii au jucat un rol-cheie distrugând fortificațiile de lemn cu susținerea eficientă a artileriei. Forțele țarului au cucerit cetăți importante ca Fellin (Viljandi), dar totuși le lipsea forța de a cuceri marile orașe Riga, Reval sau Pernau. Cavalerii Livonieni au suferit o înfrângere dezastruoasă în fața rușilor în bătălia de la Ērģeme în august 1560. Unii istorici cred că boierimea rusă era divizată în ce privește momentul în care Livonia urma să fie invadată. Eric
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
controleze comerțul Occidentului cu Rusia și a contribuit la precipitarea întrucât în 1561, Frederick al II-lea deja protestase împotriva prezenței suedeze la Reval, revendicând un drept istoric legat de Estonia Daneză. Când forțele lui Erik al XIV-lea au cucerit Pernau în iunie 1562, diplomații acestuia au încercat să aranjeze protecție suedeză pentru Riga, ceea ce l-a adus în conflict cu Sigismund. Sigismund întreținea relații apropiate cu fratele lui Erik al XIV-lea, Ioan, duce al Finlandei (ulterior Ioan al
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
de prelungire venită din partea lui Sigismund. Țarul se folosise de această perioadă de armistițiu pentru a masa mai multe forțe în Livonia, și a invadat Lituania. Armata sa a prădat Vitebskul și, după o serie de conflicte de frontieră, a cucerit Polotskul în 1563. Au urmat victorii lituaniene în din 1564 și la (Ceașniki) în 1567, perioadă de conflict intermitent între cele două părți. Ivan a continuat să câștige teren între orașele și satele din Livonia centrală, dar Lituania l-a
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
în mai 1566. Lituania era pregătită să împartă Livonia cu Rusia în ideea că o ofensivă comună va îndepărta Suedia din regiune. Diplomații ruși au luat aceasta ca pe un semn de slăbiciune, și l-au sfătuit pe Ivan să cucerească toată Livonia, inclusiv Riga, cedând în schimb doar Curlanda din sudul Livoniei și Polotskul de la frontiera ruso-lituaniană. Transferul Rigăi și al gurilorDvinei îi îngrijora pe lituanieni, întrucât mare parte din comerțul lor depindea de libera trecere prin acest coridor de
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
asupra niciunei părți din ea. Cei 120.000 de "daleri" împrumutați în 1562 nu fuseseră nici ei plătiți, în ciuda celor mai bune intenții ale lui Sigismund de a rezolva problema lor. Până în noiembrie, forțele lituaniene ce se deplasau spre nord cuceriseră Dünaburg iar o forță polono-suedeză a cucerit orașul și castelul Wenden la începutul lui 1578. Forțele rusești nu au reușit să recucerească orașul în februarie, atacul lor fiind urmat de o ofensivă suedeză îndreptată spre Pernau (Pärnu), Dorpat și Novgorod
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
000 de "daleri" împrumutați în 1562 nu fuseseră nici ei plătiți, în ciuda celor mai bune intenții ale lui Sigismund de a rezolva problema lor. Până în noiembrie, forțele lituaniene ce se deplasau spre nord cuceriseră Dünaburg iar o forță polono-suedeză a cucerit orașul și castelul Wenden la începutul lui 1578. Forțele rusești nu au reușit să recucerească orașul în februarie, atacul lor fiind urmat de o ofensivă suedeză îndreptată spre Pernau (Pärnu), Dorpat și Novgorod printre altele. În septembrie, Ivan a răspuns
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
deschis în Livonia înainte de venirea iernii. Neînțelegând că înaintarea polono-lituaniană era în pierdere de elan, Ivan a semnat . Eșecul asediului suedez al Narvei în 1579 a condus la numirea lui în funcția de comandant suprem. Orașele și Padis au fost cucerite de forțele suedeze în 1580 după care în 1581, concomitent cu căderea Wesenbergului, o armată de mercenari tocmită de Suedia a recucerit orașul strategic Narva. Acesta era o țintă a campaniilor lui Ioan al III-lea, întrucât putea fi atacat
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
a trecut frontiera bulgaro-română și a înaintat spre Dobrogea. Generalul rus Andrei Medardovici Zaioncikovski și trupele sale au sosit în grabă pentru a întări frontul aliat româno-rus, în încercarea de oprire a armatei lui Mackensen mai înainte ca acestea să cucerească calea ferată București - Constanța. Au urmat lupte grele, cu atacuri și contraatacuri viguroase până pe 21 septembrie. În Dobrogea, generalul Mackensen a lansat o nouă ofensivă pe 20 octombrie, după o lună de pregătiri atente, și trupele amestecate de sub comanda sa
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
mai titrată scrimeră din istoria. A încheiat sezonul 2011-2012 pe locul 8 din clasamentul mondial. În 2014 a ajuns în semifinală la Campionatul Mondial de la Kazan. A pierdut cu italianca Martina Batini și s-a mulțumit cu bronzul, prima medalie cucerită de un scrimer african la un Campionat Mondial. În anul 2014 s-a căsătorit cu floretistul francez Erwann Le Péchoux.
Inès Boubakri () [Corola-website/Science/335883_a_337212]
-
evreii din Kurdistanul irakian, care au fost și ei în trecut locuitori ai Irakului, dar aceștia nu fac parte din evreii babilonieni și istoria, cultura și identitatea lor este distinctă. Sub domnia lui Nabucodonosor al II-lea Imperiul babilonian a cucerit regatul Iudeea (Iuda), iar in anul 586 î.Hr. cuceritorii au distrus Templul evreiesc din Ierusalim, cunoscut ca cel Dintâi Templu. În aceste împrejurări mulți iudei au fost transferați cu forța în Țara Babilonului, ceea ce este cunoscut in istorie ca „Exilul
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
cunoscut ca cel Dintâi Templu. În aceste împrejurări mulți iudei au fost transferați cu forța în Țara Babilonului, ceea ce este cunoscut in istorie ca „Exilul babilonian”. După câteva decenii, prin 539 î.Hr regele persan Cirus cel Mare, care a cucerit Regatul babilonian, le-a permis evreilor exilați printr-un edict, să se întoarcă în Iudeea, eveniment cunoscut ca „Întoarcerea în Sion” (Shivat Tzion). Totuși, din motive economice, numeroși evrei au hotărât să rămână în Babilon, și numai o mica parte
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
și filozofia iudaică să înflorească în Mesopotamia sub conducerea unor erudiți numiți savoraim și apoi geonim, care au creat și perfecționat o literatură juridică cunoscută ca response (Shot = chestiuni și răspunsuri) În secolul al VII-lea teritoriul Mesopotamiei a fost cucerit de către arabi. Și sub stăpânirea musulmană arabă a fost reluată la un moment dat activitatea academiilor religioase - ieșive - de la Sura si Pumbedita, iar conducătorii lor, geonim, au atras învățăcei evrei de pe tot cuprinsul lumii islamice. Dominația arabă islamică, la început
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
ieșeau în procesiuni cerând califilor să ia măsuri coercitive împotriva „necredincioșilor”, iar califii se conformau acestor cereri. După mai multe mutări alternative ale frontierelor, Mesopotamia inclusiv Irakul au ajuns sub dominația turcilor otomani. În anul 1534 sultanul Soliman Magnificul a cucerit Tabrizul (orașul principal din Azerbaidjan) și Bagdadul din mâinile Persiei, ceea ce a dus la o ameliorare în viața evreilor locali. Recucerirea temporară a Irakului de către persanii safavizi în anul 1623 (Războiul Otomano-Safavid 1623-1639) a dus la înrăutațirea condiției evreilor, ceea ce
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
înconjurat Capul Bunei Speranțe și a intrat în apele costale africane în dreptul portului Sofala și insulei Mozambic, după care s-a îndreptat spre nord, spre așezarea de coastă Kilwa. În iulie 1505 a trimis 8 vase să atace și să cucerească orașul-port cu o populație de circa 4000 locuitori. Datorită condițiilor bune pentru amenajări portuare pe care le oferea, putând să ancoreze acolo vase de până la 500 de tone, portughezii au hotărât să construiască un fort. Pentru acest scop au fost
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
fost lăsați acolo căpitanul Pêro Ferreira și un echipaj format din 80 de soldați. În august 1505 portughezii au sosit la Mombasa,un oraș de coastă situat mai spre nord. Așezarea, cu o populație de circa 10000 locuitori, a fost cucerită după o luptă violentă cu armata șeicului local. Orașul a fost jefuit și incendiat. Portughezii au fost ajutați în cursul acestui atac de un inamic al celor din Mombasa, sultanul din Melinde. În aceeași lună, o caravelă din flota lui
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
șeicului local. Orașul a fost jefuit și incendiat. Portughezii au fost ajutați în cursul acestui atac de un inamic al celor din Mombasa, sultanul din Melinde. În aceeași lună, o caravelă din flota lui Almeida, condusă de Joăo Homere, a cucerit insula Zanzibar în numele Portugaliei. În 25 martie 1505, Francisco de Almeida a fost numit Vicerege al Indiei, cu condiția înălțării a patru forturi pe țărmul de sud-vest al Indiei: pe insula Anjediva, la Cannanore, Cochin și Quilon.Francisco de Almeida
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
armată împotriva portughezilor, asediind fortul din Cannanore. În 1507 misiunea lui Almeida a fost întărită prin sosirea escadronului lui Tristăo da Cunha. Detașamentul lui Afonso de Albuquerque se despărțise de escadronul lui Cunha în apropierea țărmului de est al Africii, cucerind noi teritorii spre vest. În martie 1508, la cererea negustorilor arabi din Calicut, o flotă egipteană, aflată sub comanda lui Amir Husain Al-Kurdi (Mir Hussain) a atacat și învins escadronul portughez comandat de Lourenço de Almeida în Bătălia de la Chaul
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
motorizate. Eșecul operațiunii aeriene germane nu a împiedicat până la urmă "Luftwaffe" să obțină superioritatea aeriană la începutul Operațiunii Roșu ("Fall Rot"), așa cum nu a împiedicat "Wehrmachtul" să înfrângă forțele terestre franceze în iunie 1940. Principalul motiv pentru care germanii au cucerit așa de ușor superioritatea aeriană a fost slaba mobilizare operațională a unităților aeriene franceze. "Luftwaffe" a avut o superioritate numerică limitată față de francezi la începutul "Fall Rot", în condițiile în care fabricile de avioane franceze au reușit să atingă ritmuri
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
de scrimă la vârsta de 12 ani sub îndrumarea lui Lev Belusov, după ce acesta l-a remarcat la patinoar. În anul 2000 s-a alăturat lotului rus de juniori, cu care a fost campion mondial pe echipe în 2002. A cucerit medalia de argint la individual la această competiție în 2004. La Universiada de vară din 2005 de la İzmir a concurat împreună cu campionii Aleksei Frosin, Aleksei Iakimenko și Aleksei Diacenko, obținând medalia de aur pe echipe. La seniori a trecut printr-
Iliia Mokrețov () [Corola-website/Science/335925_a_337254]