14,566 matches
-
pe care o are scînteia atunci cînd cade pe zăpadă"84. După perioada sămănătoristă, Iorga va deveni inflexibil și total dogmatic în privința "realismului naționalist"85. E greu de înțeles cum cineva familiarizat cu literatura universală ca Iorga putea adopta asemenea doctrine estetice! Naționalismul lui cultural explică respingerea violentă a curentelor moderne și criticile aspre la adresa simbolismului etc.86 Ura sa față de futurism l-a făcut să împiedice primirea lui Marinetti (cu toate că Iorga încerca să întrețină relații bune cu Mussolini)87. Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mare de evrei. El nu a fost niciodată un antisemit intransigent. Dacă sîntem de acord cu acest aspect, gradul său de toleranță devine semnificativ. Iorga și-a dorit întotdeauna să aibă evrei la cursurile lui de vară de la Văleni; trata "doctrina" lui Cuza (antisemitismul intransigent al acestuia) cu ironie și dispreț. Totul este relativ, chiar și antisemitismul. Chiar și în timpul perioadei sale antisemite, lătratul lui Iorga părea să fie mult mai rău decît mușcătura sa. Prin 1918, antisemitismul lui Iorga dispăruse
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
împlinire a speranțelor revizioniste realizată cu ajutorul Germaniei naziste (conform principiilor acestei școli de gîndire) ar fi îmbinat utilul cu plăcutul (adică dobîndirea proprietăților evreilor). După 1936, binecunoscutul istoric medievist Bálint Hóman (care a devenit politician Imrédistfascist) a elaborat o altă doctrină: Magyar-német sorsközosség (Destinul comun maghiarogerman). După părerea lui, Ungaria și Germania, precum și fostele Puteri Centrale împărtășesc un destin comun. Revizionismul maghiar se menținea pe poziții sau și le pierdea în funcție de reușita și supraviețuirea Germaniei lui Hitler. Consecințele acestei doctrine a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
altă doctrină: Magyar-német sorsközosség (Destinul comun maghiarogerman). După părerea lui, Ungaria și Germania, precum și fostele Puteri Centrale împărtășesc un destin comun. Revizionismul maghiar se menținea pe poziții sau și le pierdea în funcție de reușita și supraviețuirea Germaniei lui Hitler. Consecințele acestei doctrine a "Destinului comun maghiaro-german" sînt binecunoscute de toată lumea. Ungaria s-a alăturat Axei, a rupt tratatul de "Prietenie eternă" cu Iugoslavia și a atacat-o; a declarat apoi război URSS-ului și Aliaților occidentali ai sovieticilor; în sfîrșit, în primăvara
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
devenea treptat nazistă, antisemită, "Garda de Fier"... Profesorii de la facultate, studenții, intelectualii... Firește, la început nu erau naziști. Eram vreo cincisprezece care ne adunam, discutam și căutam argumente care să le combată pe ale lor. Nu era ușor: exista o doctrină nazistă, o biologie nazistă, o etnologie nazistă, o sociologie nazistă. Plus avalanșa de discursuri, conferințe, eseuri, articole în presă etc. Și tot felul de breviare la fel de simpliste... Încercam totuși să găsim argumente. Din cînd în cînd, unul dintre prietenii noștri
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dar" în atitudinea adoptată de el împotriva lui Hitler sau a lui Stalin. Putea accepta autonomia culturală a ungurilor (în cadrul României Mari, firește), putea fi de acord cu asimilarea evreilor, dar nazismul și comunismul sponsorizat de ruși erau pentru Iorga doctrine criminale îndreptate împotriva României și a restului omenirii. Iorga nu a oscilat niciodată nici în atitudinea sa îndreptată împotriva curentelor moderne din artă (mai ales din literatură). Aceste contradicții vor deveni cauza cîtorva dintre "salturile (lui) mortale" cele mai patetice
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
el mesaje destinate regelui): "Nu pot rămîne într-o țară în care principiile legale sînt emise doar prin decizii ministeriale", "Nu pot rămîne într-o țară guvernată prin astfel de mijloace și pe o astfel de bază". Încheia spunînd că "doctrina lui Cuza a învins". ("Doctrina lui Cuza" erau termenii pe care îi folosea Iorga întotdeauna cînd se referea la antisemitismul intransigent al acestuia). A adăugat că "preferă să nu se bucure de acest fel de drepturi" și că vrea "să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pot rămîne într-o țară în care principiile legale sînt emise doar prin decizii ministeriale", "Nu pot rămîne într-o țară guvernată prin astfel de mijloace și pe o astfel de bază". Încheia spunînd că "doctrina lui Cuza a învins". ("Doctrina lui Cuza" erau termenii pe care îi folosea Iorga întotdeauna cînd se referea la antisemitismul intransigent al acestuia). A adăugat că "preferă să nu se bucure de acest fel de drepturi" și că vrea "să se expatrieze". I-a cerut
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
englezilor ca România "să respecte tratatele". Retragerile de capital din băncile române s-au declanșat pe o scară extraordinar de largă, amenințînd să distrugă economia României. Cuza l-a vizitat pe Iorga la 9 ianuarie 1938. Era radios, simțind că "doctrina" sa este pe cale să fie pusă în aplicare. Aspectul lui îi contrazicea vîrsta. Avea peste 80 de ani. Cuza era "sănătos, plin de energie și în cea mai bună dispoziție". L-a rugat pe Iorga să intre în guvern și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în 1944. Am folosit ediția din 1944, identică cu cea din 1911. Lucrarea aceasta constituie cea mai concisă expunere a naționalismului cultural al lui Iorga și a concepțiilor sale istorice 24 "Ramuri", 1 ianuarie 1912. Biserica Ortodoxă, deși adeptă a doctrinei creștine, este mai puțin universală în privința concepțiilor ei asupra umanității decît Catolicismul sau alte religii creștine. Conform conceptelor ortodoxe, națiunile fac parte dintr-o ordine ierarhică stabilită de Dumnezeu. Iorga își exprima întruna în "Neamul românesc" credința în faptul că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
referință. O luptă literară este, alături de Generalități... , instrumentul esențial în înțelegerea conceptelor artistice și istorice ale lui Iorga. Dar O luptă literară reprezintă analiza lui a situației sociale și culturale din România la începutul secolului. Lucrarea constituie o expunere a doctrinelor și idealurilor lui Iorga 77 El îl avertiza pe blajinul poet ardelean Ștefan Octavian Iosif, deoarece îl văzuse în compania lui Ilarie Chendi, cu care Iorga era la cuțite. Despre unii dintre membrii redacției "Neamului românesc", Răcoasa, nu a putut
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și suprimarea capitalismului. În consecință, deși denazificarea a mers mai departe - În unele cazuri - În zona sovietică decât În Vest, ea se baza pe două mistificări ale nazismului: una inerentă teoriei comuniste, cealaltă deliberat oportunistă. Unul dintre clișeele marxismului și doctrinei oficiale sovietice era faptul că nazismul se reducea la fascism, iar fascismul, la rândul său, era produsul intereselor capitaliste Într-un moment de criză. Prin urmare, autoritățile sovietice ignorau caracterul specific rasist al nazismului și efectele sale de genocid, concentrându
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al foștilor membri de partid, ceea ce a năruit șansele comunismului În Austria postbelică. Berlinul și-a Învățat lecția: Partidul Comunist German (KPD) a hotărât să-și deschidă larg porțile, oferind ajutor și protecție milioanelor de foști naziști. Cele două perspective - doctrina și calculul - nu sunt neapărat incompatibile. Ulbricht și colegii săi credeau realmente că nazismul nu putea fi extirpat din Germania decât prin realizarea unei transformări socio-economice: ei nu se sinchiseau de responsabilitatea individuală sau de reeducarea morală. Dar au Înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de cunoscută și tradițională 8. Exista un precedent. În general, regimul comunist din Rusia nu poate fi Înțeles dacă nu-i luăm În serios ambițiile și aserțiunile ideologice. Dar În anumite perioade, printre care și anii 1945-1947, chiar dacă ignorăm complet doctrina bolșevică, putem Înțelege politica externă a Uniunii Sovietice prin referința la cea țaristă. Rusia domina prin „protecția” vecinilor Încă din vremea lui Petru cel Mare. Sub Ecaterina cea Mare, imperiul s-a extins spre sud și sud-vest. Iar țarul Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de independență atât de prosperă, de sigură, de superioară, Încât să nu poată fi amenințată de Est”), ei reprezentau o minoritate. Americanii, ca și Stalin, improvizau În acești ani. Se sugerează uneori că anumite decizii și declarații americane cheie, Îndeosebi „doctrina Truman” din martie 1947, au precipitat reculul lui Stalin de la compromis la o atitudine rigidă și că responsabilitatea pentru falia europeană revine astfel Washingtonului, vinovat de insensibilitate sau, mai rău, de intransigență calculată. Dar acest lucru nu e adevărat. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Truman” din martie 1947, au precipitat reculul lui Stalin de la compromis la o atitudine rigidă și că responsabilitatea pentru falia europeană revine astfel Washingtonului, vinovat de insensibilitate sau, mai rău, de intransigență calculată. Dar acest lucru nu e adevărat. Fiindcă „doctrina Truman”, ca să luăm doar un exemplu, a influențat strategia sovietică extrem de puțin. Anunțul lui Truman, făcut la 12 martie 1947 În fața Congresului („Politica Statelor Unite trebuie să fie sprijinirea popoarelor libere Împotriva presiunilor din exterior și a minorităților Înarmate care Încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
victime potențiale. Așa cum În războaiele revoluționare franceze generalii Învinși erau acuzați de trădare, miniștrii comuniști se declarau sabotori când măsurile implementate de ei dădeau greș. Mărturisirea, pe lângă uzul ei simbolic ca exercițiu de transfer al vinei, avea avantajul că Întărea doctrina comunistă. Nu existau dezacorduri În universul lui Stalin, numai erezii; nici critici, doar inamici; nici erori, ci crime. Procesele ilustrau simultan virtuțile lui Stalin și infamiile dușmanilor. Ele scot În evidență și paranoia dictatorului, cultura suspiciunii În care se scălda
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
satisface cererile refugiaților și ale suporterilor lor, Adenauer și UCD au adoptat o linie dură față de Est. În relațiile sale internaționale, Bonnul a susținut că, până la organizarea unei conferințe de pace finale, frontierele Germaniei de la 1937 rămân În vigoare. Conform „doctrinei Hallstein” propuse În 1955, Bonnul refuza să Întrețină relații dipomatice cu orice țară ce ar fi recunoscut Republica Democrată Germană (contestând astfel implicit pretenția RFG, stipulată În Legea Fundamentală din 1949, că este reprezentanta tuturor germanilor). Singura excepție a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
kommt die Moral („Mâncarea vine prima, apoi moralitatea”) ei au susținut cu tărie dezacordul exprimat de primarul Berlinului de Vest În martie 1947:„Nu există afirmație mai periculoasă. Suntem Înfometați și morți de frig În această clipă fiindcă am Îngăduit doctrina eronată rezumată În această propoziție”. Habermas avea să fie asimilat mai târziu cu căutarea unui Verfassungspatriotism („patriotism constituțional”), singura formă de sentiment național pe care o considera corectă și care putea fi Încurajată fără pericol la compatrioții săi. Încă din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
egiptenilor. Fiecare țară implicată a Învățat ceva din acest dezastru. Israelienii, În pofida dependenței lor de armamentul francez, au Înțeles că viitorul lor depindea de legăturile cât mai strânse cu Washingtonul - În special după ce președintele american a anunțat În ianuarie 1957 „doctrina Eisenhower”, care stipula că SUA vor folosi forța armată În cazul unei agresiuni a Internaționalei Comuniste În Orientul Mijlociu. Poziția lui Nasser În lumea nealiniată a fost consolidată de faptul că sfidase cu succes vechile puteri coloniale. Influența lui morală și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vedea el, era să confirme legitimitatea proiectului comunist, aruncând toată vina și oprobriul pe cadavrul „tătucului”. Discursul, ținut la 25 februarie 1956, era perfect convențional ca lungime și vocabular. Era adresat elitei partidului și se limita la a descrie „pervertirile” doctrinei comuniste de care se făcuse vinovat Stalin. Dictatorul era acuzat că a „ignorat normele vieții de partid și a călcat În picioare principiile leniniste de conducere colectivă a partidului” - cu alte cuvinte, că lua deciziile de unul singur. Colegii săi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lume. Acolo, social-democrația Însemna alocarea bogăției și serviciilor În spirit de egalitate, pentru binele tuturor. În toată Scandinavia, dar mai ales În Suedia, proprietatea privată și exploatarea mijloacelor de producție nu au fost niciodată periclitate. Spre deosebire de stânga britanică, a cărei doctrină de bază era, din 1918, Încrederea nezdruncinată În avantajele proprietății de stat, social-democrații suedezi au lăsat cu dragă inimă capitalul și inițiativa În mâinile proprietarilor particulari. Suedia a evitat experimente de genul British Motor Corporation, un cobai prin care guvernul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de un asasin stalinist (și În mare măsură din această cauză), existau partide troțkiste În fiecare stat european unde nu erau explicit interzise. De obicei erau mici, conduse, după modelul fondatorului eponim, de o figură charismatică și autoritară care dicta doctrine și tactici. Strategia caracteristică era „infiltrarea”: troțkiștii activau În cadrul organizațiilor de stânga (partide, sindicate, societăți academice), Încercând să le colonizeze sau să influențeze deciziile și alianțele acestora În direcția dictată de teoria troțkistă. Pentru cei din exterior, partidele troțkiste - și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ecologist În Parlamentul European. Caracterul fundamental apolitic al evenimentelor din mai 1968 e demonstrat de faptul că, o generație mai târziu, cel mai bine vândute cărți franceze care tratează acest subiect nu sunt nici lucrări serioase de analiză istorică, nici doctrinele politice ale vremii, ci colecții de graffiti și sloganuri contemporane. Culese de pe ziduri, panouri și de pe străzile orașului, aceste găselnițe inteligente Îi Îndeamnă pe tineri să facă dragoste, să se distreze, să-și râdă de cei aflați la putere, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
radicalilor pentru „ipocriziile” Republicii Federale Îi făcea să fie extrem de creduli În fața comuniștilor din Est, care pretindeau că au Înfruntat trecutul și au purificat Germania lor de trecutul fascist. Mai mult, anticomunismul care hărăzea RFG Alianței Atlantice și care constituia doctrina sa principală era o țintă În sine pentru Noua Stângă, mai ales În anii războiului din Vietnam, și explică În parte poziția sa anti-anticomunistă. Atenția acordată crimelor comunismului era doar o diversiune pentru a distrage atenția de la crimele capitalismului. Comuniștii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]