14,928 matches
-
Românești. În [[1700]], [[Dimitrie Cantemir]] scrie "Sacrosanctæ scientiæ indepingibilis imago", prin care încearcă o replică la "Fizica" lui [[Aristotel]]. Cam prin 1710, Dimitrie Cantemir elaborează lucrarea "Joannis Baptistæ van Helmont. Encomium in auctorem et virtutem doctrinæ ejus", în care prezintă doctrina științifică a lui [[Jan Baptista van Helmont|van Helmont]]. În [[1714]], Dimitrie Cantemir este ales membru al [[Academia din Berlin|Academiei din Berlin]], fiind primul român membru al unei academii de științe străine. [[Matematică]]: [[Astronomie]]: În [[1890]], din inițiativa chimistului
Istoria științei în România () [Corola-website/Science/318709_a_320038]
-
caracterizează prin păgânism, cosmicism (adică lipsa undei separări acute a lumii oamenilor de transcendență) și determinism (sau mai curând, „fatalism”). În timpul perioadei comuniste de după 1965, existența unei filosofii românești specifice a devenit o dogmă incontestabilă. Relatările oficiale, puternic influențate de doctrina național-comunistă, așa-zisa ideologie protocronistă, vorbeau chair despre „filosofia geto-dacilor”. Ele au afirmat continuitatea viziunii filosofice de la daci, prin folclor, spre autorii contemporani. Inutil de spus că caracterul „materialist” al filosofiei românești și alte pretenții de dogmă oficială erau inexistente
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
începând cu antropologia creștină a condiției firii. Sistemul politic este justificat de un procedeu precum „republica aristo-democratică”. Al doilea eseu, al cărui titlu este în mod evident inspirat de la Mersenne, critică viziunea materialistă a omului-mașină (La Mettrie) pe baza unei doctrine întrucâtva paulinice despre caracterul amfibiu al omului, caracter care se distinge în mod clar de lumea naturală. Un filosof important a fost de asemenea Alexandru Hâjdeu (1811-1872), student al lui Friedrich Wilhelm Joseph Schelling la Berlin. Acest om, de altfel
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
în nici o lege, dar formează șiruri. Xenopol a fost considerat de Rickert unul din precursorii săi. El de asemenea a tratat conceptul de cauzalitate, noțiunea de ipoteză și de verificare a ipotezelor. Viziunile sale asupra spațiului și timpului se opun doctrinelor kantiene și argumentează explicit împotriva filosofului german, care, în opinia sa, a transformat istoria într-un simplu basm. Mihai Eminescu, poetul național român, a studiat filosofia la Viena și Berlin. Pasămite, a pregăit o teză despre filosofie și istorie, dar
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
filosofică românească a fost dominată de persecuția tuturor filosofilor interbelici importanți. Lucrețiu Pătrășcanu (1900-1954) a fost autorul lucrării "Curente și tendințe în filosofia românească", ce va stabili pentru decenii statutul filosofilor români. În special cu mijloace rudimentare și suprasimplificări, invocând doctrina „marxist-leninistă”, Pătrașcanu a polemizat cu filosofi de mare importanță, ca Blaga, Rădulescu-Motru, Florian, Cioran și i-a prezentat ca idealiști, iraționali, mistici, burghezi, imperialiști, și uneori fasciști. Printre pseudo-marxiștii locali, o nouă stea a apărut repede, Constantin I. Gulian (1914-2011
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
(UNPR) a fost un partid politic din România. Partidul își revendica o orientare politică de centru-stânga, cu doctrină social-democrată. Președintele partidului a fost Valeriu Steriu, în timp ce președinte fondator era Gabriel Oprea, fostul ministru al Administrației și Internelor. Partidul a fuzionat la data de 20 iulie 2016 cu Partidul Mișcarea Populară, fondat de fostul președinte al României, Traian Băsescu
Uniunea Națională pentru Progresul României () [Corola-website/Science/318889_a_320218]
-
construite pentru Armata Română, iar dintre acestea 150 au fost exportate. Tancul a fost fabricat între anii 1979 și 1985, fiind predecesorul modelului TR-800. După evenimentele cunoscute sub numele de „Primăvara de la Praga”, Republica Socialistă România a adoptat o nouă doctrină națională de apărare: „apărarea patriei de către întregul popor”. Noua strategie necesita o industrie proprie de armament. În luna aprilie a anului 1968 este prezentat Consiliului de Apărare al țării un raport privind fabricarea tancurilor în România. La 13 octombrie 1972
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
din blocul comunist subordonat Moscovei. În această calitate, Andropov a organizat o consfătuire a partidelor comuniste și muncitorești cu scopul de a stabili un sistem concret de conducere a blocului comunist de către URSS (octombrie 1957), apoi a emis, în 1960, doctrina „specializării economice” a statelor din blocul comunist. La cerința expresă a lui Hrușciov, care nu dorea ca Uniunea Sovietică să fie implicată în mod direct, problema specializării a fost ridicată oficial de către delegația poloneză în timpul Conferinței statelor membre CAER, desfășurată
Planul Valev () [Corola-website/Science/316147_a_317476]
-
existență". Olav Hammer, în cartea "Cunoaștere revendicată: Strategiile epistemologiei de la Teosofie la New Age", subliniază similaritățile teosofice ale lui Bailey ca și lipsa diferențelor dintre ele: Într-o extindere largă, învățăturile lui Bailey nu sunt decât reafirmări și dezvoltări ale " Doctrinei Secrete". Bailey a moștenit de la Blavatsky și Leadbeater o predilecție pentru detaliile exagerate și schemele complexe clasificatorii. Cărțile ei introduc de asemenea atât accentuări, cât și noi elemente doctrinare". În contrast cu cele de mai sus, unii critici teosofi au susținut că
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
pasul cu unitățile de tancuri. Wehrmachtul a proiectat autoșenile blindate pentru ca infanteria să țină pasul cu tancurile. Acestea aveau un blindaj ușor, fiind echipate cu un motor de camion obișnuit. Infanteria trebuia să mențină ritmul și să sprijine tancurile, conform doctrinei militare Blitzkrieg. Semișenilatele SdKfz 251, utilizate de Wehrmacht, împreună cu semișenilatele M2 și M3 folosite de armata americană și aliații ei, au reprezentat precursoarele transportoarelor blindate din prezent. Cu toate acestea, pe măsură ce Aliații înaintau spre Berlin, vulnerabilitățile semișenilatelor au devenit evidente
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
secolele al VIII-lea). Știm că în secolul al VI-lea, alemanii au fost predominant păgâni, iar în secolul al VIII-lea, au fost predominant creștini. Secolul al VII-lea a fost o perioadă de sincretism autentic în care simbolismul doctrinei creștine a crescut treptat în influență. Unii savanți au speculat că membrii elitei alemanice, cum ar fi regele Gibuld, care sub influența vizigoților poate au fost convertiți la arianism chiar și în secolul al V-lea. La mijlocul secolului al VI
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
parohie. Sub al Doilea Imperiu, contele de Chambord menține contacte regulate cu reprezentanții partidului legitimist din Franța, cu care a schimbat o corespondență secretă. Din 1862, el a făcut cunoscută poziția sa prin manifeste adresate francezilor, le-a făcut cunoscută doctrina sa și a elaborat un proiect politic: a pledat pentru o manarhie care realizează "o alianță atât de dorită între o conducere puternică și o înțeleaptă libertate", a pledat pentru descentralizare politică și administrativă. El se gândea, de asemenea, la
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
fost desemnat drept «fondatorul originar din Cambridge, al "Mișcării de la Oxford»". La 25 și 26 iulie, la prezbiteriul de la Hadleigh (Suffolk) s-a ținut o reuniune a clericilor (fără Newman) a "Înaltei Biserici Anglicane", în care s-a hotărât susținerea doctrinei "Succesiunii Apostolice" a Bisericii Anglicane, precum și folosirea "„Book of Common Prayer”", în integralitatea sa. Câteva săptămâni mai târziu, Newman a început redactarea anonimă a "„Tracts for the Times”", care au dat apoi Mișcării de la Oxford numele de „mișcarea tractariană”, sau
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
apologia unui Catolicism deghizat. Influența sa la Oxford a atins punctul culminant în 1839. Dar, în acest an, studiul privitor la erezia monofizită îl conduse la îndoieli: Newman a constatat cu această ocazie că, contrar la ce credea până atunci, doctrina catolică rămăsese fidelă Conciliului de la Calcedon (451). În alți termeni, potrivit concluziilor sale, catolicismul nu se îndepărtase de creștinismul originar pe care îl căuta. Îndoielile sale s-au intensificat când a citit, într-un articol al lui "Nicholas Wiseman", apărut
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
până la publicarea "Manifestului 90", ultimul din serie, în care el examina în deliu cele "Treizeci și nouă de articole" fondatoare ale Anglicanismului. El afirma compatibilitatea lor cu dogmele catolice, adăugând că cele "Treizeci și nouă de articole" nu se opuneau doctrinei oficiale a Bisericii Catolice, ci doar unor excese și unor erori comune. Această teorie nu era nouă, dar a provocat o profundă indignare la Oxford. La 26 septembrie 1843, Newman își redacta ultima predică anglicană, «"On the Parting of friends
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
Oxfordul pentru colegiul teologic de la Oscott, aproape de Birmingham, unde își avea reședința Nicholas Wiseman, vicar apostolic pentru districtul central al Angliei. Newman a publicat una dintre studiile sale majore, fruct al meditațiilor sale teologice: « "Essay on the Development of Christian Doctrine" ». La "instigarea" lui Nicholas Wiseman, în octombrie 1846, Newman a plecat la Roma, dorind să se pregătească să devină preot catolic și să-și continue studiile. A fost primit de Papa Pius al IX-lea. Sosirea sa la Roma a
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
să devină preot catolic și să-și continue studiile. A fost primit de Papa Pius al IX-lea. Sosirea sa la Roma a fost repede obiectul neînțelegerii din partea teologilor catolici. În fapt, lucrarea sa « "Essay on the Development of Christian Doctrine" » a fost condamnată de Biserica Catolică americană. Unii teologi italieni au condamnat și ei această carte, suspectată de a fi eretică. John Henry Newman a făcut tot posibilul pentru a îndepărta neînțelegerile, punând să fie tradusă cartea. În cursul anilor
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
, OUN (în limba ucraineană: Організація Українських Націоналістів, "Orhanizatsiya Ukrayins’kykh Natsionalistiv") este o organizație politică ucraineană, care a fost fondată în 1929 în vestul Ucrainei (în acele vremuri, aceste teritorii făceau parte din Polonia). OUN a dezvoltat o doctrină care accepta violența ca mijloc de luptă, violență pe care o justifica prin necesitatea luptei împotriva inamicilor interni și externi, în principal Poloniei și Rusiei. OUN a proclamat că obiectivul imediat al său este protejarea populației ucrainene împotriva represiunii și
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
se rugase” și că trebuie creat un om nou, cu „focul unui angajament fanatic” și cu „forța de fier a entuziasmului”. Tot el considera că singura cale prin care se poate merge înainte este prin „organizarea unei noi violențe”. Această doctrină a fost numită „naționalismul acțiunii” . Pentru răspândirea acestei viziuni, literatura OUN a pus accent deosebit pe lupă și sacrificiu și a glorificat eroii naționali. În concepția OUN, națiunea trebuia unificată sub conducerea unui singur partid, condus de luptători care și-
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
de stat pentru cei în vârstă, cât și pentru învățământ gratuit de toate gradele. În cadrul rezoluției adoptate la congres s-au făcut referiri și la drepturile minorităților naționale, libertatea cuvântului, religiei și presei. De asemenea, OUN-B a admis că nicio doctrină politică nu trebuie să capete statutul de ideologie oficială. Cu toate acestea, elementele totalitare nu au fost eliminate în întregime, aceste fiind reflectate în sublinierea insistentă a „spiritului eroic” și a „solidarității sociale, prieteniei și disciplinei” Ideologia organizațiilor OUN din
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
din Coreea, războaiele arabo-israeliene și cele indo-pakistaneze din a doua jumătate a secolului al XX-lea, uneori opunându-se tancurilor T34 sau unor modele mult mai moderne de tancuri sovietice. În timp ce se pregătea să intre în al Doilea Război Mondial, doctrina blindatelor în SUA era guvernată de manualul intitulat FM 100-5 Operations (publicat în luna mai 1941, ulterioară celei în care s-a selecționat designul final al tancului M4). Manualul FM spunea că: "Divizia de blindate este destinată în principal pentru
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
manualul FM 100-5 declara exact opusul acestui rol. El plasa tancul în eșaloanele "de izbire" ale diviziei blindate și plasa infanteria în eșaloanele "de susținere". M4 nu a fost destinat nici luptei tanc contra tanc. Din punct de vedere al doctrinei, acest rol revenea distrugătoarelor de tancuri. Manualul de utilizare al Sherman (FM-17-33 "Batalionul de tancuri ușoare și medii" din septembrie 1942) dedica doar o pagină de text și patru diagrame luptei tanc contra tanc (din totalul de 142 pagini al
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
distrugătoarelor de tancuri. Manualul de utilizare al Sherman (FM-17-33 "Batalionul de tancuri ușoare și medii" din septembrie 1942) dedica doar o pagină de text și patru diagrame luptei tanc contra tanc (din totalul de 142 pagini al acestuia). Această primă doctrină a blindatelor a fost mult influențată de succesele tacticilor utilizate de germani în Blitzkrieg. Din nefericire, până când M4 a ajuns pe câmpurile de luptă în număr suficient de mare, nevoia de susținere a infanteriei și luptele tanc contra tanc erau
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
M4 a ajuns pe câmpurile de luptă în număr suficient de mare, nevoia de susținere a infanteriei și luptele tanc contra tanc erau de departe mult mai importante decât nevoia de tancuri de străpungere. Deși conceput ca tanc de străpungere, doctrina americană a blindatelor a căutat și alte roluri pentru M4. Spre deosebire de alte națiuni, care aveau tancuri medii special destinate pentru roluri antitanc (de exemplu PzKw III) și de sprijin (PzKw IV), americanii doreau ca M4 să îndeplinească toate misiunile posibile
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
mare sau mai mică. În teatrul de operațiuni din Pacific, Sherman a fost folosit mai ales împotriva infanteriei și fortificațiilor japoneze; în rarele ciocniri cu blindatele japoneze, ușoare și cu blindaj și armament slab, Sherman s-a dovedit net superior. Doctrina oficială a timpului făcea ca Sherman să fie un fel de tanc de sprijin al infanteriei. Toate misiunile antitanc erau destinate distrugătoarelor de tancuri. Viteza era un element esențial pentru a aduce distrugătoarele de tancuri în prima linie, cu scopul
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]