16,546 matches
-
scenei culturale românești, Împărtășește aceleași opinii. Taberele nu se părăsesc niciodată. Revin, deci. Eseurile mele despre literatura franceză - uneori chiar despre literatură pur și simplu - Își cer un titlu apt pentru două direcții de sens : o dată, trebuie să acopere tematica eseurilor peste care tronează. « Enorm și insignifant » spune de fapt limitele celor două registre În care se scrie astăzi literatură : minimalismul care e infrarealist și explorează microscopic ceea ce, altfel, pare insignifiant (cu adagiul, platonician dacă vreți : nu dați importanță lucrurilor care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Minuit, debutați după 1990, așa cum o mare scriitoare franceză, Marie Redonnet, posedă una dintre cele mai albe - și deci « masculine » - scriituri. În sfîrșit, un alt motiv pentru care această carte există este că am vrut să adun În volum majoritatea eseurilor și unele cronici despre literatura franceză pe care le-am scris și publicat În ultimii șapte ani În presa culturală românească, În special, dar nu numai, În revista Observator Cultural, căreia Îi mulțumesc astfel : atît Ion Bogdan Lefter cît și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un impostor, „ustensil”, numai după ce sînt oferite la Îndemînă. Literatura devine, În cartea lui Jacques Rancière, un astfel de ustensil. Ea nu e o succesiune de texte, nu e un tezaur, ci mai degrabă răspunsul unor Întrebări sugerate de subtitlu: „eseu despre contradicțiile literaturii”. și de ce ar fi literatura contradictorie? Pentru că, răspuns general, este expresia unei crize, cea datată la 1789, atunci cînd În locul conținutului sacru este așezat mereu un altul, cu conștiința faptului că ceea ce a fost Înlocuit era de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literatura Minuit, În curs de monumentalizare - au o dimensiune poetică (ludică, loufoque, umorală, adînc scripturală, intertextuală: poetică) a cărei existență este demonstrată În teze de doctorat. Ajungem la capitolul 5 al cărții, cel mai interesant, Un métier d’ignorance, un eseu el Însuși de 60 de pagini care vorbește despre condiția mundană a poeziei Înțeleasă ca literatură. Echivalență implicită, superbă (din latinescu superbia = orgoliu), mărește miza eseului. Revue de littérature générale, la care Gleize nu face de altfel nici o aluzie, este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Ajungem la capitolul 5 al cărții, cel mai interesant, Un métier d’ignorance, un eseu el Însuși de 60 de pagini care vorbește despre condiția mundană a poeziei Înțeleasă ca literatură. Echivalență implicită, superbă (din latinescu superbia = orgoliu), mărește miza eseului. Revue de littérature générale, la care Gleize nu face de altfel nici o aluzie, este Revue de poesie générale, poezia este oaia neagră - miorița - literaturii, ea rămîne acolo, adică la marginea socialului și (În) inima literaturii, invizibilă dar reperabilă la palpare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
identității pure al literaturii, care aparține astăzi În mare măsură poeziei, singura practică scriptică rămasă la nivelul - la nivelurile - cuvintelor. Poeziei atît ca gen literar - de care se ocupă Jean-Marie Gleize cît și, mai larg, Întregului corpus literar poetic: roman, eseu, récit, etc. Literatura de expoziție, nu de muzeu - deși În ambele cazuri se arată cîte ceva - este mereu recuperată ca semn de literatura poetică: negată, cum ar veni. Numai că ea s-a perfecționat În ultima vreme atît de mult
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care din 1986 preia ideea literară postmodernă făcută celebră de John Barth (Le Récit postmoderne apare În 1990 și Încearcă să sintetizeze bibliografia postmodernă la zi, cea de după 1979), foarte instructivă este abordarea conceptuală a lui Semir Badir, Într-un eseu publicat În urma susținerii unei intervenții la un colocviu internațional dedicat romanului contemporan francez, În 1996 (Histoire littéraire et postmodernité, apărut În caietele Ecritures contemporaines 2, 1999). Autorul enumeră două direcții ale captării semnificațiilor postmodernității: de la postmodernitate la postmodernism și invers
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este cea europeană, a doua cea americană. Foarte corect: În America apar mai Întîi scriitori postmoderni, după care termenul se acreditează; În Franța este constatată mai Întîi postmodernitatea - ca un transcendental -, după care se Încearcă arondarea discursului literar la concept. Eseul lui Badir este una dintre puținele tematizări ale postmodernului care Încearcă stabilirea unui raport Între Franța și Statele Unite, concluzia importantă rămînÎnd logica modernă În care intelectualii francezi concep postmodernitatea. O alta Îi aparține lui Lionel Ruffel și apare În 2005
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-l transformă și către viitorul pe care-l autorizează.” Să zăbovim puțin asupra deznodămîntului lui Ruffel. În primul rînd, e un termen dialectic, al unei dialectici dramatice, desigur. Este ceea ce-l apropie de teoria lui Semir Badirm care afirma În eseul său: „Sinonim al modernității În raport cu tradiția modernă, postmodernitatea are ca sarcină afirmarea, Împotriva unei istoricități clasice, temporalitatea proprie modernității: o temporalitate dialectică.” Francezul este interesat așadar, În cea mai mare măsură și ca un moștenitor de fapt al Revoluției franceze
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de identitate. În primul rînd pentru că subversivitatea care a hrănit mesajul literaturii moderne și-a pierdut orice atracție, autoritate și, În cele din urmă, s-a autosuspendat (Încercați să construiți un canon din cele 400 de volume de literatură și eseu considerate cele mai bune ale ultimelor două decenii propuse de revista Lire, comparați-l cu topul vînzărilor din Le Point, raportați-l la dinamica vînzărilor de carte și la lista premiilor importante acordate În aceeași perioadă, apoi citiți dosarul de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
atare pe un front unde n-a mai rămas decît el. Dar asta cred mulți, cei pentru care Rațiunea occidentală intră mereu În impas și drumul ei se cere oprit prin orioce mijloace, fie ele retorice. Cioran, În 1957, În Eseu asupra gîndirii reacționare, scrie despre Joseph de Maistre: „Dacă nu ne-ar irita În fiece moment, am mai avea răbdare să-l citim?” După Particulele elementare, adică de nouă ani Încoace, Michel Houellebecq a devenit cel mai discutat scriitor francez
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
intelectualității franceze (Jane, mama protagoniștilor - frații vitregi Bruno și Michel, dansează În tinerețe cu Sartre un be-bop și este frapată doar de urâțenia fizică a filosofului; Bruno Îl cunoaște pe Philippe Sollers când Îi propune spre publicare niște proze și eseuri personale; naratorul amintește de sinuciderea lui Deleuze, etc.). Cartea, construită ca o analepsă (din perspectiva anului 2009) fisurată de scurte prolepse care Întăresc rolul naratorului omniscient, reușește să creeze prin Bruno, fratele vitreg al lui Michel (amândoi având vârsta autorului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
francezi, această teză, confortată de ultimul război mondial, constituie probabil astăzi una dintre cele mai respinse idei de pe glob deci una dintre cele mai periculoase, tocmai pentru că nu e deloc greu de demonstrat. Jean-Franșois Mattéi a publicat În 1999 un eseu intitulat Barbaria interioară. Eseu despre imundul postmodern unde chestiunea modernității ca autodevorare este pusă din perspectiva exaltării "barbare" a subiectului În artă. Dar proliferarea recentă a discursului teoretic francez pe temă estetică nu face decît să gestioneze Îngrijorarea-spre-disperare față de extinderea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de ultimul război mondial, constituie probabil astăzi una dintre cele mai respinse idei de pe glob deci una dintre cele mai periculoase, tocmai pentru că nu e deloc greu de demonstrat. Jean-Franșois Mattéi a publicat În 1999 un eseu intitulat Barbaria interioară. Eseu despre imundul postmodern unde chestiunea modernității ca autodevorare este pusă din perspectiva exaltării "barbare" a subiectului În artă. Dar proliferarea recentă a discursului teoretic francez pe temă estetică nu face decît să gestioneze Îngrijorarea-spre-disperare față de extinderea principiilor estetice negative care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
furios, revoltat, feroce sau blînd care zgîrii rău, amator de hip-hop, n-ai nevoie s-o deschizi, pentru că o să te izbească cu snobismul ei, cu lehamitea ei, cu trivialitatea ei lipsită de orice frondă. Vouă vă recomand o carte de eseuri a lui Gilles Lipovetsky, L’Ere du vide: era vidului. Despre epoca indiferenței albe, a umorului vlăguit, politicos, cool, a trăirii periculoase În jocurile de pe computer, a sexului light și a țigărilor light. Memoriile unui tînăr țicnit, o carte pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
apare În mod homodiegetic cu propriul său nume, și unde verosimilitatea este o miză menținută prin multiple ‘efecte de viață’.” Alte definiții sînt diferite sau/și mai amănunțite. Cel mai bun studiu despre autoficțiune Îi aparține lui Vincent Colonna - Autoficțiunea. Eseu despre ficționalizarea de sine În literatură (teză de doctorat susținută la EHESS În 1989, sub conducerea lui Genette; Marie Darrieussecq va susține și ea o teză pe aceași temă), și cea mai disputată, pentru că se lasă dominat de prudența carteziană
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este subiect al vorbirii/scrierii. Astfel i se atrage cititorului atenția asupra mizei priordiale a autoficțiunii: cea identitară. De ce era nevoie de o nouă literatură, zgomotoasă, țipătoare, cînd aveam o mulțime de forme de literatură personală, de la confesiune, trecînd prin eseu, la roman? Tocmai pentru a deveni "audibil măcar pentru sine", Într-o mulțime proliferantă de voci, la ora la care, vorba lui Sloterdijk, “individul este masă”. PS Numele celor două autoare din care am citat fragmente exemplare pentru ceea ce consider
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nașterii lui Anne F. Garréta, și Tony Duvert, corespondent al publicației de gen Gai Pied (alături de eseistul Renaud Camus: dar deja ne aflăm spre sfîrșitul anilor 1970). Prima primește premiul Médicis pentru romanul său Opoponax (1964), pentru a publica apoi eseul care o va lansa direct În lumea academică americană, Le Corps lesbien (1973). Despre Opoponax (nume de plantă cu etimologie greacă - opos, suc, lichid și panax, nume de plantă - trimiterea limpede la sevă reține atenția), Frederic Martel scrie că este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la Înălțimea feței mele, am descoperit cu mirare un obiect mai mic dar și mai maleabil”; „Pula lui Ringo era, mai repede, din aceeași familie cu a lui Claude” (pp. 14-15). Acest mod de cunoaștere Îmi mai amintește de un eseu al lui Georges Bataille, În care o floare este descrisă În termeni paradoxali, cu atributele degenerescenței, la momentul ofilirii. Atunci floarea se arată, În sfîrșit, privirii analitice, lucide, cu „sinceritate”, despuiată de seducția cromatică și cochetăriile odoriferante. După cum există cuvinte
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
son contraire exact, ce qu’aucun frère ni camarade, dans son désir niais d’unité familière ou familiale, ne reșoit ni ne donne jamais: le sentiment profound du Pas-moi; l’intelligence de l’Autre.” La granița dintre ficțiune, jurnal și eseu, Camille Laurens Înaintează În proiectul de scriere a cărții totale, una a experienței totale desfășurată, prin intermediul conștiinței, exclusiv Între trupuri. Două tipuri de comentariu pot Însoți citatul de mai sus. Unul, malițios, s-ar putea formula retoric: Cum să fi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
seducător discurs literar francez, care se simt atît de bine Împreună mai ales ca expresie a unei conștiințe sexuale exacerbate. Lorette Nobecourt, femeia-revoluție La treizeci și nouă de ani, Lorette Nobécourt are la activ cinci volume - patru romane și un eseu. De la Guy Debord la Baudrillard, de la Foucault, cel din A supraveghea. A pedepsi la Michel Houellebecq și la Frédéric Beigbéder, de la Pascal Bruckner la Virginie Despentes, una dintre obsesiile culturale, sociale, existențiale franceze se manifestă irecuzabil și incurabil. Este vorba
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
i.e: la personaj, la iluzia referențială, la psihologie, la mimesis), să ajungă la propria conștiință de sine - la Cultură, conform lui Hegel, pentru a nu mai cădea niciodată În capcana Istoriei. Abia al optulea din cele zece capitole ale eseului lui Barthes se referă la gradul zero al scriiturii, ilustrat, În mod oarecum surprinzător, de Străinul lui Camus, roman publicat În 1942, Înainte, așadar, de deznodămîntul istoric al unei lumi privite astăzi de mulți cu multă nostalgie. „Păstrînd proporțiile, scrie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poeziei franceze de astăzi este cea a unui teren de fotbal raportată la CÎmpia Romană. Rămîne proza, puțin teatru acesta din urmă produce mai degrabă voce decît literă, cum cred că e și firesc și o sumă variabilă de diverse eseuri care fac valuri În presa literară dar rămîn necunoscute cititorului amator sau universitarului specializat. Romanul se vinde bine, aduce Încă faimă și bani. O sumedenie de premii răsplătesc cele mai bune proze ale anului, peste douăzeci notabile, vreo cinci-șase importante
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se știu destule. Rezumatul biografiei de scriitor a lui Pascal Quignard se găsește Într-un articol anterior, scris după aflarea unora dintre cărțile premiate În Hexagon spre sfîrșitul anului trecut. N-am spus, atunci, că scriitorul este, din 1969, de la eseul despre Sacher-Masoch, Ființa bîlbîielii, contemporan cu cel al lui Deleuze și cu preocupările nietzscheene ale multor intelectuali francezi ai epocii, pînă la acest prim volum din trilogia Ultimul regat, autor a 40 de titluri de proză. Dintre ele, aproape jumătate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
marmură, Umbrele rătăcitoare, carte pe care probabil că o vom putea citi și În limba română. Titlul este preluat de la o piesă a compozitorului baroc, maestru clavecinist, Franșois Couperin. Nu este vorba despre un roman. Nici, de altfel, despre un eseu, pentru eseuri premiile fiind separate. Avem de-a face cu un fragmentarium, formulă deloc surprinzătoare la Quignard. De-a lungul a 188 de pagini se dezvoltă, Întreruptă, povestea ultimului Împărat roman, Syagrius, ucis de Clovis În 486 d.Hr. Cele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]