14,795 matches
-
și să exprime atitudini distincte față de aceste realități. În această dialectică, cuvântul logos a fost termenul valorizat, transformat În concept filosofic și, mai mult decât atât, ipostaziat În expresia și blazonul nașterii unui nou mod de a gândi lumea (reflecția rațională, argumentativă, adecvată esenței fenomenelor). Această perspectivă asupra trecerii de la mit la filosofie, de la non-rațional la rațional, este exprimată succint de W. Nestle: Mythos și logos, cu acești termeni noi denumim cei doi poli Între care oscilează gândirea omului. Imaginația mitică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ar fi domeniul său, pentru a-l plasa În zona iluziilor, absurdului, minciunii (J.-P. Vernant, 1974b, p. 355). Astfel, mitul a acumulat trăsături semantice valorizate negativ și a ajuns să desemneze un mod de a concepe universul opus reflecției raționale, străin de jocul argumentelor și de proba faptelor, atașat reprezentărilor tradiționale și dominat de emoții, un mod care exprimă o etapă revolută a istoriei și a gândirii umane - etapa „primitivă”. Acest proces nu a avut un caracter linear, simplu, lipsit
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și de valorile culturale specifice paradigmelor (istorie, filosofie, retorică etc.) În care apare. Exprimând acestă viziune, C. Calame (1999, p. 142) afirmă: Asemenea altor forme de discurs, așa-numitele „narațiuni mitice” nu sunt cu nimic mai puțin logice, mai puțin „raționale” decât discursul teoretic și raționat. Ele sunt doar mai puțin formale și probabil orientate mai mult În direcția practicii. Departe de a opune mitul rațiunii, folosirea retorică a narativelor ficționale despre palaia ne arată existența unor regimuri diferite de inteligibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru discuția de față observațile lor rămân utile și pertinente. Pe de altă parte, alți gânditori ai vremii erau profund revoltați de faptele scandaloase, crude și imorale atribuite zeilor În povestirile tradiționale, fapte aflate În profundă contradicție cu o viziune rațională asupra purității lumii divine. Singura cale prin care se putea salva ideea de sacru era renunțarea la narațiunile tradiționale despre zei, mai exact, „excomunicarea” lor din sfera religiosului și plasarea lor Într-o sferă a ficțiunilor (fabricate fie de creatorii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rațiune, ele nu știu să se folosească de ea” (P.-M. Schuhl, 1949, p. 280; vezi și B. Lincoln, 1999, p. 27). Unul dintre principalele obstacole În calea perceperii logos-ului este povestea, mythos, care, prin scornelile sale, Întunecă Înțelegerea rațională și ascunde revelațiile Ființei; de aceea, Heraclit va cere ca poeții să fie goniți din cetate. Așa cum observă Kathryn Morgan (2000, p. 28), pornind atât de la formulările lui Heraclit, cât și de la cele ale lui Parmenide sau Gorgias, filosofii greci
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bătăliile ideatice, toate judecățile de valoare și toate accepțiunile dobândite pe teritoriul și din istoria Greciei antice, va veni către modernitate Încărcat, În primul rând, de această tensiune Între atracție și refuz, negare și valorizare, goliciune a sensurilor și revelație, rațional și irațional, primitiv și modern. Rit, ceremonie, liturghietc "Rit, ceremonie, liturghie" În antiteză cu această tumultoasă și (mereu) controversată evoluție, termenul ritual oferă parcă imaginea unei istorii a consensului. La origine stă un străvechi cuvânt indo-european (rta), care se referea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Schechner În Companion Encyclopedia of Anthropology, L.V. Thomas În Mythes et croyances du monde entier etc.). În esență, ritul este definit ca: ...orice acțiune sau serii de acțiuni, cu caracter non-instinctiv și predictibil, care nu pot fi justificate prin explicații raționale bazate pe relația mijloace-scopuri. (E. Leach, 1972, p. 521) ...o acțiune În conformitate cu uzajurile colective, a cărei eficiență este, cel puțin În parte, de ordin extraempiric. (J. Cazeneuve, 1989, vol. XX, p. 64) ...performarea unor secvențe, mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
magiei au fost elaborate din perspectiva modelelor culturale ale Europei moderne. Cu alte cuvinte, magia a ajuns să definească alteritatea prin excelență, a ajuns să fie gândită drept sistemul cultural care exprimă cel mai bine diferența dintre modern și primitiv, rațional și irațional, spiritual și material, tehnic și atehnic. Dincolo Însă de aceste aspecte legate de epistemologia antropologiei culturale, cercetările etnografice dezvăluie existența unui nucleu de trăsături comune prin care acest sistem Își poate revendica autonomia științifică. Astfel, magia se referă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
au crezut că moartea a fost provocată de apărătorii din Ibala, În timpul zborurilor mistice nocturne, făcute cu scopul de a-și proteja pământurile de invazia celor din Igamba ( A. Harwood, 1995, p. 76). Acest episod dezvăluie un ansamblu de proceduri raționale (conform standardelor modernității) amestecate cu proceduri magice. Pe de o parte, avem un conflict de tip agrar asupra dreptului de utilizare a pământurilor, un act de mediere juridică, un ansamblu de dezbateri privind cauza unor evenimente nefaste, eforturi de interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
p. 36). În tradiția europeană Îndeosebi, după speculațiile gânditorilor Renașterii și, mai ales, după „demonizarea” vrăjitoriei de către oficialitățile ecleziastice, magia a fost ipostaziată Într-o expresie a anormalității, a tot ceea ce se opune firescului vieții, echilibrului social și dezvoltării spirituale raționale. Mulți antropologi consideră că modelul canonic european, produs al unei istorii culturale specifice, a influențat categoriile științifice de analiză a fenomenelor magice și a impus viziunea europeană asupra magiei ca fenomen irațional, antisocial, antimodern: Vrăjitorul a devenit inversul persoanei normale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și oricum, trebuie ferite de contactul cu alte obiecte magice, solicită adesea performarea unor texte considerate Încărcate cu puteri oculte (incantații) și sunt transmise inițiatic În interiorul familiei sau al grupului. Problema eficienței magice este strâns legată de dezbaterea privind caracterul rațional sau irațional al magiei. Antropologia secolului al XIX-lea a considerat magia ca un produs cultural care exprimă, În mod elocvent, iraționalismul specific „primitivilor”. Ulterior, În special sub influența studiilor efectuate de Malinowski și Evans-Pritchard, antropologii au promovat ideea regimurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
primitivilor”. Ulterior, În special sub influența studiilor efectuate de Malinowski și Evans-Pritchard, antropologii au promovat ideea regimurilor analoage de raționalitate - În sistemul ei de referințe, magia folosește operații logice și proceduri la fel de coerente precum cele puse În mișcare de gândirea rațională, argumentativă și abstractă, specifică lumii moderne: Ceea ce ei (triburile Azande din Africa Centrală - n. M.C.) explică prin vrăjitorie este un aspect particular dintr-un lanț de cauze, care leagă un individ de o Întâmplare naturală și care provoacă un rău
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a ordinii sociale consacrate, actele magice instituie, În practică sau În imaginar, logici sociale alternative, oferind soluții de negare, refuz și, mai ales, schimbare a practicilor și ierarhiilor sociale existente: Acest proces este unul care nu se subordonează niciunui sistem rațional și niciunor reguli: mai degrabă el devine un proces În momentul de fuziune sau intersectare a diferitelor registre de semnificare sau de raționare. Am sugerat șîn alte studii - n. M.C.ț că magia și vrăjitoria pot fi simbolizări ale proceselor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
efectele speciale din filme, se caracterizează prin crearea unui nou tip de credință: În absența dimensiunii religioase (a sacrului), credința În „puterea” acestei magii se Întemeiază pe fabricarea miraculosului și menținerea unei iluzii care nu poate fi dărâmată de argumente raționale sau dovezi empirice. În consecință, Într-o civilizație „des-fermecată” (disenchantment), magia laică, produs al industriilor divertismentului, are o funcție de compensare, umplând golul lăsat de dispariția supranaturalului (G. During, 2002, pp. 28-66). Interesul (recent) al antropologiilor pentru activitățile magice din țările
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
apărare, de traducere a fenomenelor necunoscute și amenințătoare În termenii culturali disponibili și de asumare a noilor contexte. În formula lui Peter Pels (2003, p. 3), ...magia poate fi modernizată, devenind o contrapondere la Înțelegerea liberală a transparenței și progresului rațional al modernității. Modernitatea nu numai că stabilește magia ca o contrapondere, dar și produce propriile forme de magie. Pentru o Înțelegere adecvată a relațiilor dintre magie și modernitate trebuie să ne referim la formele prin care aspectul public și cel
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
valoare. O teorie a sacrificiului trebuie să țină seama, În parte, de faptul că acesta presupune dăruirea unui obiect de valoare și, implicit, anumite pierderi personale. Dăruirea unor obiecte de valoare nu se poate face În afara unor elemente de calcul rațional, de organizare și de corelare a pierderilor materiale cu estimarea resurselor materiale disponibile și cu evaluarea câștigurilor non-materiale, spirituale (R. Firth, 1996, p. 108). Cercetările antropologice au arătat că diferitele civilizații instituie reguli clare referitoare la ceea ce poate fi sacrificat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Întemeiată numai pe folosirea forței sau pe violența necontrolată deschide calea unei existențe supuse amenințării permanente. Puterea Întemeiată numai pe luminile rațiunii nu se va bucura de credibilitate. Puterea nu se menține nici prin dominația brutală, nici prin justificarea exclusiv rațională. Puterea se face și se menține prin transpunerea În sau prin producerea de imagini, prin manipularea simbolurilor și prin organizarea lor Într-un sistem ceremonial. (G. Balandier, 1992, p. 16) În societățile de tip tradițional, limbajul puterii este unul religios
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
desfășoare activități performante, având receptivitate la nou, stabilitate emoțională, modestie. Dacă ne referim la calitățile managerului și la relațiile cu angajații, pot fi: - uman - să nu fie sentimental, să respecte personalitatea subordonaților, să fie corect, obiectiv; - conceptual - să fie creativ, rațional, flexibil, să accepte ușor noul; - tehnic - competență profesională, cultură generală, cunoașterea tehnicilor de calcul, a limbilor străine; - personal - să fie prezentabil, comunicativ, politicos, elegant. Un manager trebuie Întotdeauna să fie capabil să filtreze informațiile, să gândească pozitiv dar să exceleze
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
din acest punct de vedere pentru manager este, pe de o parte lipsa tot mai accentuată de timp, iar pe de altă parte nevoia actualizării cunoștințelor În domeniul managementului din ce În ce mai frecvente. Rezolvarea acestei situații este posibilă numai printr-o organizare rațională și riguroasă a propriei munci și prin adoptarea unui sistem eficace de informare și dotare permanentă. - o atenție deosebită este acordată și statutului social și juridic al managerului de carieră, acesta, investit cu un mandat social de amplă rezonanță, are
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
exclusiv în planul culturii. Pe linia sustragerii activității spiritului de sub imperiul rațiunii, B. distinge două moduri de cunoaștere, „paradisiacă” și „luciferică”. Întâia s-ar mulțumi să reducă numeric „misterele”, anulând o parte dintre ele. E demersul științei și al gândirii raționale în genere, darul acordat de Dumnezeu lui Adam, în rai, să numească și să clasifice făpturile și lucrurile. Cunoașterea „luciferică”, dimpotrivă, înmulțește și amplifică „misterele”. Urmează, așa cum sugerează numirea acestui demers, îndemnul dat omului de către șarpe, să fure secretul divinității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
izvoarele propriei poezii, pe care, formulându-le mai întâi ca pe niște enunțuri de teoreme ale misterului cosmic, le va demonstra liric în versuri și teoretic într-o operă de gânditor, care este și cea mai cuprinzătoare și înaltă construcție rațională, ce a fost impusă vreodată iraționalului. VLADIMIR STREINU Tragedia de cunoaștere experimentată de poezia d-lui Blaga i-a lăsat o aspirație spre moarte, care-l însoțește chiar și în aparenta lui împăcare cu lumea. Metafizica sa își clădește un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
aviz favorabil din partea membrilor grupului academic, pentru publicarea istoricului societății. Partea literară cuprinde versuri de Zaharia Bârsan, Teodor Murășanu ș.a., proză de I. Agârbiceanu (În sat), Liviu Rebreanu (Învățătorul), publicistică semnată de Al. Mocsonyi, At. M. Marienescu, Ioan Slavici (Creșterea rațională - un eseu despre om văzut prin prisma filosofiei lui Schopenhauer, dar și despre statutul românilor în Imperiul Austro-Ungar), studentul în filosofie Victor Păcală (un amplu articol, Principalii reprezentanți ai materialismului și influența practică a vederilor lor), un alt student, Dionisie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285296_a_286625]
-
puzzle verbal"112 jucat de cuplurile piesei lui Eugen Ionescu. Exemplul prezent este însoțit de următoarea remarcă: " Efectul poate fi comic, dar ceea ce ilustrează este destul de serios. Participanții la acest dialog, pur și simplu nu se comportă ca vorbitori normali, raționali. De fapt, nu este clar nici dacă ei încearcă cu adevărat să comunice ceva"113. Aplicată dialogului ionescian, observația susține interpretarea Cântăreței chele drept o "tragedie a limbajului" exprimată cu mijloacele comicului. Noncomunicarea, suspendarea principalei funcții a limbajului reprezintă, de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
demonstrandum"3. În planul mai larg al teoriei cunoașterii ori al metafizicii, absurdul este echivalent cu antiraționalul. În general, reprezentanții iraționalismului Schopenhauer, Kierkegaard, Nietzsche, existențialiștii Heidegger și Jaspers accentuează existența indemonstrabilului, descoperă în intimitatea lucrurilor o entitate ireductibilă la explicarea rațională, proiectează o viziune pesimistă derivată din neîncrederea în existența ordinii schematice a universului, ajungând să conteste însăși ideea universului rațional. În esență, așa cum rezultă din cele mai sistematice teoretizări consacrate absurdului, realizate din perspectiva filosofiei existențialiste la Jean-Paul Sartre (L
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
iraționalismului Schopenhauer, Kierkegaard, Nietzsche, existențialiștii Heidegger și Jaspers accentuează existența indemonstrabilului, descoperă în intimitatea lucrurilor o entitate ireductibilă la explicarea rațională, proiectează o viziune pesimistă derivată din neîncrederea în existența ordinii schematice a universului, ajungând să conteste însăși ideea universului rațional. În esență, așa cum rezultă din cele mai sistematice teoretizări consacrate absurdului, realizate din perspectiva filosofiei existențialiste la Jean-Paul Sartre (L'Être et le Néant, 1943) și eseistic la Albert Camus (Le Mythe de Sisyphe, 1942, L'Homme révolté, 1951), absurdul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]