15,737 matches
-
DVD-ul a fost lansat în Japonia pe 29 ianuarie 2010, în timpul difuzării televizate a seriei The Final Act, iar Kuroi Tessaiga a fost utilizat ulterior în cadrul episoadelor 14 și 15 din această serie nouă, prezentând unele ajustări și diverse secvențe decupate pentru a se potrivi formatului de 20 de minute. În OVA, Byakuya al Viselor îi va înmâna un fragment din oglinda Kannei lui Sesshomaru, pentru a o folosi asupra Tenseigăi, în scopul imitării abilităților săbii lui Inuyasha. Cei doi
InuYasha () [Corola-website/Science/298706_a_300035]
-
au hotărât să nu îl rănească, în afară de vâsc. Diabolicul zeu Loki s-a folosit de această slăbiciune. Manipulându-l pe fratele zeului, Hod, care era orb, el l-a omorât pe Baldur. În mitologia nordică, una din cele mai tragice secvențe este moartea lui Baldur, zeul luminii și al purității. Sfârșitul fusese anticipat de Frigg, mama sa, zeița cerului, cea care cunoaște destinele tuturor, dar nu are voie să le dezvăluie nimănui. Zeița încearcă să evite tragedia, cerând tuturor elementelor naturii
Baldur () [Corola-website/Science/299543_a_300872]
-
are eritabilitatea de doar 62%. Baza moleculară pentru gene este acidul dezoxiribonucleic (ADN). ADN-ul este compus dintr-un lanț de nucleotide, dintre care există patru tipuri: adenina (A), citozina (C),guanina (G) și timina (Ț). Informația genetică există în secvențele acestor nucleotide, iar genele sunt întinderi vaste ale acestor secvențe de-a lungul ADN-ului. Virușii sunt singurele abateri de la această regulă - câteodată virușii folosesc moleculă de ARN foarte asemănătoare decât pe cea a ADN-ului ca material genetic. În
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
acidul dezoxiribonucleic (ADN). ADN-ul este compus dintr-un lanț de nucleotide, dintre care există patru tipuri: adenina (A), citozina (C),guanina (G) și timina (Ț). Informația genetică există în secvențele acestor nucleotide, iar genele sunt întinderi vaste ale acestor secvențe de-a lungul ADN-ului. Virușii sunt singurele abateri de la această regulă - câteodată virușii folosesc moleculă de ARN foarte asemănătoare decât pe cea a ADN-ului ca material genetic. În mod normal, ADN-ul este o moleculă dublu-catenară, răsucita într-
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
-ului este baza fizică pentru transmiterea caracterelor: replicarea ADN-ului duplica informația genetică prin despărțirea catenelor și folosindu-le pe fiecare că șablon pentru pentru sinteză unei noi catene noi. Genele sunt aranjate linear de-a lungul lanțurilor lungi de secvențe de baze-perechi ale ADN-ului. La bacterii, fiecare celulă conține în mod normal un singur genofor circular, în timp ce organismele eucariote (care includ plantele și animalele) au ADN-ul aranjat în cromozomi multipli lineari. Aceste catene ale ADN-ului sunt adesea
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
organizează, compactează și controlează accesul la materialul genetic, formând un material denumit cromatina; la eucariote, cromatina este de obicei compusă din nucleozomi, segmente de ADN care lezează nucleele proteinelor histone. Setul întreg de material genetic dintr-un organism (de obicei secvențele de ADN combinate ale tuturor cromozomilor) este denumit genom. În timp ce organismele haploide au doar o copie a fiecărui cromozom, majoritatea animalelor și a plantelor sun diploide, conținând doi din fiecare cromozomi și astfel și două copii a fiecărei gene. Cele
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
să se grupeze independent în timpul reproducerii sexuate, recombinându-se pentru a forma noi combinații de gene. Teoretic, genele de pe același cromozom nu s-ar recombina niciodată, însă se poate în timpul procesului de crossing-over cromozomal. În timpul încrucișării, cromozomii își schimbă între ei secvențe de ADN, amestecând efectiv alelele între cromozomi. Acest proces de încrucișare cromozomală are loc în general în timpul meiozei, o fază din timpul diviziunii în care are loc producerea de celule haploide. Probabilitatea încrucișării cromozomale ce are loc între două puncte
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
lungul cromozomilor. Genele în general își exprimă efectul funcțional prin producerea de proteine, care sunt molecule complexe responsabile pentru majoritatea funcțiilor din celula. Proteinele sunt constituite din unul sau mai multe lanțuri de polipeptide, fiecare dintre ele fiind compuse din secvențe de aminoacizi, iar secvență ADN a unei gene (printr-un ARN intermediar) este folosită pentru producerea unei secvențe specifice de aminoacizi. Acest proces începe cu producerea unei molecule de ARN cu o secvență care marchează secvență ADN a genei, proces
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
general își exprimă efectul funcțional prin producerea de proteine, care sunt molecule complexe responsabile pentru majoritatea funcțiilor din celula. Proteinele sunt constituite din unul sau mai multe lanțuri de polipeptide, fiecare dintre ele fiind compuse din secvențe de aminoacizi, iar secvență ADN a unei gene (printr-un ARN intermediar) este folosită pentru producerea unei secvențe specifice de aminoacizi. Acest proces începe cu producerea unei molecule de ARN cu o secvență care marchează secvență ADN a genei, proces cunoscut sub numele de
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
pentru majoritatea funcțiilor din celula. Proteinele sunt constituite din unul sau mai multe lanțuri de polipeptide, fiecare dintre ele fiind compuse din secvențe de aminoacizi, iar secvență ADN a unei gene (printr-un ARN intermediar) este folosită pentru producerea unei secvențe specifice de aminoacizi. Acest proces începe cu producerea unei molecule de ARN cu o secvență care marchează secvență ADN a genei, proces cunoscut sub numele de transcriere. Această moleculă a ARN-ului mesager este ulterior utilizată pentru producerea unei secvențe
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
polipeptide, fiecare dintre ele fiind compuse din secvențe de aminoacizi, iar secvență ADN a unei gene (printr-un ARN intermediar) este folosită pentru producerea unei secvențe specifice de aminoacizi. Acest proces începe cu producerea unei molecule de ARN cu o secvență care marchează secvență ADN a genei, proces cunoscut sub numele de transcriere. Această moleculă a ARN-ului mesager este ulterior utilizată pentru producerea unei secvențe de aminoacizi corespunzătoare printr-un proces denumit translație. Fiecare grupă de trei nucleotide din secvență
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
ele fiind compuse din secvențe de aminoacizi, iar secvență ADN a unei gene (printr-un ARN intermediar) este folosită pentru producerea unei secvențe specifice de aminoacizi. Acest proces începe cu producerea unei molecule de ARN cu o secvență care marchează secvență ADN a genei, proces cunoscut sub numele de transcriere. Această moleculă a ARN-ului mesager este ulterior utilizată pentru producerea unei secvențe de aminoacizi corespunzătoare printr-un proces denumit translație. Fiecare grupă de trei nucleotide din secvență, denumite împreună că
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
secvențe specifice de aminoacizi. Acest proces începe cu producerea unei molecule de ARN cu o secvență care marchează secvență ADN a genei, proces cunoscut sub numele de transcriere. Această moleculă a ARN-ului mesager este ulterior utilizată pentru producerea unei secvențe de aminoacizi corespunzătoare printr-un proces denumit translație. Fiecare grupă de trei nucleotide din secvență, denumite împreună că codon, corespund fie uneia dintre cele douăzeci de de posibili aminoacizi dintr-o proteină, fie unei instrucțiuni care comandă sfârșitul secvenței de
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
secvență care marchează secvență ADN a genei, proces cunoscut sub numele de transcriere. Această moleculă a ARN-ului mesager este ulterior utilizată pentru producerea unei secvențe de aminoacizi corespunzătoare printr-un proces denumit translație. Fiecare grupă de trei nucleotide din secvență, denumite împreună că codon, corespund fie uneia dintre cele douăzeci de de posibili aminoacizi dintr-o proteină, fie unei instrucțiuni care comandă sfârșitul secvenței de aminoacizi; aceasta corespondeță se numește cod genetic. Fluxul de informații este unidirecțional; informația este transferată
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
unei secvențe de aminoacizi corespunzătoare printr-un proces denumit translație. Fiecare grupă de trei nucleotide din secvență, denumite împreună că codon, corespund fie uneia dintre cele douăzeci de de posibili aminoacizi dintr-o proteină, fie unei instrucțiuni care comandă sfârșitul secvenței de aminoacizi; aceasta corespondeță se numește cod genetic. Fluxul de informații este unidirecțional; informația este transferată de la secvență de nucleotide la secvență de aminoacizi din proteine, dar nu se transferă niciodată din proteine înapoi în secvență de ADN - fenomen descoperit
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
împreună că codon, corespund fie uneia dintre cele douăzeci de de posibili aminoacizi dintr-o proteină, fie unei instrucțiuni care comandă sfârșitul secvenței de aminoacizi; aceasta corespondeță se numește cod genetic. Fluxul de informații este unidirecțional; informația este transferată de la secvență de nucleotide la secvență de aminoacizi din proteine, dar nu se transferă niciodată din proteine înapoi în secvență de ADN - fenomen descoperit de Francis Crick și denumite dogmă centrală a biologiei moleculare. Secvență specifică de aminoacizi rezultă într-o structură
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
fie uneia dintre cele douăzeci de de posibili aminoacizi dintr-o proteină, fie unei instrucțiuni care comandă sfârșitul secvenței de aminoacizi; aceasta corespondeță se numește cod genetic. Fluxul de informații este unidirecțional; informația este transferată de la secvență de nucleotide la secvență de aminoacizi din proteine, dar nu se transferă niciodată din proteine înapoi în secvență de ADN - fenomen descoperit de Francis Crick și denumite dogmă centrală a biologiei moleculare. Secvență specifică de aminoacizi rezultă într-o structură unică tridimensională pentru aceea
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
instrucțiuni care comandă sfârșitul secvenței de aminoacizi; aceasta corespondeță se numește cod genetic. Fluxul de informații este unidirecțional; informația este transferată de la secvență de nucleotide la secvență de aminoacizi din proteine, dar nu se transferă niciodată din proteine înapoi în secvență de ADN - fenomen descoperit de Francis Crick și denumite dogmă centrală a biologiei moleculare. Secvență specifică de aminoacizi rezultă într-o structură unică tridimensională pentru aceea proteină, iar structurile tridimensionale ale proteinelor sunt legate de funcțiile lor. Unele sunt molecule
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
informații este unidirecțional; informația este transferată de la secvență de nucleotide la secvență de aminoacizi din proteine, dar nu se transferă niciodată din proteine înapoi în secvență de ADN - fenomen descoperit de Francis Crick și denumite dogmă centrală a biologiei moleculare. Secvență specifică de aminoacizi rezultă într-o structură unică tridimensională pentru aceea proteină, iar structurile tridimensionale ale proteinelor sunt legate de funcțiile lor. Unele sunt molecule structurale simple, cum sunt și fibrele formate de către colagenul din proteine. Proteinele se pot lega
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
legate (fără să schimbe structura proteinei în sine). Structura proteinei este dinamică; hemoglobina se leaga în diferite forme din moment ce facilitează primirea, transportul și eliberarea oxigenului în cadrul sângelui mamiferelor. Un singur nucleotid diferit în cadrul ADN-ului poate cauza o schimbare în secvență de aminoacizi din proteină. Din cauza faptului că structurile proteinelor sunt rezultatul propriilor secvențe de aminoacizi, unele schimbări pot schimba dramatic proprietățile un ei proteine prin destabilizarea structurii sau schimbarea suprafeței proteinei într-un mod care schimbă interacția să cu alte
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
se leaga în diferite forme din moment ce facilitează primirea, transportul și eliberarea oxigenului în cadrul sângelui mamiferelor. Un singur nucleotid diferit în cadrul ADN-ului poate cauza o schimbare în secvență de aminoacizi din proteină. Din cauza faptului că structurile proteinelor sunt rezultatul propriilor secvențe de aminoacizi, unele schimbări pot schimba dramatic proprietățile un ei proteine prin destabilizarea structurii sau schimbarea suprafeței proteinei într-un mod care schimbă interacția să cu alte proteine și molecule. De exemplu, siclemia este o boală genetică care rezultă din cauza
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
determinismul fenotipului final - un fenomen cunoscut adesea și că „înnăscut sau dobândit”. Fenotipul unui organism depinde de interacțiunea dintre genetică și mediul înconjurător. Un exemplu pentru acest caz sunt mutațiile datorate temperaturii. Adesea, o singură schimbare de aminoacid în cadrul unei secvențe de proteine nu schimbă comportamentul și interacțiile cu alte molecule, dar această destabilizează structura. Într-un mediu cu temperatură ridicată, unde molecule se mișcă mult mai rapid și se ciocnesc una de alta, astfel rezultând în pierderea structurii unei proteine
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
azotate codifică 64 de astfel de tripleți, fiecare fiind responsabil pentru sinteză unui aminoacid. Trei combinații, reprezentate de tripleții UAA, UAG și UGA, codifică semnalul de oprire a sintezei proteinei, acesti codoni fiind numiți codoni „STOP”. Primul codon AUG al secvenței codante, codon ce corespunde metioninei, este semnalul de inițiere a translației, fiind numit și codon „START”. Dogmă centrală a geneticii este reprezentată schematic astfel: ADN → ARN → proteine. Cele două faze ale decodificării genelor sunt:
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
a încheiat călătoria prin Europa. În ciuda poveștii originale, se pare că Adams a creat acțiunea pe măsură ce scria. I s-a adresat lui John Lloyd pentru ajutor la ultimele episoade din prima serie a "Ghidului autostopistului galactic". Lloyd a contribuit cu secvențe dintr-o carte science fiction proprie nepublicată, intitulată "GiGax". Foarte puțin din contribuția lui Lloyd se regăsește în adaptările ulterioare ale "Ghidului", adică în roman și în ecranizare. Aceasta din urmă se bazează pe primele șase episoade din seria radiofonică
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
tot universul vizibil probabil că există mai mult de 10 galaxii. Edwin Hubble a clasificat galaxiile în trei grupe: eliptice, spiralate și lenticulare; în afară de aceste grupe generale mai există și tipuri particulare de galaxii, cum ar fi cele neregulate. Cu toate că secvența Hubble cuprinde toate galaxiile, ea se bazează numai pe aspectul morfologic vizibil, deci poate omite importanța anumitor caracteristici ale galaxiilor cum ar fi rata de formare a stelelor. Galaxia noastră, Calea Lactee, uneori numită pur și simplu "Galaxia" (prima literă cu
Galaxie () [Corola-website/Science/299071_a_300400]