19,182 matches
-
pitite în ascunzișurile lor, așteptându-l pe el să le împuște pe la spate. Și vorbea, vorbea, de parcă împleticirea picioarelor lui depindea de asta. Nici nu observă că Ion rămăsese în urmă, descumpănit și posomorât, ca un câine jigărit, părăsit de stăpânul său, numai să nu-l mai audă lătrând, să nu-i mai tulbure somnul liniștit din toiul nopții. Îndată ce se dezmetici aerul răcoros își făcea efectul Ion încercă să spună ceva (poate vroia să întrebe pentru ultima oară de cererea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
decât jos... Desigur, obiceiul ar fi continuat nestânjenit, dacă într-o bună zi lumina albă, protectoare și binevoitoare, nu devenea de un roșu imens, în timp ce căldura ucigătoare îi cuprinse pe cei de sus din toate părțile ca un gând perfid, stăpânul unei minți bolnave. Apoi, surprinzător, razele albe își schimbară polul, inundând irezistibil spațiile obscure de pretutindeni... În plutirea lor absurdă, cei din înalturi n-au văzut decât o fracțiune de secundă roșul imens și întunericul surd. Greutatea De visu Cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
rolul acordat nivelului transcendent în articularea acestei concepții și modificarea viziunii cu privire la ființa divină. Dumnezeul creștin nu reprezintă doar un model sau reper valoric pentru ființa umană, ci este conceput ca fiind Unic, dar întreit în Persoane, sfânt, creator și stăpân al lumii, caracterizat ca existent prin sine, de natură spirituală, etern, neschimbător, atotprezent, atotputernic, atotbun, atotștiutor, drept, milostiv și iertător, iubitor. Astfel, sacrul cultivă și întreține cota cea mai înaltă a spiritualității creștine, sfințenia. Specificul noțiunii de sacru în creștinism
Semnificaţiile conceptului de sacru din perspectivă interdisciplinară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]
-
făcut un tur de orizont referitor la continuarea tradiției bune a "Confexului" bucureștean și la perspectiva evoluției lui în noile condiții social-politice. Gândind acum la realismul acelor estimări, trebuie să recunosc că la cumpăna dintre milenii "Confexul" își schimbase numai stăpânul, dar pentru ritmul și competitivitatea producției mi se părea că se menținea parțial tradiția, dar se încerca o scuturare substanțială de balastul uman. Vizita reprezentanților "Confexului" în Cipru a fost un real succes. Secretul acestui succes consta, cel puțin parțial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
lucru rămâne indiscutabil: că noi toți, dar absolut toți, trăim de pe urma trudei acestui țăran, așa prost și leneș, și rău cum îl categorisești d-ta!” „Chestia țărănească” va străbate romanul ca un laitmotiv. Țăranii bătuți, năpăstuiți, priviți cu dispreț de către stăpânii lor, sunt încă departe de a gândi să smulgă printr-o revoltă colectivă ceea ce ar trebui să fie al lor. Și totuși, ancestralul pământ, care pentru ei se tot micșorase, le apare țăranilor ca o problemă de viață și de
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
ei, marii conducători ai catolicismului, s-au încredințat Diavolului, au promis să-l slujească pe „El”, Prințul întunericului, pentru că natura umană atât de decăzută nu se poate ridica la nivelul cerințelor lui Isus și de aceea are nevoie de un stăpân pe măsură. Marele Inchizitor se simte ademenit de răul care ia aparența binelui, așadar, cel pe care-l slujește este de fapt Antihristul. Ideea antihristică nu se vede imediat, fiind un rău de tip nou, amăgitor, care se prezintă totdeauna
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
-l 22 cobori pe om la o muncă de jos și-l detronezi din fotoliul ocupat fără niciun merit, imediat își schimbă atitudinea și idolii la care se închină,acesta devenind un clasic oportunist al zilelor noastre,căutându-și alt stăpân. Eu am fost membru cu carnet roșu mai mult de 35 de ani și nu-mi amintesc să mă fi bucurat de mari avantaje după cum spun unii cunoscători a istoriei moderne. Dimpotrivă, trebuia să fim întotdeauna exemple bune pentru ceilalți
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
pe tancuri. Probabil să incite militarii, deoarece nu exista niciun terorist în preajmă. La un Inspectorat de Miliție și Securitate din Ardeal, după ce sau spart ușile și geamurile clădirii, s-au adunat toate scursurile din oraș, bărbați și femei fără stăpâni și s-au instalat prin birouri și pe holuri, transformând inspectoratul într-un fel de bârlog de "voluntari" cu aliură de "revoluționari" conduși inițial de un oarecare Vintilă și de un altul Florian, dar asupra cărora nu mai aveau niciun
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
românii care cântau "Deșteaptă"te Române, Trei Culori, sau Treceți Batalioane." Este tot o nedreptate care mă face să mă întreb cât de ipocriți, perfizi și lași sunt unii "compatrioți" de-ai noștri. Parcă am trăi într-o țară fără stăpân, unde toate lucrurile se fac invers de cum ar fi normal. Suntem intoxicați cu tot felul de fapte de corupție, minciuni, diversiuni și alte asemenea răutăți, ca într-o țară de nebuni, parcă am fi blestemați. Dar să revin la Volodea
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
dăi și atacă frate soldat român. Mitraliorul, a fost renumit de eficient în luptele de-a lungul istoriei acestei arme, care scuipă moarte fără milă, secerând viețile oamenilor care îndrăznesc să se apropie de acest cuib de foc fără aprobarea stăpânului, sau cu gând păgân. De nu mă credeți, întrebați acest mitralior din litografie care se află în plină acțiune și "discuție" cu inamicul. Să nu mai pomenesc de forțarea Siretului cu mijloace improvizate, cu lemne, garduri, snopi de stuf, camere
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
copaci vă despicați, pietri vă fărâmați! Asupra lucrului ce s-au făcut plângă piatra cu izvoară, munții puhoaie pogoară, lăcașele Inorogului, pășunele, grădinele, cerniască-să, păliască-să, veștedzască-să, nu înfloriască, nu înverdzască, nici să odrăsliască, și pre domnul lor cu jeale, pre stăpânul lor negrele, suspinând, tânguind, neîncetat să pomenească.” Delegând șoimul să vorbească în numele său, satira cantemiriană atinge intensitatea diatribei, asimilându-și invectiva, blestemul și obscenitățile de limbaj: Vehemența limbajului pare a da rezultate și Hameleonul recunoaște că a uneltit împotriva Inorogului
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
PNL-Gh. Brătianu pun în evidență opinia liderului georgist, asupra unor implicații ale afacerii Skoda, precum și explicații care nu puteau să apară în presă din cauza cenzurii. Gheorghe Brătianu consideră că în această afacere erau implicate interesele consorțiului De Wendel, de la Paris, stăpân al uzinelor Schneider și Skoda. Acest consorțiu, se afirmă în material, era interesat să înăbușe formula economiei dirijate și a monopolului bancar de stat, care putea să salveze națiunile din criza economică. Se apreciază că era vorba despre "o caracatiță
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
intereselor românești, dar directiva revine elementului național"678. Această poziție era reafirmată de Gheorghe Brătianu, în discursul susținut la congresul din Tighina, când aprecia că recâștigarea independenței economice a statului național impunea ca, pe teritoriul țării, românul să fie deplin stăpân pe munca și pe avuția lui. Prezența unui număr important de minoritari la congresele județene din Târnava-Mare și Caliacra demonstra că, totuși, georgiștii transpuseseră în practică ideea de conlucrare cu populația de altă etnie decât cea majoritară. La Sighișoara, președintele
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
principala ocupație a lui Miri pe Facebook era să șteargă, să șteargă și iar să șteargă. „șterg sute de «prieteni». Sute din aceste sute erau instituții, magazine, magazine online, reviste, ziare, animă luțe care aveau cont de Facebook făcut de stăpânii lor.“ După aceea, Facebook i s-a părut mai respirabil, așa, populat cu „persoane pe care știi de unde să le iei“. Dar nu s-a oprit din șters. Iar în cele din urmă și-a șters și contul. „Însă după
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
le fabrică și care se scot pe piață. De aceea, multe companii caută să se folosească de social media pentru a-și crea prieteni și supor teri care să le ajute să-și construiască businessul. Cartea fețelor 186 Clientul nostru, stăpânul nostru Decizii în care altădată publicul nu avea nici un rol depind acum de consumatori. În octombrie 2010, cunoscuta companie Gap a dezvăluit că urmează să-și înlocuiască logoul, un pătrat albastru închis care conține numele firmei. În noul logo, pe
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
diferită a existenței. Trebuie, într-adevăr, să avem în vedere că această poziție de observator implică o mare singurătate și deosebite calități nervoase, legate de complexitatea aparaturii pe care trebuie s-o stăpânească. Reflexele lui solicitate constant, fără ajutorul nimănui, stăpân și totodată sclav al acelei puternice mașini, pilotul trebuie să vegheze neîncetat asupra orientării, navigației, manevrării armamentului și folosirii sale cu maximă eficiență, legăturile radio atât cu baza cât și cu coechipierii săi permițându-i să-și organizeze și să
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
lată, despărțită de a bunicilor printr-un gard de lemn, în care predominau florile cultivate în scop comercial. Din fundul celor două grădini, porneau altele, aidoma, încât aveai impresia că tot ce se clădise aici impieta livada uriașă a unui stăpân de altădată. Gardul dinspre cojocarul Csordás era mascat din loc în loc de mari tufe de soc, grele de inflorescențele lor albe ca bulgării de zăpadă, de ciorchinele lor vinete apoi, iar la poalele lui năpădeau primăvara ghioceii, viorelele, lăcrămioarele și prosperau
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cu multe ramuri în orașul de la poalele Carpaților, Rieger: bancheri, negustori, avocați etc. Începuseră desigur persecuțiile antisemite și noii lor locatari îi ajutau cum puteau: neavând voie, de pildă, să țină servitoare creștină, Marișca lor, rea de gură, dar fidelă stăpânilor, trecuse formal în slujba doamnei colonel, ordonanța colonelului stându-le de asemeni la dispoziție, iar aparatul de radio trecuse și el pe numele rudelor mele, astfel că Riegerii continuau să-și îngroape urechile, fără probleme, într-însul ca să asculte BBC
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
această situație să fie resimțită ca o umilire. În această confuzie întreținută, pe de o parte, între muncă și nemuncă, și pe de altă parte, între viața publică și cea privată, locurile fundamentale ale sociabilității erau câmpul, strada sau locuința stăpânului fie că acesta era meșteșugar, proprietar de pământ sau fermier. A locui la Paris în secolul al XVIII-lea însemna să afli un adăpost "care, oricum, nu era în afara străzii"5. În secolul al XIX-lea, poporul se adăpostea încă
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Hesiod, care situează Europa la nord de Grecia continentală, excluzând Peloponezul și insulele grecești. Două secole mai târziu, Herodot evocă ambițiile regelui Xerxès de a cuceri Europa, „pământ extraordinar de frumos [...], unde nici un muritor nu este demn de a fi stăpân” (du Rèau, 1995, 18). Referindu-se la greci, Herodot arată că aceștia împart pământul în trei părți: Europa, Asia și Libia (Africa de azi). El fixează limitele estice ale Europei pe Tanais (Don). Conturându-se la primul istoric al Antichității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cuvânt desemnează pentru prima oară și o entitate umană, europenii care rezistă, adică grecii (Werner, 1992a, 13). Herodot, în Istoriile sale, explică victoria grecilor asupra barbarilor, în cele două războaie medice, punând în evidență superioritatea grecilor care nu au alt stăpân decât legea și se conduc ei înșiși, spre deosebire de războinicii persani care se supun unui singur om și nu au altă motivație decât interesul și teama. Tot la fel, Eschil, în marea sa tragedie Perșii, pune în valoare, ca și Herodot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
înțelege. Marile orașe și locuințele nobiliare erau în mijlocul satelor precum niște colonii străine. Pentru marea parte a națiunii, graba cu care clasele conducătoare se repeziseră spre Occident a devenit chiar o cauză a înapoierii. Găsindu-se cu mult prea în urma stăpânilor săi pentru a-i mai putea urma, poporul a fost lăsat în drum și abandonat barbariei sale. Acest rău social se regăsea și în politică. Fără armonie între ele, instituțiile erau în dezacord cu țara; importate din străinătate și fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
presus de orice suspiciune, asemenea lucruri moralistul nu este pregătit să le conceapă, el respectă prea mult evidența, evidența lui, pentru a-și pune semnătura pe inverificabil, acest temei al purității. Că ar exista un altunde unde oribilul nu este stăpân absolut, o asemenea idee nu-i dă prin cap cu nici un preț, pentru bunul motiv că a meditat prea mult asupra omului. Ce este el, la urma urmelor, decât antipodul omului eliberat? Pentru a scăpa de anatema pe care a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mila de om care a ajuns. Chipul cu totul altfel: întreaga lui fizionomie arată spirit, belșug de gânduri, finețe și falsitate, și nu este lipsită de grație. O elocință firească, o rostire curgă toare, o expresie controlată; un om mereu stăpân pe sine, care e în stare să vorbească din zori până în seară în chipul cel mai plăcut fără să spună nimic; care, în conver sație, se dăruiește cu totul celui pe care vrea să-l ademe nească, părând a gândi
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
blondă, cu chip de dihor, cu o fizionomie plină de spirit, era ceea ce într-o franceză proastă, dar în acest caz potrivită, s-ar numi un mișel. În el se dădea o mare bătălie: care dintre viciile lui să rămână stăpân. De aici, o zarvă și o înfruntare neîncetată între ele. Zgârcenia, dezmățul, ambiția erau zeii lui; perfidia, lingușirea, slugărnicia - mijloacele sale; impietatea perfectă - odihna lui; iar principiul său de conduită se întemeia pe părerea că cinstea și corectitudinea sunt niște
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]