14,810 matches
-
fiind numiți de cele mai multe ori „arhimandriți”. Această funcție de conducere spirituală nu era ceva inedit pentru că avea antecedenți prin persoana monahului Dalmatie, duhovnicul împăratului Teodosie, sau a Sfântului Simeon Stâlpnicul, a călugărului Polihronie. Menirea acestora era aceea de a fi părinți sufletești cărora să li se poată cere sfaturi, îndrumări duhovnicești, alinare. Nu oricine putea însă ajunge aici; doar cei înțelepțiți printr-o credință deosebită, prin dragoste jertfelnică și biruitori asupra meșteșugitelor curse ale nevăzutului vrăjmaș erau vrednici a se numi conducători
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
astăzi Biserica universală bărbați iluștri, strălucind de podoaba dogmelor adevărate. Căci a fost în zilele noastre călugărul Dionisie, scit de neam, dar după caracter cu totul roman, foarte învățat în amândouă limbile (greacă, latină, n.n.), dovedind prin faptele sale echilibru sufletesc pe care îl învățase în Cărțile Domnului. A cercetat Scripturile cu o râvnă atât de mare și le-a înțeles astfel încât ori de unde ar fi fost întrebat, avea răspunsul pregătit, dându-l fără nici o întârziere. Acesta a predat dialectica împreună cu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mânat de firea pătimașă a celor mânioși. Vărsa lacrimi, mișcat de durere, când auzea cuvinte necuviincioase în timpul veseliei; postea fără să reproșeze celor care mănâncă. Mai mult, lua parte la mese, dorind ca între mâncările trupești să împărtășească, totodată, bogății sufletești. Că dacă mânca totuși undeva, mânca puțin și, mai ales, mâncăruri comune. Din această cauză, socotesc ca cel mai mare gen de înfrânare să fii între plăcerile omenești și să păstrezi măsura cumpătării. Dar, ca să ne referim la bunele podoabe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ținuturilor natale sau măcar apropiate. Pentru astfel de osteneli, cere ca răsplătire sprijinul rugăciunilor prietenului, ca să nu fie biruit de mâhnirea atâtor necazuri și să se bucure măcar de dulceața contemplației și a studiilor duhovnicești. Din cauza acestei solicitări a mijlocirii sufletești se poate presupune că lucrarea a fost efectuată în vreme de grele tulburări politice. În prefața sa la traducerea Tomosului către armeni, Dionisie Smeritul infirmă raționamentul lui Boețiu din tratatul Liber de persona et duabus naturis contra Eutychen et Nestorium
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mai bine zis, îndeplinirea unei promisiuni față de binefăcătoarea sa doamnă. Se poate evidenția, astfel, prețuirea eruditului, sensibilitatea acestuia și adoptarea idealului său religios. Se recurge la învățatul monah venit de la Bizanț într-un moment de criză și de mare durere sufletească din preajma anului 524, anul morții filosofului Boețiu. De altfel, transpunerea în latinește a scrierii anonime era cerută și garantată de un șir întreg de rude și de prieteni din aristocrație, de la Cassiodorus până la starețul Eugipiu. În anul 404, prin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
creștină a epocii sale și pentru posteritate, au cunoscut o amplă circulație în diversele compartimente ale vieții bisericești din Țările Române: scrieri patristice necesare și pline de eficiență pentru apărarea dreptei credințe în controversele trinitare și hristologice, scrieri de edificare sufletească, mai ales în mediile monahale, canoanele Bisericii universale și lucrările de cronologie creștină. Universalismul spiritualității daco-romane s-a manifestat prin scrieri ca cele elaborate de Dionisie Exiguul, dar și prin contactele dintre romanitatea răsăriteană și cea apuseană sau prin promovarea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de Charles Baudelaire, din scriitori care au fost sau au trecut printr-o fază expresionistă: R. M. Rilke, Richard von Schaukal, A. H. Klabund, Erich Mühsam, Alfons Petzold, Karl Spitteler, Ady Endre. Din Anton Wildgans, autor în a cărui experiență sufletească se regăsea, a dat o transpunere plină de pătrundere, într-o cizelare extremă, o recreație aproape: Poemele către Ead (la care a lucrat zece ani). B. a fost singurul nostru expresionist declarat. În ciuda unității de viziune, mijloacele poetului nu par
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
Odihna cea mai eficientă nu constă în inactivitate și lenevie, ci în schimbarea unei activități cu alta, libera alegere a activităților pe care ne face plăcere să le desfășurăm în timpul liber având un apreciabil caracter de „regenerator” organic, psihofiziologic și sufletesc. Însă viziunea asupra timpului liber nu se limitează numai la accepția de „consum” pasiv al producțiilor socioculturale în scopul destinderii și relaxării, ci are în vedere aspectul formativ al fiecărui moment al vieții, în acord cu principiul educației de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Odihna cea mai eficientă nu constă în inactivitate și lenevie, ci în schimbarea unei activități cu alta, libera alegere a activităților pe care ne face plăcere să le desfășurăm în timpul liber având un apreciabil caracter de „regenerator” organic, psihofiziologic și sufletesc. Însă viziunea asupra timpului liber nu se limitează numai la accepția de „consum” pasiv al producțiilor socioculturale în scopul destinderii și relaxării, ci are în vedere aspectul formativ al fiecărui moment al vieții, în acord cu principiul educației de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Manole este de fapt o parabolă despre frumusețea iubirii diafane între bărbat și femeie, între ideal și concret, real și imaginar. În ceea ce privește omul social avem în față o personalitate marcată aptitudinal de deferență față de ceilalți, avându-și rădăcina în eleganța sufletească și spirituală. Gheorghe CEAUȘU Întâlnire providențială S-a întâmplat imediat dupa revoluție, la începutul anului 1990, și a însemnat pentru mine, aflat atunci într-o mare dilemă existențială,un moment important de reorientare. Adică, practic, o reluare a parcursului profesional
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a răzbuna moartea primului ei soț este potențată la maximum în filmul lui Alexa Visarion; nici o clipă personajul nu se abate de la această linie pe care a teoretizat-o și Eugen Lovinescu; criticul socotea că Năpasta "pornește de la o problemă sufletească", este "o dramă pornită dintr-un postulat psihologic", Anca și Dragomir "fiind simple expresii psihologice". Cei doi eroi ai piesei sînt exponenții unor sentimente abstracte, zice Lovinescu: în Anca se întrupează răzbunarea, iar în Dragomir remușcarea. Regizorul a păstrat aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în text. Pentru aceasta, regia a lărgit spațiul de joc, ieșind din interioare pe câmpul de instrucție, făcând ostașii să străbată în marș forțat sala de spectacol, introducându-i cu abilitate pe spectatori în acest univers claustrat, unde fermentează nimicnicia sufletească, abuzul criminal, prostia agresivă, trufașul spirit de castă. [...] Tânărul regizor a învățat, de la început, să-și alăture actorii, solicitându-i spre creație nu spre subordonare, după cum arată a ști să construiască o metaforă scenică atotcuprin zătoare... (Valentin Silvestru) ...Examenul de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un raport anume publicul și ansamblul actorilor era aici gândit ca un raport de apropiere, să pună în valoare cele mai mici gesturi, expresii, priviri, pe care o dramă intens psihologică își sprijină demonstrația artistică. Toate acestea ducând către abisurile sufletești ale unor situații tragice ce se pot compara cu cele ale antichității grecești. Această proximitate, aproape tactilă, nu numai că dă posibilitatea realizării unor imagini cinematografice de gros-plan și raccourci-uri vertiginoa se, dar implică puternic spectatorul în climatul de excepțională
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dominantă morală (triunghiul conjugal, patima înavuțirii); mediul e de o monotonie aparent-mediocră, aici melancolia devine deznădejde și plictisul suferință; totul e înecat în ceață, praf, vârtejuri de zăpadă, șuvoaie de negru, alb, albastru, violet, galben. Natura este expresia unei dezorganizări sufletești, a unei nevroze, spațiul este infinit, de o tristețe armonioasă, parcă ar fi un gol tăcut unde poți să auzi zorile, unde noaptea e mai grea, deplină, frigul e liniștit, pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt, ecourile depărtate se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de Egisto Macchi, peliculă premiată la Cannes 1977 cu Palme D'or). Lipsit de muzică singura secvență, "muzicală" este cea a bâlciului filmul e copleșit de o tăcere ce nu-i liniște de fapt, ci mult zgomot interior, mult freamăt sufletesc grefat pe natură: se aude, parcă, până și căderea fulgilor de nea, se aude asfințitul soarelui, se aude vântul care încearcă să înece în praf și zăpada pasiunile puternice ale oamenilor, timpanul ne e spart de ecoul tropotelor de cal
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
urâțenia absolută, mizeria morală și psihică, până la dimensiuni monstruoase. În operația lui de forare în adâncime, Alexa Visarion îndepărtează crusta de aparentă onorabilitate a lumii, pentru care valorile morale, sentimentele nobile au rămas simple etichete așternute peste un imens vid sufletesc și aduce la suprafață mâlul tulbure al unor patimi și porniri dezarticulate. Alexa Visarion nu se mulțumește cu descifrarea textului lui Caragiale. Cu fantezia sa bogată și mânat de nobila sa pasiune acuzatoare, el descoperă, inventează, creează situații noi, relații
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
recunoscute fiindcă ele nu provoacă decât insatisfacție. Atipic ca antierou pentru lumea în care traiește dar cu distincție seducătoare, romantic, christic, Răzvan este el însuși o irealitate, un fel conținut ce capată întâmplator o identitate posibilă, a creatorului de conținut sufletesc. El privește de sus și, fiindcă nu poate fi decât seducător și ireal, tulbură realitatea ce suferă de lipsa ei de conținut, o realitate a formelor în acțiune pe care arta, nu mai puțin suferindă, o transportă spre derizoriu. Am
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cheamă, dar nu se vede, nu se făptuiește, e tentație, vocație...Personajul fetei e nou în familia eroinelor mele. Inocența și viciul, candoarea și prostia, viețuiesc în această fată care mai are doar spovedania ca identitate... Biserica este o structură sufletească și înălțarea ei o cuprinde. Am incercat un sens împătrit, o semnificare cvadruplă... Poate candva textualul și tropologicul, escathologicul și alegoricul, vor destăinui plenar și unitar filmul ANA. (Alexa Visarion) Am convingerea că Ana reprezintă pentru Alexa Visarion, autorul filmului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să-și mărturisească numele), revenită în țară după experiențe, se pare, nereușite prin țări străine, două ființe care se întâlnesc și se cunosc, întâmplător, pe un drum de țară, dar între care se țese, treptat, o tainică și profundă legătură sufletească. Întreg filmul nu este, de altfel, decât desenul fin, nuanțat, al acestei trainice și profunde afecțiuni sufletești, între două personaje care, inițial, nu au nimic în comun, dar între care, se țese, pe nesimțite, o relație indestructibilă, atât de puternică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care se întâlnesc și se cunosc, întâmplător, pe un drum de țară, dar între care se țese, treptat, o tainică și profundă legătură sufletească. Întreg filmul nu este, de altfel, decât desenul fin, nuanțat, al acestei trainice și profunde afecțiuni sufletești, între două personaje care, inițial, nu au nimic în comun, dar între care, se țese, pe nesimțite, o relație indestructibilă, atât de puternică, încât, spre final, după ce regizorul din film îi mărtusisește detaliat și progresiv fetei dorința sa de-o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
întrebată încă o dată cum se numește, răspunde, în sfârșit, "Ana, Ana lu' Manole". Răzvan Vasilescu, Cristina Drăghici și Ionuț Pavel "Greul" filmului rîmâne pe seama celor două personaje principale, unul, regizorul, fiind interpretat de Răzvan Vasilescu, care-și dozează perfect stările sufletești în funcție de etapele diferite ale "țesăturii afective", marea surpriză a filmului fiind oferită, însă, de interpreta fetei, Cristina Drăghici, o descoperire a regizorului Alexa Visarion, o actriță care izbutește să "țină piept", fără complexe, unor actori de prim rang ai scenei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
piept, curățit de nimicnicia ce mă atacă, să pot cânta, fluiera, recita, striga ceea ce îmi place, ceea ce vreau și ceea ce simt. Trăiesc-trăind. Cu frică, neliniște, iubire, speranță și dorință de a înțelege și de a lupta... Bucuria vine din oferta sufletească cu care te arunci în lume. Există vreo rețetă a succesului în domeniul realizării unui spectacol? Dacă da, care ar fi aceasta? Nu știu și nu vreau să aflu ceea ce se explică de multe ori că ar fi Succesul... Încerc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Idiotul lui Dostoievski. Bântuită de amintiri întunecate și suferința diademă, împreună cu EL, începe să creeze... firav, cu umor, cu ironie, cu frison și spaimă, scenariul Meșterului Manole al cărui film nu-l vor putea face vreodată. Biserica este o structură sufletească și înălțarea ei îi cuprinde. Să fie oare filmul meu o pagină testamentară?! Cum v-ați construit distibuția? Lângă Răzvan Vasilescu debutează tânăra absolventă Cristina Drăghici. Pe Răzvan îl cunosc de multă vreme... mi-a fost student... L-am debutat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
creditează doar ceea ce este vizibil și/sau cuantificabil. Așa se explică de ce traumele somatice au polarizat interesul științific cu mult înaintea celor psihice, prin crearea traumatologiei chirurgicale, deși paradoxal, orice traumă fizică are și ramificații în plan psihologic, iar prejudiciile sufletești chiar dacă nu se pot palpa, sunt măcar la fel de reale și nocive. O altă observație, care se poate coagula și printr-o întrebare, se referă la nedumerirea noastră în legătură cu prioritatea aproape exclusivă a cercetărilor către traumele postnatale, și care pot surveni
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
apud Andrews et al., 2007). Așa cum aminteam anterior, trauma se află în strânsă conexiune cu stresul, și totuși ele nu trebuie confundate. Conform opiniei vehiculate de Riedesser și Fischer (2007), trauma are o rezonanță psihologică, transformându-se într-o rană sufletească, or, stresul este o manifestare externă, adică după opinia noastră, un agent care poate provoca sau nu o traumă, în funcție de amplitudine, intensitate și durată. Introducându-l într-o ecuație cauzală și simplificând lucrurile, credem că nu greșim dacă vom eticheta
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]