16,850 matches
-
mai puțin de 20 (douăzeci) de cupluri, la meciul de la Bacău a fost trimis un cuplu din Lotul B, Răzvan Dinu și Theodor Șerbu, care nici măcar nu pot fi numiți de perspectivă, dat fiind faptul că sunt trecuți de prima tinerețe. Toate acestea nu pot duce la altă concluzie decât aceea că ei au fost trimiși cu temă. O asemenea prestație jenantă s-a produs chiar sub ochii secretarului general al FRH, Mihai Marinescu, de la care așteptăm măsuri drastice împotriva impostorilor
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
fiindcă niciun meci nu se câștigă fără efort.” Referitor la prima repriză slabă a echipei sale, Gheorghe Poenaru a precizat: “Probabil că una din cauze a fost și subestimarea adversarului. Eu mă așteptam la entuziasmul adversarilor noștri, având în vedere tinerețea jucătorilor și motivația pe care o au, ei pregătindu-se pentru prima echipă. Ei au reușit să se autodepășească în prima parte, fiindcă noi nu le am pus probleme deosebite, dat fiind faptul că, în prima repriză, jucătorii mei au
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
pare ca albia unui râu care curge lin, vălurind lunci verzi și crânguri cu priveliști însorite. Gane realizează o frescă autobiografică, sentimentală, uneori, neutră, alteori, însumând, sub semnul narațiunii fluente și al umorului sănătos, pagini potrivite pentru cunoașterea copilăriei, adolescenței, tinereții, a etapelor activității literare și politice, dar și prietenii și iubiri, bucurii și tristeți, impresii de călătorie, toate acestea marcate fiind de evenimente cruciale din istoria națională: Unirea de la 1859, Junimea și Convorbiri literare, Războiul de Independență și întemeierea Regatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
umanistă, dominat de discreție, comprehensiune și optimist, un "spirit ponderat și armonios". Sinteza între calitățile de prozator și cele de memorialist ale sale o realizează Gane în cartea Păcate mărturisite, reluând, într-o altă viziune și alt stil, titlul Păcatele tinereții de C. Negruzzi. Deși cuprinde numai cinci lucrări cu titlu explicit, la care se adaugă Cum am început a scrie (apărut în "Revista idealistă", I, nr. 4, aprilie, 1900, p. 3-15), volumul are ca nucleu "impresiile de călătorie" ale autorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Iks. (Iaroslav Kramerius). Cuprins: Fluierul lui Ștefan, Piatra lui Osman, Două zile la Slănic, Vânătoarea, Dac-a vrea Dumnezeu, Privighetoarea Socolei, Duduca Balașa, Șanta, Petru Rareș, Domnița Ruxandra. 1904. La aceeași editură ieșeană se tipărește volumul Păcate mărturisite (amintind Păcatele tinereților de C. Negruzzi). Cele 280 p. cuprind: Catrințaș, Boală cu leac, Milordache, Din "Junimea" (muzică-pictură), O minciună, O baie în Marea Nordului, Cetatea Neamțului, Impresiuni de călătorie, Cum am început a scrie. În volumul Borzeștii și Ștefan cel Mare, tipărit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
așa tărie în toată suflarea românească, nu are exemplu în trecutul nostru. Sunt curente de înălțare de inimă în viața popoarelor care le fac capabile de orice jertfe, și care se pot asemăna cu acele momente când omul la vrâsta tinereței și-ar da bucuros ultima picătură de sânge pentru ființa ce iubește. Eram și noi ca popor în acea vrâstă binecuvântată a tinereții, deschisă tuturor pornirilor generoase. Fericit cine a apucat acele timpuri! Viața omului e așa de scurtă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fac capabile de orice jertfe, și care se pot asemăna cu acele momente când omul la vrâsta tinereței și-ar da bucuros ultima picătură de sânge pentru ființa ce iubește. Eram și noi ca popor în acea vrâstă binecuvântată a tinereții, deschisă tuturor pornirilor generoase. Fericit cine a apucat acele timpuri! Viața omului e așa de scurtă și mai totdeauna așa de deșartă sau plină de decepțiuni, încât cine a trăit în acea perioadă de prodigioasă mișcare națională și i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
stimula și ne încălzea inima cu farmecul cuvintelor și al ochilor ei. Ei! Sunt mulți ani de când frumoasa femeie a trecut hotarul vieței, pământești, dar chipul ei mi-a rămas și acum în minte ca o plăcută vedenie din zorile tinereților mele. Acum eram dezlegat de orice rezervă față cu grecoteiul și hotarât pe luptă pănă în pânzele albe. Dar n-avurăm noi nevoie cei din Suceava de luptă așa de aprigă, căci conducătorii noștri din Iași izbutiră să puie mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cea mai neprețuită comoară de care este dat omului să se bucure! N. Gane I Am întreprins să descriu lunga cale ce am străbătut în viață. Lucrare obositoare, dar plăcută, căci mă strămută cu gândul în plaiurile verzi ale frumoasei tinereți. Ah! simt într-adevăr o nemărginită plăcere de a-mi întoarce privirile spre celalalt capăt al vieței și a percurge încă o dată drumul ce-am făcut pănă la înălțimea vrâstei în care am ajuns. Îmi pare astfel că-mi reîncep
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu mai reveni. Dar să nu fiu nedrept. Și iarna vieței are farmecul ei; numai trebuie ca omul sa aibă ceea ce zice Voltaire, l'esprit de son age19, să-și cinstească perii albi. El își va găsi mângăierea în suvenirele tinerețelor lui, în conștiința datoriei împlinite, în dragostea copiilor ce-i vor perpetua ființa și cu deosebire în impresiunele ce nasc din contemplarea marelor spectacole ale naturei, care ne fac să uităm neajunsurile unei vieți trecătoare față cu misterioasa vecinicie. Acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ce mi-a rămas ș-acum în ochi; iar la marginea târgului se întindea un iaz format din râul Șomuzul ce-mi părea cât un ocean de mare, în care mișunau rățele, lișițele, găinușile, bâtlanii și pe fundul căruia în tinerețele mele am semănat mult amar de haliciuri 21 nevinovate, de care se minunau aripatele 22 sălbătăciuni. Pe vremea aceia, deși țările române erau înapoiete, rău întocmite politicește și expuse la multe nedreptăți și apăsări din partea cărmuitorilor, totuși locuitorii în genere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și, dacă țara de astăzi nu se mai asamănă cu aceea de acum 35 sau 40 de ani, este că așa a trebuit să fie, oricât am suspina după timpurile trecute, a căror mare farmec este că se leagă cu tinerețele noastre. Nu cred însă că ar fi cineva care să vreie să întoarcă țara la acele timpuri, cu toată lumina poetică în care ne apar din depărtare. Trec acum la momentul permutărei mele din Dorohoi la Focșani. Cerusem să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din generalul Neculai Golescu, Lascar Catargiu și colonel Neculai Haralambie. Această știre a fost primită de public cu o adevărată consternare, nu atât din cauza simpatiilor numeroase ce Vodă Cuza avea în Iași unde fusese ales și unde își petrecuse anii tinereților, cât din cauza nesiguranței în viitor, a prăpastiei ce se deschidea dinaintea țărilor abia unite și încă nu destul de bine contopite. Câte nu se puteau întâmpla din cauza multelor interese private atinse prin faptul Unirei, a compețiunelor la Domnie, a influenților străine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ce?... Cocanaș e bolnav?... Da, era bolnav, precum au fost de când lumea și vor fi cât lumea toți câți n-au o iască în partea stângă a pieptului. Altă dată, pe când trăia încă bătrânul Costache Negruzzi, autorul vestitelor Pacate ale tinereților, mă aflam la el la moșie împreună cu amândoi fiii lui, Leon și Iacob, precum și cu tânărul Mihail Cornea. Era în sărbătorile Paștelor, pe când codrul prinde frunze și încep păsările a ciripi. Ne-am dus într-o dumbravă să culegem viorele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
când văd perii mei balani! Douăzeci de ani de-atuncea... s-a topit un trai de om! Unde-i vesela verdeață de pe-al vieței mele pom?... Îmi aduc ș-acum aminte de-acea vârstă fără preț, Când prin ochii tinereței priveam lumea îndrăzneț; Socoteam că-i pentru mine orice pasere zbura; Bani de-aveam sau nu în pungă, cheful nu se micșura. Dar aveam silitră-n vine și în piept izvor de foc, Aveam inimă bogată, stam calare pe noroc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mă amărești, Redeștepți simțiri ascunse, deschizi rana învechită, O! nu te-ncerca zadarnic să mă pui iar în ispită!... Astăzi când mă uit în juru-mi la cei opt copii ștrengari, Opt speranțe întrupate, marturi timpului fugari, Zic că-i dusă tinerețea-mi, rândul lor de-acuma vine; Sigur, decât noi bătrânii, dânșii face-vor mai bine, Iară eu închid azi cartea unde-odat-am gângurit Primul vers pe care dorul inimii l-a zămislit; Pun pecetea pe trecutu-mi și mă duc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aniversară! Am să gust cu-ai mei prieteni vinul cel uitat în hrubă. Vai de-acela ce cu mine va voi să stea la prubă!... Îți făgăduiesc, amice, c-am să fiu de-un chef nebun, Căci o dată zice omul tinereței rămas bun! Iară ție, o! amice, care atâția ani în șir Îmbolditu-ne-ai la lucru, adunând al nostru bir La comoara cea comună; luptător neobosit Ce ținut-ai cu tărie steagul sus, neprihănit, Ș-ai pus pieptul în vremi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a cărei personal de redacție este astăzi compus din membri cu totul noi. Și acum când îmi întorc gândul spre cele trecute, când îmi amintesc oarele de adevărat repaos sufletesc petrecute în atmosfera senină a întrunirilor noastre literare din timpul tinereții, mărturisesc că simt o tainică strângere de inimă. Între multe episoade din viața noastră literară de atunci, descrise cu mult spirit de Panu, îmi aduc mai ales aminte cu o nespusă plăcere cum Eminescu, Creangă și eu mergeam regulat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care asistau și alți vreo 20 de oaspeți, toți tineri unul și unul, dispuși a face cinstea cuvenită merindelor și mai ales băuturilor. Printre dânșii erau și mulți junimiști, între care Theodor Burada și Grigore Buiucliu. Halal! zău de sfintele tinerețe!... Nimene dintre noi n-avea fruntea încrețită de necazuri, nimene nu ducea pe vremea aceea sacul cu grijile în spinare. Toți trăiau într-o lume trandafirie în care soarele nu asfințea. Alecu Șendre, amfitrionul, care ședea în capul mesei, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
multe capete și vederi, unele copiate, altele după natură, pe care eu unul le păstrez cu sfințenie, căci ele sunt astăzi bucuria ochilor mei și în zilele de singurătate îmi țin de urât povestindu-mi multe de toate din timpul tinereții. Dar tabloul de căpetenie ieșit din atelierul nostru și care merită o mențiune onorabilă deosebită e acel lucrat de Verussi în ultimele zile ale societății noastre. Câteva luni după ce Verussi a repurtat acest strălucit succes, atelierul nostru de pictură, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mei ne simțeam în naivitatea noastră absorbiți de farmecul coloarelor care reproduceau pe pânză, după puterile noastre, marea, eterna și neimitabila natură. O! De ce-au zburat așa de iute clipele acele!... O MINCIUNĂ Dintre păcatele ce-am comis în tinerețe, două mi-au rămas și acum în memorie. Odată, am pierdut în cărți valoarea unui echipaj întreg, cai, trăsură, hamuri, bici, fapt istorisit de mine în volumul Zile trăite, și altădată, am spus o minciună care era să mă coste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de a-mi purta grija. Eram, zic, în perioada critică, când frica de neizbândă și lipsa de experiență îmi tăia orice putere de întreprindere, deși aveam ambiția să trec drept foarte întreprinzător și curajos. Dealtfel, această perioadă naivă a primei tinereți, cu toate neajunsurile ei, are un farmec nespus de poezie. Atunci, în adevăr, trăiam și simțeam că trăiesc. Aspiram viața prin toți porii. Inima îmi era deschisă la orice emoțiuni. Aveam bucurii care acum nu le mai simt. Un lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ce ți-i bună experiența capatată în urmă, dacă în schimb ai pierdut însușirea de a te înfrăți cu frumusețele naturei, dacă plăcerile nu te mai mișcă, dacă dorurile nu te mai ard, dacă îți lipsesc ochii cei lacomi ai tinereței, care împrumută lucrurilor strălucirea aceea covârșitoare realităței. Îmi închipui un om care ar fi în mijlocul unui paradis și care ar merge necontenit cu ochii în jos ațintiți pe carare, de frică să nu se împedice de vreun bulgăr, de vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ar merge necontenit cu ochii în jos ațintiți pe carare, de frică să nu se împedice de vreun bulgăr, de vreo cioată. Cu ce s-ar alege el din minunele paradisului? Ei bine, între cumințenia vrâstei coapte și între naivitatea tinereței, eu unul, dacă mi-ar fi dat să aleg, aș opta cu ochii închiși pentru cea din urmă. Eram, deci, în acei ani binecuvântați, când nu te îndoiești de nimic, când te crezi calare pe noroc și în stare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
primejdie pe care ar vedè-o cu ochii. Noi însă eram patru; prin urmare, n-aveam grijă de năluci. Dealtfel, eram bine pregătiți pentru o asemenea petrecere puțin obicinuită. Drept armă aveam fiecare câte un cortel 187 de ploaie, drept învălitoare, tinerețea, drept căpătâi, câte o piatră mucegăită pe care desigur nu se răzămase încă nici un cap omenesc. Ce puteam dori mai mult? Greu e omului pănă când ia o hotărâre, dar, odată luată, el o ține strună înainte și își lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]