14,684 matches
-
comportamentul, iar preferințele determină alegerea situațiilor în care agresivitatea este mai mult sau mai puțin acceptată. Dar acest lucru poate fi la fel de adevărat pentru alte tipuri de comportamente. Important este să știm că trăsăturile de personalitate pot fi modificate prin trăiri individuale și experiențele fiecăruia în parte. Strategia comportamentală ce constă în recurgerea la agresivitate pentru rezolvarea unor probleme personale se dezvoltă de la vârste foarte mici și se perfecționează în timp. Experiențele personale de ordin social îl pot face pe individ
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
fie afirmarea și / sau satisfacerea nevoilor sau dorințelor, fie apărarea împotriva amenințărilor. Organizarea acestui comportament conține trei niveluri de funcționare: un nivel de reacții automate sau automatizate, programate sau nu genetic, un nivel în care stimulii au semnificație afectivă în funcție de trăirile emoționale și afective ale individului și, în sfârșit, un nivel de elaborare cognitivă în care este luat în calcul, dincolo de experiențele personale, contextul sociocultural și de mediu al individului. Ipoteza existenței unui centru nervos al agresivității a fost pusă la
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
81 Teoria biologice 128-132 cognitiv 122-123, 194 învățării sociale 127-128, 191, 195 socio-cognitive 134-148 transferul activării fiziologice 64-68 Teorie explicativă 15 mecanicistă 121, 122-125 unidimensională 130, 135 Testul Rorschach 158 Rosenwieg 159 TAT Testosteron 22, 28, 104-106 Trans-sexual 105, 106 Trăire personală 33 V Valoare afectivă 23 instrumentală 23 Variabilă dependentă 154 independentă 154 moderatoare 31 Victimă 12, 14, 17, 27, 58-60, 193, 199, 204 pasivă 77, 171 provocatoare 77 Viol 15, 68, 174 Violență 14 domestică 203 împotriva femeilor 68
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
adusă parcimonios la vedere, poezia înseamnă pentru C. un spațiu al visărilor tăinuite. E în Senin o confesiune surâzătoare, melancolică, aparținând unui fel de Ianus bifrons care își joacă în fața ochilor, sfios și autoironic, imaginea. Viața între cărți, în bibliotecă, trăire aproape muzicală, se vede concurată de viața cea aievea, de odinioară și din clipa prezentă, când burgul este descoperit cu o privire ingenuă, care soarbe parcă uitata exuberanță a naturii. În acest jurnal liric, monologic, delicat, aristocratic, emoțiile vin dinspre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
fiind de o senzualitate oarecum rafinată, într-un registru ce decurge din stilistica manieristă. Ulterior lirica lui S. evoluează spre un discurs încărcat metaforic, unde cotidianul capătă rezonanță și fior, într-o stare de contemplație cumva dramatică, mereu întoarsă spre trăiri latente. Astfel, „sensul lucrurilor lăcrimează/ Ca o corabie ce se depărtează/ Cu fructele dulci ale existenței” (Toporașii), poetul ținând să își declare despărțirea de orice aroganță în fața spectacolului lumii și să își definească implicarea în viață cu o robustețe ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
tânăr Orfeu, care să restabilească legăturile rupte între om, natură și lucruri sub semnul cântecului identificat cu existența. Poezia din Lunaticul nopții scitice (1995; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și Premiul Uniunii Scriitorilor din România) acreditează „lunaticia” - stare de tensiune, trăire paroxistică, „barbară” și panică (în sensul lui Lucian Blaga), poetul apărând drept un „băutor de imagini tari” în fața unei eternități dumnezeiești sau satanice. În Careul cu raci (2003), cea mai importantă carte de versuri a sa, P. se dezvăluie un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
în ciuda efectelor discursive contemporane; în ciuda efervescenței academice din jurul scrierilor sale. În paragrafele din cărțile sale, Foucault propune o gândire a cunoașterii din trecut într-o manieră originală și personală. Ceea ce obosește în cărțile sale, ceea ce îi sperie pe cei cu trăiri intelectuale sau intelectualiste, care au încercat să-l citească, nu sunt atât problematizările sale de sorginte teoretic-istorică, nu sunt problemele pe care Foucault le analizează și le ridică pe un fond de cunoaștere istorică, ci însăși maniera sa de a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
este mai mică și invers. Dacă ar fi să judecăm lumea modernă și contemporană după raportul potență-reprezentare sexuală, atunci aceasta tinde spre o stare de impotență, care stinge în om nu doar voința de sex și de putere, ci autenticitatea trăirii sexuale, potențialul său sexual! Oricum, prin Freud, sexul a fost deja plasat într-un spațiu al incoștientului, "confiscat" voinței umane, "instalat" în minte, psihanalizat prin diverse tehnici de interpretare, prin terapie. Nu... Sexul aparține voinței umane. Există o relație profundă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
intereselor lor mărunte și de grup. Nimic nu trebuie prin lumea aceasta și Not of This World (Glenn Danzig); lume intelectuală și politică, aflată într-o extensie a obiectului ce a devenit în sine și pentru sine; lume incapabilă de trăire autentică și de susținere a unor cauze și, bineînțeles, cunoașteri dezinteresate în acord cu o societate civilă, matură în gândire. Omul-obiect al zilelor noastre "a îngropat", prin consumerismul isteric al capitalismului global, mesajul kantian (ieșirea din minoratul gândirii minorat întreținut
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pentru distrugerea unor idei/cunoașteri contrare politicii NSDAP, iar acele idei s-au menținut din simplu motiv că nu poți lupta cu forța brută împotriva unui "dușman ideatic și/sau ideologic". La ora actuală regimurile politice, în speță cele cu trăiri totalitare, s-au înconjurat de o pleiadă de intelectuali, care să combată ideile neoficiale, ideile deranjante din cadrul societăților. Combaterea cunoașterilor nu se mai practică "prin arderea cărților", "prin întemnițarea" autorilor lor, ci prin excludere, marginalizare, deposedare și descalificare, chiar și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
imediatul de care nu se poate niciodată scăpa"142. Ideologia operează cu "formule lingvistice și explicative" legate de un imediat, fragmentând întregul și operând cu o serie de contextualizări. Reprezentarea primește un scop și o funcție printr-un act de trăire imediată, dincolo de evidența istorică, dincolo de întreg și obiectiv. Numai în acest mod au fost posibile o individualizare a cunoașterii, a regimului imaginarului și promovarea unei identități moderne. O identitate modernă diseminată în false forme de manifestare. Formarea individualității moderne și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
intelectual francez, care, astăzi, l-a brand-uit. El se află în zodia celor de la Miazănoapte... Mai aproape de nordici, mai aproape de saxoni, dar într-un spirit latin. În viziunea lui Foucault, omul ca entitate aparte, individ cu nevoi și dorințe, cu trăirea individualizării și a distincției de restul lumii, ar fi o invenție 181 a discursurilor umane de secol XVI, iar cele două reprezentări l-ar fi "produs" pe scena unei lumi unde munca, viața și limbajul îl produc și îl reprezintă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vizează, într-un mod profund, realitatea și relațiile sociale, arhitectonica social-politică. În acest mod istoria "antirealistă" devine putere și posibilități multiple de putere. Istoria scrisă și practica politică comportă multiple relații de dinamică. Istoria scrisă și realitatea, în ciuda distanței dintre trăire și scriere, nu sunt paralele, ci se intersectează și se transformă reciproc. Ficțiunea scrisului istoric nu este incompatibilă cu adevărul istoric, iar Foucault considera că "se ficționează istoria pornind de la o realitate politică ce o face adevărată, se ficționează o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
la convenția jurnalului, sau naturalețea schițării reacțiilor la oamenii simpli deveniți soldați asigură prozei de război a lui V. ritm interior și dramatism de substanță. Se remarcă îndeosebi, prin tematica și scriitura modernă, Camera 210, un jurnal de spital cu trăiri la limita între realitate și halucinație. SCRIERI: Muguri, București, 1940; Roiul de aur, București, 1951; Se risipește negura, București, 1951; Huțulca, București, 1953; La poalele Ceahlăului, București, 1953; Valea Fierului, [vol. I], București, 1953, vol. II: În munții de miază-noapte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
manifestă la U. ca un catalizator: în cele mai bune fragmente de poeme ale sale apar flash-uri ale existenței obișnuite, juxtapuneri imprevizile, gesturi, reverii, confesiuni, notații dintr-un „proces verbal de existență” (Eugen Simion) sau dintr-un „jurnal al trăirilor interioare punctat de câteva rememorări” (Alexandru Piru). Totul vrea să fie un „streaptease” dezvăluind gânduri, stări, produs al unui ochi care nu se fixează pe nici un obiect până la capăt și al unei emoții uneori excesiv sentimentalizate. Un posibil preludiu al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
cu excepția straniului călugăr Apolinarie din Farul), sunt în fapt ipostaze existențiale umane exemplare - paznicul, meșteșugarul, artistul, salvatorul -, încorporate vremelnic în trupuri și figuri cețoase, lipsite de orice concretețe. Lumea acestor umbre umane este una enigmatică, confuză și obscură, în care trăirile și percepțiile „personajelor” sunt abulice, situate la granița dintre vis și realitate, apropiind astfel scrisul lui B. de suprarealism - filon literar care, abandonat în mod public după eșecul publicării primului său volum în 1948, n-a încetat să bântuie imaginarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
nu e decât rezultatul unei elaborări. Discursul, întâmplător parcă, haotic, anonim, reprezintă chintesența unei „maxime personalizări”. Rigoarea formală nu se referă, așadar, la obiectivitatea sentimentului, ci la transcrierea exactă a ritmului interior al poemului. Este expresia acută a sensibilității, a trăirilor personale puse în slujba unei colectivități. De aici, o asemenea concluzie: „Ca și nuditatea, înfățișarea versului liber este anonimă și egalitară: sub un limbaj comun, o inimă unanimă”. Și, într-adevăr, pe fondul unei sensibilități adeseori exacerbate, poezia din Declarația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
Cezar Petrescu), precum și o revistă, Bimba-Bimba, singurul text reprezentat în timpul vieții sale. Monologul de înrâurire pirandelliană Paricidul („Revista Fundațiilor Regale”, 1947) instituie un pariu esențial în dramaturgia autorului, și anume între „viața reală” și „viața de iluzii”, între convenție și trăire autentică. Un actor se adresează publicului din sală, exprimându-și nedumeririle în legătură cu rolul pe care urmează să îl joace. Și ajunge la concluzia că e mai complicată „viața plăsmuită cu inspirația și fantezia”. Farsa radiofonică Săraca Rica! nu e decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
Ca să retrăiască fiorul iubirii de altădată, el își obligă consoarta să îl părăsească din când în când. Pe scenă, unde e poftit să își suspine patimile, se simte mai bine ca acasă, între patru pereți. E o farsă pe care trăirea mimată o face realității fruste. O piesă ambițioasă, complexă în intenție, este Președintele, „mister social tragi-comic”. Imagistică expresionistă, luciditate tăioasă și umor absurd, scene improvizate, ca în comedia italiană medievală, flashuri de real și inserări în simbolic. Și încă: pasaje
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
aproape anarhică, aproape la fel de legendară ca și domnia lui Napoleon, și sfârșitul secolului nostru, sfârșitul mileniului. Toate revoluțiile, războaiele, utopiile eșuate și teroarea izbutită. Ea îi distilase esența în durerile și în bucuriile zilelor sale. Și densitatea aceea palpabilă a trăirii avea să se cufunde în curând în uitare. Ca și gulagul minuscul al prizonierei și al copilului ei. Am rămas o clipă la fereastra Charlottei. Îmi imaginasem, de-a lungul mai multor săptămâni, privirea ei ațintită asupra priveliștii aceleia... Seara
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
atracție tratat artistic cu o atenție specială este Platul Reginei, amestec insolit de arhitectură orientală și confort european. Acuarelista glosează pe tema acestui veritabil topos și-l privește cu ochii unui romantic exilat în rigorile secolului XX. Viorica Toporaș, prin trăire și temperament, pare consaguină cu ilustra locatară de la Balcic, și-i dedică întreaga devoțiune. Pictînd în acuarelă locuri îndrăgite altădată de regina Maria ea evocă un timp devenit istorie. Frazarea formelor, ritmul interior,coloritul nuanțat și pur evocă un loc
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
Cea mai elaborată construcție În acest sens este așa-numită „școală ritualistă”: pentru adepții acestei teorii, la Începuturi au fost doar gestul și acțiunea rituală, ca expresii ale emoțiilor primordiale. Mitul reprezintă o fază ulterioară, de raționalizare, de pierdere a trăirilor originare și de Înlocuire a acestora cu sensurile exprimate și cuprinse În povestire. De aceea, pentru a Înțelege funcția unui mit Într-o anumită cultură trebuie să identificăm „etimonul”, adică ritul din care s-a născut povestirea mitică. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Însele rituri” (p. 37); e) caracterul non-instrumental: deși include elemente de tehnică, ritul nu are scop tehnic, nu se construiește printr-o relație imediată Între mijloace și scopuri. Margaret Mead (1973b, pp. 87-95) individualizează ritul prin: a) intensitatea aparte a trăirilor, În raport cu alte acțiuni repetitive; b) caracterul social al comportamentelor rituale; c) perceperea ca un instrument de contracarare a situațiilor de criză; d) caracterul tradițional; e) caracterul conștient al participării („o acțiune nu este ritual dacă participanții nu sunt conștienți că
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin sugere au făcut obiectul unor cercetări etnografice nu o dată demistificatoare - ele au dezvăluit numeroasele trucuri prin care aceștia produceau obiectul malefic și creau iluzia extragerii lui din corpul bolnav. Esențială Însă În acest ritual nu este acuratețea medicală, ci trăirea magică: Seara Old Man Hay a Început să mă doftoricească. Pentru aceasta, a folosit niște oase. Întâi mi-a spus să mă culc pe partea stângă. Apoi a pus un os pe locul care mă durea. Și-a pus capul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
p. 98), riturile „țapului ispășitor” sunt o subspecie a ceremoniilor de purificare. Autorul amintit consideră că riturile „țapului ispășitor” se bazează pe substituire și catharsis, deoarece „ele folosesc un substitut pentru a muta poluția” și generează o unitate socială prin trăirea unor stări de eliberare spirituală de rău („comunități cathartice”). În acest sens, ele constituie un model pentru alte manifestări simbolice: spre exemplu, riturile politice bazate pe condamnarea unui lider pentru toate nenorocirile petrecute În timpul regimului său și pe executarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]